Versetul zilei

2 aprilie 2011

AJUTOR UMANITAR

    Astazi am intrat pe un blog mai aparte.Trebuie sa recunosc ca am foarte marcata si am ales aceasta cale de a-l posta aici  si pentru dumneavoastra.Nu voi mai face nici un fel de comentariu..ci va las pe fiecare sa cititi.


http://cristianaverdet.blogspot.com/


"Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.


                                          O ZI BINECUVANTATA !!!

Caută oile abătute !!!!

     Şi pentru că am primit aceste versuri ..la rubrica comentarii...pe care nu ştiu câţi o  urmăresc,am preferat să pun versurile şi ca postare pentru a putea fi văzute.Este o cântare veche şi foarte frumoasă !!!

1 Caută oile-abătute, ziua ta acuş s-a dus
Scapă suflete pierdute, ziua lor acuş s-a dus;
Hai lucrează cât e zi, noaptea te vei odihni,
Timpul fuge ne-ncetat şi trec zilele mereu.

Refren:
Trec mereu, trec mereu, trec mereu, trec mereu,
O ce mult e de lucrat şi trec zilele mereu.

2 Ai tu vreme pentru glume, iată ziua lor s-a dus,
Fii lumină-n astă lume, ziua ei acum s-a dus,
Lumea zace în cel rău sugrumată-n lanţul său,
Mergi desleag-o din păcat căci trec zilele mereu.

3 Nu vâna nedrepte bunuri, ziua ta acuş s-a dus,
Cei nedrepţi vor plânge pururi, ziua lor acuş s-a dus
Seamănă printre norod, grâu ce-aduce veşnic rod
Secerişul vine-ndat' zilele trec ne-ncetat

Teo si Poliţistul


     Următorul material l-am primit pe email de la o prietenă şi  soră dragă mie care este în Italia.Cu această ocazie vreau sa îi multumesc pentru aceast material care trebuie să recunosc  mi-a umezit ochii,chiar dacă era ora 6 dimineaţa când l-am citit.
    Am stat şi m-am gândit.... câte  vieţii aş fi putut schimba eu dacă cei de lângă mine ar fi văzut un creştin adevărat ?
    Nu trebuie să forţezi pe nimeni,ci comportamentul tău trebuie să fie în aşa fel  încât cel de lângă tine, care nu îl cunoaşte pe Dumnezeu să rămână marcat profund şi în acelaşi timp să îşi dorească să fie ca şi tine .
    Să îşi dorească pacea  pe care o ai,siguranţa cu care trăieşti şi bucuria pe care o ai în inima ta să fie şi în viaţa lui.
    Trebuie să vorbim celor din jurul nostru despre Dumnezeu,trebuie să ne rugăm pentru ei,trebuie să realizăm cu adevărat ce ar trebui să facem cu viaţa noastră pe care am primit-o, şi cu statutul nostru de creştini şi cu talanţi  care ne-au fost daţi  să îi folosim acum când suntem aici pe pământ.
     Indiferent de circumstanţele în care ne aflăm cuvintele noastre pot ajuta la schimbarea unor vieţi.


