Versetul zilei

11 ianuarie 2014

Live-Virgil Neagu-Elim Timisoara

Maine 12.01.2014, sunteti invitati sa participati impreuna cu noi la inchinare in Biserica Penticostala Elim.

Serviciile divine vor avea loc dimineata  incepand de la ora 09-12, cat si seara de la orele 18-20. 
Seara, invitat sa aduca un mesaj din partea Domnului, va fi fratele Virgil Neagu. Dansul a fost si duminica trecuta si ne-am bucurat tare mult.
Serviciile bisericii pot fi urmarite si live pe http://www.elim.ro/
Va asteptam cu drag!

Unde cauti ajutor?

Exista o vorba din batrani, "un necaz nu vine niciodata singur", si din mica mea experienta de viata, subscriu la acest proverb.
Sunt perioade in viata in care totul merge ca pe roate si brusc apare cate o problema sau un necaz. Numai ca nici nu trece bine problema, se si iveste alta, iesim  din ea...si apare altceva.
Acum nu sunt  in aceasta ipostaza, insa am fost de multe ori si de fiecare data, cam asa s-a intamplat.Nu stiu daca acesta este modul lor(al necazurilor) de operare, insa intr-adevar este un mister pe care noi nu-l putem intelege.
Uneori suntem tentati sa spunem ca Dumnezeu ar fi incorect cu noi atunci cand suntem in necaz. Nu este suficient necazul in care ne gasim si imediat mai ingaduie inca unul.De ce oare...?
Unde este Dumnezeu atunci, se intreaba unii?
Pe cat sunt de benefice, nimanui nu-i face placere sa treaca prin necaz sau suferinta, insa intotdeauna necazul si suferinta l-au apropiat pe om de Dumnezeu.In necaz Il cautam pe Dumnezeu mai mult ca oricand si in suferinta realizam cat suntem de trecatori si  realizam cat de dependenti suntem de EL in acele momente.
Intotdeauna cand ne merge bine, prea putin ne gandim la Dumnezeu si asta ne face sa ne incredem tare mult in noi si in fortele noastre.Noi facem, noi rezolvam, noi si iarasi noi, insa cand ne vedem depasiti de situatie, atunci increderea  in propria noastra putere dispare si  abia atunci strigam, Tu Doamne si numai Tu.
Imi amintesc de Imparatul David cand s-a ascuns in pestera fiindca era urmarit de Saul,
"Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine!
Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile"

David si-a cautat adapost in Domnul, pentru ca stia ca numai El il poate izbavi.
Tu ce faci....? Eu, ce fac in asemenea situatii?
Este clar ca necazul nu ocoleste pe nimeni si omul are parte in viata si de necaz si de bucurie. Viata in sine este asemenea unei rotite care se invarte in permanenta, azi esti sus, maine jos.
Ce faci in momentele in care esti jos...?
David spunea:"imi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele"
In momentele de necaz  este foarte important sa ramanem langa El, pentru ca niciodata Dumnezeu nu ne va parasi si atunci cand Il chemam, El ne va da ajutorul.
....S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele spune David, insa in continuare el spune si ce a facut Domnul pentru el. Nu numai ca i-a ascultat strigatele dar i-a dat si ajutor, "m-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii"
Acesta este Dumnezeul  in care ne incredem noi! 
Nu doar ne asculta, ci ne ofera solutii  si ajutor.
Oamenii ne asculta la necaz, poate ca se ofera sa ne intinda si o mana de ajutor, insa ajutorul lor deseori este fara de putere in  anumite situatii disperate.
Cel care are solutii insa  la orice necaz, la orice boala, la orice problema care pentru noi pare de nerezolvat, DUMNEZEU este Acela.
Nu vrei sa iti pui si tu increderea in El?
 
"Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui. 
Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele"

Stiuca umpluta!

 Nu sunt o bucatareasa extraordinara, insa de voie, de nevoie  trebuie sa o fac si pe asta.
Pentru ca  sunt nascuta la Dunare si inca mai am parintii in viata, le mai dau cate un mesaj sa-mi trimita un peste. De data asta mi-au trimis o stiuca. Este un peste bun, nu are oase marunte decat sira spinarii, si daca tot avea 45-50 cm, am preferat sa o fac umpluta.
Partea cea mai dificila mi-a fost sa ii scot pielea intacta, insa pana la urma m-am descurcat 
(drept este ca am avut nevoie de nitica ajutor)
Apoi am dezosat-o atat pe ea cat si inca una mai mica. Am dat carnea prin masina de tocat, ceapa am calit-o in ulei, am pus diverse condimente, doua-trei oua ca sa lege compozitia, patrunjel verde si pentru ca era destul de mare si apreciind ca nu am suficienta umplutura, desi am avut carne de la doi pesti (stiuca), am fiert cateva boabe de orez si am amestecat totul.
Am umplut  stiuca, si-apoi am cusut-o la loc.
Am asezat-o intr-o tava unsa cu ulei de masline, si chiar daca a fost mai mare decat tava pe care o aveam, i-am pus capul intr-o parte si tot n-am iertat-o.
Scoasa din cuptor, am lasat-o la racit. Apoi am taiat o lamaie in doua, jumatate am feliat-o si am pus cateva felii pe platoul pe care am asezat stiuca, iar cealalta jumatate i-am asezat-o in gura.

