Versetul zilei

18 ianuarie 2014

Perspectiva Profetica 2014

      

Ce vedem noi si ce vede Dumnezeu?!

Cateodata ma framanta si in ultima vreme tot mai des, un lucru..."de ce nu reusesc si eu sa vad in oameni, ceea ce vede si Dumnezeu?"
Noi privim la cei din jurul nostru, la faptele si actiunile lor si adeseori ne grabim sa ii si catalogam...
"din asta nu se mai face om....cat ii lumea si pamantul" sau multe alte expresii de genul acesta.
Nu v-ati grabit niciodata cu asemenea concluzii? Eu da....si ma rog Domnului sa ma elibereze de acest spirit de a judeca oamenii sau de a-i cataloga  in vreun fel.
Noi privim aici, privim prezentul, insa ne este greu sa privim dincolo de ceea ce ne ofera imaginea acelei persoane "acum, in prezent", ne este greu sa vedem ceea ce vede Dumnezeu in aceea persoana.
Deseori  chiar noi nu gasim nimic bun in noi insine, alteori vedem in noi o multime de calitati si mai mult... ne vedem acele persoane perfecte, fara nici un cusur in comparatie cu cei din jurul nostru.

Oamenii ne vad un fel, noi ne vedem in alt fel iar Dumnezeu ne vede cu totul diferit.
Cu alte cuvinte omul este un foarte bun "artist"
La munca colegii ne vad intr-un fel si isi creeaza o anumita imagine, acasa sotul sau sotia ne vad altfel, pe strada suntem priviti in alt fel, parintii ne vad in cu totul alt fel, insa Dumnezeu ne vede exact asa cum suntem. In toate ipostazele de mai sus, imaginea pe care am creat-o este datorita comportamentului diferit pe care-l avem uneori. Pe oameni este mai simplu si ii putem dribla, insa Singurul pe care nu-l putem fenta cu nimic, este DUMNEZEU.
Acum dintre toate aceste portrete, cel mai mult  conteaza ce vede Dumnezeu in noi.

Daca vedem un copil de 5 ani  pe scena care canta extraordinar....noi cei  din sala il aplaudam pentru ceea ce am auzit cantand, insa un maestru priveste mult mai departe, el vede ce pianist desavarsit va fi peste cativa ani.
Asemenea este si Dumnezeu, El nu se uita la ceea ce am fost noi, nici la ceea ce suntem ci la ceea ce putem deveni in Hristos.
Efeseni 3:20
Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi....
Iata asadar, ca indiferent ceea ce vad eu intr-un om, Dumnezeu imi spune ca poate face mult mai mult decat pot eu gandi.
Trebuie doar sa credem acest lucru, si ma rog ca Domnul sa imi dea si sa ne dea credinta mai mare, pentru ca ceea ce la noi este cu neputinta, TOTUL este cu putinta la EL.

Avertizare pentru crestini!

   Nu stiu daca cuvintele mai sunt de prisos.
     Doar un singur cuvant, ascultati-l si nu veti regreta!
    

Vrei sa iti fac cunostinta cu prietenul meu....?

M-am trezit dis-de-dimineata undeva intr-o gara cu lume multa si suna puternic un tren......
M-am trezit speriata de sunetul acela....am incercat sa adorm la loc, dar in zadar....
M-am gandit ca ar fi bine sa nu pierd vremea intorcandu-ma de pe o parte pe alta...cautand ce am pierdut(adica somnul), asa ca  am luat Biblia si ma straduiam sa-mi amintesc ce data e astazi....
Este 18, asa ca numai bine o zi  pentru a fi citit, Proverbe 18. 
Bine este sa va face-ti timp sa il cititi si d-voastra.Mie mi-a placut cateva versete tare mult.
In vers 4 partea a doua, Solomon spune," izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi care curge întruna".
Doamne ce minunat e sa fi intelept!
Un suvoi care curge intr-una....
 Dumnezeu se indura de cei care cer acest lucru, de cei care cer intelepciune si  le va da. Odata ce ai primit aceasta binecuvantare, pentru ca intr-adevar este o mare binecuvantare sa fii intelept, in permanenta vei fi alimentat de la aceasta sursa. Sursa intelepciunii este Dumnezeu si noi suntem conectati la acesta sursa care este un izvor nesecat.
Cand esti intelept toate lucrurile iti merg bine. Daca in rugaciunile noastre exista o cerere pe care o aducem in fiecare zi, cred cu tarie ca a cere intelepciune trebuie sa fie una din prioritatile de pe lista noastra.
Mai departe daca citim, vedem ce consecinte atrage dupa ea nebunia.
Nu pot decat sa zic "Doamne da-ne intelepciune"

