Versetul zilei

15 martie 2014

Hrana ta zilnica!

15 MARTIE
Psalmul 28

Implorările pe care le auzim răzbătând prin acest psalm nu seamănă deloc cu rugăciunile pline de încredere pe care un creştin le poate adresa astăzi Dumnezeului şi Tatălui său. Teama de a nu rămâne fără răspuns, groaza din faţa morţii, frica de a nu fi luat odată cu cei răi, precum şi apelul către judecarea celor răi redau aici sentimentele israelitului credincios din zilele de la urmă. Această mare strâmtorare nu va putea face altceva decât să scoată încă o dată în evidenţă răspunsul pe care îl primeşte cel credincios şi bucuria pe care i-o prilejuieşte acestuia primirea unui răspuns (v. 6-9).
„Domnul este tăria mea", declară în v. 7, iar în v. 8: „Domnul este tăria lor". Experienţa este mai întâi individuală şi apoi colectivă. Să ne amintim de un episod din istoria lui David, autorul psalmului nostru. La întoarcerea la Ţiclag, el găseşte cetatea incendiată şi pe toţi locuitorii ei duşi în captivitate; însoţitorii săi vorbesc să-1 ucidă cu pietre; se află într-o mare strâmtorare. Şi atunci se întăreşte în Domnul Dumnezeul său (1 Samuel 30.6). Asemeni lui David, experimentarea întregii noastre slăbiciuni este uneori necesară pentru a conştientiza că toată puterea noastră este în Domnul (2 Corinteni 12.10). Remarcăm, de asemeni, că răspunsul lui Dumnezeu aduce lauda în inima celui credincios. În ce ne priveşte, să nu uităm vreodată să I-o exprimăm Domnului (Isaia 25.1)!

14 martie 2014

Am facut-o si pe asta...

Noroc ca aici pe blog nu trebuie sa vorbesc..doar sa scriu, nu de alta dar daca trebuia sa vorbesc nu stiu daca as fi putut. Ma simt de parca as fi paralizata pe o parte. Toata viata mi-a fost frica de dentist si dau slava Domnului ca am dinti "de fier", si nu a trebuit sa merg asa des, insa azi a fost una din acele zile in care am facut cunostinta cu "nenea doctorul", de fapt erau doi. La inceput a fost placut, m-ai ales ca ne cunosteam foarte bine toti, slujim in aceeasi biserica, insa asta nu m-a ajutat prea mult...."frica" n-a disparut nici macar cand m-am facut comoda pe acel scaun  imens. Nu m-am dus cu probleme grave, eh....o mica carie ( asa am zis eu) numai ca "mica", era cam mare. Oricum m-am consolat dupa ce mi-a citit filmul, pare se ca dantura mea mai rezista mult si bine de-acum incolo, asa ne indicau desenele acelea urate. Oricum eu n-am priceput prea multe, dar merg pe mana lor.
Binecuvantarea mea a fost ca  am nimerit pe mana unor oameni cu mana usoara si in acelasi timp plini de rabdare.  Nu stiu care sa fie motivul, faptul ca sunt crestini sau...?
Oricum le multumesc si Domnul sa ii binecuvinteze. Asa ca daca aveti o "carie mica" (asa ca mine), ii recomand cu placere, doar trebuie sa imi spuneti.

O zi binecuvantata !

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit. Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul. De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.
Psamul 1

O zi binecuvantata !

De ce moarte, de ce suferinta? De ce eu, de ce tu?