    Ce încet trece timpul” , gândi portarul unui spital mare şi privi spre ceas. E ora trei dimineaţa. Ca să-i treacă timpul mai uşor, luă o carte să citească, dar deodată cineva sună. Se ridică repede pentru a deschide poarta mare de fier. Mai mulţi poliţişti purtau pe o targă un coleg de-al lor, care suferise arsuri grave la stingerea unui incendiu.
Poliţistul a fost dus în sala de operaţii, iar medicul a tratat cu prudenţă rănile cauzate de arsură.Mai tarziu, rănitul a fost dus într-un salon mare, în care mai era un pat liber. Deoarece era epidemie de gripă şi spitalul era foarte aglomerat, în acel salon erau şi copii. Lângă patul în care a fost aşezat poliţistul, dormea un băiat de aproximativ şapte ani. Când s-a trezit, copilul a observat că patul de lângă el era ocupat.
-       Cine este acesta? O întrebă în şoaptă pe sora medicală , care venise sa-i măsoare temperatura.
-       Cine este acesta? Un poliţist, aşa că ai grijă să fii cuminte, altfel…,zise ea.
Când băiatul auzi căa vecinul de pat este un poliţst, se sperie puţin. Sfios, privi spre omul de temut şi întrebă încet:
-       Este un poliţist adevărat?
-       Da, desigur,unul adevărat; dar foarte bolnav. De aceea trebuie să stai liniştit şi să  nu vorbeşti.
Micuţul privi încă odată spre bolnav, apoi se întinse în pat şi statu în linişte. Nu era chiar aşa de plăcut lânga un poliţist! Mai bine ar fi stat în alt pat!
   Puţin mai târziu intră în salon medicul, care merse direct la patul poliţistului şi-i luă pulsul. Dupa această atingere, rănitul îsi deschise ochii şi privi în jur. Încetul cu încetul îşi aminti de cele întâmplate.
-       Cât va trebui să rămân aici, domnule doctor?a fost prima întrebare.
-       Depinde de împrejurări, dar totuşi va trebui să rămâneţi câteva săptămâni. Dar fiţi mulţumit că mai sunteţi în viaţă!
-       Hm, mulţumit! Mulţumit?
A încercat să zâmbească, dar inima i-a fost cuprinsă de amărăciune şi supărare, auzind că trebuie să stea aşa de mult în spital. Începu să se rasucească în pat. Când îşi întoarse capul, privi în nişte ochi pe jumătate curioşi, pe jumătate înfricoşaţi. Erau ochi de copil, care întrebă pe un ton şoptit:
-       Vă merge mai bine, domnule poliţist?
-       Mai bine? Nu … Dar cine eşti tu? Cum te cheamă?
-       Eu mă numesc Teodor, dar toţi îmi spun Teo şi sunt de mult timp aici. Nu pot merge. Picioarele îmi sunt paralizate şi mă dor tare, dar voi sta liniştit, pentru că sora medicală mi-a spus că dumneavoastră sunteţi poliţitst.
În ciuda durerilor, poliţistul nu a putut să-şi ascundă zâmbetul. Aceasta l-a încurajat pe micuţ, căci un poliţist care poate să râda, nu este, cu siguranţă , un om rău. A început să discute cu vecinul său, până când a venit sora medicală şi a întrerupt discuţia.
Poliţistul şi-a urmat iaraşi firul gândurilor sale. Trebuia, într-adevăr, să stea aici întins mai multe săptămâni?
Spre seară auzi din nou glasul micuţului. Băiatul vorbea încet cu sora medicală, dar poliţistul putea înţelege tot.
-       Am vorbit cu el, şopti Teo,  dar cred că nu se roagă. Probabil are dureri mari şi nu se poate ruga. Când mă dor tare picioarele, nici eu nu pot să mă rog şi plâng deseori. Poate este în aceeaşi situaţie ca mine. Dar poliţistul nu plânge, nu-i aşa?
-       Şi eu cred, Teo, sărmanul om are dureri mari şi suferă foarte mult. Are multe arsuri.
-       Ştiţi ceva? De acum încolo nu o să mă rog numai pentru mine, ci şi pentru poliţist, până când se va face sănătos şi se va putea ruga el însuşi. Cred că acest lucru Îi va plăcea Domnului Isus, pentru ca El ştie cât de bolnav este omul;nu-i aşa?
-       Cred că da, Teo şi… Dar a fost întreruptă, fiind chemată de un alt pacient. Teo privi încă odată la prietenul său, apoi închise ochii, împreună mâinile şi se rugă încet, dar totuşi destul de tare ca poliţistul să poată înţelege:
,, Mântuitorule, astăzi trebuie să mă rog de două ori: odată pentru mine şi odată pentru poliţist. Scump Mântuitor, ocroteşte, Te rog,oiţa Ta…”Teo tăcu o clipă şi căzu pe gânduri.  ,, El nu este oiţă’’, şopti ca pentru sine,’’  pentru că este mult mai mare şi mai batrân. Ce trebuie oare să spun? Poate oaie?”
Începu din nou: “ Scump Mântuitor, ocroteşte, Te rog, oaia Ta în această noapte până dimineaţă şi veghează asupra sa. Rămâi cu el! Amin!”
   Câteva clipe mai târziu, capul cu părul blond stătea adâncit în pernă; micuţul adormise. Poliţistul care auzise totul, nu putea să adoarmă.Avea dureri.Dar mai mult îl preocupa rugăciunea scurtă pe care micuţul băiat o adresase Bunului Păstor.Oare va fi ascultată această rugăciune. Imposibil!
