Hrana ta zilnica!

22 NOIEMBRIE
Marcu 1.14-28
Odată apărut Domnul Isus, prin chiar acest fapt, slujba lui Ioan Botezătorul se află la sfârşitul ei.
Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat; împăratul în persoană Se află în mijlocul poporului. Şi El face o proclamaţie care se rezumă prin două porunci, întotdeauna actuale: „Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie" (v. 15). Domnul citeşte în inima fiecăruia răspunsul pe care îl dăm la această invitaţie urgentă. Celor care L-au ascultat şi L-au primit, El le adresează apoi, personal, o altă chemare, de a-L urma slujindu-L. „Veniţi după Mine" (v. 17), le spune El celor patru ucenici cărora le cunoştea înclinaţia interioară. Şi imediat aceştia îl urmează. Ei vor avea privilegiul de a-L însoţi pe Isus pe tot parcursul slujbei Sale, de a fi martorii Săi la tot ce vor fi văzut şi auzit (1 Ioan 1.1...) şi de a fi ucenicii Săi, învăţaţi de El (Matei 11.29). Este condiţia pentru a deveni, mai târziu, apostolii Săi, altfel spus, trimişii Săi (Ioan 20.21) pentru a predica evanghelia în lume.
La Capernaum, Isus vindecă un om stăpânit de un duh necurat care se afla chiar în sinagogă, ca o caracteristică a stării de adânc faliment în care era căzut atunci Israelul. Încă de la începutul slujbei Domnului, puterea Lui este „la cuţite" cu cea a lui Satan, care acţionează atât asupra trupurilor, cât şi asupra sufletelor (despre care atât de puţini sunt conştienţi).

Vreau sa devin si sa raman copil!

„Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor"

Matei 18:3

Cati oare nu dorim sa ajungem in Imparatia lui Dumnezeu?

Cred ca, TOTI vrem acest lucru.

Insa Biblia pune o conditie: "dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor"

In viata de credinta fiecare am avut un inceput si cu siguranta, daca a existat  realmente o nastere din nou, atunci am avut si aceasta experienta in care ne-am simtit ca niste copilasi. 

Am iubit neconditionat si-am ajutat fara sa asteptam ceva in schimb, am facut bine fara sa asteptam vreo rasplata, ne-am rugat, am plans, am simtit unii pentru altii, fara sa ne spuna cineva ca trebuie sa facem acest lucru, pur si simplu, asa ne-a indemnat inima. Am trait toate acestea sentimente, aidoma ca un copilas.

Pe masura ce am capatat vechime pe calea credintei, treptat, treptat am inceput sa inabusim cate o pasiune, iar mai apoi a inceput sa se stinga rand, pe rand.

Am lasat-o mai moale cu ajutatul, ca "doar n-om fi doar noi", am renuntat sa-i mai amintim in rugaciune pe cei de langa noi, pe frati, surori, prieteni, pe motivul ca, "doar nu citim pomelnicul", am renuntat sa mai facem atata bine, pentru ca "in schimb am primit doar rau", si uite-asa ne-am maturizat, ca doar n-o sa ramanem copii.

Acum maturizarea spirituala este buna, insa inima trebuie sa ramana ca cea a unui copilas. 

Pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu, Scriptura ne spune ca trebuie sa devenim, CA  niste copilasi, insa nu este suficient, trebuie sa si continuam in starea de umilinta si de sinceritate  ca cea a unui copilas.

Numai asa vom putea progresa pe calea credintei si a Imparatiei!

Cand vei aduce izbavire?

Atunci cand tu intinzi paine si primesti in schimb pietre, continua sa dai paine, dar de data aceasta foloseste-ti cu ambele maini!

Atunci cand te rogi in taina pentru o persoana, iar ca raspuns la rugaciune primesti jigniri continua sa te rogi si mai mult, dar de data aceasta iti iei si zi de post!

Atunci cand tu binecuvintezi si in schimb primesti blesteme, binecuvinteaza-l si mai tare!

Dumnezeu asculta rugaciunile si mai mult aduce si izbavire.

Ps.34:4

Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.