"De ce atata suferinta?", este o intrebare care cred ca multi ne-o punem de multe ori.
Marti, la rugaciune anunta pastorul bisericii inmormantarile care vor fi in aceasta saptamana. Era abia marti...si erau deja 4 persoane decedate doar la noi in biserica, iar azi a fost anuntata inca una pentru ziua de sambata. Acum daca stam si ne gandim la cati membri sunt in biserica, poate spun unii....ce este cinci persoane la cateva mii...?
E drept si asta, insa cand aceste persoane lasa in urma numai lacrimi si durere, intrebi uneori.....DE CE, DOAMNE?
De ce Doamne, la numai 41 de ani ai ingaduit sa chemi la Tine, mama a trei prunci...?
De ce Doamne, ai ingaduit la numai 46 de ani, cancerul sa smulga din mijlocul a cinci copii pe singurul lor parinte? Atunci cand ai chemat la Tine pe tatal acestor cinci copii, in urma cu doi ani, am crezut ca mama le va putea fi sprijin si ajutor, insa nu am stiut ca dupa numai doi ani, ai  sa o chemi si pe ea...
Acum cinci copii sunt doar in grija Ta Doamne. Stim ca Tu niciodata nu gresesti, chiar daca nu intelegem acum. Doamne sunt in mintea noastre atatea nedumeriri, dar iarta-ne te rugam pentru caci stim  nu avem nici un drept sa punem intrebarea "DE CE".
Nu avem drept sa te intrebam nici de ce o fiinta plapanda de numai cinci luni, se zbate intre viata si moarte si chimoterapia ii face viata calvar, pentru ca un cancer la ficat incearca sa o distruga...
Doamne cat necaz este in lume.....!!!
Ma intrebam de ce....? Insa  intrebarea nu este, "de ce ei"....ci "de ce eu, de ce noi"
De ce eu sunt sanatoasa...? De ce tu esti sanatos sau sanatoasa...? Puteam fi oricare dintre ei si totusi, nu suntem. Dau slava Domnului pentru asta si Ii multumesc de mii de ori. Nu e meritul meu, nu e meritul tau, e doar mila Domnului.
De ce ei..? 
Adeseori suntem tentati sa acuzam si poate trece prin mintea cuiva, 
"sigur a facut ceva...de-asta l-a pedepsit Dumnezeu". 
Gresit, niciodata sa nu ne grabim sa facem asemenea afirmatii, pentru ca noi nu cunoastem planul lui Dumnezeu.Prin boala lor sau prin moartea lor, Dumnezeu va fi proslavit. Cum...?
Acum nu stim, insa la momentul potrivit vom sti.Imi amintesc raspunsul, Domnului Isus
 Ioan 11:4
Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”
Vreau sa va marturisesc ceva....

Am petrecut 22-23 de ani in ratacitori prin lumea larga, asemeni fiului risipitor, fara griji, fara dureri, si spre deosebire de fiul risipitor....eu nu am ramas fara bani, din contra, Dumnezeu  mi-a dat si bani, nu cat sa nu stiu ce sa fac cu ei, dar atat cat sa nu duc lipsa de nimic, insa in toti acesti ani, nici o rugaminte catre mine a celor dragi nu m-a intors din drum. Dupa 23 de ani, a trebuit sa moara un om ca eu sa fac 180 de grade si sa ma intorc din nechibzuitu-mi drum.
Altii poate s-au intrebat atunci, Doamne de ce...? De ce L-ai chemat acasa asa tanar, era un slujitor pe care il folosea-i, si totusi ai ingaduit acest lucru. Alti plangeau, eu in schimb multumeam si Il proslaveam pe Domnul pentru moartea acestui om. Il proslaveam ca a ales sa lucreze asa, el sa moara, iar eu sa ma nasc. Acest om a fost fratele pastor, PETRICA DUGULESCU.
Pentru multi e de neinteles, insa moartea lui a fost momentul cercetarii pentru mine si  prin moartea lui Dumnezeu mi-a vorbit. Doar au m-ai murit oameni, de ce atunci, poate va intrebati? Nu stiu de ce atunci, nu stiu de ce el, dar Dumnezeu a ales atunci momentul si acela era pentru mine. Trei zile si trei nopti m-a chinuit intrebarea, 
"DOAMNE DACA  ERAM EU IN LOCUL LUI, DACA MUREAM  EU, 
UNDE AS FI MERS?"
Bineinteles ca mi-am dat raspunsul, si pentru ca nu era cel care trebuia am zis STOP la tot, si  am cerut Domnului sa ma ierte si sa imi dea putere sa merg pe unde a mers Isus. Iata de ce azi vreau sa spun tuturor ce a facut Isus pentru mine, iata de ce vreau ca si cei care nu-L cunosc pe Acest Isus, sa caute sa-L cunoasca. El nu este ISUS al unei anumite denominatiuni, fie ea baptista, catolica, penticostala, adeventista, ortodoxa, etc, El este DOMNUL, DOMNILOR, si este REGELE acelor care Il cheama in viata lor.