Satul unde toti locuitorii locuiesc in centru!

Nu-i asa ca e interesant?
Citeam azi la servici despre aceasta localitate Charlottenburg, care se afla in Banat la 50 de km de Timisoara, sincer nici nu stiam.
Charlottenburg este satul unde toți locuitorii locuiesc… în centru!
Charlottenburg a fost conceput în perioada habsburgică, mai exact în secolul al XVIII-lea, de către șvabii bănățeni. Elementul de unicitate este dat de forma sa circulară, nemaiîntâlnită în zona vestică a țării noastre, scrie turismistoric.ro.
Cu un diametru de 210 metri, satul impresionează prin perfecta sa simetrie. Iată ce ne informează meșterul pantofar Johann Steube, prin intermediul unei scrisori: "Acest sat este singurul sub formă circulară. În mijlocul satului se găsește o fântână acoperită cu apă foarte bună. În jurul fântânii se găsește o plantație de duzi, în spatele căreia se găsesc casele, acestea având în curte grajd și șură. Apoi urmează grădina, unde se găsește plantată vița de vie. Nici o casă nu este nici cu un deget mai înaltă ca alta, și nici cu un picior mai distanțată una față de alta, având un stil foarte frumos simetric; la fel și cele patru intrări în sat – au aceeași distanță una față de alta. 
Datorită unicității sale, întreaga localitate a fost declarată monument istoric de către Ministerul Culturii și Cultelor.
Stire preluata de pe http://www.realitatea.net

Hrana ta zilnica!

11 Ianuarie
Iov 9.22-35

În cap. 7.6, Iov comparase scurgerea zilelor sale cu suveica ţesătorului. Aici foloseşte imaginile unui alergător, a bărcilor purtate cu uşurinţă de un curent, precum şi a unui vultur care se repede asupra prăzii (vezi şi Iacov 4.14; Psalmul 39.5). Câtă vreme suntem tineri nu ne dăm seama de acest lucru, dar mărturia tuturor vârstnicilor este unanimă - că viaţa este în realitate o trecere grăbită. 
Şi nu avem decât una singură de trăit!
Nu, nu pot fi oprite aceste zile care se duc pentru totdeauna, în schimb, modul în care le folosim le poate da o valoare eternă. Cheltuit pentru lume, timpul se iroseşte în minciuni deşarte. Dar, dacă sunt folosite pentru Domnul, scurtele clipe petrecute pe pământ pot aduce roade care rămân (Ioan 15.16).
Adresăm un îndemn cu totul deosebit acelora dintre cititorii noştri care încă nu sunt ai Domnului: Această trecere grăbită a zilelor este o provocare pentru multe persoane de a se bucura de viaţă. 
«Să ne grăbim să ne bucurăm de ceasurile fugare. Omul n-are niciun port, timpul n-are niciun ţărm...» sunt cuvintele unui poet. 
Minciună!
 Există un ţărm (Marcu 4.35: „cealaltă parte"), există un port (Psalmul 107.30). 
Pregătiţi-vă să vă adăpostiţi acolo!

10 ianuarie 2014

In mijlocul problemelor, tu cauta-l pe Dumnezeu!

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
Matei 11:28 
Cine oare nu a obosit...? 
Traim in ultima perioada, mai bine zis de cativa ani incoace, o stare de stres care se pare ca in urma cu zeci de ani nu exista, ori a existat... insa nu intr-un procent atat de mare. Astazi daca nu ai o oboseala fizica, ai una psihica...si tot ai ceva.