   Pentru el Dumnezeu se afla la o mare depărtare.Dar copilul s-a rugat:”Rămâi cu el!”Va fi posibil acest lucru?
  Dorea el ca Dumnezeu de care se depărtase pentru a merge pe căi proprii, să-i fie aproape.Teo a vorbit despre Păstorul Cel Bun şi oaia Sa.Dar aceasta era o greşeală.Eu nu sunt oaia Bunului Păstor, recunoscu el.Oare ce-am învăţat cu mulţi ani în urmă la şcoala duminicală?”Oile Mele ascultă Glasul Meu...şi Mă urmează.” Ah, eu n-am urmat acest glas!”
„Un poliţist nu plânge niciodată.” A spus micuţul băiat.Ce mirat ar fi fost, dacă s-ar fi uitat la vecinul său.Lacrimi mari se rostogoleau pe faţa omului puternic.Anton Herlea, aşa se numea poliţistul, plângea pentru prima dată pentru îndepărtarea sa faţă de Dumnezeu şi pentru viaţa sa pierdută.Lacrimile îi aduceau puţină uşurare.În acel moment Păstorul Cel Bun nu i se mai părea aşa departe.Spunând cuvintele:”Doamne Isuse, rămâi cu mine!” poliţistul adormi în sfârşit.                       Câteva zile mai târziu când se simţi ceva mai bine, ceru o Biblie.Începu să citească din ea , dar nu primi nici o mângâiere.Dimpotrivă.povara păcatelor îl apăsa tot mai mult şi înăuntrul său era întuneric.Dacă ar fi putut să-şi verse durerea inimii în faţa cuiva! Ceea ce îl înviora erau clipele când povestea cu Teo.Teo se ruga în fiecare seară pentru prietenul său, fiindcă nu observase că acesta începuse să se roage.De câte ori îl auzea pe micuţ că se roagă Păstorului Cel Bun pentru oaia Sa, poliţistul se întrista tot mai mult.El nu era oaia acestui Păstor Bun! Într-o după masă poliţistul citi din nou în Biblie şi ajunse la versetul din Isaia 53: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.”(Isaia 53.6)
    Poliţistul se gândi mult la acest verset.Deodată recunoscu:”Da, şi eu aparţin de aceste oi care merg pe drumul propriu, care sunt pierdute!”
   Când seara Teo i-a urat ca de obicei noapte bună vecinului său, poliţistul l-a rugat:
-         Teo, roagă-te în seara aceasta în mod deosebit pentru mine!Teo împreună mâinile, cum făcea mereu, şi se rugă:”Doamne Isuse, te rog să fii alături de oaia Ta în noaptea aceastaşi să veghezi asupra ei!Amin!”
-         Noapte buna domnule poliţist, mai spuse el.Sunt aşa de obosit.
Fiecare zi care care trecea arăta tot mai clar că zilele micuţului Teo erau numărate.Din zi în zi devenea tot mai slab.Cea mai mare parte a timpului dormita.Poliţistul Herlea putea să se scoale şi făcea progrese.Dar nu numai starea sa corporală făcea progrese, ci şi a sufletului său.Lumina apărută în viaţa sa se citea pe faţa lui. Duhul Lui Dumnezeu îi arătase că Domnul Isus a murit pentru el.Acum, Dumnezeu îi era aproape şi cât de mult se bucura că are păcatele iertate şi este împăcat cu El.
-Unde este domnul poliţist?întrebă Teo într-o seară.El văzu patul vecinului gol;dar poliţistul stătea de vorbă cu sora medicală.
-Este adevărat că micuţul meu drag mai are de trăit cel mult două zile? întrebă el îngrijorat.
Când auzi că Teo îl strigă, alergă spre patul lui şi se aplecă peste micuţ.
-Sunt aici, spuse poliţistul prietenos.Ce doreşti?
-Oh, aş dori mult să staţi lângă mine şi să mă ţineţi de mână până vine Domnul Isus să mă ducă acasă. Domnul Herlea simţi cum i se opreşte respiraţia la auzul acestor cuvinte.Îi datora aşa de mult lui Teo, încât la început nu putu spune niciun cuvânt. Ah, picioarele mă dor foarte tare, dar la şcoala duminicală am cântat deseori:
„După aceste zile
voi fi acasă,
în braţele Păstorului.
Amin, da, fericirea mea este mare!”
-Sora medicală mi-a spus că Mântuitorul va veni curând pentru a mă duce acasă.
Poliţistul Herlea nu şi-a mai putut stăpâni lacrimile.
-De ce plângeţi, domnule poliţist?Vă pare rău că voi pleca?
Deoarece nu primi nici un răspuns, Teo continuă:
-Doriţi  să veniţi şi dumneavoastră cu mine?Atunci Îi voi spune Domnului Isus când Îl voi vedea.
-Da, Teo, spune-I că şi eu doresc să merg.
Micuţul împreună mâinile şi şopti:”Doamne Isuse, domnul poliţist vrea să vină şi el la Tine”.Apoi căpşorul blond căzu obosit pe pernă.Respira greu.Deodată îşi deschise ochii, îl privi pe prietenul său şi zise:
„Păstor credincios-oiţa Ta vine la Tine-dar şi oaia-poliţistul-vrea-să vină la Tine”.
Un ultim oftat şi sufletul lui Teo a fost acolo unde nu mai există suferinţă, lacrimi, unde totul este strălucitor şi plin de bucurie.Păstorul Cel Bun Şi-a luat oiţa, dar mai înainte S-a folosit de ea, ca să arate unui păcătos pierdut drumul spre mântuire.
Pe obrajii acelui bărbat se prelingeau lacrimi mari, dar nu-i era ruşine.Micuţul său prieten drag, care a plecat de la el, i-a arătat drumul spre cer.