Iata ca Dumnezeu este proslavit si prin moarte, si prin boala, si prin suferinta si prin durere, insa El totdeauna are un plan bine pus la punct.
Imi amintesc refrenul unei cantari pe care il cantam cand eram copil,
De ce-I asa o stie El, Isus Hristos Emanuel
Raspuns aici de n-om avea, odata in ceruri vom afla
De ce-I asa o stie El!


Hrana ta zilnica!

14 MARTIE
Psalmul 27

În acest Psalm străluceşte încrederea totală a celui credincios în Cel care este Lumina, Mântuirea şi Tăria vieţii sale (v. 1; Psalmul 18.27,28,29). Epistola către Efeseni va confirma acest adevăr, că Domnul este în acelaşi timp şi Lumina şi Tăria puterii creştinului (Efeseni 5.14; 6.10). Dar cine Altul a arătat această încredere totală în Dumnezeu decât Domnul Isus?
Dacă Psalmul 22 ar putea fi numit psalmul crucit, atunci acestuia (Psalmului 27) va trebui să-i dăm titlul de „psalmul Ghetsimani-ului". Într-adevăr, v. 2 evocă într-un mod izbitor mulţimea înarmată cu săbii şi cu bâte care înaintează sub îndrumarea lui Iuda pentru a-L prinde pe Domnul gloriei, însă la singura Sa rostire, „Eu SUNT", ei dau înapoi şi cad la pământ (Ioan 18.6).
„Casa Domnului" - acesta este locul în care îşi caută refugiul psalmistul (v. 3-5; comp. cu 2 Impăraţi 19.1,14): ce frumoasă imagine a comuniunii, a acestui „un lucru" (v. 4) pe care se cuvine să-1 cerem şi să-1 urmărim înainte de orice altceva. Iar această comuniune nu este numai pentru ceasul încercării, ci pentru „toate zilele vieţii mele". Comuniunea este şi «climatul» necesar pentru a distinge frumuseţea Domnului şi pentru a progresa în cunoaşterea acestei frumuseţi. Ultimul verset vine ca un răspuns de sus care opreşte toată alarmarea credinciosului: „Da, aşteaptă-L pe Domnul!"

13 martie 2014

Cantarea - cea mai buna solutie in orice circumstanta!

Cantati Domnului o cantare noua !