Multi experti in probleme de stres, spun ca acesta are la baza doua cauze,
"prea putina schimbare sau prea multa schimbare". Acuma daca stam si analizam....nu cred ca se pune problema de prea putina....categoric suntem imbuibati pana la refuz in toate domeniile. Suntem atat de plini de informatie incat creierul nostru nici nu poate prelucra tot ceea ce primeste. Multe informatii le primim fara a le cauta noi in mod deosebit, accesand casuta de mesaje deja suntem la curent cu multe evenimente, dupa  altele insa rascolim noi, fie ziare, reviste  sau accesand "goagalul" vorba lui Vanghelie. Si cu cat suntem de informati cu atat devenim mai stresati. Plecam urechea la tot felul de preziceri, la tot felul de prognoze, la tot felul de statistici si toate acestea le cautam cu scopul de a stii ce s-a intamplat in lume, ce ne va aduce ziua de maine sau eventual anul in care tocmai am intrat. Insa cu toata stiinta si cu toata cercetarea noastra, ne trezim ca ne-am imbolnavit de stres si suferim de depresie, pentru ca toate nu au decat un singur scop, acela de a ne tulbura linistea. Uitati-va in jurul vostru si ma refer la copii tineri care nu au probleme, nu au copii care sa ii traga de maneca, nu au facturi de platit, nu au credite de achitat, nu au grija"oare ce voi pune pe masa familiei", si cu toate acestea ii auzi deseori, "sunt foarte stresat"...
Care sa fie oare cauza?
Prea putina sau prea multa schimbare in viata lor?
 Avem libertatea si Dumnezeu ne-a dat si intelepciunea de a alege ce sa cautam, ce sa citim si nimeni nu ne obliga sa ne incarcam  memoria cu tot felul de lucruri daca constatam ca acestea ne fac mai mult rau decat bine.
Insa in toata aceasta "harmalaie", se aude o voce blanda care ne da o veste buna,
 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
Cine oare ne poate da odihna si pacea de care avem atata nevoie?
Cine oare se ofera sa preia cufarul cu poveri din spatele nostru?
Nici o stire de senzatie, nici o descoperire a oamenilor de stiinta nu este in stare sa ne aduca pacea, insa in cartea prorocului Isaia gasim scris urmatorul cuvant, si eu il iau ca pe o promisiune pe care mi-o face Dumnezeu," Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor".
In Dumnezeu gasim odihna, gasim pace si gasim rezolvarea tuturor problemelor. In necaz David a strigat la Domnul:
"Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire"
 „Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi,
te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”
Doamne cat de minunat este acest cuvant!!!
...te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea, noi trebuie doar sa acceptam sa ne lasam invatati si calauziti.
Interesant este ca toti isi  doresc pace, toti doresc sa nu fie stresati, toti doresc odihna de care au atata nevoie, insa nu toti Il doresc pe Isus, cu toate ca El este Singurul care  poate oferi aceste lucruri.

Doamne, intr-o lume atat de stresata, nu doresc decat sa imi preiei Tu controlul mintii mele. 
Doresc ca intr-o lume imbibata cu pacat, eu sa caut sa ma hranesc din Cuvantul Tau.
Doresc ca printre miile de oameni care alearga dupa senzational, eu sa alerg dupa Tine! 


 


 

Hrana ta zilnica!

10 Ianuarie
Iov 9.1-21

Bildad scoate în evidenţă fermitatea dreptăţii lui Dumnezeu şi Iov nu poate face altceva decât să fie de acord cu el. Dar imediat se naşte şi întrebarea: „Cum poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu?'1 (v. 2). Este marea problemă care a frământat mulţimi de înţelepţi şi
de gânditori încă de la începuturile lumii şi al cărei răspuns îl găsim nu în raţionamentele filosofilor sau ale moraliştilor, nici în lucrările de putere ale Creatorului (cu privire la care Iov dă aici câteva exemple), ci în Cuvântul lui Dumnezeu. După ce stabileşte că „nu este niciunul drept, niciunul măcar", Cuvântul ne anunţă vestea bună: suntem „îndreptăţiţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus..." Şi, în acelaşi timp, aflăm că „omul este îndreptăţit prin credinţă...” (Romani 3.10,24,28; vezi şi Tit 3.7; 1 Corinteni 6.11; Galateni 3.24).
Începând cu v. 15, Iov îşi exprimă totala sa neputinţă. Lupta dintre Dumnezeu şi el i se pare inegală. El se consideră zdrobit de un Judecător necruţător, care îi „înmulţeşte rănile fără motiv" (v. 15,17). 
Ce tristă gândire pentru un credincios!
Prin Isus, noi avem un Tată plin de afecţiune. Fie ca nicio împrejurare, oricât de dureroasă ar fi ea, să nu ne facă să uităm acest lucru!

9 ianuarie 2014

Hrana ta zilnica!

9 Ianuarie
Iov 8.1-22

Să ascultăm acum ce are de spus Bildad. Neîndrăznind încă să afirme deschis că nenorocirile lui Iov sunt rezultatul propriilor sale păcate, începe prin a vorbi despre fiii acestuia. Pentru el, problema era simplă: «moartea copiilor lui Iov era consecinţa fărădelegilor lor (v. 4): au păcătuit şi Dumnezeu i-a lovit». Erau vorbe crude pentru acest om evlavios, căruia îi cunoaştem fericitul obicei: Iov se scula dis-de-dimineaţă ca să aducă arderi-de-tot pentru fiii săi (1.5). Era ca şi cum prietenul său i-ar fi spus: «Rugăciunile tale au fost inutile; Dumnezeu nu te-a ascultat şi n-a vrut să-ţi salveze copiii».
Cei trei prieteni îl cunoşteau pe Dumnezeu doar ca Judecătorul cel drept. Desigur că dreptatea Celui Atotputernic (v. 3) este un aspect al adevărului. Ea este atât de perfectă, încât, atunci când propriul Său Fiu S-a încărcat cu păcatele noastre, Dumnezeu a fost nevoit să-L lovească, în mânia Sa. Dar crucea, prin care s-a făcut dovada supremă a dreptăţii Sale, ne aduce în acelaşi timp cea mai minunată dovadă a dragostei Sale. Dacă le vorbim oamenilor numai despre dreptate, nu şi despre dragoste, îi expunem atât descurajării, cât şi riscului de a se justifica singuri: acesta este dublul efect pe care îl vor produce raţionamentele prietenilor săi asupra lui Iov.

