Cea mai scumpa mama!

Inca un an....si il consider o mare binecuvantare. Binecuvantare, nu financiara si nici de alt gen, ci binecuvantare ca imi traieste MAMA!

Astazi mama mea implineste 74 de ani!

De fiecare data in aceasta zi, in mod special vin sa-i multumesc Domnului pentru MAMA MEA, si Il rog ca sa-i mai ingaduie in indurarea Lui  inca un an...si iata ca a facut-o. Si a facut-o minunat!

Un an fara boala, fara suferinta, fara dureri!

 Un an in care am beneficiat de sute de sfaturi intelepte, un an de povete, as putea sa spun chiar 365 de povete, pentru ca in fiecare zi indiferent de situatia prin care am trecut, fie buna, fie rea, m-a invatat cum sa trec biruitoare si cum sa vin sa-I multumesc Domnului pentru biruinta. 

In mod special am beneficiat inca un an de rugaciuni, atat pentru mine cat si pentru fratii mei.

Stiu ca nu exista rugaciune in care sa nu fiu amintita personal. De-aceea vreau sa-i multumesc Domnului pentru MAMA mea, si sa Il rog pe Dumnezeu, daca va ingadui inca un an in viata ei, sa fie inca un an fara suferinta, iar de va fi, sa-i dea putere sa treaca peste ele, dar mai ales sa fie inca un an in care sa-L proslaveasca doar pe EL.

 

Nu stiu cand, cum s-a-nceput, 
Nici nu pot sa imi dau seama,
Când gângurind făr-să fi vrut,
Am exclamat serafic: ,,Mama!"

Eram prea mic, să pot să ştiu 

Ce va însemna, acest cuvânt,
Dar peste ani pot ca să scriu:
Cel mai sfânt de pe pământ!

Nici-unul nu mi-e aşa de drag

Ca mama, când eu strig la ea
Când m-aşteaptă seara-n prag,
S-o îmbrăţişez, cu dor aş vrea.

S-o strâng la piept şi să-i sărut

Mâinele-i dragi, ce-au legănat,
Prin dragostea-i de neîntrecut
Când ,,nani! nani!’’mi-a cântat.

Nu ţin să ştiu, dar mult’nainte

Făr-a gândi, şi a-mi da seama,
Mi-a încolţit în mica-mi minte,
Şi-a răsărit cuvântul: ,,Mama!"

De-ar fi necazu-oricât de mare

Prin încercări, de multe de ori,
Cuvantul ,,Mama,’’ mi-e-alinare
Ca un balsam, din mii de flori.

 

Hrana ta zilnica!

10 FEBRUARIE

Psalmii 124 şi 125

Psalmii 120-123 ne-au descris poporul sub asuprire. Psalmii 124 şi 125 ne fac să asistăm la eliberarea lui. Credinciosul repetă cu plăcere că aceasta este numai prin intervenţia Domnului. Fără ea, ar fi fost înghiţiţi (Psalmul 124.3), înecaţi (v. 4, 5), devoraţi (v. 6).

Dar, dacă Dumnezeu este „pentru noi", ce pot face cei care sunt „împotriva noastră"? (v. 2;Romani 8.31). Domnul ştie să-i scape pe ai Săi din teribilul laţ al păsărarilor (v. 7). Păsărarii corespund, din punct de vedere profetic, Antihristului şi Asirianului, agenţi ai lui Satan împotriva rămăşiţei lui Israel. Pentru noi, ei îi evocă pe vrăjmaşii sufletelor noastre. Dacă ne punem încrederea în Hristos, El ne va face să scăpăm de plasa lor, adică de „păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne"

 (Evrei 12.1; Psalmul 91.3).

Iar această încredere este exact prima notă a Psalmului 125— încrederea în Cel care are puterea să ne păzească, fără de care ne-am poticni (Iuda 24). Sprijinindu-ne pe Domnul, nu ne vom clătina (v. 1). Pentru a merge bine nu este însă suficient ca picioarele noastre să fie ferme, ci trebuie, de asemenea, ca drumul nostru să fie drept. Să nu-i imităm pe „cei care se abat pe căile lor sucite" (v. 5) şi, de asemeni, să ne amintim că, înainte de a se manifesta în umblare, dreptatea trebuie să-şi aibă locuinţa în inimă (v. 4).

Strigatul Sodomei

Oamenii rai biruiesc pentru ca oamenii buni nu fac nimc!

Eşti epuizat spiritual?

Totul spre gloria Lui

             

Dumnezeul cel veşnic… nu oboseşte, nici nu osteneşte. lsaia 40:28

Epuizarea înseamnă că forţele noastre vitale sunt terminate. Epuizarea spirituală nu este niciodată urmarea păcatului, ci a lucrării; a fi sau nu epuizat depinde de sursa din care te alimentezi. Isus i-a spus lui Petru: ..Paşte oile Mele”, dar El nu i-a dat nimic cu ce să le hrănească. 

Procesul prin care eşti făcut pâine frântă şi vin turnat cere ca tu să fii hrană pentru alte suflete până când ele învaţă să se hrănească din Dumnezeu.

 Ele trebuie să te consume în întregime, până la ultima picătură. Dar ai grijă să te realimentezi, altfel, după scurt timp, vei fi complet epuizat. Înainte ca alte suflete să înveţe să-şi primească viaţa direct din Domnul Isus, ei trebuie să şi-o primească din El prin tine; va trebui să fi literalmente “supt”, până când ele vor învăţa să-şi ia hrana de la Dumnezeu. Îi suntem datori lui Dumnezeu să facem tot ce putem pentru mieluşeii Lui şi pentru oile Lui, precum şi pentru El Însuşi.Modul în care-L slujeşti pe Dumnezeu te-a dus cumva la epuizare? 

Dacă este aşa, atunci verifică-ţi dorinţele şi sentimentele! 

Pe ce bază a început slujirea ta? Pe baza compasiunii faţă de oameni sau pe baza Răscumpărării în Isus Cristos? Întoarce-te continuu la temelia sentimentelor tale şi verifică unde îţi este sursa puterii! N-ai nici un drept să te plângi: ..O, Doamne, sunt atât de epuizat!” El te-a mântuit şi te-a sfinţit tocmai ca să te epuizeze. Fii epuizat pentru Dumnezeu, dar aminteşte-ţi că El este sursa puterii tale. “Toate izvoarele mele sunt în Tine.”

                                                                       de Oswald Chambers

  

De sapte ori cazut!

Caci cel neprihanit de sapte ori cade, si se ridica, dar cei rai se prabusesc in nenorocire.

Proverbe 24:16

De foarte mult ori am citit acest verset si tot de atatea ori am ramas la fel de nedumerita.

Nedumerita intr-o singura privinta, ”cade de sapte ori”. Trebuie sa recunosc ca de nenumarate ori am cazut, m-am ridicat, iar am cazut si iar m-am ridicat, dar am avut  momente in viata cand mi-a fost rusine sa ma mai infatisez inaintea Domnului. Plecam dimineata de acasa, ceream Domnului protectie deplina, ma incredintam in Mana Lui, ceream ajutor si eram atat de sigura pe mine...ca n-am sa mai gresesc, pacatuiesc sau cad, cum vreti sa-i spuneti. Dar pe cat de sigura am fost, pe-atat de dezamagita veneam acasa ca ...iar am lovit cu batul in balta. Fie aveam o altercatie cu cineva si n-am putut sa tac, fie in trafic gaseam cate unul care din zori imi strica pofta de viata si nervoasa ii dadeam un claxon si saream verbal la gatul lui ca nu este atent, fie un gand nebun se plimba prin mintea mea, ori alte si alte lucruri care aveam convingerea ca nu sunt pe placul Domnului. Seara veneam in rugaciune, multumeam ca a fost cu mine, dar in acelasi timp imi venea in minte momentul in care am explodat ca un balon. Brusc ma rusinam si dintr-o data nu mai gaseam cuvintele sa continui. Maine zi porneam cu o hotarare mai mare in inima de a fi copilul ideal...si veneam acasa mai dezamagita de mine.

” Doamne, Tu care detii toata  puterea, de ce nu ma ajuti sa  pot fii perfecta?”

Mi-am adus aminte de acest verset, cel neprihanit cade....

Ca si crestini trebuie sa stim ca suntem in lupta. Nu exista o zi in care sa fim  ocoliti de necazuri, de ispite, de atacurile si cursele intinse de cel rau. Cu alte cuvinte suntem soldatii Domnului!

Acuma intelegeti de ce seara de seara suntem cu hainele stropite, murdare, poate uneori rupte, in coate si-n genunchi...pentru ca suntem in lupta

Ce soldat aflat in prima linie a razboiului are pantalonul  si camasa la dunga, curata si impecabila? 

Niciunul!

De-aceea trebuie sa nu ne lasam doborati de ganduri de acest gen. Gandul ca Dumnezeu nu ne m-ai asculta, nu-i mai pasa, etc. 

Chiar daca am gresit, constiinta noastra si duhul nu ne va da pace pana nu venim inaintea Lui si-I cerem iertare, dar trebuie sa nu ne lasam amagiti de soapte straine. 

Am gresit si vom gresi in continuare, dar Domnul ne va da putere sa ne ridicam iarasi.

Bineinteles sa nu gandeasca cineva acum ca ”pot pacatui ca Domnul e bun si ma iarta”.

Sa pacatuim sa se inmulteasca harul? Nici vorba!

Dar trebuie sa stim ca daca cumva am gresit, Il avem Mijlocitor pe Fiul Isus Hristos, Slava Lui!

Hrana ta zilnica!