                                  Material trimis: Draga Matei Mihaela

                      

Weekend binecuvântat !!!!


      Acum la sfârşitul acestei săptămâni vin să îi mulţumesc Domnului pentru că mi-a fost alături,mi-a ascultat rugăciunile,m-a ocrotit de orice lucru rău care mi s-ar fi putut întâmpla şi totodată vreau să îi mulţumesc pentru fiecare cititor al blogului.Doresc ca şi în continuare El să fie alături de noi, să ne conducă viaţa şi binecuvântările Lui să fie revărsate peste mine şi peste tine dragul meu prieten !!!!
                            Weekend binecuvântat !!!!

1 aprilie 2011

Ai un material...?

     După cum bine observați....îmi doresc ca prin postările acestui blog să pot fi de folos Domnului , cât și tuturor celor care intră și parcurg aceste rânduri.
     Îmi doresc ca fiecare subiect să atingă inimi,atunci când ești zdrobit să poți citi un articol care să te ajute să te ridici din starea  în care ești,iar dacă ești bine dispus....și atunci să poți citi ceva glumeț și de bun gust.
     Îmi doresc să fie acest blog și un mijloc de comunicare unii cu alții, marturii care pot schimba vieți ,etc.În continuare am să  încerc să mențin aceeași linie,fără a introduce subiecte care pot duce la polemici nesfârșite.
    Este un blog creat de mine ,dar poate deveni un blog prin care să îi putem ajuta pe alții spiritual.