Poate ca iti pui intrebarea, cand ? Cand, Doamne vei aduce izbavire? 

Eu am gasit raspunsul: 

 „Atunci când va veni vremea hotărâtă”, zice Domnul, „voi judeca fără părtinire"

Ps. 75:2 

Hrana ta zilnica!

21 NOIEMBRIE
Marcu 1.1-13
Evanghelia după Marcu este Evanghelia Robului desăvârşit. Aici nu găsim relatate nici istoria naşterii Domnului lsus şi, cu atât mai mult, nu genealogia Sa, câtă vreme, pentru aprecierea unui rob, calităţile luate în seamă sunt doar ascultarea, credincioşia, promptitudinea... însă chiar de la primele cuvinte, El este desemnat ca fiind Fiul lui Dumnezeu, pentru ca cititorul să nu se înşele asupra Persoanei a Cărei lucrare smerită o va găsi relatată: este deci vorba de un rob de bunăvoie: „Fiind în chip de Dumnezeu", lsus a luat El însuşi „chip de rob" (Filipeni 2.6,7).
Precedat de mărturia lui Ioan, Domnul îşi începe slujba imediat, astfel că acest cel dintâi capitol este caracterizat de folosirea cuvântului „îndată" (de unsprezece ori).
lsus Se supune botezului. Deşi „sfânt, fără răutate, fără pată" (Evrei 7.26), El îşi ia locul printre păcătoşii care se pocăiau. Dar, pentru a nu fi confundat cu aceştia, Dumnezeu face din ceruri o declaraţie solemnă cu privire la „Sfântul Său Slujitor, lsus" (Fapte 4.27,30), declaraţie care se face auzită înainte ca El să-Şi fi început lucrarea. Nu se spune: în Tine voi găsi, ci: „ îmi găsesc plăcerea".
După aceasta, lsus este „mânat" de Duhul în pustiu, pentru a-1 lega acolo pe Vrăjmaşul care ne ţinea în robie (vezi cap. 3.27). Pretutindeni pe unde păcatul ne-a târât pe noi, dra-gostea şi ascultarea L-au condus pe lsus, pentru a ne elibera.

Cerere de rugaciune!

Va rog frumos sa ma sprijiniti in rugaciune pt. ca ma simt foarte singur, am ramas singur la parinti. Mi-as dori sa-mi dea si mie Domnul o sotie. 

Biserica din care fac parte este una foarte mica de la tara si nu sunt decat frati in varsta si copii.

Aceasta este dorinta unui tanar!

In urma cu doi ani am scris pe blog despre aceste cereri de rugaciune care pot fi aduse inaintea lui Dumnezeu prin intermediul acestui blog, fie printr-un mesaj prin email. Mesajul este aici:

http://maiexistaosansa.blogspot.ro/

 Poate ca multi nu doresc sa-si faca publica dorinta, poate ca unii nu au indrazneala, insa atunci cand treci peste toate aceste impedimente si ai curajul sa ceri si altora sa ti se alature in rugaciune, Dumnezeu asculta.

Nimeni nu este atat de fericit incat sa nu isi mai doreasca fericire, nimeni nu este atat de sanatos incat sa nu aibe nevoie de sanatate, niciunul din noi nu este atat de intelept incat sa nu avem nevoie sa mai cerem Domnului intelepciune si exemplele ar putea continua.

Toti avem nevoie de ceva, insa nu toti avem curajul sa cerem ajutorul in rugaciune.

Alaturi de acesta cauza a acestui tanar, aduc si eu inaintea Domnului doua persoane care au nevoie de rugaciunile noastre.

Doua surori tinere, bolnave de cancer, una din Timisoara si una din Arad.

Daca sunteti atat de sanatosi incat nu mai aveti nevoie si motiv pentru rugaciune, iata ca v-am dat pe lista d-tra trei persoane, fiecare cu cauza lui. 

Dumnezeu este acelasi, El nu s-a schimbat, de-aceea eu cred ca si astazi mai face minuni, trebuie doar sa credem.

In Psamul 34, David spune asa frumos:

Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.

Dumnezeu nu numai ca ne asculta dar ne si izbaveste! 