9 FEBRUARIE

Psalmii 122 si 123

Dragostea pe care israelitul o încearcă pentru Ierusalim este o imagine a dorinţelor şi a afecţiunilor creştinului pentru Adunare, care este atât de dragă inimii lui Hristos. Mergem noi cu bucurie (v. 1), încă de acum, în locul unde El a promis prezenţa Sa, pentru a glorifica acolo Numele Lui (comp. cu v. 4)? Să reţinem promisiunea din versetul 6: „Cei ce Te iubesc vor prospera". Dragostea pentru Adunare este aşadar un izvor de prosperitate spirituală. Cum se manifestă această dragoste? Rugându-te pentru pacea ei! Urmărind binele ei sub toate aspectele (v. 6-9)! „Pacea să fie între zidurile tale", ne spune versetul 7, de aceea să nu uităm că liniştea este asigurată prin despărţirea de lume, reprezentată aici prin ziduri.

Psalmul 123 ne învaţă dependenţa. Cel credincios îşi ridică ochii spre Dumnezeul său cu sentimentul că toate resursele sunt în El (comp. cu 2 Cronici 20.12). Aici nu posedă niciun drept; totul este har. Din partea oamenilor, la ce să se aştepte? Doar la a fi săturat peste măsură de dispreţul şi de batjocurile celor care se află în largul lor aici, pe pământ (v. 3, 4; 1 Corinteni 4.13). El însă este capabil să îndure aceste lucruri, dacă-şi îndreaptă privirile credinţei spre Mântuitorul lui din ceruri (v. 1; Psalmul 141.8). Curând, această credinţă îşi va schimba priveliştea. Astăzi săturată de dispreţ, mâine va fi săturată de chipul Său (Psalmul 17.15).

Hrana ta zilnica!

8 FEBRUARIE

Psalmii 120 si 121

Constituiţi ca cincisprezece cântări ale treptelor, Psalmii 120-134 prezintă în mod ascendent eliberarea şi restabilirea rămăşiţei lui Israel.

Psalmul 120 îi găseşte pe aceşti credincioşi în captivitate printre naţiuni şi ne ajută să le auzim suspinul. Ei suferă pentru că a trebuit să locuiască „cu cei care urăsc pacea" (v. 6).

Creştini, să putem înţelege şi noi mai bine cât de mult se împotriveşte lumea lui Dumnezeu şi, în consecinţă, copiilor Săi!

 Ea nu cunoaşte pacea; cu atât mai mult, nu o poate oferi. Ce le spune însă Domnul alor Săi? „...Vă dau pacea Mea. Eu nu vă dau cum dă lumea" (Ioan 14.27).

Intorcându-şi privirile de la scena întristării, credinciosul din Psalmul 121 şi le ridică spre munţi (Sionul, obiect al speranţei sale: vezi Psalmul 87.1,2). Ajutorul lui însă vine şi mai de sus, de la Creatorul care a întemeiat aceşti munţi. Dumnezeu răspunde la această încredere prin emoţionante promisiuni personale (v. 3-8). Orice credincios ÎI poate auzi pe Domnul adresându-i-le lui. El se află în lume, dar acolo va fi păzit (verb repetat de şase ori) pretutindeni şi întotdeauna ca răspuns la această rugăciune a Mântuitorului său: „Nu cer să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de rău" (comp. v. 7 cu Ioan 17.15).

Cuvantul Lui este o revelatie continuua”

Si iata un inger al Domnului a statut langa el pe neasteptate si o lumina a stralucit in temnita. Ingerul a desteptat pe Petru, lovindu-l in coasta si i-a zis: ”Scoala-te, iute!”

Lanturile i-au cazut jos de pe maini.

Fapte 12: 7

Daca citim versetul acesta cu mare atentie vedem ca in Cuvantul lui Dumnezeu zi de zi exista revelatie.

Imparatul Irod se pare ca-si gasea placerea in a-i chinui pe crestini, iar daca a vazut ca lucrul acesta place si poporului, le-a indeplinit dorinta. Dupa ce a chinuit pe multi din biserica si dupa ce a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan, a pus mana si pe Petru.

De-acum Petru era inchis in temnita si pazit de patru cete a cate patru ostasi. Cu alte cuvinte...nici o sansa de scapare. Cu toate acestea, biserica nu inceta sa se roage pentru el. Urma sa-l infatiseze pe Petru la judecata si cred  eu, ca si Petru s-a impacat cu acest gand...de a fi infatisat inaintea judecatorului. Numai ca citind versetul acesta realizez modul in care Dumnezeu surprinde, si asa cum l-a surprins pe Petru acelasi lucru il face si cu noi.

...a statut langa El pe neasteptate!

Atunci cand nu mai ai nici o speranta ca Dumnezeu te aude sau te vede...iata ca pe neasteptate si surprinzator Domnul e chiar langa tine. 

...lumina a stralucit in temnita!

Insasi prezenta Sa langa tine nu poate sa-ti aduca decat binecuvantare. El iti va aduce lumina si calauzirea de careai nevoie in problema ta. Oare de cate ori nu ai trecut prin diferite situatii si n-ai stiut ce sa faci...? N-ai stiut ce sa vorbesti, n-ai stiut ce decizii si hotarari sa iei, pentru ca in fiecare zi, trebuie sa decidem cate ceva. Nu ai simtit ca ”CEVA” te indeamna ce sa faci?

Ingerul a desteptat...!

Atunci cand Dumnezeu se aseaza langa tine, atunci cand ti-aduce lumina pentru ochii tai orbi(spiritual vorbind), iata ca prin Cuvantul Sau tu te trezesti la viata. Incepi sa vezi toate lucrurile prin prisma Adevarului lui Hristos.

Este drept ca uneori trezirea din somn este brusca si unori ne dezmeticim mai greu, iar altii chiar nu vor sa se trezeasca din somn,  insa si atunci Dumnezeu are grija de noi.

...lovindu-l in coasta...!

Adica...dupa ce ma trezesti brutal, ma m-ai si lovesti?

Da, ne mai si loveste! Trebuie sa fim convinsi ca Dumnezeu nu este un Dumnezeu sadic caruia sa-i placa sa ne vada suferind, insa daca ne uitam si la Petru, lovitura a avut drept scop eliberarea lui.

Poate ca uneori loviturile pe care le primim din partea lui Dumnezeu ne fac sa ne punem zeci de mii de intrebari: ”Doamne, de ce tocmai eu, de ce tocmai mie...?”

”Scoala-te, iute!”

N-avem voie sa ne lasam doborati de vrajmas. El ne impresoara cu probleme si ne vrea zdrobiti, deznadajduiti, culcati la pamant, insa Dumnezeu nu ne va lasa. Ne va atentiona printr-o lovitura care are drept scop, trezirea: ”Scoala-te, iute!”.

Scoala-te, iute din starea care esti...scoala-te, ridica-te si fugi!

Lanturile i-au cazut jos de pe maini!

Sunt dureroase...si trezite si loviturile, insa asta ne aduce eliberare din starea in care ne gasim.

Cad lanturi, cad legaturi, esti vindecat...pentru ca aceste lucruri le face doar Domnul cand patrunde in inima ta si doar daca te gasesti in lumina. 

Isus este lumina lumii!

Hrana ta zilnica!

7 FEBRUARIE

Psalmul 119.161-176

Credinciosul, persecutat fără motiv de cei mari, are frică, însă nu de aceştia, ci de Cuvânt, temându-se ca nu cumva să-i fie neascultător (v. 161). Şi totuşi, Cuvântul este bucuria lui (v. 162). Cuvântul Dumnezeului nostru să fie şi pentru inimile noastre o comoară! 

Bogăţii inepuizabile sunt ascunse în el, dar le descoperă numai acela care isi dechide inima pentru a-l primi, vom putea apoi să aducem: versetul 171 ne aminteşte că lauda este rodul unei inimi instruite de rânduielile divine. Bine hrăniţi de acestea, vom şti apoi să-I vorbim Domnului, să-L adorăm cu pricepere, dar şi să vorbim cu putere, în jurul nostru, despre tot ce va face subiectul meditaţiilor noastre (v. 172; comp. cu Efeseni 5.11).

Cele din urmă versete ale psalmului sunt totodată şi cele care-i fac rezumatul, permiţându-ne acum să desprindem gândul său central. Israel va fi adus, prin necaz, la a-şi recunoaşte rătăcirea (v. 176). In întristare, el va fi învăţat să iubească legea Domnului (v. 163,167,174), să i se supună (v. 165-167), să urască răul (v. 163) şi, de asemeni, să nu aştepte mântuirea decât de la Dumnezeu (v. 166). Înainte să intervină eliberarea finală (v. 174), în el va fi fost deja produsă restabilirea lăuntrică, fapt ce Îi va permite lui Dumnezeu să acţioneze în favoarea alor Săi şi să-i introducă în binecuvântarea împărăţiei.

Hrana ta zilnica!

6 FEBRUARIE

Psalmul 119.137-160

Dreptatea lui Dumnezeu, nota dominantă a versetelor 137-144, nu este nicidecum un subiect de spaimă pentru cel care se teme de Domnul, care umblă în lumina Sa şi care, de asemenea, cunoaşte bunătatea Sa (v. 149, 159). Intr-o lume nedreaptă, credinciosul îşi găseşte plăcerea să celebreze această dreptate a lui Dumnezeu care, ca şi bunătatea Sa, rămâne pentru totdeauna (v. 142,144).

„Cuvântul Tău este foarte încercat" (v. 140). «Cu cât îl puneţi mai mult la probă», a spus cineva (precum aurul în cuptor), «cu atât el îşi arată mai mult puritatea».