   Așa că...
....daca crezi ca ai un material  care merită atenția noastră și dacă vrei să îl faci cunoscut și altora.....nu ezita...contactează-mă pe adresa de email  monna_tabita@yahoo.com   și materialul va fi publicat.


             Har și Pace  de la Domnul Isus Hristos !!!!

Mărturia unei supravieţuitoare a avortului !!!

Şi  pentru că articolul  postat ieri vizavi de numărul avorturilor în România  reflectă adevărul.....astăzi am primit un material cu această mărturie incredibilă,de la o prietenă şi soră în Domnul ,şi-i mulţumesc că mi l-a trimis, de-aceea  am considerat amândouă că  este bine sa  urmarim cu totii această mărturie.
Atunci când în mintea cuiva încolţeşte acest gând,de a pune căpăt unei vieţii din motive diferite şi spunem că nu este momentul  potrivit sau  vremurile nu mai sunt  prielnice pentru a mai da naştere unui copil,vă rog aduceţi-vă aminte de această mărturie.
Copiii sunt un dar de la DUMNEZEU.
Personal consider ca  o mare  favoare şi în acelaşi timp ca  o mare binecuvântare dată nouă femeilor de a fi mame !!!
Mulţumesc lui Dumnezeu că am cunoscut acest sentiment minunat !!!!


                                 Material trimis: Vio Mihutoni

Bună dimineața !!!


'Binevoiască Domnul Dumnezeul tău să ne arate drumul pe care trebuie să mergem şi să ne spună ce avem de făcut!”
Ieremia 42:3


    'Ca să auzi glasul Lui Dumnezeu,prima oară trebuie  să faci tăcere în sufletul tău.
Știu că omului din fire nu prea îi place să fie ascultător,și mai ales ascultarea de DUMNEZEU cere sacrificii,dar la capăt de drum ne așteaptă o răsplată imensă.Nu merită nimic ca să ne asumăm  riscul  de a nu primi răsplata....de fapt e singurul lucru pe care nu ni-l putem permite a-l pierde."


Vă doresc o zi binecuvântată  și nu  uitați: dacă puteți face bine cuiva...nu ezitați !!!

31 martie 2011

Avorturile în România !!!! ????

      Este un articol mai lung ,dar merită citit cu atenție !!!
    Citind acest articol...mă întrebam dacă noi ROMÂNIA suntem o țară așa cum declarăm "CREȘTINA"? Mă îndoiesc !!!!


