Versetul zilei

20 iunie 2015

Iata ca diavolul stie rolul pe care il va avea Romania in marea trezire care va urma....!

Pe muchia drepturilor omului


Cea mai mare moschee din Europa se construiește la București. Cei 11.000 de metri pătrați vor găzdui nu doar o moschee, dar și o bibliotecă, un loc în care imamii vor studia Coranul si vor pregati viitori lideri. Construcția va fi înălțată, in capitala Romaniei, chiar lângă Centrul Expozitional Romexpo.

Cum ne afectează pe noi, ca romani, o astfel de mega-construcție, plasată chiar  în capitală?

În România există o minoritate de 0,3 % musulmană. Majoritatea locuiește în Dobrogea și este de etnie turcă sau tătară. Cu siguranță că nu aceștia au bătut la porțile guvernului solicitând o construcție atât de mare. Mai mult, comunitatea musulmană din București, ”a aflat despre această hotărâre și s-a bucurat”. Evident, nu a solicitat o astfel de favoare, ci doar a salutat-o. Cine era interesat de un astfel de centru spiritual  în Romania? Probabil turcii, cei care finanțează proiectul în valoare de 3 milioane de Euro.

În Europa Occidentală sunt peste  50 de milioane de musulmani. Germania numără peste 4 milioane de musulmani, iar Franța, căminul celei mai mari comunități musulmane din Europa, numără 6 milioane de musulmani.

Întrebarea legitimă care se ridică este de ce într-o țară cu un număr semnificativ redus de musulmani se contruiește cel mai mare edificiu din Europa? Construcția va aduce valuri de pelerini musulmani, care se vor perinda pe străzile Bucureștiului, alături de alți curioși și doritori de orice pare religios.  Va deveni capitala Romaniei un fel de Mecca a Europei. În timp ce creștinilor evanghelici li se impută că fac prozelitism, România își deschide porțile larg spre islam.

 De ce se transforma bisericile în moschei ?

Un alt fenomen îngrijorător este transfomarea bisericilor goale în moschei. Sute de biserici catolice și protestante au fost închise în Europa. Secularizarea, precum și apatia spirituală din Europa, au creat un vid spiritual care deschide noi oportunități de extindere pentru islam. În Germania, peste 400 de biserici romano-catolice au fost închise începând cu anul 2000, în timp ce 200 moschei s-au deschis, dintre care 40 sunt mega-moschei, si  2.600 săli de rugăciune musulmane, potrivit unei publicații intitulate Zentralinstitut Islam-Archiv.

În Anglia, 10.000 de  biserici au fost închise începând cu anul 1960, din care 8.000 sunt biserici metodiste şi 1.700 sunt  biserici anglicane. Alte 4.000 de  biserici sunt pe cale să fie închise până în 2020, potrivit Christian Research Institute. În Marea Britanie sunt peste 1.700 moschei, multe foste biserici. În Franța numărul moscheilor s-a dublat în ultimii 10 ani și a ajuns la peste 2000.

 Care sunt cauzele creşterii numărului de musulmani în Europa?

Sociologii susțin că factorii principali care conduc la islamizarea Europei sunt: emigraţia masivă, rata mare a naşterilor în rândul populaţiei musulmane şi convertirile frecvente ale europenilor care devin adepţi ai Islamului, conform publicației Christian Telegraph. Peste 5000 de britanici devin musulmani în fiecare an.

Statisticile subliniază că nepăsarea creștinilor, lipsa de relevanță a bisericilor tradiționale transformă Europa într-o redută ușor de cucerit. Oare Romania va urma si ea  exemplul Frantei sau Angliei in ceea ce priveste procesul de islamizare a populatiei?

Care sunt pericolele?

Muammar Gaddafi, declara în 2006: „Avem 50 de milioane de musulmani în Europa. Sunt semne că Allah va conferi Islamului victoria în Europa – fără săbii, fără puşti, fără cuceriri. Cele 50 de milioane de musulmani din Europa vor transforma continentul într-unul musulman, în numai câteva decenii."

Disputa pentru drepturile omului ar trebui să pornească de la libertățile care garantează demnitatea umană. În timp ce minorităților li se acordă drepturi aberante, sunt încălcate drepturile majorității.

