Versetul zilei

9 ianuarie 2016

Noi... si noi dovezi!

Mi-am spus in sinea mea ca nu voi mai posta nimic...insa nu pot.
Dovada ca statul norvegian a creat un monstru, continua...
Doi soţi din Arad acuză autorităţile norvegiene că le-au agresat și răpit copiii. Abuzul s-ar fi petrecut în urmă cu câțiva ani, după ce polițiștii din Norvegia i-au acuzat pe părinţi că ar avea probleme cu legea și că nu își îngrijesc copiii așa cum trebuie. Mai grav este că acțiunea a fost justificată de o declarație a unor oficiali norvegieni, în care tatăl copiilor a fost acuzat că ar fi un criminal, deși omul nu a fost niciodată condamnat de vreo instanță.
Își strigă durerea
Jurnal arădean/ Aradon v-a prezentat încă de acum aproape patru ani drama pe care o trăiesc cei doi soți cărora le-au fost răpiți copiii de autoritățile norvegiene. Din păcate, nimic nu s-a schimbat în bine în familia lor.
Marius Rădulescu și soția sa, Claudia, au împreună șapte copii. Pe cinci dintre ei nu i-au mai văzut de aproape patru ani. „Marius are acum 11 ani. În 3 iunie face 12 ani. L-au luat în 2012. 31 mai 2012. De atunci nu îmi mai văd copiii. Sincer, știu că au fost luați de statul norvegian în Suedia și duși în Norvegia. Nu știu dacă mai trăiește vreun copil, nu știu dacă trăiesc, dat fiind șocul și violența la care au fost expuși copiii” – spune tatăl, Marius Rădulescu.
Cu inima strânsă, arădenii își strigă durerea mai mult în van, pentru că autoritățile nu își dau interesul să îi ajute. Copiii lor au fost furați de norvegieni, cu complicitatea autorităților din Suedia, în baza unor acte false, întocmite de către cei de la Protecția copilului.
Acuze și abuzuri
Marius Radulescu ne prezintă un document în care „scrie că sunt un criminal și că am făcut 18 jafuri armate – asta declara Helge Anne, din Norvegia, de la Protecția Copilului. Asta înseamnă jaf, violență, copii. Spun că am facut trafic cu mașina… că am tras cu pistolul după poliție… E incredibil!” – spune, năucit de acuzele ce i s-au adus, Marius Rădulescu.
În baza acestor acuzaţii, demontate de o instanţă norvegiană, care a și dispus plata unor despăgubiri reprezentând cheltuieli de judecată și daune morale față de tatăl copiilor, autoritățile norvegiene au acționat abuziv, răpindu-le, practic, copiii acestor oameni.
Răpirea copiilor
„Au intrat în casă, m-au bruscat, au dat cu mine de perete și au bruscat foarte mult copiii… Au furat copiii, să îi dea altor familii…” – rememorează, răvășită de durere, mama, Claudia Stancu. Tatăl copiilor adaugă: „i-au smuls pur și simplu de la ea din mâini. Vecinii povestesc, e îngrozitor, mi-au spus martorii că pruncii au făcut pe ei. Îi trăgeau ca pe sacii de gunoi, copiii se zbăteau, urlau…”
Acuzațiile par greu de crezut, însă părinții și le susțin prin dovezile strânse de-a lungul timpului – de la decizii judecătorești, la mărturii ale vecinilor din Suedia și chiar din Norvegia.
Autoritățile române, neimplicate
Dezarmant este, însă, faptul că autoritățile române nu au făcut nimic pentru a-i ajuta, deși au trecut aproape patru ani de când au început demersurile legale pentru a-și recupera copiii furați. Au depus zeci de sesizări, până acum, dar fără niciun rezultat.
Directorul DGASPC Arad, Erika Stark susține că „în momentul în care am aflat de caz, noi am informat autoritățile române, respectiv ANPC din cadrul Ministerului Muncii și Familiei, care, la rândul ei, ar trebui să fi informat MAE pentru a se purta negocierile și discuțiile privind acest caz. Competența DGASPC se limiteaza doar în interiorul județului Arad.
Numai că de la București, funcționarii i-au amânat mereu. Au trecut, astfel, trei ani și jumătate, iar autoritățile române nu au făcut absolut nimic. „Nici nu știu dacă mai îmi trăiesc copiii! Ni se închid ușile… Nu se poate ca noi să fim mereu oaia neagra! Ei ne lovesc, ne bat, mi-au bătut soția și tot ei sunt victime… Își bat joc de noi pentru că este lipsă de bun simț lipsă de implicare la autoritățile române” – își varsă năduful Marius Rădulescu.
Parcurs sinuos prin legile norvegiene
Marius Rădulescu are 40 de ani și a plecat din România imediat după revoluție, sperând într-un trai mai bun, pentru el și familia sa. Arădeanul s-a stabilit în Norvegia, unde a muncit, cu contract, ca șofer la diferite firme. Din 2004 însă, au început problemle, după ce autorităţile din ţara sa adoptivă l-au acuzat pe nedrept de două jafuri armate.
„Când m-au acuzat, eu chiar am sunat la poliție și le-am spus că mă întorc și m-au așteptat la aeroport și m-au târât prin aeroport ca pe un câine. M-au încătușat din avion, se uita lumea… E foarte greu să treci prin lucrurile astea. Aici am hotărârea prin care am câștigat cazul, procesul, dar după foarte mulți ani!” – povestește Marius Rădulescu.
Șocat de ceea ce i se întâmpla, bărbatul a făcut muncă de detectiv și, după patru ani de procese, ajutat şi de câţiva prieteni, a reușit să își demonstreze nevinovăția, aşa că avocatul său a cerut despăgubiri de 80.000 de euro, însă instanţa i-a admis doar puţin peste 12.000. Arădeanul a refuzat banii. „Nu mă interesează banii, mă interesează copiii!” – spune Marius Rădulescu. Din păcate, perspectivele nu sunt deloc optimiste.


cititi si:

Dumnezeu pregateste startul pentru ceva nou!


Oricat am incerca sa vorbim despre altceva....se pare ca nu exista alt subiect in aceste zile fierbinti. Peste tot, in mass-media, la tv, la radio, pe retelele de socializare acelasi strigat:
” STOP BARNEVERNET! DATI-NE COPIII INAPOI”
Dupa ce am ajuns acasa de la protestul de sustinere al familiei Bodnariu, am intrat ca de obicei, sambata la bucatarie, numai ca  la un moment dat am lasat totul deoparte si am avut un impuls de a citi in Biblie si iata ce mi-a vorbit Domnul din  cartea Plangerilor lui Ieremia 3:31-37, si va rog sa-l cititi de doua ori acest pasaj.

”Caci Domnul nu leapada pentru totdeauna. 
Ci cand mahneste pe cineva, Se indura iarasi de el, dupa indurarea Lui cea mare, caci El nu necajeste cu placere, nici nu mahneste bucuros pe copiii oamenilor. 
Cand se calca in picioare toti prinsi de razboi ai unei tari, cand se calca dreptatea omeneasca in fata Celui Prea Inalt, cand este nedreptatit un om in pricina Lui, nu vede Domnul?
Cine a spus si s-a intamplat ceva fara porunca Domnului?”

Credeti oare ca Dumnezeu nu vede drama acestei familii?
 Credeti ca EL nu aude rugaciunile noastre?
Eu cred ca da, si versetul  35 si 36 confirma si intareste acest lucru” cand se calca dreptatea omeneasca in fata Celui Prea Inalt, cand este nedreptatit un om in pricina Lui, nu vede Dumnezeu”
Cred ca Dumnezeu are un plan MARE prin aceasta incercare. Nu discutam de ceva ce s-a intamplat la nivel local sau national, aici discutam de ceva la nivel international. Nu este doar problema familiei Bodnariu ci este problema tuturor crestinilor si nu numai, pentru ca la urma urmei vorbim de un abuz care se face asupra multor familii, indiferent de confesiune. Eu cred ca prin aceasta incercare Dumnezeu va da STARTUL la ceva ce nu a mai fost. 
Ceva nou! Trebuie doar sa fim pregatiti! 
Trebuie sa nu ne pierdem credinta, nici noi, nici familia Bodnariu. Trebuie sa credem ca Dumnezeu stie ce face, si ce face El...face bine.
Sunt convinsa ca toate s-au intamplat cu stirea Celui Prea Inalt, de-aceea si indurarea o asteptam tot de la El.