Versetul 145 şi cele care urmează exprimă totala dependenţă a celui credincios. ,fă-mă să trăiesc...", cere el aici în patru rânduri (v. 149, 154, 156, 159; vezi şi v. 25,40, 88, 107).

Dumnezeu este Acela care dă viaţa şi tot El este şi Cel care o păstrează şi o întreţine.

Această rugăciune priveşte însă în primul rând sufletul celui răscumpărat. „Fă-mă să trăiesc după Cuvântul Tău". Pentru că „omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4.4; Deuteronom 8.3).

Să reţinem bine versetul 160: „Tot Cuvântul Tău (sau Suma Cuvântului Tău) este adevăr..."!

 Biblia nu se constituie ca un ansamblu de adevăruri din care fiecare alege ce îi convine. Ea formează un tot inseparabil pe care îl primim sau îl respingem; este în întregime Adevărul (loan 17.17).

Seara politistilor!

Aseara am avut un timp binecuvantat la adunare. Au fost invitati  fratii care fac parte din Asociatia Politistilor Crestini, dar pentru ca era o zi de lucru a saptamanii, doar o mica parte din ei au putut onora invitatia.

Au cantat si au avut marturii, iar prin marturiile lor sunt convinsa ca au cercetat multe inimi.

Fiecare ar fi a avut multe de spus, ar fi avut multe de marturisit, insa timpul nu le-a permis acest lucru, dar cei care au facut-o au aratat cum Dumnezeu i-a schimbat si i-a transformat datorita Cuvantului Sau.

Daca doriti, in zilele urmatoare puteti cauta in arhiva bisericii http://www.elim.ro/media/

programul de joi seara, 04.02.2016 si veti vedea marturia acestor oameni deosebiti. 

Unul dintre  fratii politisti declara cu ceva timp in urma:

“Am fost prezentator de discotecă, după aceea am fost şi instructor de dansuri. Întrucât aveam şi prieteni sârbi, am încercat să fac comerţ cu blugi. În cele din urmă, am reuşit să devin subofiţer de miliţie. În anul 1992, pe când mă adânceam în tot felul de păcate, am primit o invitaţie să particip la programul de evanghelizare a Bisericii Elim din Timişoara. În toată această perioadă, Dumnezeu m-a trecut prin fel şi fel de încercări. Mai întâi, primul meu şef, căruia îi plăcea ţuica, era indignat de faptul că nu mai avea companie la pahar. Atunci, sub pretextul unei informări, a semnalat conducerii Poliţiei Judeţene Timiş că nu vreau să-mi îndeplinesc îndatoririle. Atunci l-am pus pe Dumnezeu la încercare pentru prima dată, rugându-mă: “Doamne, Tu ştii că nu acesta este adevărul, şefii de la judeţ îl vor crede numai pe el. Te rog să intervii Tu, Doamne, şi Te rog să-1 faci să mă lase în pace”. La mai puţin de o săptămână, am primit vestea că vine un alt şef de post”, declară Briciu Marin, şeful de post de la Pietroasa.

Poliştiştii credincioşi, cu arma din dotare într-o mână şi cu Biblia în cealaltă, pioşi şi cu vorba dulce, ies în mijlocul comunităţii şi înalţă rugăciuni pentru răufăcătorii dispuşi să se căiască. “Doamne Iisuse Hristoase, ne rugăm Ţie pentru infractori, Doamne din ceruri, ca să îi faci să nu mai fure”.

sursa http://www.libertatea.ro/

Sa continuam sa ne rugam ca prin marturia lor, la servici, pe strada si oriunde sunt, Dumnezeu sa intoarca tot mai multi colegi de ai lor. 

Biblia are raspuns si pentru nebuni!

Citeam cu cateva zile faimoasa analiza a d-nei Pippidi si nedumerirea ei cea mai mare,

 ”cum de s-au mobilizat atatia oameni, in atatea tari sa sustina familia Bodnariu?

 Cu siguranta Putin orchestreaza totul”

Bineinteles analiza nu este nici pe departe corecta si pertinenta, din contra cuvintele domniei sale sunt de-a dreptul aberante si jignitoare, iar pentru a sesiza acest lucru, nu trebuie sa fii nici jurnalist, nici mare politolog. Este indeajuns sa fii un om de rand, ca si mine si ca multi ani.

Ca sa imi spui mie d-na Pippidi ca am fost manipulata de oarecare ”forte din exterior”, mi se pare ca ai avut un vis noaptea si te-ai grabit sa-l asterni pe pagina dumitale. Ori eu iti spun d-na draga....”TREZESTE-TE” ca s-a facut dimineata si in curand rasar zori. M-am dus si am protestat in semn de solidaritate pentru aceasta familie pentru ca asa am simtit si simt in continuare. Li s-a facut o mare nedreptate si continua sa li se faca. M-am dus ca ma doare ceea ce li se intampla, m-am dus ca pentru ca si ei, ca si mine de altfel facem parte din acelasi trup, "TRUPUL LUI HRISTOS",  si ca orice madular simtim unii pentru altii. Dar ma voi opri aici si nu voi continua cu argumentele mele, deoarece am convingerea stimata doamna, ca ceea ce eu va vorbesc sunt lucruri pe care mintea dumneavoastra nu le poate intelege, cu toate studiile dumneavoastra. Sunt lucruri pe care Dumnezeu le descopera oamenilor care sunt sinceri si Il cauta pe Dumnezeu, ori dumneavoastra se pare ca nu aveti nici o tangenta cu Acest Dumnezeu Atotputernic si maret...deocamdata. Ma rog si nadajduiesc ca intr-o zi si mintea dumneavoastra "(i)luminata", sa fie intr-adevar luminata de lumina lui Hristos, si-atunci poate ca nu va veti  grabi sa faceti acuzatii gratuite"

Dar sa revin la ideea mea....

In urma editorialului scris de aceasta doamna, bineinteles si cum era de asteptat, articolul ei a starnit multe valuri si a produs reactii mari. Fiecare s-a grabit sa-i raspunda intr-un fel, unii mai dur, altii mai cu ”bun simt”, insa toti cei care au citit editorialul ei  de prost gust s-au revoltat, pentru ca a lasat un gust amar.

Faptul ca i s-a dat replica domniei sale, din nou a starnit discutii  pe diverse retele de socializare. Ca este bine sau nu...? Fiecare decide!

 Eu insa azi de dimineata am gasit un verset in cartea Proverbe si imediat mi s-a dus gandul la acest subiect.

”Nu raspunde nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu semeni si tu cu el. Raspunde insa nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu se creada intelept”

Am zice ca este un joc de cuvinte...”nu raspunde”...”raspunde-i”

Stim ca nebunii actioneaza - nebuneste, de-aceea cred ca acel cuvant  "nu raspunde" ne cere noua, ca si crestini sa nu raspundem la fel ca si nebunul. Sa nu ne pripim sa dam replici acide sau sa luam decizii pripite si nebunesti. Si aici nu ma refer doar la cazul ”d-nei cu pricina”, ci la toti cei care au avut de-a face cu ”nebuni”, si slava Domnului...”gradina e cam mare”.  

”Raspunde-i ...sa nu se creada intelept”, spune versetul mai departe.

Da, cred ca este nevoie de un raspuns dat si nebunului, tocmai pentru a nu se crede ”inteleptul care stie tot”

Insa aici intervine aceea intelepciune duhovniceasca de care ne vorbeste ap. Pavel in 1 Corinteni 2:13

  ” Si vorbim despre ele nu cu vorbiri invatate de la intelepciunea omeneasca ci cu vorbiri invatate de la Duhul Sfant, intrebuintand o vorbire duhovniceasca pentru lucrurile duhovnicesti”

Cred ca este foarte important sa avem aceea intelepciune de la Dumnezeu care ne invata, ca si in dialogul cu nebunii sa stim sa avem cuvinte potrivite.

Hrana ta zilnica!

5 FEBRUARIE

Psalmul 119.113-136

Cuvântul, care este lumină pe cărarea mea, îmi arată, de asemeni, şi cât de gros este întunericul din jurul meu. El mă face să-mi fie groază de răutate şi de ipocrizie. Cu siguranţă, fără această măsură divină aş putea să mă înşel şi astfel să numesc bine ceea ce este rău, iar adevăr ceea ce este minciună, în schimb, Cartea gândurilor lui Dumnezeu mă învaţă să privesc lumea şi tot ce este în ea exact aşa cum o priveşte El însuşi.

„Dă-mi pricepere", repetă cel credincios (v. 34,125,144, 169). Priceperea este considerată de obicei ca fiind un dar natural. Această rugăciune însă ne arată că ea poate fi dobândită - pentru că numai Cuvântul dă adevărata pricepere (v. 130)! „Eu sunt slujitorul Tău...", declară psalmistul, hotărât să cunoască voia lui Dumnezeu (v. 125). Şi această voie se exprimă sub diferite forme în Cuvântul Său: lege, porunci, rânduieli, învăţături, mărturii, hotărâri, judecăţi,... - cuvinte care nu sunt sinonime. Cât despre creştin, Cuvântul nu i se impune sub o formă legală. Ascultarea sa decurge din dragostea pe care o arată nu numai pentru mărturiile minunate ale Domnului (v. 113, 127), ci pentru însuşi Numele Său (v. 132).

Hrana ta zilnica!