Prim-ministrul australian Kevin Rudd a rostit un discurs îndrăzneț în care le-a cerut imigranților musulmani să se adapteze culturii creștine, sau, dacă nu le place, să plece înapoi în țara de unde au venit. „Immigrants, not Australians must adapt. Take it or leave it”.

Mă întreb câți dintre noi reușim să descifrăm, în spatele știrilor, realitățile cu care se vor confrunta copiii noștri. Și mai ales, câți dintre noi suntem gata să ne aplecăm asupra problemelor reale cu care se confruntă bisericile noastre, ca să tratăm problema și să restaurăm aripa frântă a creștinismului.

Ionel Tuțac

Hrana ta zilnica!

20 IUNIE
Luca 21.25-38
Începând cu versetul 25, semnele anunţate se referă la evenimente încă aparţinând viitorului. Vor fi vremuri cumplite. Lucrurile cele mai stabile vor fi bulversate, la fel şi sufletele oamenilor. Deja teama planează asupra lumii. Oamenii gândesc să se salveze săpându-şi adăposturi (Apocalipsa 6.15...). Dar, pentru credincioşii acestor timpuri, eliberarea (numită „răscumpărarea" în v. 28) va veni de sus. Aceasta va fi întoarcerea Domnului în glorie; în ce ne priveşte, noi, credincioşii de astăzi, aşteptăm venirea Sa pe nori. 
Ce promisiune sigură! 
„Cerurile şi pământul vor trece", dar cuvintele Lui „nicidecum nu vor trece" (v. 33).
De regulă nu considerăm îmbuibarea cu mâncare (v. 34) ca fiind un păcat foarte grav. Cu toate acestea, ea este pusă alături de beţie, pentru că duce la împovărarea inimii. Ea cultivă egoismul; uităm de nevoile celor din jur (comp. cu cap. 16.19).
 Bucuria de a-L aştepta pe Domnul dispare dintr-o inimă împovărată (v. 34b); o invadează grijile vieţii. Din acest motiv, epistolele asociază deseori îndemnul „să fim treji" cu „Să veghem"
 (1 Tesaloniceni 5.6,7; 1 Petru 1.13; 4.7; 5.8).
 Aici însuşi Domnul este Cel care ne recomandă: „Fiţi atenţi la voi înşivă, ... vegheaţi deci, rugându-vă în orice timp" (v. 34,36).

19 iunie 2015

Hrana ta zilnica!

19 IUNIE
Luca 21.10-24
Încă din capitolul 17, Isus îi prevenise pe ucenici cu privire la pedepsele neaşteptate care pândeau Israelul şi lumea, din cauza respingerii Sale. În mijlocul unui popor condamnat însă, Domnul a ştiut întotdeauna să-i deosebească pe cei care-I aparţin. Ca şi în capitolul 12, El îi avertizează şi îi încurajează mai dinainte cu privire la aceste timpuri grele (comp. v. 14,15 cu cap. 12.11,12). „Prin răbdarea voastră vă veţi câştiga sufletele" (v. 19). Acest îndemn ne priveşte pe toţi. „Fiţi deci îndelung-răbdători, fraţilor...", ne recomandă Iacov, „pentru că venirea Domnului este aproape" (Iacov 5.7,8). Dumnezeu este răbdător (cap. 18.7) şi doreşte ca şi copiii Lui să aibă aceleaşi trăsături de caracter.
Versetele 20 şi 21 descriu ad-litteram, într-un mod anticipat, distrugerea Ierusalimului de către romani, care urma să aibă loc în anul şaptezeci. După ce vor fi împresurat o primă dată cetatea, armatele atacatoare ridică asediul, aparent fără niciun motiv, şi pleacă înspre nord.
 Atunci creştinii, amintindu-şi de cuvintele Domnului, profită de acest răgaz pentru a părăsi cetatea în grabă, înainte ca legiunile romane să revină ca s-o cotropească. 
Versetul 24 corespunde perioadei care urmează; ea durează de două mii de ani.

18 iunie 2015

Hrana ta zilnica!