Doamne asculta cererile noastre si cerem izbavirea Ta!

Care-i prima?

Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El şi L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?”
Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: „Ascultă Israele! Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn”;
şi: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”; iată porunca dintâi.
Iar a doua este următoarea: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” 

Marcu 12:28-31

 

Nu stiu daca s-a vorbit vreodata mai mult despre altceva, decat despre aceste doua  porunci,
"Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta" si, 

"Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi"

In cartea Exod sunt scrise cele zece porunci si pe parcursul intregii Scripturi le mai intalnim in anumite situatii, insa porunca aceasta referitoare la dragoste o gasim in Noul Testament de nenumarate ori.

Sa iubesti pe Dumnezeu si  pe aproapele tau!

Cred ca aici avem o mare problema multi. Iubim pe Dumnezeu din toata inima, insa treaba cu aproapele...."mai ramane de vazut". Citind atenta acest pasaj constat ca de fapt avem o mare problema aici.Mintim atunci cand spunem ca iubim pe Dumnezeu cu tot sufletul, cu tot cugetul si cu toata puterea. 

Sa iubesti pe Dumnezeu si  pe aproapele tau, de fapt este o singura porunca. Amandoua merg mana in mana si nu se poate una fara alta.

Nu putem spune ca iubim pe Dumnezeu, dar pe aproapele nostru nu.Uitati-va la continuarea vers. 31. Am putea spune ca este un dezacord intre cele doua cuvinte din fraza urmatoare:

" Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” 

"porunca"-singular

"acestea"-plural

Credeti ca este o greseala de traducere? Nicidecum !

Este o porunca care merge impreuna, una cu cealalata, ESTE INIMA INCHINARII!

Mai mult, nu pot sa nu imi amintesc de versetul din 1 Ioan 4:20, "Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu”, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci, cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?"

Cu alte cuvinte, daca am ales sa-l iubesc pe Dumnezeu, TREBUIE sa iubesc si pe cel care poate- "ma enerveaza"

Iubiti-va mult!

 

 

Hrana ta zilnica!

20 NOIEMBRIE
Plângerile lui Ieremia 5.1-22
În această ultimă plângere, „rămăşiţa" poporului îşi face o tristă şi umilitoare descriere a stării sale, fără să ascundă nimic. Nu numai părinţii lor (v. 7), ci ei înşişi au păcătuit şi suferă pedeapsa (v. 16). Aici trebuie să ajungă atât un necredincios, cât şi un credincios care a căzut într-o greşeală. Cu siguranţă, toţi cunoaştem din experienţă lucrarea penibilă pe care Dumnezeu trebuie s-o împlinească în conştiinţele noastre, în calea căreia mândria noastră se aşază deseori ca un obstacol. Dar, spre deosebire de cei necăjiţi din acest capitol (v. 22), în clipa când noi ne mărturisim păcatele, ştim că Dumnezeu ne-a iertat deja, pe baza lucrării Domnului Hristos.
Totuşi, aceste versete, ca de altfel întreaga carte, ne prezintă mai cu seamă aspectele păcatului colectiv. Şi ne ducem cu gândul la răul care s-a extins în Biserică asemenea aluatului, la mondenitate, la falimentul care a rezultat din aceasta şi ale cărui jalnice efecte morale sunt la fel de lamentabile precum tabloul acestui capitol. O, dacă am fi preocupaţi de gloria Domnului, nu am putea rămâne indiferenţi în faţa unei aşa dezolante stări a lucrurilor. Să ne dea El inimi cu adevărat smerite, dar totodată încrezătoare într-un Dumnezeu care nu Se schimbă niciodată (v. 19).

Chiar si acolo-n vale!

Ramai in opozitie!

Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!
 1 Corinteni 9:24 
Am citit fiecare dintre noi acest verset de multe ori si sunt convinsa ca de fiecare data, Dumnezeu ne-a vorbit din el  intr-un mod special. Nu stiu, poate imprejurarile in care ne aflam sau evenimentele prin care tocmai am trecut m-au facut sa inteleg ca, viata in sine este asemeni a unui maraton in care noi, suntem alergatorii. 
Fiecare din noi are o destinatie, chiar si cel mai debusolat om pe care il intalnim. Si el alearga spre ceva, chiar daca nu stie exact spre sau a pierdut  poate reperele, insa el alearga.
Ori a alerga fara o tinta, inseamna munca in zadar!
Nu am fost vreodata mare sportiva, insa imi amintesc ca in anii de generala , clasele V-VIII, nu mai retin exact in ce an, bineinteles asta se datoreaza faptului ca nu am primit nici un fel de premiu, dar am participat la etapa pe judet la un concurs de alergare.Imi amintesc ca dupa ce m-am inscris la acel concurs, mi s-au comunicat si regulile concursului.
Mi-a venit in minte aceasta amintire, tocmai pentru ca in mintea mea erau cateva intrebari.
Ce trebuie sa stim sau ce trebuie sa facem atunci cand ne-am inscris la un astfel de maraton?
Care sunt regulile sau cum trebuie sa alergam ca sa putem castiga premiul?
Un lucru este cert, reguli exista, iar ele trebuie respectate, asta daca vrem sa ramanem in cursa.
Dumnezeu ne-a lasat Cuvantul si in El sunt o multime de invataturi si de porunci care, daca sunt respectate si pazite ne pot face sa urcam pe podium si sa savuram momentele victoriei.
Ma uit in jurul meu cu tristete si durere spun, dar tot mai multi abandoneaza pista si parasesc cursa, tocmai pentru ca au hotarat sa nu respecte regulile si sa nu pazeasca poruncile date.
Ca si la un maraton propriu-zis, si in alergarea  catre cer, nu exista loc de negocieri, nu exista preferinte, nu exista relatii, acolo trebuie doar sa alergi si sa castigi.
Intr-adevar, intr-o lume in care valorile bune sunt inversate, si aici ma refer la toate valorile, fie ele morale sau spirituale, este foarte greu sa ramai credincios si fidel pana la capat, dar daca doresti premiul atunci, TREBUIE sa ramai statornic.
Crede, cand ceilalti se indoiesc!
Fa-ti planuri, cand ceilalti se-amuza!
I-a decizii, cand ceilalti amana!
Incepe, cand ceilalti taraganeaza!
Zambeste, cand ceilalti se incrunta!
Insista, cand ceilalti renunta!

Alearga in asa fel incat alergarea sa nu-ti fie zadarnica, alearga ca unul care-ti cunosti tinta, alearga ca unul care iti cunosti rasplata!
Premiul nu-l poate castiga decat acel care incepe, care da tot ce are si cel care nu renunta niciodata!
 Succes in alergare!

Hrana ta zilnica!

19 NOIEMBRIE
Plângerile lui Ieremia 4.7-22
Corupţia în Israel a pus stăpânire chiar şi pe nazirei, cu alte cuvinte, pe aceia care (precum creştinii astăzi) trebuia să se distingă prin curăţia purtării lor şi printr-o punere deoparte în totul pentru Dumnezeu. Ei sunt în culmea decadenţei: „nu mai sunt recunoscuţi pe străzi" (v. 8). 

Nimic nu-i mai face să se deosebească de ceilalţi locuitori nenorociţi ai Ierusalimului! 

In ce ne priveşte, să ne punem întrebarea în ce măsură purtarea noastră în mijlocul lumii ne face recunoscuţi ca fiind cu adevărat puşi deoparte pentru Domnul.
Iar cât despre cei care aveau misiunea să vegheze asupra poporului, şi anume profeţii şi preoţii săi, aceştia vărsaseră sângele celor drepţi (v. 13). Ieremia era foarte îndreptăţit să confirme aceasta: o ştia din experienţă (Ieremia 26.8).
„Sfârşitul nostru este aproape ... sfârşitul nostru a venit" spun întristaţii poporului (v. 18) după ce aşteptaseră inutil un „ajutor zadarnic" şi constataseră că nimeni nu-i putea salva (v. 17). Ei bine, este momentul ca Dumnezeu să declare: „pedeapsa nelegiuirii tale s-a împlinit" (v. 22; comp. cu Isaia 40.1,2). Va fi rândul Edomului să sufere pedeapsa. Şi întotdeauna este aşa: când este cert că nimic nu ne poate ajuta şi că suntem la capătul puterilor, atunci este momentul ca Dumnezeu să intervină în suveranitatea Lui şi să ne elibereze.