4 FEBRUARIE

Psalmul 119.89-112

Oricât de tare să fi fost întemeiat pământul (v. 90), Cuvântul lui Dumnezeu a fost şi mai tare. Ce fericire că, într-o lume în care totul este nesigur, unde «febrila activitate a omului decăzut se etalează în gânduri care vor pieri în totalitate, putem cunoaşte gândurile eterne ale lui Dumnezeu şi ne putem încrede în promisiunile Sale de neclintiţi» Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Sale nicidecum nu vor trece (Matei 24.35). De altfel, întreaga creaţia nu are decât un singur scop: „toate Iţi sunt slujitori..." (v. 91). Acesta este şi privilegiul nostru, de a-L sluji pe Domnul, dar să o facem cu înţelepciune şi din toată inima.

Hristos singur a împlinit cu adevărat versetele 97-112. El înţelegea „mai mult decât bătrânii", pentru că respecta rânduielile divine, în timp ce bătrânii se limitau numai la a-i învăţa pe alţii (v. 100). Era mai înţelept decât toţi vrăjmaşii care-I întindeau curse (v. 110; Matei 22.15-34).

Cine s-ar aventura să se deplaseze noaptea, fără lampă, pe un teren presărat cu obstacole?

 In întunericul acestei lumi, printre cursele întinse de cei răi pregătiţi de atac (v. 110,95), Cuvântul este această lumină absolut necesară pe cărarea noastră (v. 105).

 Să nu ne temem să facem uz din plin de el, pentru a privi unde ne vom aşeza picioarele!

Hrana ta zilnica!

3 FEBRUARIE

Psalmul 119.65-88

Cererea din versetul 17 a fost împlinită. „Tu i-ai făcut bine slujitorului Tău" (v. 65) - însă într-un fel la care psalmistul nu se aştepta: prin smerire. „Este bine pentru mine că am fost smerit", recunoaşte el (v. 71). De ce? Pentru că, „mai înainte de a fi umilit, rătăceam" (v. 67). Păstorul cel Bun S-a văzut nevoit să recurgă la acest mijloc dureros, pentru a-Şi aduce înapoi pe cale oaia rătăcită. Sufletul însă a făcut totodată o experienţă şi mai importantă: a învăţat să-L cunoască pe Dumnezeu; de acum nu mai are nevoie să înţeleagă, pentru că ştie că dragostea Lui este statornică. „Ştiu — spune el - că din credincioşie m-ai smerit" (v. 75).

Pentru nomazii din deşert, confecţionarea unui „burduf "din piele impune o pregătire meticuloasă. Burduful este expus la fum, pentru ca pielea lui să-şi piardă gustul acru şi mirosul de provenienţă, care ar denatura puritatea apei. Tot aşa este şi cu creştinul (v. 83).

Focul încercării trebuie să treacă peste el cu scopul de a-i îndepărta acreala sau rigiditatea naturală şi pentru a-1 face bun pentru slujbă. „Mâinile Tale m-au făcut şi m-au întocmit; dămi pricepere..." (v. 73). Ce fericită rugăciune a celui răscumpărat! «Da, Doamne, modelează-mi şi duhul, prin mijloacele pe care Tu le-ai ales, şi fă-mă flexibil şi supus voii Tale!»

Sistemul n-a functionat si a dat o mare EROARE!

De multe ori am ascultat analizele politice facute de aceasta doamna Pippidi.Trebuie sa recunosc ca uneori a avut analize pertinente, insa nu intotdeauna a fost la nivelul asteptarilor. Astazi insa citind inca de dimineata la servici acest editorial scris de dansa...nu pot decat sa regret timpul pierdut in nenumaratele nopti tarzii in care am stat sa-i ascult analizele. Nu stiu ce s-a intamplat in mintea ei  in  ziua de ieri, dar cu siguranta afirm ca...ceva n-a functionat bine sistemul dansei de gandire a dat o mare EROARE.

Am sa redau o farama din editorialul dansei si va rog sa cititi si continuarea articolului.

”Jos labele de pe copiii noștri” și ”Copiii mei sunt în pericol” proclamau pancardele afișate în fața cancelariei Reichului weekend-ul trecut, însoțite de obișnuitele hămăituri rituale ale demonstranților din țări unde s-a trecut cam repede sau deloc de la strigatul la ordin la demonstrații libere. Mulțimea – câteva mii de persoane – nu făcea decât să repete ceea ce văzuse la televiziune sau citise pe tablete și smartphone-uri din media de la ei acasă, anume din Rusia. Pentru că manifestanții erau ruși, protestând contra pericolului la care se expun copiii lor pentru că trăiesc în Germania, unde poliția e proastă și ineficientă, iar infractorii migranți umblă în cete înarmate pe stradă mai ceva ca în Congo. Trei zile mai devreme, un judecător britanic anunțase public că există în sfârșit dovezi că asasinii opozantului rus Litvinenko, asasinat cu material radioactiv turnat în ceai de doi agenți semioficiali ai regimului Putin avuseseră ordin de sus. Nici două zile mai târziu și ministrul de externe Serghei Lavrov umplea știrile cu acuzații față de Angela Merkel și incapacitatea ei de a apăra copiii ruși din Germania. Între timp, scandalul a luat amploare, deși Lisa F, fetița de 13 ani cu probleme cu școala (și familia ei) se întorsese demult acasă de la prietenul de familie care o adăpostise pentru o zi. Dar povestea unui viol imaginar perpetuat de migranți la adresa ei, pornită de la jurnalistul Ivan Blagoy (rus, desigur) și care a făcut mare audiență pe canalul rusesc 1 deja nu mai avea nevoie de un pretext și căpătase viața ei proprie, complet desprinsă de realitate.

continuarea aici: http://www.romaniacurata.ro/sie-trezeste-te-rusii-sunt-in-spatele-campaniilor-antioccidentale-sub-pretextul-protectiei-copiilor/

Realitate!!!

Istoricul american Charles Beard a rezumat istoria în patru faze:

-          Când zeii vor să distrugă pe cineva, îl îmbată cu puterea

-          Moara lui Dumnezeu macină încet dar mărunt

-          Albina fertilizează floarea ce o pradă

-          Când e suficient de întuneric se zăresc stelele…

Suntem în ultima fază a istoriei… E suficient de întuneric…

Mamele își aruncă pruncii la pubelele de gunoi, dacă se nasc totuși ei devin copiii statului de drept iar mama doar o eprubetă trecătoare, familiile se pot alcătui din doi tați sau două mame, căsătoria e un moft burghez, bătrânii sunt eutanasiați de medici cu ochii pe indicatorii economici ai spitalului.

Marile puteri provoacă războaie din care se nasc refugiați ce trebuie împărțiți frățește la țările ce au PIB-ul pe cap de locuitor cam cât lasă un bogat bacșiș la restaurant.

Biserica ortodoxă greacă a fost îngenuncheata în 5 minute, cu muntele Athos cu tot, cu miile de relicve și icoane pupate și răspupate.

E suficient de întuneric…

citeste continuarea http://www.ciresarii.ro/index.php/breaking-news-vladimir-pustan/

Elibereaza-ti umeri de poveri!

Mai demult, si cred ca anul de pe acest verset confirma(2009), m-am dus la libraria crestina cautand o carte. Mi-a atras atentia niste versete deosebite. M-am tot gandit...ce verset sa-mi cumpar si sa-l pun undeva la vedere, unde sa ma izbesc de el, zi de zi? Si unde as fi putut sa-l pun daca nu in....bucatarie. Acolo e locul unde imi petrec cel mai mult timpul atunci cand sunt acasa. 

Zis si facut! L-am luat si l-am pus la loc de cinste si la loc de vedere, nu de alta dar si cei care vin la mine si sunt  impovarati, sa faca ce scrie in acest verset.

Zilnic il citesc, dar de cateva zile nu fac altceva decat il citesc, si-l recitesc. De ce...? Poate ca si poverile se inmultesc pe zi ce trece. Insa stiti ce am descoperit...? Pe masura ce poverile se-aduna, povara de pe umeri...e tot mai usoara!

Doamne, cat de bun e Dumnezeu!

Nu stiu care ar putea sa spuna in ziua de azi..ca n-are ingrijorari sau probleme...?

Eu cred ca nu poate spune nimeni. Iar cel care spune ca n-are....face el ceva ca sa aibe, iar daca n-are el, macar sa creeze altuia probleme. Numai ca astazi mi-am amintit un verset tare adevarat in ceea ce

 priveste  acest tip de oameni. Inteleptul Solomon spunea:

”Cine sapa groapa altuia cade el in ea si piatra se intoarce peste cel ce o pravaleste”

Ingrijorand-ne nu putem schimba absolut cu nimic viata sau situatia in care ne gasim, dar absolut cu nimic. Nu putem prelungi  viata nici macar cu o zi in plus, nu putem adauga nici o zi de sanatate in plus, nu putem pune in cont nici un cent in plus, nu putem adauga nimic, nimic. 

Prin ingrijorare nu inlaturam problemele, din contra daca ne lasam coplesiti de ele, afectam stare spirituala, dar si sanatatea trupeasca.

Un strop de ingrijorare, deschide o usa diavolului in viata ta!

Asa ca...daca esti ingrijorat si poate n-ai avut ocazia sa dai cu ochii de acest verset in casa mea...iti reamintesc ca Dumnezeu ni l-a lasat scris in Cuvant:

”Si aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre, caci El Insusi va ingriji de voi”

1 Petru 5:7

Hrana ta zilnica!

2 FEBRUARIE

Psalmul 119.41-64

Cuvântul lui Dumnezeu reglementează întreaga viaţă a celui credincios. Astfel, Cuvântul îi permite acestuia să răspundă, când este nedreptăţit, nu neapărat prin vorbe, ci prin răbdarea şi prin încrederea pe care le-a învăţat din el (v. 42). Deoarece este „Cuvântul adevărului"1 (v. 43), el dă omului lui Dumnezeu siguranţă şi autoritate, când vorbeşte, şi o sfântă libertate în umblare. De ce suntem deseori atât de timizi în mărturia pe care o dăm în jur? 