8 ianuarie 2014

Goana dupa vant....

Bine a fost acasa...!
Tare greu este sa revin la un program strict, dupa doua saptamani in care am trait ca o pensionara fara griji. Insa  nu am de ales, sa ies la pensie...inca nu pot, sa devin casnica... nu imi permit, asa ca neavand  alternativa nu imi ramane decat sa incerc sa ma adaptez din nou cu "cronometrul".
Si dupa cateva ore de munca...am si uitat cum e sa fii liber, insa viata merge inainte cu acelasi ritm fie ca vrem acest lucru sau nu .Viata merge inainte cu bune, cu rele, cu necaz sau cu bucurii, vesel sau trist, indiferent in ce stare ne gasim.....viata trece.
Si daca stam sa ne gandim bine...trece parca prea repede, cel putin asa zicea azi un coleg...
 Si este adevarat, daca ne gandim bine...imediat e jumatatea lui ianuarie... Va vine sa credeti!!!???
Lasand acum problemele de pe pamant si gandindu-ma cat de repede trece timpul, nu pot sa nu ma gandesc la modul cum ma raportez eu la viata. Ce fac eu in scurtul timp pe care il traiesc? Las in urma mea ceva, sunt de folos cuiva pe acest pamant? Ziua care a trecut, am trait-o doar pentru mine sau am trait-o pentru Domnul? Pentru ca la urma, urmei ceea ce fac pentru Domnul ramane in veci.Mi-a venit in minte acum una din cantarile care de obicei se canta la inmormantari:
 Precum trec stele strălucitoare,
De raza soarelui dimineaţa,
Aşa vei trece de-aici lăsând toate,
Dar, ce lui Isus ai făcut va sta.

Refren:
Asta rămâne, nu veştejeşte,
Ce pentru Isus ai făcut va sta;
Căci tu vei trece de-aici lăsând toate,
Dar ce lui Isus ai făcut va sta.

Cred ca ar trebui sa o auzim cantand mai des, si ar trebui sa o auzim noi cei care am ramas in viata,  pentru ca intr-adevar, NOI trebuie sa luam aminte.
Muncim din zori si pana in noapte si multi, chiar foarte multi isi castiga painea  cu truda, departe de familie, departe de casa in conditii vitrege chiar, si daca stam si ne uitam toate acestea sunt facute cu un singur scop....doar pentru trupul acesta trecator. Facem atatea sacrificii pentru ceva care trece ca iarba, dar nu suntem in stare sa facem sacrificii pentru Dumnezeu care va ramane vesnic. Muncim pe branci sa strangem avutii, sa facem case, dar inspirat a fost poetul cand a scris cantarea aceasta, pntru ca versul urmator spune:
De lucrul tău altul se va bucura,
Pe tine uitarea te v-aştepta,
Chiar de-ai semănat, tu nu vei secera;
Dar, ce lui Isus, ai făcut, va sta.

Oh...si cat este de adevarat!!!
Cred ca fiecare dintre noi cunoastem "n" cazuri care s-au zbatut o viata sa faca, si sa tot faca. Numai ca, atunci cand au zis si ei ca in sfarsit au terminat si de-acuma se vor bucura...au plecat subit din viata aceasta. Nu cunoasteti  asemenea cazuri? Eu am avut chiar alaturi de mine....
Am tot muncit, am tot  facut si iar am facut (atentie nu am facut avutii), si cand a zis...in sfarsit asta este ultima, de-acuma ne putem bucura...in urmatoarea luna...a plecat fara sa aibe timp sa-si ia macar la revedere...
Si-atunci ma intreb....merita toata truda aceasta? Dau dreptate inteleptului Solomon cand spunea:
"totul este desertaciune si goana dupa vant..."
Da, Scriptura spune: "cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce,” insa cred ca e o mare deosebire intre "a munci, ca sa traiesc" sau "traiesc pentru a munci".
 Astazi am muncit pentru trup opt ore la birou plus inca vreo patru-cinci acasa, vreo sapte-opt am sa dorm (ca sa imi refac trupul, bineinteles), imi raman vreo patru, din care una mi-o petrec inspre si dinspre servici, o ora de pregatire inainte de a pleca la birou si aproape o ora inainte de culcare,Bineinteles tot ocupandu-ma de trup, mai raman vreo doua pe care am sa le incerc sa le impart cum pot mai bine intre sot, copil si Dumnezeu...
Oare, doar atat merita Dumnezeu?
 Si la urma, urmei... cat timp oare a mi-a mai ramas pentru Dumnezeu?