Cuvantul potrivit, la momentul potrivit!

S-au terminat si alegerile, vorba presedintelui Iohannis -"de-acum, la treaba".

Daca, pana acum mi-a rapit o mare parte din timp politica, astazi i-am lasat in pace pe politicieni sa se apuce de treaba lor si eu mi-am vazut de treaba mea, adica sa aud soapta Duhului, si intr-adevar atunci cand ceri ca Domnul sa iti vorbeasca, El iti vorbeste.

Inteleptul Solomon spunea:

Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint.

Doamne, ce valoare mare are un cuvant spus la momentul potrivit!

 In general cuvantul are mare putere, poti ridica pe cineva sau poti ucide.

Mere de aur intr-un cosulet de argint!

Comparatia este de-a dreptul uimitoare. Care nu ar vrea sa primeasca un cosulet de argint plin cu mere de aur? Asta inseamna o adevarata valoare, avand in vedere valoarea aurului si a argintului, ori nu degeaba s-a facut aceasta comparatie.

Un cuvant "bun"spus la momentul potrivit, poate salva o viata sau poate schimba o decizie. Citeam mai demult intr-o carte despre o tanara care se indrepta spre un pod, isi pusese in gand sa se sinucida. In drumul ei, cineva a oprit-o si i-a dat un pliant dupa care i-a spus, "Dumnezeu te iubeste". Tanara aceasta a inmarmurit, ori tocmai acesta era motivul  pentru care ea a ales sa recurga la acest gest, "nimeni nu o iubea", ori dintr-o data, cineva iti iese inainte si iti spune, "Dumnezeu te iubeste", chiar intr-un moment in care tu esti convins ca nimeni nu te iubeste. Bineinteles acel gand rau a parasit-o si mintea ei de-acum se concentra sa-L  gaseasca, sa-L intalneasca pe Acela care o iubeste.

Iata, un singur cuvant, a salvat o viata!

In urma cu 2-3 ani in biserica era o marturie a unei surori(de-acum), care spunea cum un singur cuvant spus la vremea respectiva, a facut-o sa-si schimbe decizia pe care tocmai o luase in privinta copilului pe care il purta in pantece, bineinteles la aceea vreme nu-l cunostea pe Domnul.
Un singur cuvant, doar un cuvant si decizia a fost anulata, dar mai mult o viata a fost salvata, desi putem spune doua.Una de la moartea fizica si una de la moartea vesnica.
Dar sa nu uitam ca in aceeasi masura, un singur cuvant  "rau" spus poate, chiar intr-un moment cheie, poate aduce dezastrul.
Ce fel de purtatori de cuvant suntem fiecare?
Cuvantul noastru ridica sau coboara? Incurajeaza sau darama?  Da viata sau omoara?
Cel care da intelepciune este Dumnezeu, pentru ca El  este intelepciune. Solomon a cerut intelepciune si Dumnezeu i-a data-o si nu oricum, ci o intelepciune de intrecea pe toti imparatii pamantului, vers.23 din  1 Imparati, cap.10, "Împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pământului în bogăţii şi înţelepciune"
 Multi oameni sunt intelepti cu intelepciunea lumii, insa nu toti au intelepciune duhovniceasca.
A spune un cuvant la momentul potrivit, valoreaza enorm. A stii cand sa vorbesti si ce sa vorbesti, aceasta este un dar de la Dumnezeu.
1 Corinteni 1:5
Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.
Unde am fost imbogatiti? In El, adica in Hristos Isus!
De-aceea pentru ca fiecare cuvant spus sa aibe valoare, trebuie sa Il cunoastem pe El, trebuie sa ramanem in El, si El in noi, si-atunci vom vedea cum prin cuvantul noastru putem contribui la salvarea multor suflete, atunci vom vedea cum cuvantul nostru are valoare unui mar de aur asezat intr-un cosulet de argint.