In versetul 10 scrie,"Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost".Si pentru acest lucru avem nevoie de intelepciune. A cauta adapost si sprijin la oameni in problemele tale este nebunie, pentru ca nici un om nu ne va oferi adapost. Poate pentru o noapte, doua, trei, insa adapostul si sprijinul pe care ni-l ofera  Domnul, este mult mai mult.  
Si nu degeaba incheie Solomon cu aceste cuvinte, versetul 24,
"Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui,
dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate"

Si daca am pierdut cateva ore de somn....nu imi pare rau, am avut ocazia sa iti fac cunostinta cu prietenul meu, Numele Lui este ISUS HRISTOS.

Hrana ta zilnica!

18 Ianuarie
Iov 17.1-16

În durerea lui, Iov nu vede altă ieşire decât moartea: şi o cheamă în ajutor. Pentru prietenii săi, aceasta ar fi trebuit să fie o dovadă că el nu avea conştiinţa încărcată. Dacă ar fi fost vinovat, cum îl acuzau ei, ar fi trebuit să-i fie teamă să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu.
Cuvintele lui devin tot mai sfâşietoare: „Am ajuns ca unul de scuipat în faţă" (v. 6). Această insultă dezgustătoare şi josnică a fost aruncată Salvatorului nostru (Isaia 50.6; Marcu 14.65; 15.19). Omul şi-a arătat toată josnicia de care este capabil insultându-L în mod atât de laş pe Cel care era fără apărare şi care, de bunăvoie, Se afla în cele mai mari adâncimi!
„Oamenii drepţi vor fi uimiţi de aceasta", continuă Iov (v. 8). Ce lucru de neînţeles, în adevăr, să-1 vezi „pe cel drept părăsit" (Psalmul 37.25)...! Un astfel de spectacol risca să răstoarne încrederea multora în dreptatea lui Dumnezeu (comp. cu Psalmul 69.6). „Planurile mele s-au năruit, striga Iov-gândurile dragi ale inimii mele..." (v. 11).
Se întâmplă uneori ca Dumnezeu să Se pună de-a curmezişul căilor noastre, pentru a ne determina să ne cercetăm inima şi să descoperim acolo proiecte cu care cochetăm fără aprobarea Lui (Proverbe 16.9; 19.21): să fim siguri că, atunci când El închide o uşă în faţa noastră, o face pentru că ştie că nu se află nimic bun pentru noi dincolo de ea!

17 ianuarie 2014

Cat esti de maret....!

Ce maret DUMNEZEU am, avem, are intreg Universul si noi suntem datori sa-I recunoastem si sa-i proclamam Suveranitatea LUI!
Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta, până la nori.
Psalmii 36:5 
 Dumnezeu are un plan maret cu fiecare dintre noi si  face atatea  lucruri minunate  in dreptul nostru.
Personal o spun si in dreptul meu lucreaza atat de minunat  incat sunt coplesita, de-a dreptul coplesita, credeti-ma...!
Nu ţin în inima mea îndurarea Ta, ci vestesc adevărul Tău şi mântuirea Ta, şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare.
Psalmii 40:10 
Cand ne abandonam pe deplin in Bratul Sau, El face minuni.
Cred ca El lucreaza minunat pentru fiecare si planul  care l-a facut pentru noi, este un plan minunat, insa adeseori nu poate fi dus la indeplinire, nu din cauza Lui, ci din cauza nestatorniciei noastre si din cauza necredintei noastre.
Este bine cat Dumnezeu nu Isi intoarce fata de la noi si inca ne vorbeste!
Nu dispreţuiţi prorociile.Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.
1 Tesaloniceni 5:20-21 
E minunat...!
 Necredinta si nestatornicia noastra pe cale, Il pot impiedeca pe Dumnezeu sa lucreze.
Lasati-l pe Dumnezeu sa Isi faca lucrarea in viata voastra si nu-L impiedecati.
Dumnezeu  daruieste intelepciune tuturor si mai mult, El  ne da si un duh de deosebire al  duhurilor, daca Ii cerem.
Iacov in epistola spune:
Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. 
In Proverbe 2:1-9, Solomon scrie,
  Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele,   dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.
 El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.
Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.
  Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine
.
A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice!
1 Cronici 29:11

Hrana ta zilnica!