18 IUNIE
Luca 20.41-47; 21.1-9
Mergând alături de bogaţi şi de săraci, de învăţaţi şi de ignoranţi, de linguşitori şi de împotrivitori, Isus, în înţelepciunea Sa desăvârşită, discerne motivaţiile şi sentimentele tuturor şi ia faţă de fiecare atitudinea care corespunde stării sale. El demască falsitatea conducătorilor poporului în acelaşi timp cu lăcomia lor şi îi pune în gardă pe cei care ar fi putut fi înşelaţi de ei. El găseşte plăcere să sublinieze, în contrast, devotamentul uneia dintre aceste văduve sărace care era victima rapacităţii cărturarilor. Aruncând în vistieria templului ultimele ei resurse, ea se abandona în întregime lui Dumnezeu, dovedind că nu depindea decât de El (1 Timotei 5.5; comp. cu 2 Corinteni 8.1-5). Domnul ţine mai puţin cont de ceea ce dă fiecare, decât de ceea ce păstrează pentru sine. El nu face socotelile în felul nostru (v. 3) şi aceasta poate fi o încurajare pentru cei care nu pot da mult (2 Corinteni 8.12).
 Câţi bănuţi nu vor deveni o avere pentru vistieria cerului (comp. cu 12.33 şi cu 18.22)!
Unii sunt încântaţi de frumoasele pietre şi ornamente ale templului. însă şi în această privinţă, Isus judecă într-un mod diferit. El cunoaşte interiorul acestui templu şi îl compară cu „o peşteră de tâlhari" (cap. 19.46). Apoi afirmă care va fi soarta acestor lucruri pe care oamenii le admiră (v. 6).

17 iunie 2015

Hrana ta zilnica!

17 IUNIE
Luca 20.19-40
La întrebarea perfidă pe care o pun aceste „iscoade", Isus răspunde, ca de obicei, adresându-Se conştiinţei: Trebuie să dăm fiecăruia ce i se cuvine şi, în primul rând, lui Dumnezeu să-I dăm ascultare şi cinste (Romani 13.7).
Cât despre saduchei, Domnul le demonstrează realitatea învierii în mod simplu, prin titlul pe care Dumnezeu Şi-1 dă: Diumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov11 (v. 37; Exod 3.6). Atunci când Domnul (Iahve) îi vorbea în felul acesta lui Moise, patriarhii de mult nu mai erau pe pământ. Însă El Se proclama întotdeauna ca fiind Dumnezeul lor. Pentru El, ei erau încă vii şi trebuiau să învieze. Aceşti oameni ai credinţei se ataşaseră de „lucrurile promise" dincolo de viaţa prezentă şi arătaseră că le aşteptau plini de siguranţă. „De aceea - se accentuează - lui Dumnezeu nu-I este ruşine ... să Se numească Dumnezeul lor" (Evrei 11.13-16).
Iubiţi credincioşi, să arătăm şi noi în jur, prin practică, faptul că avem o speranţă vie!
Fariseii şi saducheii sunt exponenţii a două tendinţe religioase care au existat în toate timpurile: pe de o parte formalismul legalist, ataşat de tradiţii, iar pe de altă parte, opusă acesteia, raţionalismul (sau modernismul) care pune la îndoială Cuvântul şi adevărurile lui fundamentale.

16 iunie 2015

De ce merg la biserica?

Cand am timp, imi place sa mai rasfoiesc carti peste care am trecut. Luand in mana calendarul "Samanta buna"" din 2014, am intalnit intr-una din lectii o intrebare: 
"noi pentru ce mergem la biserica?"

Intr-o duminica un rege a mers la  biserica. Dupa ce a intrat in biserica, a privit in jur, dar avut o mare surpriza... nu era nimeni. 
 Intrebandu-l pe episcop, de ce este biserica goala si n-a venit nici un enorias, episcopul i-a raspuns:
"Am dorit sa aflati cine vine cu adevarat sa se inchine si cine vine doar ca sa va impresioneze, de-aceea am anuntat in biserica ca Majestatea voastra nu va veni azi"

De foarte multe ori am avut si noi poate motivatii gresite atunci cand am mers la biserica, si cu siguranta fiecaruia ni s-a intamplat acest lucru.
Mergem doar daca....canta "X", doar daca predica "Y", mergem doar daca este ziua cand se imparte cina, si intotdeauna exista un ..."doar daca". Uitam insa motivatia adevarata. 
Noi mergem sa ne inchinam inaintea unui Dumnezeu care este vrednic de lauda si inchinare, iar acest lucru trebuie sa-l facem indiferent de cine este prezent.
Unii merg la biserica doar daca au anume scop, o anumita problema, daca e bolnav, daca intra in sesiune, daca firma intra in faliment... daca avem cu ce sa impresionam pe cei din jur si multe alte motivatii gresite, de-aici porneste si starea care este in biserica. 
Neglijam  motivatia adevarata!
In Fapte 2 spune: " Toti erau nelipsiti de la templu...", ba mai mult atunci cand veneau ei "staruia in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciune"
Ma intreb, daca toti am veni cu acest gand curat, oare care ar fi starea bisericilor de azi...?