Cantarea de lauda are un rol foarte important in viata unui crestin, de vreme ce e intalnit acest verset de-atatea ori.Este un indemn pe care il intalnim des in Scriptura mai ales in cartea Psalmiilor.
Cantarea nu este un ritual, ci ea porneste spontan din inima celui care Il iubeste pe Domnul!
Atunci cand iti iubesti sotia sau sotul ii spui cuvinte frumoase, ii soptesti cuvinte de iubire, in orice loc si la orice ora, cum este si normal.Nu faci asta ca esti obligat, asa-i? O faci din placere.Tot la fel este si cu cel care-L iubeste pe Domnul, cand El este viu in inima noastra exista si o dorinta arzatoare de a-L onora, de a-L venera pe Cel iubit.
Motive? Avem mii de motive!
Cand in viata noastra se implineste voia Lui si vedem cum binecuvantarile curg, nu exista mod mai minunat de a ne exprima bucuria.Dar tot la fel si cand suntem in mijlocul suferintei, trebuie sa ne  apropiem de El prin cantare.E un mod de exprimare a bucuriei. Bineinteles nu a bucuriei ca suntem in suferinta, ci a bucuriei ca nu am fost parasiti si nu ne-a lasat singuri in astfel de momente. Atunci mai mult ca oricand simtim nevoia sa-I cantam.Prin cantare Dumnezeu ne intareste credinta noastra si ne da taria de a accepta situatia prin care trecem. Trebuie sa recunoastem ca nimanui nu ii place sa treaca prin suferinta, cum tot la fel trebuie sa recunoastem ca nu toti suntem in stare sa acceptam in viata noastra incercarile, dar prin cantare, Dumnezeu ne da taria si puterea necesara.Prin cantarea alungam orice gand rau din minte, alungam duhurile rele dimprejurul nostru si Duhul de pace si de siguranta coboara peste noi.
Prin cantare-L adoram pe Dumnezeu si prezenta Sa ne inunda sufletul.
Indiferent ca ai sau nu ai, indiferent ca razi sau plangi, indiferent ca iti merge bine sau rau, lauda-L pe Domnul, pentru ca El este Domn si in bucurii si in incercari!
Cantati Domnului o cantare noua !
Doamne te voi lauda si te voi binecuvanta!

Corul Elim Timisoara - Eu Si Casa Mea

                          

De retinut!


Rabdare, rabdare si indelunga rabdare!

Numeri 21:4
Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum.
Constat ca RABDAREA...este o problema veche si din pacate nu s-a confruntat doar poporul Israel cu ea, ci si noi ne confruntam cu aceasta problema.Stiu ca rabdarea face parte din roadele Duhului Sfant, si trist este ca prea putini avem aceasta roada, din pacate copacul care face acest rod....ori s-a uscat, ori nu l-am plantat bine.
Citem undeva intr-o carte o mica istorioara legata de lipsa rabdarii.
 
"La un semafor, fiind culoare rosie masinile s-au oprit.La schimbarea culorii verde, o doamna care era la volan a incercat sa repuna masina in miscare, numai ca motorul  s-a oprit si nu mai vroia sa porneasca deloc. Cum nu mai erau multe secunde din culoare verde, cel din spatele ei a inceput sa claxoneze in disperare.
Masina nu pornea si "pace". La un moment dat doamna se da jos din masina "bolnava", si foarte calma se indreapta spre masina celui care astepta dupa ea, de fapt se indrepta spre cel care claxona.
-Buna ziua! Va rog frumos, ma ajutati sa imi reporniti masina, iar eu o sa va inlocuiesc pe dumneavoastra, tinand mana pe claxon!!!"

Cati oare nu ne gasim in ipostaza acelui domn?
Eu sincer....ma lupt cu aceasta problema. 
De zeci de ori am plantat acest copac al rabdarii insa nu stiu ce se intampla, ori nu  pun apa suficienta, ori nu are lumina destula, ori exista o alta cauza, pentru ca roadele  nu sunt pe masura.
Omul in general cauta calea ce mai scurta, cauta solutia cea mai rapida si asta in orice domeniu.Tehnologia in sine ne-a invatat sa traim ca niste roboti care avem totul programat, care vrem sa stim in sec. urmatoare ce facem, unde mergem si totul foarte "precis". Noi ne planificam viata dupa solutiile cele mai rapide si cele mai usoare, chiar daca  nu sunt cele mai bune.Numai ca asta facem noi oamenii, NU DUMNEZEU!
Stau si ma intreb, oare daca Dumnezeu ar avea tot atat rabdare cu mine, asa cum am eu uneori, oare m-ai ingaduia El astazi, 13.03.14 sa scriu aceste cuvinte...?
Oh, Doamne  fa ca acest copac sa aduca roada asa cum Tu doresti de la mine!
2 Tesaloniceni 3:5
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!

Hrana ta zilnica!