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/protest-in-capitala-pentru-sustinerea-familiei-de-romani-ai-carei-copii-au-fost-luati-de-autoritatile-norvegiene.html

Protestele de azi au aratat ca ne pasa, ca indiferent de ce legi sunt sau se vor mai da, NOI nu ne vom departa de principiile Scripturi si de Adevarul ei, chiar daca asta inseamna sa pierdem beneficiile acestei lumi.

Norvegia- o poveste desprinsa parca din ”science-fiction”

Astazi a fost o zi foarte incarcata din punct de vedere al protestelor organizate si participarea multor  crestini, atat la noi in tara dar si cele  organizate in multe locatii din Europa. Nu cred ca pentru a-ti arata indignarea fata de acest sistem diabolic, trebuie sa faci parte dintr-o anumita confesiune, ci este o datorie morala sau cum vrei s-o numiti d-voastra, de a sprijini aceasta familie care trece prin aceasta incercare si dupa cum bine stim, cazuri de acest fel au fost multe, iar aceste lucruri se practica nu de ieri si nici de azi in Norvegia. 
Cautand sa citesc cat mai multe despre Norvegia, am cautat accesand tot felul de site-uri, gratie tehnologiei din ziua de azi, si am gasit....Nu un articol, ci multe....
Sunt de-a dreptul consternata, de ceea ce am gasit despre aceasta tara. Spuneam ca aceste lucruri barbare se intampla nu de ieri si nici de azi ci de multi ani. In ziarul ”Zavtra” publicat in 09 iunie 2013 era un interviu  acordat de o mamica din Rusia, Irina Bergset casatorita in Norvegia, care a trecut prin chinurile Barnevernet-ului. Articolul cu pricina l-a gasit pe in limba rusa pe  http://www.chelemendik.sk/  , iar traducerea in limba romana am gasit-o mai apoi scrisa in 20 noiembrie 2013 pe site-ul http://www.art-emis.ro/
 Intr-adevar, ceea ce se intampla in Norvegia  pare a fi mai degraba o poveste din ”science fiction”

Interviul jurnalistului Andrei Fefelov cu o mamă rusă - Irina Bergset 

„Zavtra”: Irina, povesteşte despre cum ai ajuns în Norvegia şi impresia pe care ţi-ai făcut-o despre această ţară.

Irina: În anul 2005 m-am măritat cu un cetăţean Norvegian. Fiul meu (dintr-o relaţie anterioară) avea şapte ani. Am plecat să locuim în Norvegia, în Aurskog-Hekland, satul Aurskog. În acel moment, eu încă nu ştiam că acum o jumătate de secol în urmă, Norvegia era o ţară al cărei nivel de civilizaţie putea fi comparat cu cel dinstatele Africii Centrale. În anul 1905, Norvegia a încetat să mai fie dependentă de Danemarca şi Suedia. Această ţară a fost şi rămâne o ţară de iobagi, iar locuitorii ei nu i-au văzut niciodată pe domnitorii lor. Plăteau doar taxele. Nu a fost nici o dezvoltare a culturii, oamenii vorbeau limba daneză sau suedeză, prin urmare, lmbile exploatatorilor lor. Mai târziu, aceste limbi s-au amestecat într-un limbaj artificial, numit Bukmolu. Chiar şi acum, fiecare familie din Norvegia vorbeşte în dialectul propriu. Până în prezent, nu există limba de stat, standard. S-ar putea spune că ţara doar acum se formează, în acelaşi timp având loc şi un alt proces. Societatea norvegiană este în decădere morală, copiind legislaţia şi ordinea americană. Acum 50 de ani, ei au descoperit petrol în mare, cu ajutorul rezultatelor ştiinţifice şi tehnice străine. Toate acestea le-am aflat mai târziu. Când am plecat din Rusia, ştiam doar atât că, în Norvegia este nivelul de trai cel mai ridicat din lume. În afară de aceasta, am absolvit Facultatea de Jurnalism şi am fost candidată la ştiinţele filologice, dar în Norvegia nu mi-au recunoscut diploma universitară. Mi-au oferit un loc de muncă de învăţătoare, într-un satuc vecin, la o şcoală de tip nou, după modelul danez, denumit Riddersand, care se traduce “Şcoala cavalerilor”. În comparaţie cu sistemul şcolar rus, toate manualele de şcolarizare norvegiene, arată de parcă ar fi tipărite pentru retardaţi mintali. Şcoala primară este până la clasa a 7-a şi rolul programului de stat de predare, este de a învăţa alfabetul şi a socoti, până lavârsta de 13 ani a elevului, pentru a fi în măsură să  socotească preţurile în magazine. Nu este voie în clasă să se citească cu voce tare, fiind o ruşine. Profesorul special ia elevul pe hol, să nu-l facă de ruşinea copiilor şi acolo îl ascultă cum citeşte. Profesorul de matematică are dreptul de a explica copiilor două exerciţii pe zi, iar atunci când copiii nu învaţă tema în timp de trei zile, o poaterepeta. Tema pentru acasă este 5 sau 8 cuvinte din limba engleză, pe săptămână. Norwegian School este completa degradare a educaţiei. Nu au deloc literatură, fizica, chimie sau ştiinţele naturii. În general, copiii cunosc lumea înconjurătoare întâmplător. Ei ştiu  de exemplu că a fost Al Doilea Război Mondial. Mai mult de ştiut sunt interpretate ca fiind violenţă împotriva copiilorşi a psihicului lor. Fiul meu mai mare, a început în Rusia şcoala generală, prin urmare, în Norvegia a devenit wunderkind „copil minune”. Până în clasa a 7-a, nu a învăţat nimic. Acolo nu e nevoie să înveţi. În şcoală sunt anunţuri precum: “Când părinţii tăi te roagă să-ţi faci tema, sună-ne! Noi te vom elibera de la astfel de părinţi.”
Nivelul medicinii în Norvegia.

„Zavtra”: Toată această atmosferă duce la anumite probleme, dar din ce  moment a devenit viata ta in Norvegia, nesuportabilă şi de ce?

Irina: S-a întâmplat după 6 ani de şedere în Norvegia. Nu ştiam nimic despre sistemul lor „Barnevarn”.
Am trăit cu grijile mele: casă, muncă, familie... Puţin am pătruns în organizarea de stat a ţării în care m-am mutat. Am auzit că luau copiii de la părinţi, dar eu am fost doar  o “mamă normală”. De soţul meu am divorţat după trei ani de viaţă împreună, după naşterea fiului nostru, datorită conflictului de culturi diferite. Îmi spuneau că în fiecare casă sătească există o toaletă şi duş. Da, i-am răspuns, dar cu toate acestea, norvegienii au obiceiul să se urineze şi aşa în spatele casei. Trei ani am locuit singură cu copiii. Am luat un împrumut de la bancă, am cumparat apartamentul meu, mi-am asigurat o viaţă normală. Am lucrat şi m-am dedicat copiilor. Copiii au fost doar cu mine. Pentru că tatăl îi făcea rău fiului meu din prima căsătorie, am decis să nu mai aibă loc  nici o întâlnire cu acesta. Cu fiul cel mic, el a fost obligat prin lege să se întâlnească. Am încercat din toate puterile ca fiul nostru să nu rămână peste noapte la tatăl său (exista pericolul de bătaie), dar şcoala şi alte instituţii de stat, m-au forţat să las copilul la tatăl lui. Mai întâi a fost înţelegerea pentru două ore, dar mai târziu rămânea aproape o săptămână. Copilul avea febră când tatăl său l-a luat iarna, la -30°, la rudele lui.