Imi doresc din toata inima ca acest gand sa ne insufleteasca pe fiecare, 
"gandul inchinarii adevarate"

Hrana ta zilnica!

16 IUNIE
Luca 20.1-18
Dacă fariseii ar fi fost de faţă la botezul făcut de loan, atunci n-ar mai fi avut nevoie să-L întrebe pe Domnul cu ce autoritate făcea „acestea" (vezi cap. 7.30). Dumnezeu îl desemnase acolo în mod solemn pe Fiul Său preaiubit şi-L îmbrăcase cu putere pentru slujba Sa (cap. 3.22). De altfel, tot ceea ce Isus făcea sau vorbea nu ne arăta oare cu claritate că Tatăl era Cel care îl trimisese?
 (loan 12.49,50).
Domnul le dă acestor oameni de rea-credinţă încă o ocazie de a se recunoaşte în parabola viticultorilor celor răi. Refuzând să-I dea lui Dumnezeu rodul ascultării, Israel i-a dispreţuit, i-a bătut şi uneori i-a ucis pe mesagerii şi pe profeţii Lui (2 Cronici 36.15), iar când dragostea lui Dumnezeu li L-a trimis pe propriul Său Fiu, ei nu s-au sfiit să-L scoată „afară din vie" şi să-L omoare (v. 15). Domnul însă enumera consecinţele cumplite ale acestei ultime crime: Dumnezeu va face să piară acest popor rău. El va încredinţa altora (luaţi dintre naţiuni) grija de a purta roade pentru El. De asemenea, dacă din templul pământesc nu va mai rămâne piatră pe piatră (cap. 19.44; 21.5,6), Hristos, „piatra pe care au lepădat-o ziditorii" (v. 17; Psalmul 118.22), prin înviere, va deveni temelia preţioasă a casei spirituale şi cereşti, care este Adunarea (cititi 1 Petru 2.4...).

15 iunie 2015

Scapa-ti viata!

Atunci cand ne trezim dimineata si privim intinderea cerului cu rasaritul soarelui atat de minunat, fiecare dintre noi avem mii de motive sa-i multumim Domnului.
Multumiri pentru ca suntem in viata si credinciosia Lui este revarsata in fiecare zi peste noi.
Ieremia spunea:
"Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit si indurarile Lui nu sunt la capat"
De fapt, fiecare zi este o noua speranta!
Fiecare dintre noi vede in noua zi o speranta, perspective noi, o zi de raspunsuri, de solutii.
Toti asteptam ceva....de la noua zi ...
Cum ar fi daca intr-o seara am afla ca soarele nu va mai rasari dimineata urmatoare?
Ooooo.....ganduri negre ne-ar cuprinde mintea, doar intuneric ...fara sfarsit....noapte vesnica...negura adanca.Plantele s-ar usca, florile s-ar vesteji, copacii ar muri si intreaga viata a planetei ar pieri in lipsa luminii soarelui!
Cam  o asemenea zi s-a abatut peste  cetatea Sodoma cand judecata lui Dumnezeu s-a abatut asupra ei.Pentru acei oameni soarele a rasarit pentru ultima data in acea zi...in care au refuzat dreptatea, schimbarea lui Dumnezeu, si au intrat in intunericul vesnic.
 Pentru Lot  Dumnezeu a avut un alt mesaj:"scapa-ti viata".
Ce bine e sa fii ocrotit de Dumnezeu!
Sa ascultam si noi acest mesaj, orice amanare poate fi o intarziere vesnica.
Sa nu incetam....sa dam slava Domnului, Dumnezeului nostru pana nu vine intunericul...
Ieremia spune: "Veti astepta lumina, dar EL o va preface in umbra mortii si o va preface in negura adanca"(Ieremia 13:16).