13 MARTIE
Psalmul 26

În Psalmul 25, credinciosul avea de mărturisit păcate (v.7, 11 şi 18), iar rugăciunea lui era: „Condu-mă în adevărul Tău". În Psalmul 26, tonul se schimbă; credinciosul stă înaintea Domnului cu o conştiinţă curată (v. 1,2) şi poate declara: „Am umblat în adevărul Tău" (v. 3). El este unul dintre acei fericiţi care, potrivit Psalmului 1.1, nu s-a asociat cu cei care fac răul (v. 4,5). Toate gândurile îi sunt absorbite de o preocupare sfântă, cea ilustrată în v. 6 şi 7.
Cu mâinile spălate în ligheanul de aramă, altfel spus, după ce s-a judecat pe sine, el înconjoară altarul, privind sub toate aspectele lucrarea de la cruce şi pe Cel care a fost Jertfa desăvârşită. Gura i se deschide pentru a lăuda şi a istorisi „toate minunile" făcute prin har (v. 7).
Viaţa creştină nu constă numai în scoaterea din nelegiuire. Odată curăţit de „vasele de ocară", copilul lui Dumnezeu îi caută şi îi găseşte pe aceia care, împreună cu el, „cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată" (2 Timotei 2.21,22). Aici, credinciosul care a urât „adunarea celor care fac răul" (v. 5) se bucură de locuirea gloriei Dumnezeului său şi-L binecuvântează pe Domnul „în adunări" (v. 12). Constituie o bucurie pentru inima noastră prezenţa Domnului Isus în adunarea a doi sau trei strânşi în Numele Lui (Matei 18.20)?

12 martie 2014

Orchestra Elim-Psalmul 100

                          

Stai si odihneste-te!

Cartea Psalmiilor este o carte care contine  un cuvant potrivit pentru fiecare din noi, indiferent de situatia in care ne gasim, fie ca suntem veseli, fie ca suntem indurerati, fie ca suntem in suferinta sau greu incercati, fie ca suntem dornici sa Ii aducem lauda lui Dumnezeu, aici gasim cele mai potrivite cuvinte. Foarte multi dintre cititorii Scripturii, obisnuiesc sa citeasca un psalm dimineata inainte de a-si incepe ziua sau seara inainte de a pune capul pe perna, la fel cum multi dintre noi avem un psalm de suflet pe care il citim oridecate ori simtim nevoia. 
Mie imi place tare mult sa citesc cartea aceasta a psalmiilor si  in mod deosebit pentru ca am si eu un psalm de suflet, "Psalmul 91"

"Cel ce stă sub ocrotirea Celui PreaInalt
şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic..."
 
Cum trupul nostru are nevoie de repaus, tot la fel fiecare dintre noi simtim  nevoia de a ne odihni si sufletul.Numai ca este foarte important sa vedem care este umbra sub care cautam adapost.
....stă sub ocrotirea Celui PreaInalt !
Daca vrei sa nu te ude stropii de ploaie, nu ai alta alternativa, decat sa stai sub umbrela pentru ca ea iti ofera protectie. La fel este si cu  acei care vor sa beneficieze de protectia lui Dumnezeu, trebuie "sa stea".Cred ca este una din conditiile de baza  pe care trebuie sa le indeplineasca toti acei care vor sa fie sub protectia Celui PreaInalt, "sa stea aproape de  Domnul" 