Hrana ta zilnica!

18 NOIEMBRIE
Plângerile lui Ieremia 3.52-66; 4.1-6
Ne amintim de groapa oribilă în care Ieremia a fost aruncat de către cei care îi erau „vrăjmaşi... fără motiv". Aceasta a inspirat v. 52 şi următoarele şi ilustrează groaza morţii în care Mântuitorul nostru, de partea Sa, a intrat într-un mod real (vezi şi Iona 2.3).
Versetele 55-58 pot fi însă experienţa oricăruia care geme sub povara păcatelor sale şi ajunge să înţeleagă ce a făcut Domnul pentru el.
Capitolul 4 pune în contrast starea actuală a Ierusalimului cu cea pe care o avusese înainte. In timp de prosperitate, totul avea aspectul cel mai strălucitor. Fiii Sionului erau „comparaţi cu aurul fin" (v. 2); dar, să remarcăm, doar „comparaţi cu aurul fin", nu şi „echivalenţi", pentru că, atunci când încercarea a venit peste ei, precum focul aurarului, totul a fost mistuit acolo, în timp ce un aur autentic ar fi trebuit să reziste victorios. Nu era deci vorba decât de o strălucire înşelătoare. Să ne amintim că întotdeauna încercările sunt cele care spulberă aparenţele şi descoperă adevărata stare a inimii. Cruzimea (v. 3), lipsa totală a milei (v. 4), egoismul odios conducând la fapte dintre cele mai oribile (v. 10), iată ce apare acum în toată goliciunea la aceşti locuitori ai Ierusalimului. Dumnezeu le dezvăluie adâncul inimii, iar focul judecăţii Sale nu cruţă nimic din falsa lor evlavie.

Hrana ta zilnica!

17 NOIEMBRIE
Plângerile lui Ieremia 3.25-51
Pentru ca încercarea să nu ne determine niciodată să punem la îndoială dragostea lui Dumnezeu, profetul se grăbeşte să adauge că „El nu necăjeşte, nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor" (v. 33). Cu cât mai mult pe cei care sunt răscumpăraţii Săi! 1 Petru 1.6 confirmă că o face doar „pentru puţin (timp)" şi numai „dacă trebuie". Totuşi, încercarea este adesea necesară pentru a zdrobi voinţa noastră proprie, când o lăsăm să se dezvolte. „Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lut (v. 27) se poate aplica la ascultare chiar când este vorba să fie în copilărie: a învăţa supunerea în casa părintească înseamnă a ne pregăti să acceptăm apoi, în întreaga viaţă, autoritatea Domnului.
Încercarea este deseori pentru noi şi o ocazie de a ne întoarce ochii spre noi înşine şi de a ne analiza: „Să ne cercetăm căile noastre şi să le încercăm..." (v. 40). Vom putea recunoaşte în felul acesta, împreună cu psalmistul: „Este bine pentru mine că am fost smerit" (Psalmul 119.71).
„Ne-ai făcut gunoi şi lepădătură în mijlocul popoarelor" (v. 45). Pavel va folosi şi el aceeaşi comparaţie, dar nicidecum pentru a se plânge (1 Corinteni 4.13), pentru că serviciul pentru Evanghelie şi iubirea pentru sfinţi îi permiteau să accepte de bunăvoie această condiţie.

Dupa fapta si rasplata!

Cand oamenii se bazeaza pe puterea lor, cand isi pun increderea in oameni,
 iata rezultatul!

Cand oamenii fac din minciuna un mod de viata, rasplata le va fi pe masura.

Astazi Dumnezeu a aratat ca El este un Dumnezeu al dreptatii!

Imi place acest verset:

Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. 

Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău.

Se-ntoarce Dumnezeu in Romania

Se-ntoarce Dumnezeu in Romania -
In tara Lui de care I-a fost dor…
Caci L-am chemat cu totii in agonia
Acelor ore cand veni urgia,
Ingenunchiati, smeriti, sub tricolor.

Se-ntoarce-n tara Domnul, sa ne spele
Si sa ne-nvete sa traim frumos.
Noi vrem un Dumnezeu de vremuri grele
Si-apoi sa plece dincolo de stele
Ca stim noi ce sa facem aici jos.