Hrana ta zilnica!

8 Ianuarie
Iov 7.1-21

O privire îndreptată spre strâmtorarea lui Iov - cel zdrobit în trup, chinuit în suflet, aflat faţă-n faţă cu un Dumnezeu a Cărui tăcere îl umple de teamă - le-ar putea fi de folos acelora care trec prin descurajare, care nu înţeleg scopul încercării în viaţa lor. Iov ne mai învaţă, la sfârşitul cărţii sale, că sensul încercării nu poate fi cunoscut decât prin credinţă.
În finalul cuvântării, Iov nu i se mai adresează lui Elifaz, ci Domnului. El zugrăveşte pe scurt starea jalnică a omului pe pământ, folosind expresii care rezumă atât de bine experienţa umană: trudă, suspin, decepţie, sărăcie, frământare, amărăciune, strâmtorare, dezgust, deşertăciune... Dar cuvântul cheie încă nu fusese pronunţat, cel care, fie că-1 recunoaştem, fie că nu, exprimă cauza iniţială a nenorocirii omului. In cele din urmă, Iov strigă: „am păcătuit (v. 20). însă adaugă: „Ce Ţi-am făcut?", ca şi cum, pentru om, păcatul nu s-ar rezuma decât la un singur lucru: sursă a mizeriei umane. De fapt, păcatul este mai întâi şi mai presus de toate o ofensă adusă lui Dumnezeu. într-o manieră generală, acesta este întreg mersul gândirii pe care Dumnezeu caută să o producă în cel pe care-1 încearcă: constatarea stării sale mizerabile, condamnarea păcatului şi mărturisirea în faţa lui Dumnezeu.
La întrebarea disperată din v. 17 şi 18, Psalmul 8 aduce un răspuns glorios, prezentându-L pe Hristos, Fiul Omului, ultimul Adam (1 Corinteni 15.22,45).

7 ianuarie 2014

Un sfat!

Un proverb indian spune:
"Acolo unde domnește iubirea și imposibilul poate fi atins"
 O zi minunata alaturi de cei dragi!

El nu avea nevoie de pocainta, si totusi a fost botezat!

Profit de faptul ca este ultima zi in care sunt libera, am intrat sa citesc cate ceva, dar si sa las un measaj pentru toti cei care urmaresc acest blog.
 Am stat si m-am gandit, cat de maret este Dumnezeu si cat de frumoasa a fost lucrarea LUI facuta prin Domnul Isus.
Se citea acum doua zile, unul din textele in care este scris:
" Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.”
„De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?”

Desi Isus este Dumnezeu din Dumnezeu adevarat, si El a trait asemeni tuturor copiilor pe pamant. A trecut si El prin fazele prin care orice copil trece. Avea nevoie si El de crestere trupeasca, si a crescut, insa cresterea lui spirituala a fost una deosebita. El crestea neincetat in intelepciune, si in statura, spune vers.52 din Luca 2.
Ceea ce este interesant si am sesizat, la varsta de 12 ani Biblia ne spune ca El s-a suit in Ierusalim la templu, iar mai tarziu ne vorbeste despre botezul care l-a primit.Stim din Scriptura ca a primit botezul la varsta de 30 de ani. Perioada de 18 ani intre aceste relatari, respectiv suirea la templu in Ierusalim si botezul LUI, Biblia nu relateaza nimic. Asta nu inseamna ca acesti ani a fost o perioada moarta in viata lui Isus in care  nu a facut nimic. Stim ca Isus facea parte dintr-o familie numeroasa cu frati multi, cu un tata tamplar(Matei 13:55).In toata aceasta perioada Isus traia exact ca un copil normal. Ii era si Lui dat sa faca diferite treburi in casa, il ajuta pe tatal Sau in atelierul de tamplarie, insa pe langa toate aceste activitati zilnice, Isus crestea  si traia  dupa voia lui Dumnezeu. Era pe deplin constient ca Dumnezeu este Tatal Sau.
Am stat si m-am intrebat....traind alaturi de mai multi frati, traind si El intr-o familie in care cu siguranta aveau si ei nevoi si neajunsuri, cum a fost posibil ca in tot acest timp sa nu faca nici un pacat? Scriptura ne spune ca Isus a trait fara de pacat! 
Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu.1 Petru 3:18
Iata ca a fost posibil, pentru ca El era din Dumnezeu, chiar daca a luat trup de om. Toate acestea si tot ce a urmat au fost facute cu un scop si acesta a fost ca sa implineasca Voia Celui care L-a trimis.
Stiind ca Ioan facea botezul pocaintei, multi poate isi pun intrebarea:
"daca a fost fara de pacat, de ce a fost nevoie sa primeasca botezul lui ?"
Isus era sfant, de ce avea nevoie oare de botez?
Desi era Dumnezeu din Dumnezeu, iata ca Isus urmeaza cativa pasi pe care orice crestin trebuie sa ii urmeze. De fapt acesta era si scopul, de a trasa o cale pentru cei care vin dupa El.Prin actul acesta de botez, in mod public  si-a consacrat intreaga viata lui Dumnezeu si a implinit cerinta Tatalui Sau.
Ce spune Dumnezeu...?
„Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!”