.....stă sub ocrotirea Celui PreaInalt !
"SUB", inseamna smerenie. In fata lui Dumnezeu nu putem sta oricum, ci in smerenie. Stand SUB protectia Lui, vom putea beneficia de odihna.
...se odihneşte la umbra Celui atotputernic !
Odihna= relaxare, destindere, etc.
Oricat am incerca sa cautam un loc pentru a putea sa ne odihnim, sa ne eliberam, sa ne odihnim de toata truda si toata alergarea aceasta pe pamant, nicaieri nu vom gasi liniste si odihna, decat in Domnul.
Ca sa beneficiezi de odihna ai nevoie sa stai! Unde e locul cel mai prielnic pentru a face acest lucru? Unde ne simtim in siguranta , daca nu in Domnul?
David a avut momente in viata cand cauta loc de scapare si de odihna. In  Psalmul 57 cu vers 1 spune,
Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile.
Umbra aripilor Sale este locul in care ne adapostim in deplina siguranta.
Psalmi 17:8
Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă la umbra aripilor Tale
Psalmi 36:7
Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
Nu stiu cat esti de obosit, nu stiu daca sufletul tau are nevoie de odihna sau nu, insa pot sa te asigur de un lucru, "daca simti ca nu mai poti, daca simti ca bati pasul pe loc, daca simti ca problemele te coplesesc tot mai mult in fiecare zi, cu alte cuvinte daca simti ca nu mai ai putere sa-ti continui drumul" exista un singur loc unde poti sa te odihnesti si aici putem vorbi de odihna deplina, care este doar in Domnul.
Matei 11:28
Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.

Hrana ta zilnica!

12 MARTIE
Psalmul 25

Psalmii 16-24 s-au ocupat în special cu Hristos, Mesia. Odată cu Psalmul 25 se deschide o altă serie (Psalmii 25-39), în care privirea ne este îndreptată mai ales înspre „ rămăşiţa " credincioasă şi înspre credincioşi în general.
În timpul citirii psalmilor trebuie să luăm seama la simbolurile ce marchează începutul unei serii de psalmi (în unele versiuni Psalmul 25 şi Psalmul 40 au un asterisc în titlu); şi, de asemenea, să luăm seama la simbolurile din text ce separă ideile principale. Ele ne ajută să remarcăm în Psalmul 25 două rugăciuni: una de la v. 4 la 7 şi alta de la v. 16 la 22 (în unele versiuni v. 4, 8 şi 16 sunt marcate printr-un simbol „#").
Cererile din v. 4 şi 5 trebuie luate ca fiind cu totul speciale pentru noi: „...Condu-mă în adevărul Tău" (comp. cu Psalmul 43.3). Era un subiect de nespusă bucurie pentru apostolul Ioan să găsească, în familia „alesei doamne" (2 Ioan 1), copii umblând în adevăr (2 loan 4).
Dar cum ar fi posibil mersul, fără a cunoaşte calea şi potecile? Dumnezeu le arată; şi observaţi cum sufletul face progrese (v. 8-10,12). Totuşi, este impusă o condiţie: „Domnul Se
destăinuie (notă: comunică intim) celor care se tem de El(v. 12 şi 14). Altfel spus, Dumnezeu nu-Şi descoperă gândurile şi nu-Şi face înţeles Cuvântul Său decât acelora care sunt dispuşi să I se supună. Iată de ce domneşte atâta ignoranţă în creştinătate... şi iată de ce, atât de des, aceasta e în chiar sufletele noastre.

11 martie 2014

Hrana ta zilnica!

11 MARTIE
Psalmul 24

În Psalmul 22 L-am putut observa pe Salvatorul: acest psalm cuprinde trecutul, cu momentul său de har, crucea, de la care pornesc toate; Psalmul 23 l-am văzut corespunzând prezentului, în care se experimentează prezenţa unui Păstor, este rândul Psalmul 24 să ne deschidă viitorul: acolo îl admirăm pe Impăratul gloriei. Toţi aceşti psalmi sunt ai lui David, omul care nu numai că a cunoscut respingerea şi suferinţa (Psalmul 22), dar care a fost şi păstor (Psalmul 23) al lui Israel (2 Samuel 5.2), şi Impărat glorios (Psalmul 24)în Sion.
Psalmul 24 începe cu afirmarea drepturilor Domnului asupra pământului: pe pământ a fost înălţată crucea (Psalmul 22); pe pământ, în prezent, se înfăţişează această vale întunecoasă (Psalmul 23); pe pământ, în curând, îşi va aşeza Domnul tronul Său de domnie (Psalmul 24). „Lumea şi cei care o locuiesc" vor fi nevoiţi atunci să-L recunoască pe Cel căruia îi aparţin şi să se supună dominaţiei Sale. Unii se vor supune doar sub efectul constrângerii, „linguşind" (sau „prefacându-se"), cum anunţă Psalmul 18.44. În ceea ce ne priveşte, noi putem să-I aducem de pe acum Domnului Isus ascultarea dragostei. Pentru a avea parte de împărăţie, cetăţenii trebuie să aibă caracterele ei (v. 3-6), iar pe acestea, Isus le-a vestit încă de la începutul slujbei Sale (comp. v. 4 cu Matei 5.8). El era împăratul, Mesia al lui Israel; poporul Său însă L-a respins: şi aşa a ieşit El, ducându-Şi crucea (Ioan 19.5,17). Să-L contemplăm acum intrând ca însuşi Domnul, împăratul gloriei, în împărăţia binecuvântării Sale.