Numărul întreruperilor de sarcină care au avut loc între 1958 şi 2008 este mai mare decât populaţia actuală a României. Această statistică înfiorătoare demonstrează politicile demografice dezastruoase pe care le-a avut România în perioade diferite ale istoriei sale recente.
"Ar fi trebuit să mai am azi încă şase fraţi, mai mari decât mine. Dar în viaţă nu suntem decât eu şi un frate de-al meu. Ceilalţi sunt în Cer. I-a avortat mama". Aceste cuvinte, ce aparţin unei femei de 40 de ani, definesc 50 de ani de politică demografică haotică a acestei ţări. Cifrele vorbesc de la sine - 22.178.906 avorturi, făcute în intervalul cuprins între 1958 şi 2008. Datele aparţin Centrului de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare din Ministerul Sănătăţii. Şi mai interesant este faptul că la sfârşitul acestui interval, adică în 2008, populaţia României, conform datelor oficiale, era de 21.504.442 de locuitori. Deci numărul avorturilor din 50 de ani este mai mare decât populaţia actuală a ţării.
Trei avorturi, în medie, de femeie
"Nu ştiu să se mai fi petrecut un asemenea fenomen, într-o altă ţară europeană. Poate doar în Rusia numărul avorturilor să fie mai mare", ne-a spus Vasile Gheţău, profesor de Demografie la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii din Bucureşti şi director al Centrului de Cercetări Demografice "Vladimir Trebici", din cadrul Institutului Naţional de Cercetări Economice al Academiei Române. La care Borbala Koo, director executiv al Societăţii de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală, adaugă diverse statistici, la nivel european, pe o perioadă istorică îndelungată, care arată că media întreruperilor de sarcină din România o depăşeşte pe cea din Vest. La noi revin, în medie, trei avorturi în viaţa unei femei, pe când în Occident o femeie a făcut, tot în medie, cel mult un avort.
1957- legalizarea avorturilor
Specialiştii de la Centrul de Statistică al Ministerului Sănătăţii ne-au spus despre contabilizarea avorturilor din România că operaţiunea a început în 1958. Nu există date mai vechi. An de an se consemna numărul lor - fie că erau la cerere, fie din cauze medicale. Făcute în spitalele sau maternităţile de stat. Anul 1958 are o semnificaţie anume. Pentru că în 1957 s-a emis Decretul 463, prin care a fost legalizat avortul la cerere. Propaganda din anii '50, pentru avort, desfăşurată în România după tipare sovietice, ne-a fost confirmată de profesorul Gheţău. Rusia sovietică militase, încă de pe vremea lui Lenin, pentru această idee. "Era un ciudat mod de a vedea emanciparea femeii", remarcă Bogdan Stanciu, preşedintele Asociaţiei "Pro-Vita pentru născuţi şi nenăscuţi" - filiala Bucureşti. După al doilea război mondial, când România a intrat în sfera de influenţă sovietică, pe lângă multe alte "binefaceri" băgate de Moscova pe gâtul românilor, a fost şi politica în favoarea avortului. Urbanizarea şi industrializarea forţată au distrus practic familia tradiţională românească, plină de copii. Noile principii socialiste o scoteau pe femeia română din gospodăria ei şi o expediau direct pe şantiere şi în fabrici.
1965 - record absolut la întreruperi de sarcină
E la noi o legendă, nefondată, cum că anul de vârf al avorturilor din România a fost 1990, primul an de după căderea comunismului românesc. Atunci s-au făcut 992.265 de întreruperi de sarcină. Dar recordul este în cu totul altă perioadă, tocmai în plin comunism. Mai precis în 1965, când s-au făcut 1.115.000 de avorturi. Legale. Acela a fost anul cu cele mai multe avorturi din România, din totalul statisticii realizate la noi, între 1958 şi 2008. Fuseseră încă două "vârfuri", mai mici, în 1964 - 1.100.000 de avorturi, şi în 1963 - 1.037.000 de cazuri. Decretul 463 a "produs" 7.521.100 de avorturi, în numai nouă ani, din 1958 până în 1966. Sunt cei mai "prolifici" nouă ani, din acest punct de vedere, ai României!
15.000 de femei ucise de pruncii lor