Tocmai pentru că ne lipseşte mult din forţa şi din convingerea lăuntrică pe care le transmite Cuvântul adevărului crezut, iubit şi cercetat, hotărârile Tale mi-au fost cântări..." (v. 54). Ce Domn avem noi! Despre ce şef de stat, fie el cât de bun, s-ar putea spune că dispoziţiile lui sunt motiv de bucurie pentru cel care trebuie să se supună?

Versetele 57-64 îl dezvăluie pe cel credincios preocupat să-şi conformeze umblarea după voia Domnului: „M-am gândit la căile mele..." (v. 59) - spune cel credincios - şi după aceea „mi-am întors paşii". De câte ori însă, în mod trist, facem tocmai opusul!

Să reţinem, de asemenea, versetul 63: „Sunt tovarăşul tuturor celor... care păzesc rânduielile Tale" (vezi v. 79 şi v. 115)! Noi pe cine avem în tovărăşia noastră? (Proverbe 13.20).

Hrana ta zilnica!

1 FEBRUARIE

Psalmul 119.17-40

De fiecare dată când ne deschidem Biblia, să-I cerem mai întâi Domnului să ne deschidă ochii, pentru a putea discerne în Scripturi lucrurile Sale minunate (v. 18). In acelaşi timp însă, să-I cerem să ne abată privirile de la deşertăciune (v. 37) - şi cât de multe lucruri acoperă acest cuvânt!

 Pentru că este cu neputinţă să-ţi găseşti plăcerea în acelaşi timp şi în Cuvânt şi în lucrurile acestei lumi, de exemplu, dragostea pentru bogăţii (v. 36; citiţi Luca 16.13). Un alt obstacol care prea adesea ne închide Scripturile este o conştiinţă rea. Şi cum ne-ar putea bucura ceva care ne mustră? 

Trebuie mai întâi să ne mărturisim vina sau starea.

„Ţi-am istorisit căile mele" - spune psalmistul. Şi abia după aceea el poate adăuga: „învaţă-mă... (v. 26,33; Psalmul 32.5,8), fă-mă să înţeleg... (v. 27), dă-mi pricepere... (v. 34)" - toate rugăciuni plăcute Domnului. Mărturiile Lui sunt sfătuitorii mei' (v. 24). 

Din nou trebuie să mă las sfătuit de acestea!

De remarcat, de asemenea, evoluţia din versetele 30, 32 şi 35. Credinciosul a ales calea credincioşiei; şi-a propus să alerge pe ea, iar pentru aceasta Ii cere lui Dumnezeu să-i lărgească nu calea, ci inima, astfel încât Obiectul afecţiunilor sale să-1 atragă cu mai multă putere (Filipeni 3.14); în sfârşit, el contează pe Dumnezeu pentru umblarea pe această cale.

O mama mea, nu te-oi uita!

Este asa frumos sa putem spune aceste cuvinte din inima, mamei noastre.
Celei care ne dat viata, dar nu numai atat, ci acelei mame care atat cat traieste isi poarta copiii pe brate de rugaciuni, ii binecuvinteaza si ii ocroteste. Eu am parte de o asemenea mama, si-I multumesc Domnului pentru ea si ma rog ca El sa ii dea sanatate si sa o rasplateasca cu viata vesnica, dar nu toti au parte de aceasta binecuvantare. 
Ma rog pentru cei care nu asemenea mame, Dumnezeu sa le fie si mama si tata! 
Nimeni nu poate inlocui o mama!!

1. Imi amintesc si-acum cu drag,
De chipul ce-l priveam, adesea-n prag
Si fericit eu ii zambeam,
La sanul ei, cu drag, ades m-adaposteam,
Cand ma strangea, ma alinta,
Caldura dragostei din piept mi-o daruia,
De ea uita, cand ma privea,
Din mii si mii oricand pe ea o cunosteam.
Refren:
 O mama mea, nu te-oi uita,
Caci tu ai fost aceea ce mi-ai dat viata,
Oriunde-as fi, mi-o aminti,
De-a ta iubire, de-al tau chip, ce l-am iubit.

2. In zilele, care-au trecut,
De Dumnezeu m-a invatat cum sa ascult,
Cum sa-L cinstesc, cum sa-L iubesc,
Cuvantul Sfant in inima sa il primesc,
De-aceea vreau ca-n tara Ta,
Isus sa fiu cu tot cu mama mea,
Sa pot si-atunci sa-I multumesc 
Ca tot ce am si voi avea ii datorez.

Hrana ta zilnica!

Incepem studiul asupra celui mai lung psalm, Psalmul 119

31 IANUARIE

Psalmul 119.1-16

Ferice de cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu şi-1 păzesc", le spunea mulţimilor Domnul Isus (Luca 11.28). Despre această fericire şi despre acest privilegiu ne va întreţine pe tot parcursul său acest măreţ psalm. Fericiţi, în adevăr, aceia care sunt integri (cu inima curată, Matei 5.8), care-şi găsesc plăcerea în mărturiile Domnului şi pentru care hotărârile Lui sunt o desfătare (v. 16)! 

Dar de două ori mai fericiţi sunt aceia care păzesc cu grijă aceste porunci (v. 2,4,5,8) şi care umblă în ele (v. 1)!

Versetul 9 pune o întrebare profundă. Ea nu are niciun sens pentru tinerii din lume, care dispreţuiesc pe faţă «scrupulele» tânărului credincios; pentru aceia însă care nu mai aparţin lumii, întrebarea este capitală: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea?"

 Răspunsul vine imediat: ,Păzindu-se după Cuvântul Tău". Să reţinem şi noi acest secret al unei umblări  curăţie, la adăpost de păcat împotriva lui Dumnezeu (v. 11), ca şi împotriva propriului trup (1 Corinteni 6.18)! Strângând Cuvântul în inimă, gravând acolo pasajele esenţiale, precum acest verset 9, vom fi înarmaţi pentru „ziua cea rea", în care se va ivi ispita (Efeseni 6.13,17). Pentru că, dacă noi păzim cu grijă învăţăturile Lui, Dumnezeul cel credincios ne va păzi cu aceeaşi grijă.

 Fie ca acest Cuvânt să locuiască din belşug în noi! (Coloseni 3.16).

Hrana ta zilnica!

30 IANUARIE

Psalmul 118.15-29

Acest psalm ocupă un loc important între profeţiile cu privire la Domnul. Versetul 22, citat în evanghelii şi în 1 Petru2.7, anunţă deopotrivă respingerea lui Isus şi ce loc Ii revine după aceasta. Ce bine ar fi ca ceea ce Dumnezeu a vrut să facă prin şi pentru Hristos să fie întotdeauna „minunat în ochii noştri" (v. 23)! Versetele 25 şi 26 ne amintesc de intrarea lui Mesia în Ierusalim şi de strigătele aruncate de mulţime: „Doamne, mântuieşte, Te rog!"

(Osana în ebraică). „Binecuvântat fie Cel care vine în Numele Domnului" (Matei 21.9). Fără voia Lui, cei din poporal iudeu L-au invocat şi L-au cinstit în acea zi, aşa cum anunţaseră Scripturile. Şi Scripturile ar trebui să deschidă astăzi ochii acestui popor. Totuşi, vine clipa când această profeţie se va împlini cu adevărat. Mesia triumfător va fi atunci primit şi aclamat de rămăşiţa credincioasă.

La iudei, acest psalm făcea parte din ritualul de Paşti. Să fi fost oare acesta imnul cântat de Domnul împreună cu ucenicii, după cină? (Marcu 14.26). Dacă ar fi fost aşa, cu ce sentimente să fi rostit El într-un astfel de moment versetele 6,21, 22 şi sfârşitul versetului 27:

„Legaţi... jertfa până la coarnele altarului"! Psalmul se încheie în acelaşi fel cum a început: celebrând bunătatea neschimbată a Domnului (v. 1,29).

Hrana ta zilnica!

29 IANUARIE

Psalmii 117 şi 118.1-14

Dacă Domnul este preţios în ochii noştri (Psalmul 116) atunci îi vom invita şi pe alţii să-L adore împreună cu noi. Astfel va fi şi cu Israel: odinioară atât de gelos pentru privilegiile lui, plin de dispreţ faţă de naţiuni, el însuşi le va pofti 1a lauda universală (v. 1; Romani 10.19; 15.11).

Bunătatea şi adevărul lui Dumnezeu sunt din nou menţionate împreună (v. 2; vezi Psalmul 108.4; 115.1). Ele sunt dubla manifestare înspre oameni a caracterelor esenţiale ale lui Dumnezeu: iubire şi lumină. Ce subiect inepuizabil de meditaţie conţine aşadar acest scurt şi preţios psalm (care se găseşte dispus chiar la mijlocul Bibliei)!

In Psalmul 118, bunătatea Domnului este cea care constituie tema laudei. Înconjurat şi ameninţat de lumea întreagă Israel va experimenta că ajutorul omului şi al celor mari este zadarnic (v. 8, 9; Psalmul 108.12); numele Domnului va fi singura lui apărare. Cât despre noi, cele care ne ameninţe mai presus de orice, sunt poftele sărmanelor noastre inimi (Iacov 1.14). De nenumărate ori am fost aproape să cădem dar Dumnezeu ne-a venit în ajutor; ne-a păzit picioarele de cădere (v. 13; Psalmul 116.8). Omul, prin urmare, nu va pute face nimic nici împotriva noastră (v. 6), nici pentru noi (v. 8; pentru că Domnul este tăria noastră (v. 14).