17 Ianuarie
Iov 16.1-22

„Voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi", le răspunde Iov vizitatorilor săi (v. 2). «Iată cum aş acţiona eu, dacă voi aţi fi în locul meu, iar eu într-al vostru» (v. 5). Pentru a arăta cu adevărat simpatie cuiva, este necesar să ne facem una cu încercarea prin care trece el, ca şi cum am suporta-o noi înşine (Evrei 13.3).
 Domnul Isus nu a vindecat niciun bolnav fără să fi simţit mai întâi povara suferinţelor lui.
 „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre" (Matei 8.17). De aceea merită El numele de Prieten (Matei 11.9), nume care se cuvenea atât de puţin celor trei vizitatori ai lui Iov.
In v. 9, Iov se vedea lovit de mânia lui Dumnezeu, iar în v. 10 exprimă ceea ce îndura din partea oamenilor. Încercarea lui Iov a fost multiplă. Dar ce este ea faţă de ce a suferit Domnul Hristos, Cel care „nu săvârşise nicio violenţă"?! (Isaia 53.9; comp. cu v. 17). El a suferit chinuri de nedescris şi din partea oamenilor conduşi de Satan şi din partea lui Dumnezeu, în timpul celor trei ceasuri de întuneric de la cruce. Acum sângele Său vărsat salvează pe credincioşi şi condamnă lumea. El însuşi este în ceruri pentru noi, ca Martor al îndreptăţirii noastre (v. 19). Şi este, de asemeni, înaintea lui Dumnezeu ca Mijlocitor (sau ca Arbitrul de care Iov avea atâta nevoie; v. 21).

16 ianuarie 2014

Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa!

 Apocalipsa 3:11
Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.
Copilul cat este de mic stie ca, atunci cand face ceva bine urmeaza sa fie rasplatit.
Scriptura ne spune : "Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa", ca atare pentru tot ceea ce facem urmeaza sa primim o rasplata. Rasplata va fi in functie de fapte si osteneala depusa,  si cel mai minunat lucru este, ca vom primi rasplata chiar din Mana lui Isus Hristos. Aceasta promisiune trebuie sa fie un motiv care sa ne indemne la sfintenie.
2 Timotei 4:8
De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.
Crestinii  poarta inca de aici pe pamant cununi. Poate va intrebati ce fel de cununa purtam....?
De multe ori cei care traiesc alaturi de noi, se intreaba cum de noi crestini suferim mai mult decat cei care nu Il cunosc pe Dumnezeu. Si este adevarat...
Purtam cununa suferintelor si a batjocurilor. Milioane de crestini sufera si sunt batjocoriti din pricina Numelui Sau. Faptul ca nu vrei sa te alaturi "multimii", adeseori este un motiv de batjocura.
Citeam azi dimineata despre suferintele apostolilor...si am constat ca "noi" si aici nu ma refer la cei care intr-adevar sunt prigoniti din cauza credintei lor, ci la noi cei care "credem "ca suferim, insa este incomparabila suferinta noastra cu cea a apostolilor.
Am ramas uimita sa vad cata suferinta si prin cata umilinta a trecut apostolul Pavel in toata calatoria lui pe acest pamant. Daca citim( si va rog sa cititi) pasajul din 2 Corinteni 11:22-33 este uimitor, dar mai bine sa-l citim impreuna:
În osteneli, şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte!De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustiu, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi; în osteneli şi necazuri, în privegheri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate bisericile.
Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea. Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint!… În Damasc, dregătorul împăratului Areta păzea cetatea damascenilor, ca să mă prindă. Dar am fost dat jos pe o fereastră, într-o coşniţă, prin zid, şi am scăpat din mâinile lor.
Faptul ca un coleg rade de noi si striga"pocaitule" se compara oare cu ce a suferit Pavel...?
Nicidecum!!!
In ep. lui Iacov 1:12, scrie:
Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc, iar in cartea Apocalipsa 2:10 spune:
Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.”
 
Cati suntem gata a suferi pentru Hristos....?
Prea putini....bineinteles....
Dar, cati oare nu am dori ca Imparatul Slavei  sa aseze pe capul nostru cununa neprihanirii sau cununa vietii?
Oh...Doamne, vezi cati suntem de multi....Toti dorim acest lucru, insa pentru ca sa putem vedea acest lucru implinindu-se, ajuta-ne sa putem rabda pana la capat. Ajuta-ne sa trecem biruitori , ajuta-ne sa ducem lupta pana la sfarsit. Vrem sa fim aceea generatie care sa duca Evanghelia pana la marginile pamantului, vrem sa te folosesti de noi, vrem sa ducem  steagul biruintei pana la capat, de fapt....
tot ceea ce dorim, este ca la sfarsitul calatoriei noastre pe pamanat sa putem auzi cuvintele acelea marete, 
 „Bine, rob bun şi credincios, intră în bucuria stăpânului tău!”