Cu toate ca El nu avea nevoie de pocainta  prin acest act El se identifica cu noi, pacatosii.Iata de ce botezul se face la o varsta matura cand esti deplin constient de decizia pe care o iei.Nici un copil de 3 luni nu isi va aminti botezul lui si nici scopul pentru care a facut acest lucru, de fapt parintii il fac si nu el. 
Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, spune Isus(Matei 28:19)
Botezul este actul prin care noi marturisim credinta in Isus Hristos crucificat si inviat a treia zi din morti, este un gest al ascultarii fata de Dumnezeu. Asa cum El a inviat, noi credem intr-o inviere finala a mortilor despre care ne vorbeste Scriptura.Cufundarea in apa simbolizeaza ingroparea trecutului nostru fata de pacat si capatarea unei noi identitati  transformate in HRISTOS.
2 Corinteni 5:17
Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.
Daca cineva putea trece pe langa acest act al botezului, Singurul care ar fi putut sa faca acest lucru, era ISUS, si totusi nu a facut-o.
 Toata viata Lui Isus pe pamant, a avut un singur scop:
"EL A VENIT SA  CROIASCA O CALE"
Calea trasata de Isus este calea care duce in cer, alaturi de Dumnezeu si de Fiul Sau care sade acum la dreapta Tatalui.

Dragul meu prieten, poate ca iti place sa mergi la biserica  sa asculti cantece si mesaje si faci acest lucru  de ani de zile, insa amani sau poate nu vrei sa faci acest act al botezului considerand ca nu este nevoie, poate ca ti-e rusine sau nu-l faci din diferite motive, iata ca ISUS ti-a dat un exemplu, ti-a croit o cale, ti-a croit un drum pe care trebuie sa mergi.
Daca vei calca pe urmele Lui, implinesti Voia lui Dumnezeu. Prin aceasta vei arata tuturor ca viata ta ai incredintat-o in mainile lui Dumnezeu, vei arata ca ti-ai consacrat viata pentru El si Imparatia LUI.
Scriptura spune:
Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.
Luca 9:26

„Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: 
 de El să ascultaţi!”

Hrana ta zilnica!

7 Ianuarie
Iov 6.1-30

Fiecare cuvântare a vreunuia dintre prietenii lui Iov face loc unui nou răspuns din partea acestuia. Patriarhul este conştient de faptul că durerea lui peste măsură a fost aceea care 1-a făcut să pronunţe „cuvinte pripite" (v. 3). Să fim atenţi şi noi la ceea ce poate să ne scape într-o izbucnire de iritare ... sau de mânie (Proverbe 29.20).
„Care îmi este sfârşitul, ca să mai am răbdare?", întreabă Iov în v. 11. răbdarea lui Iov", despre care aduce mărturie epistola lui Iacov, nu a ţinut decât până la a şasea încercare. El dorea să-şi poată cunoaşte sfârşitul" sau, mai degrabă, „sfârşitul dat lui de la Domnul", dar mai înainte de aceasta era neapărată nevoie ca răbdarea să-şi fi făcut „desăvârşit" lucrarea în el. Iar cea care produce răbdarea este încercarea credinţei (Iacov 1.3,4; 5.11).
Ca şi Iov, suntem întotdeauna nerăbdători să ştim care va fi sfârşitul celor ce ni se întâmplă, dar Dumnezeu, în înţelepciunea Lui, nu ne descoperă, în general, mai dinainte lucrul acesta, pentru a putea ajunge să învăţăm adevărata răbdare, cea care nu cere întâi să înţeleagă, pentru a ne putea apoi supune sau bizui pe El. Iov a învăţat o primă lecţie, că nu se poate ajuta singur şi că orice înţelepciune „a fost alungată" de la el (v. 13).
 Ar fi bine dacă am învăţa-o şi noi. Şi nu trebuie nicidecum să trecem prin multe suferinţe pentru a ne-o însuşi, ci doar să credem simplu ceea ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu.

6 ianuarie 2014

Căutaţi pe Domnul !