A urmat o perioadă confuză şi în acelaşi timp tragică pentru românce. Anul 1966 aduce Decretul 770, de care mulţi îşi amintesc ca fiind momentul interzicerii avorturilor. Mai nimerit ar fi să spunem că s-a redus numărul lor. O femeie era obligată să dea naştere copilului, dacă a rămas însărcinată înainte de 40 de ani. Putea să avorteze numai dacă avea deja patru copii sau din motive strict medicale. Numărul avorturilor a scăzut semnificativ, după 1966. Dacă urmărim statistica oficială din intervalul 1967 - 1989, vedem că numărul lor a fost, în fiecare an, de cel puţin 200.000, dar nu mai mare de 430.000 de cazuri. O mare necunoscută este legată de avorturile clandestine. Din datele strânse de Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală rezultă că cel puţin 15.000 de femei si-au pierdut viaţa, până în 1989, din această cauză. Unele foloseau tije, andrele, sonde urinare, altele apelau la "babe", pentru "tratamente" din plante. Orice cale, numai să scape de sarcină. Multe femei s-au ales, în schimb, cu infecţii grave. Doar cele cu adevărat norocoase au scăpat cu viaţă.
Piaţa neagră a contraceptivelor
Cat despre mijloacele contraceptive, acestea au apărut la noi abia în anii '70, dar se dădeau numai pe reţetă. Au dispărut însă după 1980, când s-a strâns "şurubul" în politica pro-natalitate. Nu mai găseai marfa asta decât pe piaţa neagră, mai ales în localităţile din vestul ţării, unde se făcea aprovizionarea din Ungaria şi Serbia. Regimul de atunci mergea pe ideea de a creşte populaţia României. Femeile erau ţinute sub strictă observaţie, prin controale ginecologice periodice, obligatorii la locul de muncă. Cele depistate ca fiind gravide erau imediat luate la ochi de autorităţi, să nu cumva să avorteze. Datele oficiale raportau, cu mândrie patriotică, la 1 iulie 1989, că ţara noastră atinsese cota de 23.151.564 de locuitori.
Mai multe avorturi decât naşteri, în anii '80
E ciudat totuşi un lucru, după cum ne atrage atenţia statistica Ministerului Sănătăţii. Din toată perioada 1967 - 1989, anii 1981 şi 1983 s-au remarcat cu cele mai multe avorturi. În 1981 au fost 427.081 întreruperi de sarcină. Oficiale! Ne uităm apoi la numărul de născuţi vii din acelaşi an - 381.101 copilaşi. Se vede clar ca lumina zilei că în 1981 au fost mai multe avorturi, decât naşteri. Aceeaşi situaţie şi în 1983. Atunci au fost 421.306 avorturi şi numai 321.498 de născuţi vii. E clar că propaganda anti-avort şi "ţării cât mai mulţi copii" nu dădea roadele scontate. Oricum, statistica e cât se poate de clară : în perioada 1967 - 1989, deci pe parcursul a 23 de ani, în România s-au făcut 7.398.210 avorturi.
Liberalizarea de după 1990
O altă etapă în istoria avorturilor a început în 1990, cu Decretul din 26 decembrie 1989, al noii puteri revoluţionare. A patra hotărâre luată de noul regim, după căderea lui Ceauşescu, s-a referit la liberalizarea avorturilor. Aproape un milion de întreruperi de sarcină au fost înregistrate în 1990, în clinicile de stat. Numărul lor a început să scadă, pe parcursul timpului, ajungând la mai puţin de 500.000 - în 1996, sub 200.000 - din 2004, pentru ca în 2008 să fie înregistrate 127.907 cazuri. Cifra totală a întreruperilor de sarcină, din perioada 1990 - 2008, aşadar în 19 ani, se ridică la 7.259.596.
Femeia care a avortat de 35 de ori
"Moda" avorturilor persistă şi azi în România, în ciuda statisticilor care arată scăderea acestei practici. Doctorul Călin Soporean de Spitalul Universitar spune că majoritatea pacientelor sale vin din medii sărace, cu un nivel de cultură limitat. "Mai întâi trec pe la mine, să discutăm. Sunt de toate vârstele. Eu încerc să le fac să-şi schimbe opţiunea. Unele spun că n-au bani să-şi crească copiii, dacă i-ar face. Decizia de-a avorta e de nezdruncinat", zice medicul. După această discuţie, femeile se programează la sala pentru întreruperi de sarcină. Aici vin zilnic şapte-opt "cliente". "Vin la noi frecvent femei care au deja la activ câte opt-zece avorturi. Le ştiu deja din vedere. Apar la noi o dată la câteva luni. Când le văd în spital ştiu pentru ce au venit", ne dezvăluie medicul. Am descoperit o femeie care se "laudă" cu nu mai puţin