10 martie 2014

Cerceteaza-ma Doamne!

Nu demult a fost citit la adunare textul din Geneza care ne arata stricaciunea oamenilor din vremea lui Noe. Oridecate ori ajung sa citesc versetul 5 din cap. 6, stau si ma intreb, oare cu ce au gresit ei mai mult ca poporul nostru din ziua de azi. Cu ce suntem noi, mai buni decat ei...?
Am tot incercat sa caut un motiv "bun" in noi, care sa-L determine pe Dumnezeu sa nu ia aceeasi decizie categorica si in dreptul nostru astazi.
Am tot cautat, insa eu recunosc asemeni lui Pavel, nimic bun nu locuieste in mine.....dar cu siguranta cred ca a gasit in altii. Insa asa cum zicea Avraam, „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.”
Nici macar zece, Doamne ? Se pare ca nu!
Sodoma a fost nimicita....noi nu!
 Slava Domnului ca printre noi sunt mai mult de zece oameni buni si dovada vie este ca nu suntem nimiciti ca cei din Sodoma, dar mai este inca un motiv pentru care nu suntem nimiciti, este meritul Fiul Sau, Hristos Isus. El mijloceste pentru noi, de-aceea Ii multumesc!
Nu suntem nimiciti desi si gandurile oamenilor din ziua de azi sunt tot la fel de rele ca a celor din vechime. Ma uit la toate actele de violenta  care se petrec printre noi, ma uit la starea multor oameni care se hranesc si traiesc doar din minciuna, ma uit la starea deplorabila in care a ajuns si in care se complace omenirea si din tot ceea ce vad, constat ca toate aceste pacate nu sunt simple ispitiri in care ajung sa cada oamenii, ci sunt pacate infaptuite cu buna stiinta si planuite.
Nu a fost suficient ca l-au vandut fratii pe Iosif, mai apoi s-au gandit cum sa-si ascunda fapta. Dupa ura si violenta de care au dat dovada, iata ca a venit si pacatul minciunii, pentru ca pacatele merg mana in mana. Si iata ca nu a fost doar o cadere, ci a fost un plan bine pus la punct, un plan premeditat.
Unde ne gasim noi oare....?
Nu suntem si noi ca cei din vremea lui Noe? Gandurile noastre sunt oare indreptate spre rau?
Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul, spune Solomon.
Dumnezeu ne cunoaste inima, ne cunoaste gandurile, ne cunoaste pe deplin, de-aceea in fata Lui nu ne putem ascunde.
Psalmistul David spune in Ps. 139 versetul 23
Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!
Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!
 
Doamne cerceteza-ma si pe mine, cerceteaza-ne pe toti, vezi pe ce cale suntem, iar de nu este buna, du-ne Tu pe calea cea buna pe care ai trasat-o pentru noi!  

Elim Brass Band Si Corul De Copii - Dupa ploaie si furtuna

                         

Hrana ta zilnica!