Iata ca a trecut si mini-vacanta de iarna si majoritatea s-au reintors la locurile de munca, chiar daca mai sunt pe ici-colo doi-trei(cum este si cazul meu) care inca mai au liber aceasta sarbatoare de astazi, Botezul Domnului.
E minunat ca si azi am putut petrece in Casa Domnului. Psalmistul spunea: "Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte"
Am stat si m-am gandit, cate mii de zile am trait deja si anul acesta...? Multe ...!
Cu cat petrec mai mult in prezenta Domnului, cu atat dorinta e mai mare.
Ma gandeam la tristele perioade din viata mea, cand mersul la biserica devenise rutina, la momentele cand uneori era aproape o corvoada, cand mergeam cu sufletul gol si ma intorceam acasa tot atat de seaca si pustie in suflet, nu ca nu as fi avut cu ce sa ma incarc, ci in inima mea nu era loc pentru Dumnezeu, pentru ca mi-era sufletul ocupat cu alte lucruri, dar dau slava Domnului ca astazi imi gasesc placerea in Casa Tatalui meu.Si daca as putea sa traiesc doar prin hrana sufletului, mi-ar fi suficient.
Cineva spunea, "prea multa biserica"....
Oare....? Pentru cine e prea multa? Pentru cei care nu isi gasesc placerea in Domnul, cred eu.
 Astazi m-a sunat o prietena dupa orele pranzului, si cum eram singura acasa am avut timp sa stau mai mult la telefon. Printre altele vorbeam despre timpul acesta care nu ne mai permite de a ne vedea, de a mai povesti si motivul pentru care nu mai gasim timpul necesar.I-am marturisit ca intr-adevar mi-e dor sa ne vedem, insa  timpul meu e foarte limitat, mai ales cand sunt si la servici, insa am ajuns la acest stadiu si pentru asta nu pot decat sa Ii multumesc lui Dumnezeu, am ajuns  sa imi gasesc toata placerea in  EL.
Nu exagerez cu nimic, si nu zic acest lucru din mandrie(departe de mine), ci pur si simplu tot ceea ce am, ma implineste. Am nevoie de prieteni si ma rog pentru ei ca Domnul sa ii binecuvinteze, insa nu tanjesc de a avea alt program. Daca inainte imi doream sa merg sa ma plimb, sa ies la o cafea cu o prietena, sa ies ore in sir la shopping(si cu rost si fara rost), iata ca azi tot ceea ce imi doresc este sa  stau in prezenta lui Dumnezeu, sa vorbesc cat mai mult despre El, sa impartasesc cu oamenii experientele  prin care Dumnezeu ma trece si ne trece pe fiecare, sa-I cant, sa-mi vorbeasca, sa-L ascult, sa spun si altora tot ceea ce Dumnezeu a facut in viata mea. Imi place oridecate ori  am ocazia  sa stau si sa vorbesc despre Domnul cu toti ce-i care doresc acest lucru.
Iata ca Dumnezeu ne poate schimba atentia si focalizarea noastra a fiecaruia.
Stiu ca uneori este greu sa intelegem acest lucru, insa atunci cand cauti sa IL cunosti pe Dumnezeu cu toata fiinta ta, vei intelege si tu acest lucru.
Isaia 55:6
Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.

Adu-ti aminte...!

Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi.
Apocalipsa  2:5

Cred ca acest verset, acum la inceput de an nu face altceva decat ne motiveaza sa meditam fiecare la starea noastra spirituala. 
"Adu-ti aminte", este un exercitiu al memoriei.
Intr-un an intampinam multe situatii, dar intr-o viata si mai multe.
Daca ne gandim numai in ultimul an cred ca fiecare din noi am avut situatii poate complicate prin care am trecut si cred ca fiecare am intampinat diferite probleme.Sunt convinsa ca fiecare isi aduce aminte de problemele sale.Tu le stii pe ale tale, eu pe ale mele la fel, cum si spiritual ne cunoastem starea fiecare.
Daca privim la poporul Israel si recitim istoria lui, cu siguranta ne aducem aminte prin tot ce au trecut. Dupa un an in care au bajbait  prin pustiu, ajunsi la hotarul Canaanului, acestia refuza sa intre pentru ca frica si necredinta i-au cuprins, in urma vestilor aduse de cele 12 iscoade.
Avertizati de Dumnezeu, Numeri 14:34 
"După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi". Poporul israelit se incapataneaza si se razvratesc impotriva lui Dumnezeu, iar timp de 40 de ani ratacesc prin pustiu, intorcandu-se in acelasi loc fara a junge la destinatie.Doar doi au intrat in Tara Promisa, Iosua si Caleb. Tinerii sub 25 de ani, noua generatie a trebuit sa faca fata pacatelor comise de parintii lor.
Sunt convinsa ca nici lor nu le-a fost usor si cred ca parintii lor le-au fost exemple in ceea ce priveste neascultarea, dar ei nu au vrut sa  calce pe urmele lor.Pentru popor, Canaanul a fost un esec, pentru ca desi au dorit sa il vada, nu au reusit sa ajunga in el.
Daca poporul se intorcea cu smerenie inaintea Lui, cu siguranta Dumnezeu s-ar fi indurat.