În anul 2011, m-am dus la poliţia locală, după discuţia mea cu băiatul, care mi-a povestit că mătuşile şi unchii, rudele tatălui, i-au provocat dureri la gurăşi la fund. Îmi vorbea despre astfel de lucruri, pe care nu am putut să le cred la început. Am scris o declaraţie la poliţie. Pe 8 martie, ne-au chemat la secţia pentru protecţia oficială a copiilor Barnevarn. Interogatoriul a durat 6 ore. Am fost acolo eu şi cu cei doi copii ai mei. La ei este numai de formă sistemul creat pentru protejarea copiilor, de apărare a drepturilor acestora. De abia atunci am înţeles că centrele „Barnevarn”, care sunt în fiecare sat, sunt numai pentru a descoperi denunţătorii, copii şi părinţi nemulţumiţi şi pentru a-i pedepsi cu izolarea. Din ziare am aflat de cazul în care o fetiţă de 7-8 ani, a fost condamnată de o instanţă la plata cheltuielilor de judecată şi compensaţie financiară pentru perioada şederii bătăuşului în închisoare. În Norvegia este totul pe dos. Pedofilia, de fapt, nu constituie o infracţiune. Prima dată mi-au luat copiii pe 8 martie 2011. Capturarea se face astfel: copilul nu se mai întoarce de la grădiniţă sau de la şcoală, astfel, practic vi-l fură, dispare, pentru că este ascuns într-un loc secret. În acea zi mi-au spus: „Înţelegeţi, această situaţie s-a ivit, mărturisiţi violenţa împotriva copiilor. Avem nevoie ca să vă controlaţi la medic dacă sunteţi sănătoasă.” Nu am protestat. Clinica a fost la 10 min cu maşina. Asistenta socială m-a aşezat în maşină şi a spus: „Te ajutăm, în acest timp ne jucăm cu copiii tăi”. Copiii au rămas nu oriunde, ci în centrul de protecţie a tinerilor. Când am ajuns la clinică, m-a sunat Saşa, fiul meu mai mare, atunci avea 13 ani, ... „Mami, ne duc la o familie adoptivă ...” Am fost la 10km de copii, pe care îi duceau la o adresa secretă. În conformitate cu legislaţia locală, copiii sunt luaţi fără nici un fel de acte.    Singurul lucru ce puteam face, era să mă stăpânesc. Plânsul este „interzis” în Norvegia, este considerat o „boală” şi „Autorităţile pentru apărarea copiilor” pot să vă trimită forţat la psihiatrie. Se pare că în Norvegia este plan de stat, cota pentru luarea copiilor de la părinţii lor. Autorităţile de protecţie, chiar se întrec în realizarea acestei cote. Grafice şi diagrame sunt publicate la fiecare 3 luni: câţi copii şi în care cartier au fost colectaţi. Am primit recent documentul - raportul suedez. Era un document cu privire la colectarea copiilor de la familii din Suedia şi din ţările scandinave vecine.

Este vorba de un fenomen aparte. În acest raport se afirmă că, în Suedia au fost retraşi din familii, 300.000 de copii. Acest lucru înseamnă că este vorba de o generaţie întreagă a copiilor furaţi de la părinţii lor biologici. Oamenii de ştiinţă, criminologii, juriştii, avocaţii - oameni cu valori tradiţionale, care încă îşi amintesc că în Suedia era familia, nu înţeleg. Ei spun că are loc ceva ciudat. Are loc dezvoltarea statului pe familii. Experţii indică 10.000 coroane (suedeze sau norvegiene) pe zi, sumă ce o primeşte familia adoptivă pentru un copil primit. Agentul organizaţiei „Barnevarn”, primeşte de la bugetul de stat, sume imense pentru răsturnarea cuibului de familie, pentru copilul furat. Acest lucru se întâmplă în toate ţările scandinave. În acest sens, părinţii adoptivi pot alege copilul, ca la piaţă. Dacă ţi-a plăcut o fetiţă blondă cu ochii albaştri şi o vrei, ajunge să telefonezi la Barnevarnşi să spui: “Sunt pregătit/ă, am cameră pentru copil” şi să spui numele copilului.
Ombudsman, în Norvegia, încearcă să lupte împotriva sistemului Barnevarn. Consideră că acest sistem de tranzacţii cu copii, este corupt. În luna mai,familiile afectate de acest sistem, au organizat un protest împotriva separării copiilor de părinţi. Titlul în ziarul norvegian: „1/5 din copiii norvegieni sunt deja salvaţi de la părinţi”, înseamnă că dintr-un milion de copii, în acest stat, cam 200.000 sunt „salvaţi” şi nu mai locuiesc cu mama şi tata acasă, ci într-o instituţie pentru copii. Conform statisticilor publicate în mass-media norvegiană, doi din zece copii sunt născuţi de femei norvegiene, restul fiind copii de emigranţi. Emigranţii dau Norvegiei o populaţie sănătoasă, deoarece la ei nu sunt aproape deloc practicate căsătoriile. Cei mai mulţi copii au primit Barnevarn de la părinţii ruşi.

Cititi continuarea AICI

Timisoara, susținem familia Bodnariu!


Doar rugaciune si post!

Cred ca acum m-ai mult ca oricand trebuie sa stam pe genunchi si in post. Este dezlantuita o lupta fantastica si daca nu avem ochi sa vedem, sa-L rugam pe Domnul sa ni deschida. Timpul s-a scurtat, iar diavolul stie acest lucru, iar noi il simtim din plin. Simtim si vedem semnele, dar in acelasi timp vedem cum se foloseste de toate metodele sa ne doboare de pe cale. In fiecare zi avem lupte mari,si trebuie s-o recunoastem, cel putin eu vorbesc in dreptul meu si imi fac autocritica, ăentru ca nu sunt suficient de inarmata sa ii pot tin piept. Inca ma lupt cu firea mea si sunt momente cand aceasta are castig de cauza. Dar stiu ca postul si rugaciunea ma pot echipa in acest sens.
Cred ca lupta e vizibila de fiecare dintre noi, si acest mesaj ne arata ca diavolul e suparat tare rau...
Pacea Domnului!!!
Ceva incredibil…..O familie de romani din Norvegia a fugit aseara impreuna cu toata familia spre Romania, deoarece sistemul draconic numit Bernavernet le-a spus ca le ia copiii. Nu se stie pe unde sunt, dar ne rugam ca Domnul Sa-i ocroteasca.
Se pare ca s-au infuriat acesti insemnati si slujitori ai satanei (Barnevernet) si ca razbunare pe bisericile penticostale au trimis cate un „agent” prin biserici imbracati in civil ca sa vada raportul dintre parinti si copii, s-au pornit impotriva bisericilor pentru ca au facut cazul lor public….
S-a infuriat Satana, dar Domnul nu a pierdut nici o batalie, multe lacrimi s-au varsat si multe strigate s-au ridicat la Tatal ceresc si credem ca nu vom fi dati de rusine…
Sa ne rugam fierbinte, curand vine izbavirea…
COPII SUNT O MOSTENIRE DATA DE DOMNUL (Psalmul 127:3)
Fiti binecuvantati!!!
Nicu Vaida, Padova

Hrana ta zilnica!