Compromis, doar ca sa le fim pe plac...!!!

Tot mai mult auzim de crestini si suntem indemnati sa ne rugam, si este chiar indicat sa ne rugam pentru cei care trec prin prigoana. Nicaieri nu am intalnit atata dusmanie pe cineva  mai mult decat pe crestini. Oare de ce?

Si astazi citeam despre cei 60 de crestini din Nigeria care au fost ucisi si ceilalti carora le-au fost distruse casele si vandalizate in timp ce erau la biserica http://www.infocrestin.com/le-au-distrus-casele-in-timp-ce-se-aflau-la-biserica-alti-60-de-crestini-ucisi-cu-brutalitate-2/.
Ma intreb, de ce oare exista atata ura pentru crestini?

In Evrei 12:3 sta scris:

 ”Uitati-va, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine...”

Domnul Isus  a venit tocmai pentru noi oamenii pacatosi ca sa fim salvati si mantuiti. Cu toate acestea iata ca, tocmai El a suferit o mare impotrivire si o mare ura din partea oamenilor. Nu a avut parte de o primire asa cum trebuia sa aibe, din contra inca de la venirea Sa in lume a fost respins. Dar mai mult de atat, a fost lovit, batjocorit si rastignit pe cruce ca si cel mai mare talhar. De atunci si pana acum...omenirea continua sa aibe aceeasi atitudine ostila fata de El.
Iata de ce sunt urati crestini!
Iata de ce sunt batjocoriti!
Pentru ca sunt urmasii lui Hristos!
Dar astazi, din pacate noua crestinilor nu ne mai place acest lucru, din contra facem uneori tot felul de compromisuri doar pentru a fi acceptati de lume.
Facem ce fac ”ei”, ne imbracam cum se imbraca ”ei”, vorbim cum vorbesc ”ei”, avem aceleasi teluri comune, si toate acestea...doar ca sa fim pe plac, doar sa nu fim batjocoriti, doar sa nu fim tratati ”mai de sus” .

Dragul meu, cum te simti la locul tau de munca, printre prietenii, printre vecini, etc? Marginalizat...sau esti integrat in ”marea societate”.
Daca nu simti nici un fel de impotrivire din partea lor...priveste atent comportamentul tau, oare nu ai devenit ca ”ei”?
Daca simti ca esti  privit ” mai de sus”, batjocoritor, daca simti ca nu poti patrunde si nu esti acceptat in lumea lor...nu te necaji. Aceasta este dovada ca esti un urmas a lui Hristos.
Niciodata nu vom putea fi primiti in lume ”bine”, niciodata nu vom putea fi acceptati, deoarece nici Domnul nostru Isus nu a fost acceptat. 

Hrana ta zilnica!

28 IANUARIE

Psalmul 116

Această cântare a israelitului întors în ţara lui cu cât mai mult poate fi astăzi cântată de răscumpăratul Domnului: „Eram doborât şi El m-a salvat... Tu mi-ai eliberat sufletul de la moarte..." (v. 6, 8)! Amintirea unei asemenea mântuiri îl face pe cel credincios tot mai conştient de drepturile pe care Mântuitorul le are asupra lui.

Versetul 8 evocă o triplă eliberare: Dumnezeu ne salvează sufletele, ne susţine inimile copleşite de încercare şi, de asemeni, ne păzeşte de cursele şi de ispitele în care, fiind slabi, riscăm să cădem. De aceea, fiecare îşi poate pune întrebarea din versetul 12: „Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?". „Iubesc pe Domnul...", răspunde psalmistul - acestea sunt cele dintâi cuvinte ale psalmului şi cel dintâi efect al evangheliei, aflat la baza tuturor celorlalte. Atunci, din prisosul inimii, gura poate proclama Numele Domnului (v. 10; 2 Corinteni 4.13). Există, de asemenea, şi alte moduri de a-L mărturisi:

„Voi înălţa paharul mântuirii... îţi voi aduce jertfe de mulţumire ... da, înaintea întregului Său popor" (v. 13, 14,17). Să-I aducem şi noi din toată inima aceste jertfe de laudă, „rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui" (Evrei 13.15)!

Inca un ceas!

Să fie-o zi de împăcare!
Adesea spun că vreau Acasă,
Acum să plec, parcă n-aş vrea,
C-atâtea aş lăsa în urmă,
C-atât de multe aş avea,
Să pun în ordine Părinte...
Te rog mai lasă-mi doar un ceas,
Să nu regret nimic din viaţă,
Să pot să-mi iau un bun rămas,
Am înţeles de ceva vreme,
C-atunci când voi zbura la cer,
Nimic nu voi lua cu mine,
Că tot ce-i jos e efemer,
De-aceea vreau c-agoniseala,
Cât de puţină ar fi ea,
S-o folosesc cu chibzuinţă
Şi numai pentru slava Ta,
Nu-mi pasă de ce spune lumea,
Mai bine un sărac "bogat",
Decât să am o lume-ntreagă
Şi sus să fiu un lepădat,
Atât de greu îşi lasă omul,
Agoniseala lui de-o viaţă,
Uitând că clipa veşniciei,
Atârnă de un fir de aţă,
Ce pot să fac eu, Doamne, astăzi,
Nu vreau să spun că las pe mâine,
Pentru că ziua care vine,
Ştiu sigur că nu-mi aparţine,
Îmi dă înţelepciune Tată,
Nimic nu vreau mai mult acum,
Decât s-aleg doar ce e bine
Şi să urmez al Vieţii drum,
Să-mi dai putere şi răbdare,
Să trec biruitor prin greu,
La Tine-i totul cu putinţă,
Căci Tu eşti Domn şi Dumnezeu,
Acolo unde-ngrijorarea,
Ca pe o trestie mă-ncovoaie,
Tu să mă-nviorezi Părinte,
Precum grădina după ploaie,
Mă fă lumină pentru semeni
Şi sare ca bun gust să dau,
Acelor fără de speranţă
Şi care rost pe lume n-au,
Prin fapta mea şi prin purtare,
Să-şi pună întrebări mereu,
De ce-s altfel şi cine este,
Acel Isus şi Dumnezeu,
Iar celor dragi, rude şi prieteni,
Să-i cercetezi cum doar Tu ştii,
Să fie-o zi de împăcare
Şi pentru ei...Şi-n veşnicii,
Să ne-ntâlnim cu bucurie,
Când timpu-aici va fi sfârşit,
Sfinţeşte-ne pe fiecare
Şi-mbracă-ne în infinit...

27/01/14, Barcelona-Lucica Boltasu

De luat aminte....

Cea mai buna judecata este judecata de sine!

 1 Corinteni 11:31

Daca ne-am judeca singuri n-am mai fi judecati!

Daca nu vom vorbi noi...pietrele vor vorbi!

Un homosexual ateu a reacționat la lipsa de coloană vertebrală demonstrată de Biserica creștină în urma legalizării căsătoriilor gay în Irlanda. Pe 27 mai, revista Spectator a publicat articolul său cu titlul: „Ca ateu homosexual, vreau ca Biserica să se opună căsătoriei între persoanele de același sex.”
„Dintre toți oamenii,” subliniază Parris în articolul său, „creștinii ar trebui să fie primii care înțeleg că majoritatea este de cele mai multe ori greșită. Ei trebuie să își amintească de credinţa Mântuitorului lor și persecuția celor care aderau la creștinism în perioada Bisericii primare.”
Parris a fost dezamăgit de răspunsul Bisericii Catolice la votul Irlandei, simțind că a fost unul slab. Acesta și-a exprimat opinia și în privința faptului că Biserica Catolică nu a oferit un argument moral puternic împotriva redefinirii căsătoriei.
„Deși sunt și ateu și homosexual,” a scris el, „tresar când văd dezastrul filosofic conţinut în argumentarea conservatorilor religioși. Mai există cineva de o reală statură intelectuală în Biserica din Anglia, sau în Biserica Romano-Catolică, ca să poată construi o poziție argumentată, solidă, împotriva alunecării creștinismului în curentul schimbărilor sociale și culturale?”
Cu un sarcasm fin, Parris a rescris capitolul 32 din cartea Exodul a Vechiului Testament, unde găsim relatat faptul că Moise coboară de pe Muntele Sinai și găsește poporul închinându-se la idoli, ceea ce l-a determinat să se mânie, să spargă tablele cu cele 10 porunci și să mustre poporul pentru păcatele sale.
În versiunea lui, evenimentul se petrece în felul următor :
„De îndată ce s-a apropiat de tabără și a văzut dansurile și majoritatea covârșitoare de la referendumul Irlandez fiind favorabilă legalizării căsătoriei între persoanele de același sex, Moise s-a ridicat și a strigat :
«Trebuie să ne oprim și să ne facem o verificare serioasă și să nu mergem în direcția negării realității din jur. Apreciez felul în care se simt astăzi acești închinători goi; faptul că ei simt că astfel își îmbogățesc modul de a trăi. Cred că este o revoluție socială.»
«Trebuie să găsim un limbaj nou pentru a ne putea conecta cu o nouă generație de oameni tineri,» a concluzionat profetul; apoi, aruncându-și hainele, Moise a spus: «Hei, arătați-mi drumul către cel mai tare bar de gay din tabără.» ”
Parris a pus punctul pe i, demonstrând o percepție morală foarte logică și sănătoasă : „De când un vot popular determină moralitatea? De când majoritatea este cea care determină voia lui Dumnezeu? De când valurile schimbătoare ale culturii determină ce spune Biblia cu adevărat? Și de când liderii spirituali au fost chemați să urmeze mulțimea? Credeam că am fost chemați să conducem mulțimea.”
„Un păcat votat cu 62% într-un referendum nu îl va face mai puțin păcat în ochii lui Dumnezeu,” scrie Parris, adăugând că „da, un ateu homosexual cheamă creștinii să aibă coloană vertebrală morală, și o face cu o claritate care lipsește dureros dintre mulți pastori și lideri astăzi. Și, până la urmă, ce au de-a face opiniile umane cu adevărul lui Dumnezeu?”


preluat de pe:http://respirotime.ro/apelul-unui-ateu-homosexual-catre-biserica-crestina/

Dezbateri!