Hrana ta zilnica!

16 Ianuarie
Iov 15.1-35

Acum se deschide o nouă temă a dezbaterilor şi fiecare interlocutor îşi reia cuvântul în aceeaşi ordine ca prima dată. Lovitură după lovitură, cei trei însoţitori îşi înfig acuzaţiile în conştiinţa lui Iov, cum se înfige un cui: eşti un ipocrit, eşti un om şiret; dacă n-ai fi vinovat, nu te-ai apăra cu atâtea cuvinte (v. 5,6); iar proverbul, «Cine se scuză se acuză», pare să le susţină vorbele.
Cei trei moralişti, «prietenii» lui Iov, dispun fiecare de metode şi de argumente proprii. Elifaz se bazează pe experienţa omenească: ce ştia (v. 9), ce văzuse (v. 17); Bildad apelează la vechile tradiţii (expl. cap. 8.8); cât despre Ţofar, după cum am observat, argumentele lui sunt dirijate de un legalism intransigent. Niciuna însă dintre aceste trei direcţii nu se întemeia pe ceea ce spusese Dumnezeu. Neavând o bază sigură, să nu ne mirăm că cei trei greşesc, „necunoscând Scripturile..." (Matei 22.29).
Cuvântul lui Dumnezeu este singura sursă în care ne putem încrede, atât pentru noi înşine, cât şi pentru a-i ajuta pe aceia care sunt aşezaţi în calea noastră. Un tânăr, chiar copil fiind, care cunoaşte Cuvântul, are mai multă înţelepciune decât un om în vârstă, cu păr alb (v. 10), a cărui înţelepciune nu se bazează decât pe propria-i experienţă (Psalmul 119.99,100).

15 ianuarie 2014

Adriana Coroama are nevoie de rugaciune!

Atatea ganduri am in minte pe diverse teme, fie ca citesc cate ceva, fie ca stau de vorba cu cineva, sau  Dumnezeu prin Cuvantul Sau imi descopera ceva.....oh, daca le-as putea scrie chiar atunci pe blog....ce bine ar fi, insa nefiind posibil, multe nu le pot scrie. Si ma trezesc ca ajung seara si nu stiu cu ce sa incep....

In urma cu aproximativ doi ani, venise la biserica Elim Timisoara una din misionarele care au ales sa asculte chemarea  Domnului si a plecat in Indonezia, este vorba de  Adriana Coroama. Atunci venise insotita de o sora din Indonezia si impreuna ne-au marturisit multe din lucrarile  pe care Dumnezeu le face in Indonezia.
Astazi aceasta sora romanca, Adriana Coroama se afla din nou in Indonezia si are nevoie de ajutorul nostru.
Misiunea Speranta care a fost alaturi de ea si a sustinut-o in acest proiect, ne informeaza de starea in care se gaseste si ne chema la rugaciune.
.............................................................................................................................

Adriana Coroamă se află în Indonezia de la începutul lunii octombrie 2013, unde se implică  în proiectele misionare pe care Misiunea Speranța le desfășoară în această țară. Nu este ușor să te pui la dispoziția Domnului și a lucrării în felul în care Adriana a ales să se implice. Mulți dintre noi nu am putea să lăsăm la o parte totul pentru a ne pune în slujba Domnului și a merge acolo unde ne trimite El. Dumnezeu a învrednicit-o pe Adriana pentru acest mod de slujire. Și suntem recunoscători că El scoate asftel de oameni din mulțime pentru a-i folosi acolo unde este mai mare nevoie de învățăturile Lui!

Starea ei de sănătate s-a înrăutățit începând cu luna decembrie, când a început să aibă dureri foarte puternice de stomac, frebră și frisoane. La începutul lunii ianuarie medicii au diagnosticat-o cu ulcer, fiind sub tratament până pe 24 ianuarie. Vă invităm să fiți alături de Adriana și să vă rugați împreună cu noi pentru sănătea ei și pentru lucrarea pe care o face în Indonezia!

Vă redăm mai jos un fragment din ultima corespondență pe care Adriana ne-a trimis-o din Indonezia.