Hrana ta zilnica!

15 IUNIE
Luca 19.29-48
Călătoria Domnului se apropie de ţinta ei: această cetate a Ierusalimului spre care, încă din capitolul 9.51, îşi îndreptase faţa hotărât, ştiind ce-L aştepta acolo. Totuşi, pentru un scurt moment, ucenicii gândesc că împărăţia Lui se va arăta imediat (comp. cu v. 11). Isus îşi arată suveranitatea cerând măgăruşul (oare nu sunt şi în viaţa noastră atâtea lucruri despre care am putea auzi spunându-se: „Domnul are nevoie de el” -V. 34?). Împăratul îşi face intrarea triumfală în cetate aclamat de mulţime şi de ucenici. Dar, în contrast cu această bucurie, fariseii îşi arată indiferenţa duşmănoasă (v. 39). Într-adevăr, până şi pietrele aveau să fie mai ascultătoare în faţa acţiunilor puterii divine decât inima împietrită a nefericitului popor iudeu. Văzând cetatea, Isus plânge pentru ea. El ştie care aveau să fie tragicele consecinţe ale orbirii ei. El vede deja legiunile lui Titus, patruzeci de ani mai târziu, asediind cetatea vinovaţi (comp. cu Isaia 29.3,6).
 Scene indescriptibile, de masacru şi de distrugere, îi trec prin faţa ochilor.
Apoi, intrând în cetate şi în templu, El observă, nicidecum cu mai puţină durere, afacerile care umplu templul şi, cu o energie sfântă, Se angajează să le pună capăt (comp. cu Ezechiel 8.6).

14 iunie 2015

Debutul fanfarei Elim-Junior

Se ridica o noua generatie de fanfaristi. Cu ocazia finalului de an  fanfara juniorilor, inclusiv dirijorul primei cantari si-a facut debutul in aceasta seara.
M-am bucurat ca printre ei a fost si juniorul meu.



Sub bagheta dirijorului senior, copiii au intonat si a doua cantare - "Pocainta, pocainta"


Dumnezeu sa-i binecuvinteze pe toti !

Sfarsit de an 2015-serbarea copiilor!

Ca in fiecare sfarsit de an scolar, copiii bisericii au avut o seara speciala de inchinare in care au adus laude inaintea lui Dumnezeu. Incepand de la cei de grupa cea mai mica si pana la adolescenti au avut cantari deosebite si totodata au recitat psalmi.

Echipa de lauda si inchinare alaturi de dirijoarea corului de copii
Fanfara juniorilor


Dumnezeu sa binecuvinteze toti copiii de pretutindeni!

Hrana ta zilnica!

14 IUNIE
Luca 19.11-28
Această parabolă ne prezintă deopotrivă respingerea Domnului Isus ca împărat (v. 14) şi responsabilitatea alor Săi în timpul absenţei Sale. In parabola talanţilor din Matei 25, fiecare rob primise o sumă diferită, după cum hotărâse stăpânul în suveranitatea lui, iar răsplata era aceeaşi. 
Aici, dimpotrivă, fiecărui rob îi este încredinţată câte o mină (monedă de argint), în timp ce răsplata este proporţională cu lucrarea. Fiecărui credincios, Dumnezeu îi dăruieşte aceeaşi mântuire, acelaşi Cuvânt, acelaşi Duh, fără a mai vorbi de variatele haruri împărţite la fiecare. Ca răspuns, nu toţi au aceeaşi râvnă să valorifice aceste daruri spre gloria Stăpânului lor absent pentru că secretul slujirii este dragostea probată pentru Cel pe care-L slujim. Cu cât este mai mare dragostea, cu atât mai mare este devotamentul. Pentru că îşi ura stăpânul, considerându-1 prea aspru şi prea nedrept, cel de-al treilea rob nu a lucrat pentru el. Acesta îi reprezintă pe toţi aşa-zişii creştini de la care Dumnezeu va lua ceea ce păreau să aibă (v. 26). Ce regretabil este însă când chiar adevăraţii copii ai lui Dumnezeu, primind darurile, refuză totuşi să slujească, lipsindu-L pe Domnul şi, în final, pe ei înşişi de roadele de care s-ar fi putut bucura împreună cu El!