Se-ntoarce-n tara Domnul cu Scriptura -
Ca sa ne-nvete viata de crestini;
Dar ateismul si nomenclatura
Si-au transformat subtil coloratura
Si -I impletesc din nou cununi de spini.

Cu darul de iubire si dreptate
Se-ntoarce Dumnezeul Preainalt;
Sa nu mai fie-n tara strambatate,
Nici comunism si nici securitate,
Sa nu mai moara tineri pe asfalt.

Sta Dumnezeu la poarta, Romaniei -
Dar cine Ii va spune: "bun venit!"?
La Parlament si la Presedentie
Se-aproba legi, se vrea democratie,
Dar, Numele Lui nu e pomenit.

Te cheama Creatorul azi, nu maine,
In ceasul de destin hotaritor -
Sa-ti franga-n dar a invierii paine;
Acum ori niciodata poti romane
Sa ai un Dumnezeu si-un viitor!

de Petru Dugulescu

ESTE UIMITOR!

Niciodata nu am simtit ceea ce simt astazi, in acest moment.

Romania se afla la o mare rascruce de drum, iar in mana romanilor sta astazi o alegere importanta.

Indiferent cat de neutru ai fi in politica asta, nu poti sa nu vezi incorectitudinea si reavointa de care au dat dovada cei care au fost in masura sa se ocupe de organizarea acestor alegeri, in mod special alegerile in diaspora.

Ma uit si vad cozile imense care sunt, vad mii de romani peste tot care stau la cozi infernale. Am vazut inca de aseara romani care s-au asezat la coada, tocmai pentru a fi siguri ca vor ajunge sa voteze. 

Am luat cateva imagini care circula pe site-urile de socializare din diferite locatii.

Este uimitor!

VIENNA

 ROMA

BOLOGNA

BRESCIA

DUBLIN

 GETAFE-SPANIA

Sunt zeci si sute de poze care arata situatia din diaspora la aceasta ora. Sunt filmulete trimise de cei de-acolo, sunt mesaje trimise de cei care au fost sau care sunt inca la rand sa astepte sa intre in cabina de vot.

M-a sensibilizat o poza a unei doamne, despre care fiica ei spunea:

Crina J. sunt si va trimit o fotografie cu mama mea care tocmai a votat in strainatate. 

Fotografia este insotita de un mesaj pentru romanii de acasa:
"Mama bolnava si cu diabet s-a dus aproape 700 de km sa il voteze pe dl Iohannis.

Romani din Romania, mergeti si votati!"

 

Hrana ta zilnica!

16 NOIEMBRIE
Plângerile lui Ieremia 3.1-24
Odată cu cap. 3 ajungem în inima acestei cărţi mici şi totodată în adâncul deznădejdii profetului. Deşi nu era vinovat, totuşi Ieremia ia în mod personal asupra lui nelegiuirile po-porului său, de vreme ce priveşte pedeapsa ca abătându-sc numai asupra sa: „Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua mâniei Lui..." (v. 1). El îl reprezintă astfel pe Domnul Isus împlinind ispăşirea pentru păcatele noastre. Suferinţele îndurate pe cruce din partea omului, despre care ne amintesc v. 14 şi 30 (comp. cu Psalmul 69.12 şi cu Isaia 50.6), au fost urmate, în cele trei ore de întuneric, de suferinţe pricinuite de Dumnezeu, când era tratat aşa cum o cerea păcatul. Aceste expresii înfiorătoare ale mâniei au fost în întregime partea Mântuitorului (comp. v. 8 cu Psalmul 22.2). Şi totuşi încrederea şi speranţa Sa nu L-au părăsit nicio clipă, în timp ce pe Ieremia acestea l-au abandonat (v. 18).

Incepând însă cu v. 21, cel întristat caută ajutor chiar la Acela care îl loveşte. 

Atunci credinţa sa, în supunere şi speranţă, îl ajută să descopere minunatele mângâieri ale Domnului, care „sunt noi în fiecare dimineaţă” (v. 23).