"Domnul este așa de minunat! Mă iubește atât de mult, mă poartă pe brațele Lui, îmi dă bucurii peste bucurii, lucrează cu putere, iar în momentele de încercare, îmi dă pace, liniște și putere să mă încred în El! Nu este minunat Domnul nostru?
(…)Acum sunt bolnavă și m-am simțit foarte rău încă din 25 decembrie. Pe 1 ianuarie am făcut febra, frisoane, probabil din cauza durerilor. Pe 9 ianuarie am avut dureri insuportabile, chiar dacă urmasem tratament medicamentos timp de 5 zile. În acele momente, Dumnezeu m-a făcut conștientă că este o lupta spirituală, pentru că indiferent că durerile erau așa de mari, în inima mea era pace și liniște, știam că Dumnezeu are totul în control. (…)
Vă mulțumesc nespus de mult ca nu încetați să mijlociți pentru mine. Știu că sunt mai mult decât biruitoare, pentru că în spatele lucrării este o armată de îngeri care se roagă pentru mine și aceia sunteți voi."

Ne-am bucura dacă ați avea răgazul de a o citi și de a vă ruga specific pentru motivele de rugăciune pe care ea le amintește.  

Click pentru a citi scrisoarea integrala:Scrisoare din Indonezia

Primit prin email: Misiunea Speranta

Rugati-va pentru Adriana!

Hrana ta zilnica!

15 Ianuarie
Iov 13.19-28: 14.1-22
Multe persoane îşi fac despre Dumnezeu aceeaşi imagine ca şi Iov, că «El este un Atotputernic care acţionează în mod liber, fără să ţină cont de cineva, ale Cărui căi sunt de neînţeles», iar despre om, că «se află în întregime la mila acestui Dumnezeu, precum o frunză gonită de vânt (13.25)» şi că omul nu ar avea altceva mai bun de făcut decât «să caute să se adăpostească de loviturile Sale cât mai bine posibil». Acest «fatalism» se întâlneşte în cele mai multe dintre religiile orientale. Este adevărat că Dumnezeu este atotputernic şi că acţionează după voinţa Sa suverană şi tot atât de adevărat este şi că omul este slab şi dependent, că „răsare ca o floare şi este tăiat" (v. 2; 1 Petru 1.24), dar nu este adevărat că Dumnezeu îşi bate joc de om, dominându-1 pentru propria Sa plăcere (v. 20). Dimpotrivă, El poartă de grijă creaturii Sale şi nu zdrobeşte „trestia frântă" (Isaia 42.3; Matei 12.20).
„Cine ar putea să scoată [un om] curat dintr-unul necurat?", întreabă Iov în v. 4, pentru ca, imediat, în v. 17, să adauge: „Fărădelegea mea este pecetluită într-un sac". Este strigătul unui om care nu are conştienta plinătăţii harului - şi aşa se întâmplă întotdeauna cu cei preocupaţi de propria îndreptăţire (sau justificare).
Îl cunoaştem noi, fiecare în parte, pe Acela care curăţă perfect pe păcătosul întinat şi care a azvârlit în adâncurile mării „sacul" apăsător cu toate păcatele din el? (Mica 7.19).

14 ianuarie 2014

Vrei protectie? - Umblă înaintea lui Dumnezeu şi fii fără prihană !

Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană"

Aceste cuvinte i le-a spus Dumnezeu lui Avram cand a incheiat un legamant cu el. Atunci numele sau a fost schimbat in Avraam si Dumnezeu i-a dat o fagaduinta:
"Nu te vei mai numi Avram; ci numele tău va fi Avraam; căci te fac tatăl multor neamuri.Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi; şi din tine vor ieşi împăraţi"
 Geneza  17:5-6
 Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană....cum oare am putea umbla inaintea unui Dumnezeu Atotputernic?
  El-Shaddai, Dumnezeul  caruia nimic nu este prea greu, nimic nu este imposibil, la El totul este cu putinta.Atunci cand in jurul tau totul pare imposibil, la El toate sunt cu putinta.
Ca Dumnezeu sa isi poata implini fagaduintele pe care i le-a facut, Avraam  era  si el dator sa faca ceea ce  i-a cerut,"umblă înaintea Mea şi fii fără prihană".
Asemeni lui  Avraam, Dumnezeu  ne-a facut si noua mari promisiuni.
Isaia 43:1/b-2
„Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.
 Toate fagaduintele Lui  vor fi implinite in masura in care si noi cautam sa implinim ceea ce ne-a cerut.
Credinta lui Avraam a fost insotita de ascultare si prin ascultarea de care a dat dovada, Avraam a contribuit la implinirea Voii lui Dumnezeu. 
Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc....spune Domnul. Pe fiecare in parte ne cunoaste inainte de a exista, ne stia si numele, stia  intreaga noastra viata, stia cu ce ne vom confrunta, stia prin ce incercari vom trece, insa datorita dragostei Lui a hotarat inca de atunci sa ne izbaveasca din toate.
Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde...
Oricat de mult ma iubeste cel de langa mine, niciodata nu mi-ar putea oferi o asemenea protectie. Stim ca din calea apei si din mijlocul focului nu ne poate scapa nimeni, insa Dumnezeul nostru cel Atotputernic o poate face.
Oh Doamne, cat de binecuvantati putem fi, cat de ocrotiti, cat de protejati si izbaviti.
Chiar de va fi sa trecem prin foc, El ne va proteja, chiar de va fi sa trecem prin ape, El si de-acolo ne va salva. Oare este ceva prea greu pentru Domnul?
Nicidecum!
Tot ajutorul Lui si toata izbavirea sta in alegerea noastra, de noi depinde daca vrem protectia Lui sau nu. 
Nu vrei sa fi protejat? Nu vrei sa fi ocrotit si izbavit?
" Umblă înaintea lui Dumnezeu şi fii fără prihană"