9 IANUARIE
Psalmii 100 şi 101

Psalmul 100 este un psalm de mulţumire, invitând „tot pământul" să-L celebreze pe Domnul şi să-L slujească cu bucurie.
Cu cât mai mult aceste privilegii sunt ale noastre, de vreme ce nöi II cunoaştem pe Dumnezeu ca pe un Tată bun şi pe Isus ca pe un Păstor plin de tandreţe (comp. cu sf. v. 3)!
Este aceasta pentru noi o bucurie, să-L slujim pe Domnul? Sau, din contră, ne purtăm ca şi cum El ar fi un aspru Stăpân al unui jug greu? (Matei 25.24...). Domnul să ne facă să gustăm acum bucuria care însoţeşte întotdeauna o slujire în ascultare (loan 15.10,11), pentru a putea auzi mai târziu şi acest cuvânt deosebit de preţios: „Intră în bucuria Stăpânului tău" (Matei 25.21,23)!
Odată cu Psalmul 101 se deschide o nouă serie. Acest prim psalm al seriei este, într-un fel, conţinutul declaraţiei publice a împăratului la instaurarea împărăţiei. El expune bazele pe care va aşeza din nou guvernarea ţării: înţelepciune, integritate, dreptate, separare de rău.
Ce contrast între aceste principii simple şi ferme şi codurile încâlcite şi complicate ale justiţiei omeneşti! Toţi supuşii împărăţiei vor fi fost preveniţi: perversitatea, defăimarea, mândria, frauda şi minciuna nu vor fi nicidecum tolerate. Ca unii chemaţi să împărăţim împreună cu Domnul, avem răspunderea de a ilustra încă de acum în umblarea noastră principiile împărăţiei Sale.

8 ianuarie 2016

Hrana ta zilnica!

8 IANUARIE
Psalmul 98 şi 99

Psalmul 98 începe în acelaşi fel cu Psalmul 96, iar Psalmul 99, în acelaşi fel cu Psalmul 97. „Cântaţi Domnului o cântare nouă" (Psalmul 98.1). Cântarea cea nouă este aceea care-L are ca temă pe Hristos în noile manifestări ale gloriei Sale. În zorii împărăţiei Sale, atunci când Dumnezeu îşi va fi făcut cunoscut mântuirea şi îşi va fi descoperit dreptatea (v. 2; Psalmul 97), acest imn va fi intonat în cer şi toate făpturile îi vor răspunde acolo în ecou (Apocalipsa 5.9... 13...). Cerul şi pământul vor fi la unison; o bucurie universală va răspunde în sfârşit bunătăţii şi credincioşiei lui Dumnezeu (v. 3).
Domnul împărăteşte", repetă Psalmul 99 (după Psalmul 97). Odată exersată judecata Lui, gloria Sa îşi reia „între heruvimi" locul pe care-1 părăsise odinioară din cauza nelegiuirii poporului (Exod 25.22; Ezechiel 10). Sfinţenia Sa este proclamată în trei rânduri: 
Este sfânt...; este sfânt...; Domnul Dumnezeul nostru este sfânt..." (v. 3, 5, 9; comp. cu Isaia 6.2,3). Dar acest Dumnezeu „de trei ori sfânt" este de asemeni Cel care iartă (v. 8) şi ştim că El o poate face fără să Se nege pe Sine, în puterea lucrării de la cruce. Numai atunci mijlocirea lui Moise, a lui Aaron şi a lui Samuel îşi va primi deplin răspunsul, în această iertare care este deja partea noastră în har (Exod 32.11,32; Numeri 16.47; 1 Samuel 7.5; 12.23).

7 ianuarie 2016

Judecata lui Dumnezeu va veni peste noi, ca si peste cei din Sodoma!

Astazi am calatorit si fiind in dreapta pasager, am rasfoit cateva bloguri crestine si ziare. La un mment dat, citeam o stire care m-a bulversat total. Stiam ca traim vremuri din ce in ce mai rele, dar parca nu m-am asteptat la asa ceva si-atat de repede....
 Este vorba de doi preoti gay, unul din Lepizig si unul roman, din Brasov, care au primit parohie in nordul Germaniei.Cu alte cuvinte, doi preoti homosexuali, pastoresc o biserica si predica la altar in fata a mii de credinciosi, si fie ca sunt de acord toti, jumatate sau numai 10, lor li s-a dat acest drept legal, si n-ai drept de apel, cu alte cuvinte.
 Este cutremurator...
Din ce in ce ne asemanam tare mult cu cei din Sodoma si traim zile asemanatoare cu cei din vremea lui Lot. Ba mai mult cand vezi ceea ce se intampla in jurul tau si cat este de promovat acest spirit, parca iti pierzi speranta. Astazi asa am fost pentru cateva clipe...va marturisesc sincer. 
Dar mi-am amintit ca Dumnezeu la vremea hotarata n-a mai tolerat pacatul si judecata Lui a venit peste cei din Sodoma. 
Cum isi inchipuie ”ei”, cei din vremea noastra, ca vor scapa....?
Ce justificari si ce motivatii vor aduce in ziua aceea inaintea Tronului lui Dumnezeu?
Daca i-as avea in fata pe acesti, asa zisi ”preoti”, i-as intreba: ” din ce Scriptura imi vor aduce mesajul atunci cand urca la altar?”
In Scriptura mea scrie atat de raspicat ca Dumnezeu uraste acest lucru pe care ei il infaptuiesc  si este o uraciune inaintea Lui!
Sa inteleg ca ei au alta Biblie?
Astazi pacatul Sodomei ne-a coplesit cu totul si pe ei, dar si pe noi. Ei pentru ca-l infaptuiesc si noi ca-l toleram. Am devenit comozi, fricosi, nepasatori de tot ceea ce se intampla si speram ca noi suntem mantuiti si salvati...
In cartea Ezechiel este descris la un moment dat pacatul Sodomei (Ezechiel 14:49), ”era ingamfata, traia in belsug si intr-o liniste nepasatoare...”
Oare nu cumva ne gasim si noi in ipostaza Sodomei?
Nu cumva belsugul ne-a dus intr-o stare de nepasare si a ajuns sa nu ne pese de nimic din ce se intampla in jurul nostru?
Ooo, pedeapsa a fost crunta pentru Sodoma, dar nadajduiesc ca vom deschide ochii cat mai urgent  si vom lua atitudinea corespunzatoare care se cere a avea, un crestin autentic.

Doamne scoate-ne din starea acesta nepasatoare si elibereaza-ne de duhul fricii. Frica sa nu spunem ceva ca ...suntem luati la ”ochi”, dar daca nu vom vorbi noi, pietrele vor vorbi...


Care este tinta ta in 2016?

Ce-au vazut oamenii in viata ta in anul 2015?

Hrana ta zilnica!

7 IANUARIE
Psalmul 97

Acest psalm descrie instaurarea împărăţiei în putere şi are drept corespondent Isaia 11.4,5 şi Apocalipsa 19.6. Tot ceea ce se opune stăpânirii Domnului va fi distrus (v. 3-5), în timp ce inimile tuturor credincioşilor vor fi umplute de veselie (v. 8...). Atunci gloria Domnului va fi nu numai istorisită, ca în Psalmul 96.3, ci şi văzută (v. 6), iar locuitorii pământului vor fi în sfârşit în măsură să vadă deosebirea dintre guvernarea exersată prin oameni şi dreptatea instaurată de Dumnezeu, îngerii, numiţi în versetul 7 „dumnezei", atât de mult timp martori ai nedreptăţii pe pământ, vor asista în sfârşit la triumful dreptăţii.
 Îl vor vedea pe Intâiul-născut, Hristos, prezentat de Dumnezeu în lumea locuită şi, într-un gând cu sfinţii de pe pământ, I se vor închina (Evrei 1.6).
Ultimele trei versete au o deschidere către toate timpurile, pentru că Dumnezeu are neîncetat privirile îndreptate asupra celor care-L iubesc, asupra celor „drepţi cu inima". Harul Lui îi numeşte sfinţi şi drepţi. El aşteaptă ca ei să urască răul şi să se bucure în El (v. 10, 12; comp. cu Romani 12.9 şi cu Filipeni 4.4...). El însuşi le va păzi negreşit sufletele şi le va lumina fiecare pas (v. 10,11).

6 ianuarie 2016

Daca Dumnezeu e bun, de ce exista atat de mult rau in lume?

Alatura-te si tu! Sustine familia Bodnariu!