10 MARTIE
Psalmul 23

Bunul Păstor Şi-a dat viaţa pentru oile Sale (am văzut în Psalmul 22 şi la fel putem vedea în Ioan 10.11). Acum, în Psalmul 23, El merge înaintea lor; le paşte cu tandreţe şi ele nu duc lipsă de nimic, pentru că El este acolo, răspunzând de ele. Oile, aceste creaturi slabe şi dependente, care ne reprezintă, fac zilnic experienţa grijii păstorului (Isaia 40.11; 49.10). Simpla recunoştinţă constată: nu am dus lipsă de nimic (Luca 22.35), iar credinţa afirmă chiar mai mult: nu voi duce lipsă de nimic" (de nimic cel puţin din cele necesare sufletului: acesta îmi este înviorat - v. 3).
 Domnul Isus mă duce la ape liniştite şi totodată mă conduce pe cărări ale dreptăţii, aşa cum se cuvine propriului Său Nume pe care eu Î1 port.
Începând cu v. 4, oaia I se adresează direct: „Tu eşti cu mine..." Cu această însoţire, nici chiar valea umbrei morţii nu mai este de temut. Toiagul şi nuiaua acestui bun Păstor mă mângâie şi totodată mă protejează de însăși rătăcirile mele. Şi astfel, fără să fiu înfricoşat de prezenţa potrivnicilor puternici, pot să mă aşez la masa împărătească, în locul care mi-a fost pregătit - nu doar pentru o invitaţie ocazională, ci pentru „toate zilele vieţii mele" (comp. cu 2 Samuel 9.13): da, în casa Dumnezeului bunătăţii şi al harului, a Tatălui meu, în care acum locuiesc prin credinţă, aşteptând să rămân în ea, într-adevăr, pentru totdeauna.

9 martie 2014

O saptamana binecuvantata!

Ne sta in fata o noua saptamana. Niciunul dintre noi nu stim cum va fi, nu stim prin ce incercari va ingadui Dumnezeu sa trecem, nu stim nimic, insa stim un singur lucru,
"indiferent prin ce vom trece, daca ramanem ancorati in Domnul, El ne va da izbanda in toate lucrurile".
Acest lucru ne-a promis Domnul Isus, si eu cred din toata inima.
In Coloseni 3:23 scrie,
Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni....
Fie ca suntem acasa, fie ca suntem la servici, tot ceea ce vom face, sa facem  nu ca pentru oameni, ci ca pentru Dumnezeu, si Dumnezeu sa ne ajute sa putem face acest lucru.

O saptamana binecuvantata!

Hrana ta zilnica!

9 MARTIE
Psalmul 22.22-31

Pentru Cel aflat „între coarnele bivolilor" (comp. v. 2 cu v. 21) soseşte răspunsul. Este învierea şi, în acelaşi timp, bucuria comuniunii regăsite! În dragostea Sa, Domnul Hristos S a grăbit ca această bucurie să fie împărţită. Primul Său gând a fost să le facă cunoscut „fraţilor Săi" noua relaţie în care i-a aşezat lucrarea Sa şi să le vorbească acestora despre Tatăl care devine Tatăl lor, despre Dumnezeul Său care devine Dumnezeul lor (v. 22; Ioan 20.17). Spre deosebire de alţi psalmi care tratează tot suferinţele lui Hristos, în acesta nu se pune problema judecăţii. Domnul Isus poartă aici păcatele şi, ca urmare, nu găsim decât har şi binecuvântare: binecuvântare pentru Adunare (alcătuită la început din ucenici iudei: v. 22 citat în Evrei 2.12); binecuvântare pentru Israelul restaurat, numit în v. 25 „adunarea cea mare"; binecuvântare pentru „toate familiile naţiunilor” sub împărăţia de o mie de ani (v. 27,28); binecuvântare pentru toţi cei care se nasc în timpul acestei domnii glorioase. Aşa cum se lărgesc undele în jurul centrului de unde au fost produse, tot aşa se extind consecinţele minunate şi multiple ale lucrării de la cruce asupra întregii creaţii.
 Şi înţelegem astfel de ce a fost Isus abandonat (comp. cuv. 1).