A venit un om la Domnul

A venit un om la Domnul
 / A venit cu jale grea /
 / “Omule, de poti a spune
Cu ce foc vii tu din lume?”
“Doamne, m-a adus anume
Frica de pedeapsa Ta.” /

A venit un om la Domnul
/ A venit cu pas voios /
 / “Omule cu brâie pline
   Cu ce gând vii tu la Mine?”
“Doamne, vin ca e mai bine
Fiindca e mai de folos.” /

A venit un om la Domnul
 / A venit din putregai /
 “Om departe de cainta
Cum vii astazi la credinta?”
“Doamne, cu recunostiinta
Pentru toate ce mi-ai dat.”

/Si-a venit un om cu lacrimi
 Si Isus a tresarit, omule de ce-ai venit /
 / “Doamne, într-o zi din viata
Te-am privit pe cruce-n fata
Si am plâns de dimineata
Si-s nespus de fericit!” / 

Linistea, Credinta, Iubirea si Speranta!



E doar o istorioara, insa realitatea din viata de zi cu zi ne spune cat de reala este aceasta poveste.
 
Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind:
Prima a spus:
-Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor…
Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.
Apoi a vorbit cea de a doua:
-Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard…
Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.
-Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor…
O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.
Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.
-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse…
Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:
-Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta!
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.

Hrana ta zilnica!

14 Ianuarie
Iov 12.1-25, Iov 13.1-18

Banalităţile pe care Ţofar venise să le înşire, ca şi când Iov i-ar fi fost inferior în cunoştinţă, n-au făcut altceva decât să umilească şi să jignească. Iov nu numai că nu a avut parte de mila pe care avea dreptul să o aştepte de la prietenii săi (6.14), dar constată că a devenit şi batjocura lor (v. 4; vezi şi 17.2; 21.3; 30.1; Psalmul 35.15). Cum nu ne redeşteaptă ei imaginea acelor clătinători din cap care, trecând prin faţa „Dreptului desăvârşit" crucificat, II batjocoreau, spunând: „S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum, dacă-L iubeşte!" (Matei 27.43)? Sau, în alţi termeni: «Dacă Dumnezeu nu-L scapă, aceasta este tocmai dovada că a meritat mânia Lui». 
Pe scurt, acesta era şi raţionamentul prietenilor lui Iov.
Poporul iudeu pocăit, când se va întoarce la Isus, Salvatorul său, va mărturisi: „Noi L-am socotit pedepsit, lovit de Dumnezeu şi chinuit" (Isaia 53.4). Domnul Hristos a cunoscut şi a simţit mai mult decât oricine amărăciunea acuzaţiilor nedrepte, tocmai pentru că El era Dreptul desăvârşit; dar, în toate acestea, încrederea în Dumnezeul Său şi totala Lui supunere nu I s-au clătinat (Psalmul 56.5,6,11). Ce contrast faţă de Iov, cel care n-a putut suporta nici blestemul, nici acuzaţiile mincinoase şi care, pe parcursul a trei capitole (12; 13 şi 14), se va face avocatul „cauzei sale drepte" (13.18)!

13 ianuarie 2014

Esti dispus sa iti schimbi statutul pe care il ai, in rob al lui Hristos?