Protest de solidaritate cu familia Marius și Ruth Bodnariu la TIMIȘOARA
Locația: Prefectura Județului Timiș
Data și ora: 9 Ianuarie 2015, ora 11.00-12.00


Alianța Familiilor din România (AFR) cu sprijinul Comunităților Creștine din Timișoara protestează împotriva abuzurilor Barnevernet (instituția protecției copilului din Norvegia) și în semn de solidaritate cu familia Marius și Ruth Bodnariu, familie a căror 5 copii au fost luați abuziv de către statul norvegian.
La acest moment, copiii sunt ținuti nejustificat în trei familii surogat, iar în data de 15 Decembrie 2015, în urma unei întâlniri cu Barnevernet, părinților li s-a comunicat că autoritarea de protecție a copilului vrea să îi cunoască mai bine și să-i consilieze abia în luna Februarie 2016, dar că în același timp demarează procedura de adopție pentru toți cei 5 copii ai familie.
Până la această oră nu sunt clare și explicabile câteva aspecte privind toată procedura de confiscare a celor 5 copii: forța extremă și abuzivă a Barnevernet; lipsa unor evidențe de abuz fizic sau psihic; mama nu-și poate alăpta bebelușul decât de două ori pe săptămână; presiuni asupra mamei (Ruth) să declare că tatăl (Marius) este abuziv cu ea și astfel își va primi copiii; amenințări la adresa lui Marius să nu facă public cazul, riscând să nu-și mai vadă copiii niciodată.
Astfel de metode și atitudini ne determină să acuzăm Barnevernet, implicit statul norvegian de lipsă de transparență, de amenințări și intimidări asupra familiei, asupra avocaților care se implică în aceste cazuri (unii dintre ei rămânând fără licență), de tentative de mușamalizare.
Prin acest protest aducem în fața opiniei publice abuzurile care se petrec în Norvegia, țară considerată model de civilizație. Cazul de față nu este singular, Norvegia având mai multe conflicte diplomatice de aceași natură cu Lituania, Polonia, Slovenia, Turcia, Brazilia, India, Rusia, Cehia. 
De asemenea, prin acest protest suntem solidari cu familia Marius și Ruth Bodnariu, susținând cauza lor până la o rezolvare favorabilă. Denunțăm acțiunile abuzive, iraționale și inumane față de o familie normală, creștină. În același timp vrem să atragem atenția tuturor românilor care vizitează Norvegia împreună cu copiii, că se expun pericolului de a li se confisca copiii în baza unor motive banale care în alte țări civilizate nu sunt de natură să pericliteze sănătatea fizică și psihică a copiiilor.
                                         
                          Pastor Samy Tutac

Zgomotul banilor!

Dumnezeu ne vorbeste in fiecare zi!
 Ne vorbeste prin cuvant, ne vorbeste poate printr-un prieten, printr-un mesaj sau multe alte modalitati pe care numai El stie sa le foloseasca. 
Intrebarea este: ”Il auzim noi de fiecare data cand vorbeste?”
Ce ne impiedica sa-I auzim vocea?

Zgomotul lumii este puternic, vocea Domnului este blanda, iar daca distanta dintre noi si Dumnezeu este mare...n-avem cum sa-L auzim.
 Atunci cand Domnul Isus a spus ca unul dintre ucenici Il va vinde, Ioan a fost primul care a auzit despre cine este vorba. De ce...? Era cu capul pe pieptul Lui!
Cat de mare este distanta dintre tine si Dumnezeu?
Auzi glasul Lui? Il recunosti atunci cand iti vorbeste?
 Constat in fiecare zi ca diavolul este un mare  imitator. Il imita pe Dumnezeu in toate, asa ca se va preface chiar si in inger de lumina ca sa fie credibil...
In aceste vremuri tulburi pe care le traim, trebuie sa luam aminte foarte bine la ce fel de glas dam ascultare. Oile cunosc glasul Pastorului! Daca ramanem in turma este imposibil sa nu-I recunoastem glasul. 
Voci sunt multe, multe sfaturi, multe invataturi, multi proroci, multe povete, insa exista o carte care nu poate fi falsificata. Exista un Cuvant care nu poate fi inlocuit...BIBLIA!
Astazi mai mult ca oricand auzim tot felul de prorocii cu privire la vremea sfarsitului, cu privire la ce va veni si multe alte cuvinte de acest gen. Da, Biblia ne spune clar ” sa nu dispretuim prorociile” 
1 Tesaloniceni 5:20, si noi nu le dispretuim. Din contra, noi suntem cei care stim cand se vor intampla aceste lucruri, pentru ca ziua Domnului nu va fi o surpriza pentru ”fii luminii” si noi nu traim in intuneric ca ziua Domnului sa ne ia prin surprindere. Ea va veni ca un hot noaptea, dar va fi ca un hot pentru cei care dorm si nu vegheaza. 
”Dar voi fratilor nu sunteti in intuneric, pentru ca ziua aceea sa va prinda ca un hot, voi sunteti fii ai luminii si fii ai zilei...Noi nu suntem ai noptii, nici ai intunericului. De-aceea noi nu dormim ca ceilalti, ci sa veghem si sa fim treji” 1 Tesaloniceni 5:4-6

Lumea e plina de zgomote diverse si puternice. In  tumultul vietii in care si noi traim astazi....nu cumva zgomotul lucrurilor din lume ne-a afectat auzul? Un zgomot mare stiu ca-l fac monezile aruncate pe caldaram. Nu cumva duhul acesta al ”lacomiei” ne-a dat auzul peste cap?
Poate va intrebati, ”de ce  chiar banii ”, doar sunt atatea alte lucruri care ne pot tine departe de Dumnezeu. Cred ca de la ei pleaca o multime de lucruri. In 1 Timotei scrie asa:
”Caci iubirea de bani este radacina tuturor relelor; si unii, care au umblat dupa ea, au ratacit de la credinta si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri”
Nu banii in sine sunt pacat, ci iubirea de bani. Atunci cand iubim banii suntem in stare sa facem multe compromisuri. Incalcam multe reguli fara sa ne dam seama, iar la sfarsit ne trezim departe de Dumnezeu si in final...tot fara bani.

Cred ca e bine acum la inceput de an, sa ne facem fiecare o cercetare si sa vedem daca nu cumva acest zgomot ne-a afectat auzul?


Hrana ta zilnica!

6 IANUARIE
Psalmul 96

După ce s-au îndemnat între ei, „să cântăm..., să ne închinăm. .., să ne plecăm genunchiul", în Psalmul 95, credincioşii din Israel invită acum întreg pământul şi chiar natura să-i imite: „cântaţi..., binecuvântaţi..., închinaţi-vă înaintea Domnului" (v. 1,2,9). Va veni ziua când popoarele păgâne îşi vor lepăda idolii şi când familiile naţiunilor vor da Domnului gloria şi puterea (v. 7). Pentru a exprima acest elogiu, cei răscumpăraţi nu aşteaptă împărăţia Domnului. „A Lui fie gloria şi puterea!" pot striga ei încă de acum (Apocalipsa 1.6). Şi aceasta, pentru că nu numai manifestarea gloriilor lui Hristos poate face inima lor să izbucnească în această laudă!
 Maiestatea, măreţia, puterea şi frumuseţea împăratului întregului pământ sunt încă nevăzute, ascunse în sanctuarul ceresc (v. 6). Insă măreţul şi permanentul motiv al adorării celui credincios este dragostea Mântuitorului: „A Lui, care ne iubeşte şi care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său..." (Apocalipsa 1.5).
Acest psalm a fost compus şi cântat cu prilejul întoarcerii chivotului, imagine a lui Hristos, în mijlocul lui Israel (1 Cronici 16.23-30). Dar nu pentru a mântui lumea, ci pentru a judeca lumea va fi revenirea Domnului (v. 13; comp. cu loan 3.17, 5.22). El va exersa judecata asupra popoarelor cu dreptate (v. 10), cu adevăr şi după credincioșia Sa (v. 13; Psalmul 45.3,4).