Pentru Israel acesta a fost esecul lor, si i-a costat, pentru tine care este...?
Poate ca anul care a trecut te-ai ambitionat in anumite privinte, si nu ai vrut sa asculti de Dumnezeu, de-aceea Dumnezeu si-a intors fata de la tine.
Cel mai bun lucru pe care poti sa il faci...."adu-ti aminte".
Adu-ti aminte cand ai renuntat in a-I asculta vocea LUI?
Adu-ti aminte unde ai incetat sa-L mai urmezi?
Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut...spune versetul.Daca vrem ca drumul nostru sa se termine cu bine si sa ajungem in Tara Promisa este momentul cel mai prielnic in a ne face o analiza sa vedem pe ce drum suntm.Daca suntem pe o cale gresita, e vremea sa ne intoarcem.
"Pocainta" este modalitatea prin care ii aratam ca vrem din nou ca drumul nostru sa fie drumul lui Hristos.

Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi.

Hrana ta zilnica!

6 Ianuarie
Iov 5.1-27

Principala temă pe care cei trei prieteni doresc s-o dezvolte în discursurile lor este că Dumnezeu este drept. Deşi o vor aborda în moduri diferite, ei vor susţine aceeaşi idee, că Dumnezeul cel drept nu l-ar fi lovit atât de crunt pe Iov dacă acesta n-ar fi meritat-o, cu alte cuvinte, că toate încercările care s-au abătut asupra lui sunt o pedeapsă, o judecată. «Să-şi mărturisească păcatele, şi va fi restabilit!» Ştim însă, încă de la începutul cărţii, că Iov nu putea fi învinuit de nimic cert, pentru că Domnul însuşi îi spusese lui Satan: „M-ai întărâtat împotriva lui, ca să-1 înghit fără motiv" (2.3). 
Este deci o greşeală să se considere suferinţele lui ca fiind o pedeapsă.
Cu excepţia cuvântului «pedeapsă», v. 17 şi 18 sunt un admirabil rezumat al întregii istorii a lui Iov. Am putea asemăna aceste versete cu Proverbe 3.11,12, citate în Evrei 12.5,6: „Fiul meu, nu dispreţui îndrumarea Domnului şi nici nu desconsidera mustrarea Lui; pentru că Domnul îl mustră pe acela pe care-1 iubeşte". In ce priveşte mustrarea, cu siguranţă că Domnul avea ce să mustre şi să corecteze la slujitorul Său: conştienta propriei îndreptăţiri; iar în ce priveşte rana, El o făcuse şi tot El o va vindeca, spre binele lui Iov. Ce mângâiere cu totul deosebită găsim în cuvintele: «Acela pe care-l iubeşte Domnul!» Urgia dezlănţuită de Satan ajunge, în final, pentru cel credincios, o dovadă a dragostei divine.

5 ianuarie 2014

Hrana ta zilnica!

5 Ianuarie
Iov 4.1-21

Este rândul prietenilor lui Iov să ia cuvântul. Ce pot spune aceşti «mângâietori» despre mângâiere! Cu ce înţelepciune vor aceşti «înţelepţi» să-şi instruiască prietenul nefericit şi să-i potolească disperarea? Aveau ei, precum mai târziu Divinul lor învăţător, acea limbă iscusită care să ştie „să ajute cu un cuvânt pe cel obosit" (Isaia 50.4)? 
Dimpotrivă, unul după altul, discursurile lor nu vor face decât să-1 exaspereze pe sărmanul Iov! Acest lucru se întâmplă nu pentru că argumentele lor ar fi fost mereu false - din contră, găsim în ele mari adevăruri, care fac parte din Cuvântul inspirat, unele versete fiind chiar citate în Noul Testament (de exemplu, Iov 5.13 este citat în 1 Corinteni 3.19) - ci pentru că Elifaz, Bildad şi Ţofar aplică greşit aceste adevăruri în cazul lui Iov. Asemeni acestor trei oameni, şi noi putem cunoaşte multe adevăruri, dar pe care să le cităm într-un mod nepotrivit. „Ce bun este un cuvânt spus la timpul potrivit!” - găsim scris în cartea Proverbe (15.23).
În v. 3 şi 4, Elifaz depune o mărturie bună despre Iov, amintindu-i acestuia că, înainte să fi fost sub disciplină, el însuşi întărise mâinile slăbite şi genunchii care se îndoiau (Evrei 12.12).
 In următoarele versete, schimbând oarecum tonul adresării, îi spune destul de brusc prietenului său: «Ei bine, întrucât este rândul tău să fii în necaz, pune deci în practică ceea ce tu i-ai învăţat pe alţii!» (vezi Romani 2.21).