Asa cum v-am spus in urma cu doua zile, ieri am avut harul sa ne bucuram iarasi in Casa lui Dumnezeu si mesager a fost fr. Virgil Neagu, de fapt fratele a fost si duminica trecuta si ma rog ca Domnul sa-l binecuvinteze pentru toata osteneala depusa.
Nu am sa fac referire la ceea ce a fost, ce predica s-a tinut, pentru aceasta puteti accesa arhiva bisericii, insa ceea ce mi-a ramas in minte, este un verset care a fost amintit aseara si  pe care l-am citit de atatea ori, insa aseara Dumnezeu mi-a descoperit mai mult din el.
Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.
Romani 6:22
Atunci cand cazi intr-o balta plina de mocirla este imposibil sa te ridici si sa iesi de acolo. Pentru aceasta este nevoie ca cineva din exterior sa vina sa te apuce de mana si sa te scoata din mizerie.
Dealtfel, nici o lege data de vreun parlament, nu ar fi putut sa ierte toate pacatele noastre, noi insine nu avem puterea de a ne ierta de tot ceea ce gresim si din pacate gresim in fiecare zi, pentru aceasta era nevoie de Cineva sa plateasca un pret si sa ne rascumpere.
Noi zaceam in mocirla pacatului, singuri nu am putut sa iesim de-acolo, dar a venit Isus ca sa ne elibereze. A platit un pret si ne-a rascumparat, astfel am devenit robii Lui.Stapanul are drept asupra robului sau, ii ofera tot ceea ce ii trebuie ca sa nu ii lipseasca nimic.Noi avem un har deosebit pentru ca din statutul de rob am primit dreptul de infiere si acum am devenit Copiii Lui.
Daca ne uitam atent  la acest verset "dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat...", vedem ca  nu ne-am putut face singuri izbavirea, a fost nevoie ca Cineva sa vina sa ne izbaveasca,
aţi fost izbăviţi de păcat, iar mai departe spune,  şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, nu spune v-am facut robi, ci v-ati facut.
Ce inseamna a fi rob....?
Cred ca toti  cunoastem acest sentiment. Ca angajat al unei societati, asculti ordinele sefului. Cu alte cuvinte, sunt rob al administratorului la firma la care sunt angajat si trebuie sa ascult si sa implinesc sarcinile care mi-au fost date. Dar mai e ceva de care trebuie sa tinem seama...administratorul firmei nu m-a obligat sa devin angajata firmei lui, ci a fost alegerea mea sa merg la firma respectiva.
 Un rob asculta de stapanul sau!
 Pentru a deveni robi ai Lui Dumnezeu  trebuie ca aceasta sa fie o alegere a noastra, pentru ca El  nu ne va forta pe nimeni  niciodata.
Mai trebuie sa stim un lucru, un rob are un jug. In Matei 11:29 Hristos ne spune:
Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Esti dispus sa iti schimbi statutul pe care il ai, in rob al lui Hristos?

Hrana ta zilnica!

13 Ianuarie
Iov 11.1-20

Este rândul lui Ţofar să ia cuvântul. Chiar mai sever decât ceilalţi doi tovarăşi ai săi, acest ciudat mângâietor începe prin a-1 acuza pe Iov că este un vorbăreţ (v. 2), un mincinos şi un batjocoritor (v. 3); îi vorbeşte apoi despre nelegiuirea lui (v. 6), iar de la v. 13 îi zugrăveşte un tablou despre ceea ce ar trebui, după părerea lui, să facă pentru a fi binecuvântat de Dumnezeu: dacă faci (aceasta), dacă faci (aceea)...! Inclinaţia duhului nostru către respectarea minuţioasă a legii se numeşte legalism. Elifaz îl îndemnase deja pe Iov să-şi pună încrederea nu în Dumnezeu, ci în propria lui teamă de Dumnezeu, ca şi în onestitatea căilor sale (4.6), dar Iov nu fusese dispus să se încreadă în sine, ci în Domnul. Aceasta ne arată în faţa căror probleme tinde inima omului să se agate de propria îndreptăţire. Chiar şi un credincios este vulnerabil în faţa acestui spirit legalist care conduce la a gândi bine despre sine şi, prin urmare, la a subestima imensitatea harului lui Dumnezeu.
Versetele 7-9 se referă la infinitul Persoanei lui Dumnezeu în înălţime, în adâncime, în lungime şi în lărgime. Care muritor este capabil să îl aprecieze? Efeseni 3.18,19 dă răspunsul: Prin Duhul, toţi sfinţii pot fi făcuţi în stare să înţeleagă pe deplin „care este lărgimea, şi lungimea, şi adâncimea şi înălţimea" şi să cunoască „dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă".