Hrana ta zilnica!

27 IANUARIE

Psalmul 115

Precum odinioară Moise şi Iosua, mai târziu rămăşiţa credincioasă a lui Israel va fi aceea care îi va cere lui Dumnezei să intervină din pricina gloriei Sale, pentru ca Numele Lui să fie cunoscut de toate naţiunile (v. 1,2; Exod 32.12; Iosua 7.9) Şi Domnul va pune în evidenţă sfidarea care i-a întristat atât pe ai Săi: „Unde este dar Dumnezeul lor?" (v. 2; Psalmul 42.3; Ioel 2.17b; comp. cu Matei 27.43).

„Dumnezeul nostru este în ceruri", răspund cei credincioşi, «şi înspre El este inima noastră». 

Cât despre oamenii din lume, de regulă nu ne trebuie mult timp pentru a descoperi ce îndrăgesc ei. Cei mai mulţi nu se ruşinează cu idolii lor aceştia sunt argintul, aurul (v. 4), beneficiile artei şi ale tehnicii, sunt distracţiile, plăcerile; sunt deopotrivă cântăreţii, vedetele sau personalităţile zilei. 

In ce ne priveşte, să-L proclamăm şi noi pe Dumnezeul nostru şi să facem în aşa fel încât Numele Lui să fie de acum cunoscut în jurul nostru!

 Aceasta va fi posibil numai în măsura în care vom căuta gloria Lui, nu a noastră (v. 1), şi, de asemeni, când va fi vizibil pentru oricine că noi doar în Dumnezeu ne punem încrederea (v. 11).

In contrast cu lauda şi cu binecuvântarea pământească din împărăţie (v. 16,17), noi, creştinii, ne bucurăm de a fi morţi împreună cu Hristos şi de a avea cu EI locul nostru în înviere în locurile cereşti.

Hrana ta zilnica!

26 IANUARIE

Psalmii 113 si 114

Câte motive au „slujitorii Domnului" să laude „Numele Domnului" (v. 1)! Ei zăceau odinioară în ţărâna morţii, pe gunoiul păcatului (v. 7). Dumnezeu însă S-a plecat să privească pământul (v. 6). Să nu uităm niciodată că, oricât de mare-ar fi, El are privirile îndreptate spre tot ce priveşte pe fiecare făptură a Sa. El a văzut starea lor de totală goliciune.

 Şi, asemeni stăpânului din parabolă, a găsit plăcere să-i invite pe aceşti săraci şi pe aceşti nevoiaşi să se aşeze la masa harului Său (Matei 22.10; comp. de asemenea cu 1 Samuel 2.8 şi cu Luca 1.52,53).

Domnul văzuse întristarea poporului Său, auzise strigătul lor, le cunoscuse durerile. Şi a coborât să-i elibereze (Psalmul 113.6; Exod 3.7). El i-a făcut să iasă din Egipt cu putere.

La porunca Lui, Marea Roşie a fugit, pentru a lăsa să treacă poporul lui Dumnezeu; „Iordanul s-a întors înapoi", pentru a le deschide calea; stânca a făcut să-i curgă apele, pentru a le potoli setea. Dumnezeu ştie unde şi cum să facă să ţâşnească înviorarea şi viaţa, pentru a răspunde nevoilor alor Săi. El va face însă o minune şi mai mare în favoarea poporului Său Israel, atunci când va schimba inima tare a acestuia într-un izvor de ape, spre binecuvântarea întregului pământ

Manifestatie crestina atacata de musulmani in Anglia!

Este ca si cum...te primesc la mine acasa pentru ca nu ai unde sa stai, iti pun farfuria pe masa si-ti dau din mancarea mea...iar mai apoi tu esti gazda si eu....iti lustruiesc pantofii.

Oare cine este vinovat,..tu ca ai venit sau eu ca te-am primit?

Semnele vremurilor și iminența întoarcerii Domnului

Instintari, instintari!

Zilele trecute citeam cateva  instintari  pe care un frate le-a primit  din partea lui Dumnezeu si credeti-ma ca nu sunt bune deloc.Poate ca am spune noi..."sunt doar vorbe  spuse de un frate...de unde sa stim ca sunt din partea lui Dumnezeu?"

Insa asa cum multe domenii sunt dotate cu sisteme de avertizare, si pentru noi oamenii exista, trebuie doar sa avem urechi sa le auzim.

 Biblia are cel mai puternic sistem de avertizare! Ne avertizeaza in privinta pacatului, ne avertizeaza in ceea ce priveste revenirea lui Hristos pe pamant si semnele care preced acest mare eveniment insa cel mai mare avertisment pe care ni-l transmite Cuvantul Sau - 

va fi o judecata pentru toti.

Sunt atatea instintari, si chiar Petru ne spune: "caut sa va trezesc mintea sanatoasa prin instintari..." , crezi tu oare stimate cititor..?

Crezi ca Domnul Isus va reveni pe pamant si-i va lua la El pe cei care au pazit poruncile Sale? 

Ai auzit ....de rapire?

Crezi tu oare ca fiecare fapta este notata in Cartea Vietii ? Pentru cele rele vom fi judecati, iar pentru cele bune vom fi rasplatiti?

Nu este o poveste...ESTE o realitate! 

Citeste te rog Biblia si-n EA vei gasi Adevarul!

Hrana ta zilnica!

25 IANUARIE

Psalmul 112

Acest psalm se leagă de cel anterior, după cum arată şi o aceeaşi dispunere alfabetică a versetelor (cei doi psalmi sunt în acrostih; litera iniţială, în ebraică, a fiecărei părţi de verset urmează o ordine alfabetică).

Dacă în Psalmul 111 citeam că dreptatea Domnului rămâne pentru totdeauna (Psalmul 111.3), în Psalmul 112, dreptatea celui care se teme de Domnul rămâne pentru totdeauna (v. 3,9).

Versetul 1 continuă şi totodată devansează versetul 10 din Psalmul 111. Teama de Dumnezeu, cale a înţelepciunii, este de asemenea şi cea a binecuvântării. Nu este vorba numai de a pune în practică poruncile Domnului, ci şi de a găsi multă plăcere în ele.

Aceasta era partea lui Isus, care putea spune: „este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta" (Psalmul 40.8; vezi de asemenea loan 4.34).

Unele persoane poartă întotdeauna frica de a nu afla vreo veste proastă. Teama de Dumnezeu înlătură însă această teamă, de oameni (v. 8) sau de evenimente neplăcute (v. 7).

Inima celui care se încrede în Dumnezeu nu este tulburată de ceea ce se întâmplă (Proverbe 1.33); este tare (v. 7), pentru că Domnul o susţine (v. 8; comp. cu loan 14.1,27b). O inimă tare poate fi însă în acelaşi timp şi o inimă sensibilă şi plină de dragoste. Cel drept este îndurător (v. S), răspândeşte şi dă săracilor (v. 9). „Este plin de îndurare şi milos", cum este însuşi Dumnezeu (v. 4; comp. cu Psalmul 111.4b şi cu Iacov 5.1 lb).

O meditatie pentru aceasta saptamana!

Inainte de a ma aseza sa ma odihnesc, am citit un verset care desi este insemnat in Biblia mea, acum  parca l-am gasit pentru prima oara. In Ioan 9, vers.31 scrie :

”Stim ca Dumnezeu n-asculta pe cei pacatosi; ci daca este cineva temator de Dumnezeu si face voia Lui, pe acela il asculta”

Nu stiu daca realizam exact ce scrie...

Poate ca multi oameni fac rugaciuni, aduc cauze si cereri inaintea lui Dumnezeu, insa viata lor nu este conform invataturilor din Scriptura. 

 Este atat de clar Cuvantul lui Dumnezeu incat n-avem nevoie de nicio alta explicatie in plus. 

Daca  traim in pacat Dumnezeu nu ne asculta rugaciunile!

Vrei ca rugaciunea ta sa fie ascultata? 

Teme-te de Dumnezeu, si-atunci tot ce vei aduce inaintea Lui, El iti va aduce rezolvare!

O noapte binecuvantata!

Hrana ta zilnica!

24 IANUARIE

Psalmul 111

Mari sunt „lucrările" Dumnezeului creaţiei (v. 2). Ce să mai spunem însă despre „lucrarea Sa" unică (v. 3), cea a rascumpărării (v. 9)? Cât de „glorioasă şi măreaţă" este ea!

II adorăm pe Cel care a împlinit-o şi, împreună cu apostolul, spunem şi noi: „El, care, în adevăr, nu L-a cruţat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El"? (Romani 8.32). Nu ne asigură El traiul de zi cu zi? (v. S).

In adevăr, ceea ce face Dumnezeu confirmă ceea ce El este: „plin de îndurare şi milos " (v. 4). Meditarea la lucrările Sale ne întăreşte credinţa în Cuvântul Său; niciodată acestea nu contrazic rânduielile Sale. Şi unele şi altele sunt adevărate. Rânduielile Sale sunt sigure (v. 7) şi a le practica constituie mijlocul de a dobândi „o bună înţelegere". 10).