5 ianuarie 2016

Păstorul anului 2016

Drum bun, alaturi de Domnul!

In cartea Iosua exista un cuvant tare potrivit pentru acest inceput de an.
”El vă va arăta drumul pe care trebuie să-l urmaţi, căci n-aţi mai trecut pe drumul acesta.” 
Iosua 3:4/b 
Fiecare ceas, fiecare zi si fiecare an are ceva nou pentru noi. Poate spunem, si cu siguranta atunci cand am fost intrebati: ” ce faci”, am dar raspunsul ”ca de-obicei...aceleasi lucruri”, insa daca stam si ne gandim bine, nici o zi nu este la fel. Anul 2016 desigur are aceleasi luni, aceleasi zile ca si 2015 insa asa cum spune si versetul de mai sus, ”n-am mai trecut pe aici”, am trecut prin 2015 dar nu prin 2016.
Dumnezeu are pregatit  intreg itinerariul pentru fiecare dintre noi.
 Noi nu-l cunoastem, insa El il stie.
Stie fiecare loc pe unde ne va purta, stie fiecare pauza pe care o vom face, stie cand vom fi obositi, stie cum vom reactiona in asemenea momente, stie cand suntem insetati, stie cand suntem flamanzi, stie totul.
Daca pleci intr-o excursie intr-o tara straina, cu siguranta ai nevoie de cineva sa-ti arate drumul, locurile frumoase de vizitat si tot ceea ce tara respectiva are de vazut. Astazi ca sa gasim  drumul folosim GPS-ul, iar ghidul ne poarta in cele mai fascinante locuri din tara respectiva.
Si noi suntem tot intr-o calatorie. O calatorie spre cer, spre Tara de Sus!
Niciunul dintre noi nu am fost acolo, dar spre Acel loc ne indreptam cu toti. Nu cunoastem drumul, nu cunoastem obstacolele, nu cunoastem cotiturile, nu cunoastem nimic, insa exista Unul care cunoaste drumul, de-aceea avem nevoie de Acest Ghid. 
”El vă va arăta drumul pe care trebuie să-l urmaţi, căci n-aţi mai trecut pe drumul acesta.”  
 Cum am putea oare sa gasim noi drumul fara El?
Cum am putea face fata tuturor obstacolelor care se vor ivi inaintea noastra? 
Ai tu curajul sa te avanti in aceasta calatorie fara EL?
Eu una NU, si nici nu vreau sa fac vreun pas fara de El, de-aceea am nevoie in fiecare clipa a vietii de Domnul meu sa-mi arate drumul. Vreau ca El sa paseasca inaintea mea, sa-mi netezeasca cararea ca eu sa pot pasi. Desigur, pe orice carare vor fi si pietre, vor fi si spini, poate voi intalni si apa, dar daca inaintea mea paseste Domnul Isus, stiu ca voi trece si prin apa ca pe uscat, stiu ca si la cei mai colturosi bolovani vor fi finisate colturile, stiu ca denivelarile vor fi netezite, si chiar daca toate acestea nu vor fi pregatite inaintea mea, este suficient ceea ce am: 
IL AM ALATURI DE MINE!

E un inceput de an, n-au trecut decat 4 zile si am intrat in a 5-a zi, insa nu este tarziu sa-L inviti si tu in aceasta calatorie. Nu pleca fara EL, pentru ca te asigur....NU VEI REUSI.
Nu cunosti drumul, pentru ca n-ai mai trecut pe aici ! 
Asa ca...invita-l sa te insoteasca in calatoria ta!
Drum bun, alaturi de Domnul!

 

Hrana ta zilnica!

5 IANUARIE
Psalmul 95

Puterea lui Dumnezeu în mântuire deşteaptă strigăte de bucurie în cei care sunt obiecte ale mântuirii. Odinioară, pe ţărmul Mării Roşii, un popor răscumpărat făcuse să se înalţe către Domnul cântul eliberării. Ce trist, istoria lui Israel încă de la primii ei paşi prin pustie ne învaţă că putem fi martori ai lucrărilor lui Dumnezeu (v. 9) şi totuşi să nu-I cunoaştem căile (v. 10)!
 Ea ne arată, de asemenea, că nu numai Faraon cel nelegiuit şi-a „împietrit inima" (Exod 8.15,32...), ci că nici Israel n-a întârziat să facă la fel (v. 8). Chiar numele de Masa (ispită; vezi Exod 17.7) şi de Meriba (contestaţie, ceartă) sunt gravate pentru totdeauna în istoria lui (comp. cu Numeri 11.3,34). Astfel de paşi greşiţi au reperat tristele etape ale traversării pustiei şi au servit la a le desemna.
 Fie ca aceste nume să fie şi pe drumul fiecăruia dintre noi ca nişte panouri indicatoare care ne avertizează într-un mod solemn!
Epistola către Evrei citează şi comentează acest psalm care ne stă în atenţie (Evrei 3.7...):, Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile". Din inimă trebuie deci să-L ascultăm pe Domnul. 
Fie ca a noastră astăzi să fie sensibilă la „glasul Lui", pentru ca a Lui mâine să ne facă să intrăm în glorioasa Sa odihnă!

4 ianuarie 2016

De-ale mele

Sunt inca in vacanta...eu si copiii de scoala. Si daca tot sunt in vacanta mi-am pus ”traista in bat” cum spune o vorba a noastra si am plecat sa-i mai sorcovesc pe cei dragi. Nu de alta, dar m-am gandit ca nu toti cei care am intrat in 2016 vom si iesi din el, asa ca daca tot am avut ocazia sa o fac...am facut-o. Am facut o mica halta pe malul Dunarii inainte de a ajunge ”la mama si la tati”, dar a fost un ger si vantul a batut atat de tare, incat nu am putut sta mai mult de cinci minute afara sa fac poze, asa ca doar cateva am reusit sa fac.
Dunarea, la intrarea in tara-Bazias
Desi afara era -10 grade, am avut un viteaz cu mine
Iar dupa un ger naprasnic care a venit la noi, spun ger naprasnic pentru ca in zona noastra ne-am obisnuit sa avem doar toamna mai rece...nu iarna, iata ca azi ninge ca-n povesti.
O poza surprinsa de cei de la ”opinia Timisoarei”


Trei priviri: in sus, in jur si in jos!

Daca deschizi computerul sa citesti ceva, cam peste tot gasesti aceleasi ganduri...
”sfaturi pentru noul an”
Diverse retete, diverse invataturi, multe povete!
La ce fel de sfaturi ar trebui  sa tinem seama ca sa putem spune ca n-am lasat sa treaca inca un an pe langa noi, in zadar? De fapt ce inseamna ” in zadar”?
Sa traiesc, dar sa nu fiu de folos...!
Sa traiesc, dar viata mea sa nu semene nimic cu ”viata din Hristos”
Sa ma numesc crestin, dar cei din jur sa nu cunoasca acest lucru.
Sa mi se arate CALEA, dar eu sa umblu ratacit prin pustiu. 
Sa am la indemana Scriptura, dar sa nu cunosc ADEVARUL. 
Sa mi se ofera APA, dar eu sa mor INSETAT.
Sa merg la biserica regulat, dar sa nu ajung sa ma bucur de vesnicie niciodata.
Oare nu asta inseamna a trai o viata in zadar?
 
Odata, un crestin a fost intrebat de colegul sau de servici:
-Cum de reusesti sa ai atat liniste in suflet si vesel in permanenta? Tu nu ai probleme?
-Ba da! Dar eu am un principiu, imi ghidez viata dupa cele trei priviri!