12 ianuarie 2014

Rugăciunea de mulţumire

Dacă te afli printre cei care văd toate lucrurile numai în aspectele lor negative, începe a te ruga cam aşa:
„Chiar dacă sunt nemulţumit, când sună ceasul deşteptător, ajută-mă, o, Doamne, să Îţi mulţumesc că aud, în timp ce aşa mulţi oameni sunt surzi. Chiar dacă deschid greu ochii în faţa luminii unei noi dimineţi, Îţi mulţumesc, Doamne, că văd, când există atât de mulţi oameni care nu văd. Deşi de multe ori mă ridic greu din pat, Îţi mulţumesc, Doamne, că mi-ai dat puterea de a mă ridica în fiecare zi, când sunt aşa de mulţi oameni ţintuiţi la pat. Deşi în familia mea nu este întotdeauna soare, Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că am o familie, în timp ce sunt aşa de mulţi oameni singuratici. Chiar dacă apartamentul meu nu este mobilat după ultima modă, Îţi mulţumesc, Doamne, că am un acoperiş deasupra capului, în timp ce alţii nu se pot bucura de aşa ceva. Deşi meniul nu este perfect echilibrat, Îţi mulţumesc, Doamne, pentru mâncarea care ne-o dai, când în lume sunt aşa de mulţi flămânzi. Chiar dacă munca mea nu este prea uşoară, Îţi mulţumesc, Doamne, că am un loc de muncă, în timp ce sunt aşa de mulţi şomeri…“.
O astfel de rugăciune de mulţumire va schimba multe lucruri.
Încearcă!

       Samanta buna 12.ian.2013

Ce ciudat....!

An de an in preajma sarbatorilor multi dintre noi, se ofera sa intinda o mana de ajutor celor care sunt in situatii mai dificile. Insa din pacate aceste sarbatori sunt scurte, sunt putine si trec repede asa cum si ajutorul nostru trece la fel, si dupa aceste sarbatori cei oropsiti sunt la fel.
Acum intr-adevar este greu sa mergi  si sa faci acelasi efort ca cel din luna dcembrie. Este drept ca  in decembrie parca e mult mai usor, insa daca ne-am pune in gand sa facem acelasi lucru in luna ianuarie sau februarie pare imposibil. Cam asa gandim majoritatea.
Numai ca citind intr-o carte cateva ganduri, era la un moment dat scris, "lucruri ciudate".
M-am pus sa le citesc si am vazut ca intr-adevar erau ciudate.

  •  Ni se pare atat de mult sa dam 50 de lei unui nevoias, insa daca mergem la cumparaturi  50 de lei par atat de putini...
  • Ni se pare atat de mult sa stam in biserica doua ore, insa asa repede trec doua ore in sala de cinema....
  • Ni se pare asa mult sa citim un capitol pe zi din Biblie, insa asa repede devoram o carte cu 100 de file....
  • Daca ne recomanda un prieten sa ascultam o predica de o ora ni se pare asa mult, insa 60 de minute de fotbal se termina asa repede....
Nu-i asa ca e ciudat...?

Doamne, da-ne intelepciune sa stim sa apreciem adevaratele valori!

Hrana ta zilnica!

12 Ianuarie
Iov 10.1-22

„Îţi place să asupreşti?" - este felul în care se pregătea Iov, în amărăciunea sa, să-I pună întrebarea lui Dumnezeu (v. 3). Scriptura îi răspunde cu un verset pe care nu trebuie să-1 uităm niciodată în încercările noastre: „El nu necăjeşte, nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor" (Plângeri 3.33): sunt cuvinte pe care cu atât mai mult nu trebuie să le piardă din vedere cei care sunt copiii Săi.
Asemeni lui Iov în v. 8-12, David se minunează şi el (în Psalmul 139.14-16) de modul în care a fost conceput. Cei doi ajung la aceeaşi concluzie: Cel care „m-a întocmit" în felul acesta şi care „m-a ţesut cu oase şi cu nervi" mă cunoaşte până în străfundul sufletului.
 Cum I-ar putea fi Lui ceva ascuns - orice ar fi? 
Lumina lui Dumnezeu, ochii Săi care scrutează păcatul, iată ce îl făcea pe Iov să nu se simtă deloc în largul său. Se vedea înaintea Domnului ca o pradă urmărită de leu (v. 16).
 Ca şi autorul Psalmul 139, Iov căuta la început să se ascundă de privirea lui Dumnezeu, dar la sfârşit va dori să fie cercetat şi cunoscut de El. Ce progres!
„Grija Ta mi-a păstrat duhul", recunoaşte Iov (v. 12). Fără această grijă, cine ştie până unde s-ar fi cufundat? Poate până la a-L blestema pe Dumnezeu şi la a-şi lua viaţa (2.9)... 
Să înţelegem şi noi cât de multă nevoie de Domnul are duhul nostru, pentru a fi protejat, un duh care cade atât de uşor pradă fie exaltării, fie deprimării!