Cel dintâi pas al omului pe calea înţelepciunii este teama de Dumnezeu. Potrivit versetului 5, teama de Dumnezeu este deopotrivă şi singurul mod de a rezolva problema atât de spinoasă a foametei în lume ... însă de asemenea singurul mod la care popoarele nici nu se gândesc.

Lauda Domnului „rămâne pentru totdeauna" (v. 10; la fel dreptatea Sa: v. 3; şi rânduielile Sale: v. 8). Să ştim să intonăm şi noi această laudă încă de acum!

Pace sa fie in Ierusalim!

Ceea ce Dumnezeu a creat, nimeni nu va putea distruge!!!

Redactia ziarului Bihoreanul a postat cateva clipuri cu protestul de la Oradea de azi. Protest pentru sustinerea familiei Bodnariu dar si a tuturor familiilor care sunt in aceeasi situatie.
Maine este ziua UNIRII, insa drama aceasta ne-a unit pe noi romanii aici si pe toti romanii din diaspora, dar nu numai...ci toti crestinii care cred in valorile crestine ale familiei.
Dumnezeu a lasat familia si nimeni n-o va putea destrama, chiar daca cel rau si acolitii sai lupta sa destrame aceasta institutie creeata de Insusi Dumnezeu!

Doamne binecuvinteaza familiile de pretutindeni!

DE CE?

An de an facem  punem la cale tot felul de planuri si in mintea noastra tesem multe dorinte. O parte  ele izbutim sa le ducem la indeplinire, insa o parte raman doar...pe ”hartia mintii”.
Multe din ele raman doar o dorinta neimplinita, si-n neimplinirile noastre poate ca sunt multe lucruri care am fi dorit sa se concretizeze, sa se implineasca, insa nu a a fost asa.  In astfel de momente in mintea noastra incoltesc tot felul de intrebari, dar una dintre ele si cel mai des intalnita la majoritatea oamenilor: ”DE CE?”
De ce nu m-a ajutat Dumnezeu sa ....?
De ce nu intervine acum....de ce nu... si asa se nasc multe ”de ce-uri” in mintea noastra. Cautam raspunsul, cautam un vinovat, poate ca invinovatim pe altii pentru nereusitele noastre, poate ca ne invinovatim pe noi,  insa de prea putine ori ne aducem aminte ca dorintele respective nu au prins viata pentru ca nu a fost voia lui Dumnezeu. Aceste ganduri mi-au captivat si mie mintea in acest inceput de an.
Dar cum cunoastem voia lui Dumnezeu?

Ne intrebam de multe ori si trist este ca ajungem sa avem ani de credinta si nu stim ce vrea Dumnezeu de la noi. Uneori toate acestea sunt pentru noi  asemenea ”operatiilor cu necunoscute” in care nu gasim rezolvarea. Dar oare asta vrea Dumnezeu pentru copiii Sai?
Biblia spune: ”Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta. Recunoaste-L in toate caile tale si El iti va netezi cararile”
Prov. 3:5-6
Ori  atunci cand ne incredem in El, n-avem cum sa avem in fata noastra operatii cu necunoscute. El ni le va descoperi la vremea potrivita si ca dovada ca voia Lui ne este descoperita gasim scrisa chiar in Scriptura: ”De aceea nu fiti nepriceputi, ci intelegeti care este voia Domnului. Deci, voia Sa este descoperita, problema este la noi, fie ca n-avem urechi sa auzim, fie ca n-avem ochi sa o vedem si personal recunosc ca inca sunt cateva domenii in viata mea unde ma confrunt cu probleme si lucrurile nu sunt asa cum as vrea sau as dori eu, si adeseori problema respectiva devine atat de impovaratoare incat nu-i mai vad rezolvare cu toate ca, Cuvantul Lui este atat de clar si ne vorbeste atat de raspicat in Ps. 32: ”EU, zice Domnul  te voi invata si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi...”
Ori daca El  imi va arata calea, inseamna ca acela este drumul pe care trebuie sa merg si aceasta este voia Lui.
Voia Lui este sfintirea voastra, spune Pavel (1 Tes. 4:3), si tot el ne invata ca voia lui Dumnezeu este sa-i  multumim pentru toate lucrurile (1 Tes. 5 18). Dar mai stim ca voia lui Dumnezeu este sa cautam sa facem ce este bine ( 1 Petru 2:15)
Mai putem spune ca nu cunoastem care este voia lui Dumnezeu cu privire la viata noastra?
Mai putem spune ca nu ne-a fost descoperita?
De la aceste trei invataturi am putea spune, porneste raspunsul la intrebarea care ne framanta: ”DE CE?”
Daca multumim pentru tot ceea ce ne da, daca cautam sfintirea si mai apoi  cautam sa facem si binele tuturor, cu siguranta nu vom mai avea dileme si intrebari in viata.

Hrana ta zilnica!

23 IANUARIE

Psalmii 109.21-31 şi 110

„Lucrează pentru Mine, din pricina Numelui Tău", cere Acela care a fost deja numit în versetul 16 „Cel întristat şi Sărac" (v. 21, 22; comp. cu Ioan 12.28). „Să ştie că aici este mâna Ta..." (v. 27). Dumnezeu trebuia, pentru gloria Numelui Său, să-L izbăvească pe Cel care II chema. 

Şi aceasta este tema Psalmului 110!

 Ce contur prinde el după tabloul umilinţei Omului durerii! Domnul stătuse „la  (Psalmul 109.31); acesta a fost trecutul. Pentru prezent, L-a pus să şadă la dreapta Sa, proclamân-du-Şi întreaga satisfacţie cu privire la lucrarea încheiată (v. 1; Efeseni 1.20). Şi din nou mai târziu - promite versetul 5 -„Domnul, (de) la dreapta Ta, îi va zdrobi pe împăraţi în ziua mâniei Sale". Vrăjmaşii Lui din Psalmul 109 vor fi puşi ca aşternut al picioarelor Sale: aservirea acestora va face parte din gloria Sa.

Acest psalm este citat nu mai puţin de opt ori în Noul Testament; practic, el serveşte ca fir călăuzitor întregii Epistole către Evrei (cap. 1.13; 7.17; 10.13...).

Acestor promisiuni făcute lui Mesia i se adaugă una care se referă la drumul Său pe pământ (v. 7). Hristos, Om, trebuia să găsească pe pământ câteva clipe, rare, de înviorare, care să-L încurajeze şi să-I întărească inima (de exemplu, Luca 7.9,44; 9.20; 10.21,39; 23.42)...

Hrana ta zilnica!

22 IANUARIE

Psalmul 109.1-20

Acest psalm zdrobitor se deschide invocându-L pe dumnezeul laudei Mele" (v. 1). Nicio ameninţare, niciun subiect copleşitor nu-L împiedicau pe Isus să-Şi ridice ochii spre Tatăl şi să-L laude. Dimpotrivă, acestea erau pentru El tot atâtea motive pentru a o face.

Cum Se apăra El când era „înconjurat cu cuvinte de ură" (v. 3)? „Dar Eu—spune El - Mă rog" (v. 4). Creştini, aceasta ar trebui să fie singura noastră „replică" atunci când vine să ne întâmpine o ostilitate nedreaptă. Dacă noi tăcem — sau mai degrabă dacă vorbim numai cu Dumnezeu — nu va tăcea El şi  12.19). Cu toate acestea, Hristos a fost singur să îndure o „aşa mare împotrivire..." (Evrei 12.3). Adversarii Săi (care, în originalul ebraic, poartă acelaşi nume cu stăpânul lor, Satan) nu numai că Ii fac război ,fără temei",dar - strigă Isus — „îmi întorc rău pentru bine şi ură pentru dragostea Mea" (v. 5). De partea lor trecuse Iuda, vinovat de o nerecunoştinţa cu atât mai oribilă cu cât fusese obiectul unei afecţiuni mai intime; versetul 8 i se aplică lui în Fapte 1.20 (iar pentru viitor, acest pasaj se raportează la Antihrist). Iată de ce era zdrobită inima Mântuitorului (v. 16)!

Cum m-am intors din moarte clinica !

Cautand sa ascult un mesaj acum inainte de culcare, am dat de marturia acestei surori dragi.

Personal am cunoscut-o  si-I multumesc Domnului pentru acest lucru.

Cu aproximativ doi ani in urma, sotul meu a ajuns cateva zile, in casa la aceasta familie prin intermediul unei persoane. Mi-a povestit la telefon despre aceasta familie minunata si mi-a spus ce momente inaltatoare au avut impreuna in rugaciune. In aceeasi zi seara, undeva in apropiere de Timisoara se tinea o seara de rugaciune la biserica din localitatea respectiva. Fiind singura  acasa si neavand program la noi la biserica, am hotarat sa merg la rugaciune impreuna cu o sora din biserica. 

A fost o seara prelungita de rugaciune si acolo am avut parte de o lucrare din partea Domnului care a fost cu ”DA si AMIN”. In momentul in care acesti frati veneau dinspre Oradea si se pregateau sa intre in biserica pentru ca deja era inceputa rugaciunea, sora a primit din partea Domnului chiar la usa, sa vina si sa imi vorbeasca. Bineinteles ca nu a stiut cine sunt si nici eu nu stiam ca sotul meu de fapt era in casa la aceasta familie.

Atat sora cat si fratele au primit daruri deosebite din partea Domnului si slujesc cu ele.

 La final cand i-am povestit prin telefon sotului ce mi-a vorbit Domnul, explicandu-i mai amanuntit prin cine am avut lucrarea, am aflat ca de fapt este exact familia unde Domnul l-a trimis sa faca o lucrare.

Oare nu cunoaste Domnul totul???