Poate ca acum la inceput de an, ne-am intreba fiecare, care ar fi cele trei priviri?
 Si desigur am spune, trecutul, prezentul si viitorul. Insa crestinul nostru se referea la alte trei priviri:
-privirea in sus
-privirea in jur
-privirea in jos

Dimineata cand ma trezesc, ma uit in sus si privesc la Creator! 
Vad rasaritul zorilor si vad lumina soarelui inca o data si vad cat sunt de binecuvantat.
Apoi plec de-acasa si privesc in jur, vad o multime de oameni necajiti, truditi si impovarati. Unii in carucior, altii cu baston, altii condusi de mana, iar eu sunt sanatos pe picioarele mele. Lucrul acesta imi aduce pace in suflet, si-atunci incep sa-I multumesc.
Seara ma asez in patul meu, ingenunchez si privesc in jos. Vad ca din toata alergarea si truda mea pe pamant nu voi lua nimic cu mine. Atunci, ingenunchiat cu lacrimi in ochi sunt multumitor pentru tot ceea ce am si ceea ce mi-a daruit, imi ajunge.
 

Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?” 
 L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.
I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui: oile şi boii laolaltă, fiarele câmpului, păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor.
 
Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! 
Ps.8:3-9
 
Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare, căci Tu mă faci sănătos şi îmi dai iarăşi viaţa.  Isaia 38:16
 
Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.  
Proverbe 15:15 
 
 
Ce ar fi daca si noi, la acest inceput de an, ne-am ghida viata dupa acest principiu?
Sa traim viata mereu avand in vedere aceste, ”trei priviri”
Sa ne uitam in sus si sa vedem maretia si puterea lui Dumnezeu, sa ne uitam in jur si sa vedem ca altii sunt mult mai incercati decat noi, dar sa ne uitam si in jos Sa nu uitam, ca nimic din tot ceea ce agonisim nu vom lua cu noi. Asa ca energia si timpul nostru sa-l cheltuim si sa-l investim cu folos, ca sa putem spune ca n-am trait degeaba.
 

Dovezi, dovezi, dovezi despre Barnevernet...

Cred ca este bine  ca orice publicatie despre acest caz din Norvegia, sa-l preluam cati mai multi, sa-l raspandim ca sa fie citit de cat mai multe persoane, sa ne putem ruga, sa putem posti cat mai multi ca Dumnezeu sa intervina in aceasta situatie dramatica. 
Oameni buni, astazi poate nu ne doare asa tare pentru ca avem copiii langa noi, dar luati aminte...vine vremea in curand cand si noi vom trece prin prigoana. Nu mai este mult cand legile se vor schimba iar noi crestini vom avea de suferit, noi si copii nostri.
Vom fi pusi in fata unor alegeri: cu Dumnezeu sau cu ei....?
Ce vei alege, dragul meu?
Citisem un editorial legat despre ceea ce face acest ”diabolic Barnevernet”. Am preluat o parte si va rog sa cititi continuarea pe site-ul respectiv.


Călătorim. Ieri și alaltăieri am fost la rude. Am întâlnit membri a 4 familii care s-au întors recent sau de câteva luni din Norvegia. Povești horror. Realitatea e mai cruntă, ei nu spun tot de frică.

N-am timp să scriu și unele lucruri am fost rugat să nu le zic. Am înțeles și de ce. Dar fac altceva: dau link spre ce-au zis alții.
Încerc să înțeleg: un fond (așa cum sunt la noi fondurile europene) se dă administrat de companii private pe diverse chestiuni. De exemplu: Protecția Copilului. Norvegia, pentru că are bani, a hotărât să ridice standardele Protecției Copilului în țara lor. Emit noi legi și directive și le pun în aplicare. Dar nu ca la noi, prin Ministere și Direcții Regionale.
Nu, un fond extern cumpără de la stat toate serviciile acestea sociale ale unei țări la pachet pe sume de sute de milioane (ca la noi Colectarea Gunoiului de Remat) și angajează servicii private de administrare a acestor servicii.
Există un sistem de punctaje (ca și în cartea sorei Mariana Goron ”Afaceri cu suflete de copii”). În final comitete arbitrare zonale fac spionaj pe familii, mai ales prin școli, (cam ca securitatea la noi) și așa ca vulturii, fără avertizare, cad pe câte-o familie, le iau copiii și-i dau spre adopție. Practica dovedește că foarte rar, dar foarte, foarte rar un astfel de copil mai ajunge în familia părinților lui. Dacă s-ar întâmpla așa, cei ce au primit banii, ar trebui să-i dea înapoi.
Un denunț se plătește cu 30000 de koroane (aprox 3200 euro, de obicei denunță profesorii), pentru luarea unui copil se zvonește că se primesc 120.000 de euro.
Se practica sedarea copiilor, presiunea psihologica, minciuna ( ca și la cazul Cristinei), timpul lucrează în favoarea hoților.
Părerea celor ce au plecat de acolo: ”țărani cu bani”,  a plouat cu petrol și proștii au ajuns bogați, pescari fără școală și fără inimă, dar cu funcții și sarcini, foști barmani, foști lucrători petrolieri ajung agenți Barnevernet.
Rareori se fac vizite înainte de ”răpirea„ copiilor. La un astfel de caz, o poloneză a primit vizita inspectorilor și una din inspectoare i-a șoptit numai ei: ”vezi că mâine venim”, cu alte cuvinte, ”vezi ce faci!” și a fugit cu copilul în noaptea aceea.
Dar să dau un link (http://fampo.no/cps.html):

Doar tancurile mai pot schimba ceva in Norvegia....

Doar tancurile mai pot schimba ceva in Norvegia ?
Sau Dumnezeu cu dragostea? Eu cred ca Dumnezeu !
IUBITI NORVEGIA, rugati-va pentru Barne-vegia si rugati-va sa cada Baal-nevernet !
Oare ce cantecel crestin a cantat fetita familiei Bodnariu la scoala? Sa-l cantam pe strazi, la marsuri, in fatza ambasadelor Norvegiei, sa-l declaram imnul acestor proteste internationale !! Stie cineva ce cantecel a cantat acea fetita?
La gradul de nebunie si de nazism din aceasta tara supra-mega-extra dezvoltata si bogata, unii vor fi inclinati sa creada ca doar tancurile mai pot schimba ceva in Norvegia.
Dar cine sa intre cu tancurile? Vecinii lor din dreapta, Suedia? Aia-s mai vai-s-amar la capitolul nebunie moderna decat vikingii norvegieni. Sau fiordurile din stanga Norvegiei? No way, marea nu-si pune mintea cu nebunia omeneasca... decat... uneori...
Sau Franta, Anglia, Germania, SUA ? Aceleasi legi naziste functioneaza si la astia, doar ca nu stim noi despre dramele cumplite de acolo.
Se urmareste demolarea familiei si a valorilor crestine, si rescrierea mintilor oamenilor. Matrix, zombi, spuneti-i cum vreti...
Cu cativa ani in urma, unui roman stabilit in Franta i-au fost luate fetitele de catre statul-dumnezeu pe acelasi motiv: au cantat un cantecel crestin la gradinita...
Oricum noi suntem crestini si nu luam in calcul varianta cu tancurile.
Si chiar daca am lua-o, nu avem... tancuri.
Si chiar daca am avea tancuri, Cristos ne invata in Biblie sa ne iubim dusmanii si sa ne dam NOI viata pentru dusmanii nostri.
Deci nu functioneaza chestia cu tancurile.
In plus, exista pericolul ca toti cei implicati emotional in aceasta drama sa alunece spre ura...Doamne apara-ne de ura, da-ne putere de la Tine sa ii iubim chiar si pe cei de la Barnevernet !
Noi, crestinii, avem ceva mult mai puternic.
In secolul XX, marile revolutii s-au facut cu... dragoste si cu... pieptul gol.
Asta a invatat Mahatma Gandhi de la Isus Cristos, si a aplicat cu un succes extraordinar.
Intr-o vreme cand eliberarea Indiei de sub dominatia atotputernicului imperiu britanic parea IMPOSIBILA, DAR ABSOLUT IMPOSIBILA, Mahatma Gandhi a aplicat strategia lui Cristos, si a scapat India de "perfidul Albion".
Si tot de aici s-au inspirat revolutiile moderne, chiar si cele anticomuniste.
Drama familiei Bodnariu din Norvegia pare imposibila si fara niciun sort de izbanda. DAR ABSOLUT FARA NICIUN SORT DE IZBANDA !
Acum noi vrem sa scapam 5 copii de "perfidul Barnevernet" si de statul asta norvegiano-dumnezeu, in care ambasadele, regele si mama regelui nu au nicio putere asupra unui monstru hidos care a crescut in tara lor, si anume Barnevernet. Sau au putere, dar... primesc sute de mii de Euro pt fiecare copil furat si vandut, motiv pentru care aplica "strategia usturoiului"...
La fel ca doamna ambasadoare de Bucuresti: nici usturoi n-au mancat, nici gura nu le miroase. Ei sunt mici, nu stiu nimic... Barnevernet e dumnezeu in filmul asta norvegian pentru prosti.
Nici presa din Norvegia, nici politicienii, nimeni, nimeni, nimeni.
Se pare ca Norvegia doarme somnul mortii, doar Barnevernet mai este viu pe acolo.
Ma gandeam, oare ce ar fi sa sunam toti la Barnevernet asta si sa-l reclamam pe regele norvegiei ca... isi indoctrineaza copiii in nebunia norvegiana, si ca nu ii creste in credinta crestina adevarata, data sfintilor o data pentru totdeauna. Oare va intra Barnevernet cu politia si in palatul regal de la Oslo si ii va lua chiar si pe printii mostenitori ai Norvegiei, sa ii vanda ticaloseste, pe sute de mii de Euro ???
Deci, care e arma noastra, muuuuuult mai puternica decat tancurile?
E dragostea, postul si rugaciunea. La asta suntem chemati, la DRAGOSTE, POST si RUGACIUNE !
Nimic altceva !
Noi nu avem de luptat impotriva carnii si sangelui, dar cred ca trebuie sa iesim SI IN STRADA pentru credinta noastra si pentru cei inocenti, care nu se pot apara singuri !
Parerea mea este ca undeva, intr-un BIROU CENUSIU, de la varful piramidei acestui Barnevernet, exista o "EMINENTA CENUSIE", un el sau o ea (sau... al treilea sex, ca la ei se poarta...) extrem de frustrat(a), disperat(a) si indracit(a). Cine stie prin ce traume, violuri sau abuzuri o fi trecut in copilarie aceasta "eminenta cenusie", iar acum a ajuns sa se poarte bestial cu zeci de mii de copii. Sau, ma rog, sa conduca ideologic o struto-camila care se poarta bestial cu zeci de mii de copii.
Cred ca ar fi de dorit sa ne rugam in mod special pentru aceasta "EMINENTA CENUSIE".
Asa cum ne invata Biblia, sa ne rugam pentru cei inaltati in dregatorii. (astia-a inaltati in... dracitorii)
Dumnezeu sa il sau sa o inunde cu dragostea lui Cristos, sa ii dea eliberare si pace, sa ii schimbe mintea si sa ajunga la nasterea din nou, produsa de Duhul Sfant al lui Dumnezeu.
Sa se prabuseasca pe genunchi inaintea lui Dumnezeu, sa se pocaiasca si apoi sa demaste public tot acest sistem diavolesc din Norvegia, care fura copiii si ii vinde pe sume uriase.
Ma gandesc cu drag la ziua cand aceasta sau aceste "EMINENTE CENUSII" vor sta pe banca in Biserica, langa familia Bodnariu reintregita, si vor canta acel cantecel cantat de fetita familia Bodnariu, cantecel care a provocat acest tsunami !
Si apoi acest tsunami de eliberare a "captivilor inocenti", a copiilor furati de monstri din familiile lor, sa cuprinda tot occidentul, care acum este "captiv" in invataturile demonilor. Chiar si unele asa-zise biserici au cazut in "captivitate". Dar Dumnezeu are 7000 de sfinti ai zilelor noastre aici, 7000 acolo, ca in vremea lui Ilie...
Si pentru ca lupta celui rau este, de fapt, impotriva celor 2 institutii lasate de Dumnezeu pe pamant, si anume familia si Biserica, nu pot incheia decat cu rugaciune aceste ganduri triste, dar pline de convingerea de neclintit ca biruinta este in Numele Domnului nostru Isus Cristos, slavit sa fie preaiubitul nostru Domn!!
In acest Nume pretios se va pleca inaintea lui Dumnezeu ORICE GENUNCHI.
ABSOLUT ORICE GENUNCHI !!
Toti genunchii se vor pleca inaintea SINGURULUI DUMNEZEU VIU SI ADEVARAT, Iehova, Tatal Domnului nostru Isus Cristos !
Chiar si genunchii tuturor regilor norvegiei, chiar si genunchii de la Barnevernet, chiar si genunchii lui Obama, Putin, si care or mai fi de-a lungul si de-a latul planetei, a secolelor si a mileniilor.
Doamne, Tatal nostru care esti in Ceruri, Iehova, Tatal Domnului nostru Isus Cristos, Te rog ridica-Te Dumnezeule, nu tacea, Dumnezeule, iesi la lupta si arata-Ti puterea Ta de Dumnezeu, prin Duhul Sfant, cu semne si minuni !!!
Si noi ne vom bucura de biruintele Tale si vom flutura steagurile de biruinta in cinstea Numelui Tau, Preainalte si Atotputernice !
In veci si de-a pururi, amin !
In Biblie, in cartea 1 Imparati scrie:
Domnul i-a zis: „[...] voi lasa in Israel sapte mii de barbati, si anume pe toti cei ce nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal, si a caror gura nu l-au sarutat.”
Frati si surori, toti cei care nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal-nevernet si a caror gura nu a sarutat filozofia nebuna si draceasca a lumii in care traim, sa ne inaltam strigatele spre Domnul, Atotputernicul, Creatorul cerului si al pamantului.
Sa nu ne potrivim chipului veacului acestuia, ci sa ne potrivim DOAR Bibliei si lui Cristos !
Ioan Ciobota

https://www.facebook.com/ioan.ciobota/posts/1256259154390697

Hrana ta zilnica!

4 IANUARIE
Psalmul 94
Spre deosebire de israelitul din zilele de la urmă, creştinul trebuie să se păzească de orice dorinţă de răzbunare (Romani 12.17...)- El nu suferă mai puţin din cauza răului şi a nedreptăţii care domnesc în această lume, unde mândria (v. 2), răutatea (v. 3), aroganţa, lăudăroşenia (v. 4), asuprirea şi violenţa (v. 5, 6) se manifestă în voie.
 Cel credincios nu poate  traversa pământul rămânând insensibil la ceea ce vede aici în fiecare zi. Şi, cu cât conştientizează mai mult sfinţenia lui Dumnezeu, cu atât mai mare groază are de rău (Psalmul 97.10). Din acest motiv, Hristos, Omul perfect, a suferit mai mult ca oricine.
Priviţi-L în Marcu 3.5, „mâhnit de împietrirea inimii lor" ... El însuşi a fost obiectul supremei nedreptăţi (v. 21).
Constatarea acestui rău care ne înconjoară stârneşte în noi deseori o mulţime de gânduri apăsătoare: Dumnezeu nu vede aceste lucruri? De ce nu intervine? ... Ca răspuns, Domnul rareori ne dă explicaţii, însă întotdeauna, mângâieri (v. 19). Deschizându-ne ochii asupra răutăţii lumii, El ne ajută să ne despărţim de ea; aceasta însă cu scopul de a ne ataşa mai mult de El însuşi şi de a avea o speranţă mai puternică. Fie ca mângâierile de sus să fie întotdeauna deliciile inimilor noastre!

3 ianuarie 2016

Perspectiva profetica 2016

Poate ca si dumneavoastra ati asteptat acest mesaj...perspectiva profetica 2016
 Atentie !!! Acest mesaj nu este o profetie, ci este un studiu facut asupra profetiilor

Aici avem si cea a anului pe care tocmai l-am incheiat, 2015