de 35 de avorturi. Acum s-a oprit, după ce viaţa ei sexuală a ieşit la pensie. "N-am avut nimic. Mă duceam şi lepădam. Parcă bărbatul ştie cum e? El te trimite la spital şi gata. Am făcut şi înainte de '89, şi după '89. Şi la spital, şi la babe. Am avut noroc, că nu s-a lipit nicio boală de mine", oftează doamna. Consolându-se totuşi cu cei patru copii ai ei pe care i-a născut. Unul din cele mai dure canoane bisericeşti, în privinţa avortului, spune că femeia care îşi leapădă pruncul cu ierburi otrăvitoare nu mai are voie să vină la Sfânta Împărtăşanie timp de 20 de ani. Ştiaţi de asta? "M-o ierta Dumnnezeu", speră cucoana, şi-şi drege baticul negru pe cap. De parcă ar purta doliu...
Operaţia oarbă
Femeile de peste 35 de ani sunt sfătuite de doctori să-şi pună sterilet, pentru a evita "operaţia oarbă", cum este cunoscut avortul. "Operaţia are un anumit grad de risc, cu precădere la femeile cu avorturi multiple, la care colul uterin devine flasc, după întreruperile de sarcină precedente. Riscul de perforare a colului este mare, în asemenea cazuri", ne explică specialistul. Categoriile sărace preferă avortul, din câte am observat. Dar operaţiunea nu-i nici pe departe ieftină. Un avort costă, oficial, 300 de lei. E taxa de la Spitalul Universitar din Capitală. Mai plăteşti încă 40 de lei pentru consultaţie. Contraceptia, în schimb, e mult mai convenabilă, financiar vorbind, ne-a explicat acelaşi medic - cel puţin 20 de lei pentru cel mai ieftin sterilet şi tot atât pentru o folie cu pilule. "Sunt fete tinere care cred că pilulele îngraşă şi atunci nu le iau. Iar femeilor mature le e teama să folosească steriletul, de teama unor boli", explică doctorul Soporean, plusând cu informatii pe care le ştie de la colegi de-ai săi din mediul rural - mai sunt şi azi femei, la ţară, care ajung pe patul de spital cu infecţii grave, după ce au încercat, singure sau ajutate de cine ştie ce "experţi" locali, să-şi lepede fătul, prin metode primitive.
Record la adolescente însărcinate
Mentalitatea pro-avort pare să se transmită de la o generaţie la alta. România e la ora actuală una din ţările "de top" ale Europei, în privinţa adolescentelor care rămân însărcinate, arată un studiu din 2009 al Societăţii de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală. Numărul cazurilor ajunge la 47.000, în fiecare an. Aproape jumătate din ele avortează. Aceeaşi organizaţie arată că, pe de-o parte, aproape toate româncele cunosc cel puţin un mijloc de contracepţie, dar, pe de altă parte, numai 40% dintre ele folosesc o astfel de metodă, pentru a evita o sarcină nedorită. "Avortul s-a banalizat, ca emoţie. E o lipsă de atitudine faţă de propriul corp, o desconsiderare faţă de propria ta fiinţă. Sunt femei care, mergând azi să avorteze, reproduc de fapt comportamentul mamei, care, la rândul ei, a fost pe vremuri la chiuretaj", ne explică profesor universitar doctor psiholog Aurora Liiceanu.
Nu se mai dau contraceptive gratuite
Doctorul Călin Soporean, de la Spitalul Universitar, se ocupă de cabinetul de planificare familială din această unitate sanitară. El spune că de anul trecut, din luna octombrie, nu s-au mai primit contraceptive gratuite. Astfel de materiale sunt distribuite categoriilor defavorizate - şomere, studente, eleve. De peste zece ani există această prevedere legală. "Sper să se rezolve cât mai curând problema, pentru că, de când nu se mai dau, a scăzut adresabilitatea la cabinet", zice medicul. O ştire similară, din martie anul trecut, de la Maternitatea "Bega" din Timişoara, referitoare la lipsa contraceptivelor gratuite, demonstrează că ceea ce se întâmplă acum la Spitalul Universitar din Bucureşti nu e un fapt izolat. De la Ministerul Sănătăţii nu ne-a venit o clarificare în privinţa acestei situaţii, deşi am solicitat-o.
"Aoleo, aşa multe avorturi?" - exclamă politicienii
Ce am învăţat, ca popor, după cei 50 de ani în care a existat în ţara asta o adevarată "industrie" a întreruperilor de sarcină? Primul răspuns a venit de la Bogdan Stanciu, preşedintele Asociaţiei Pro-Vita Bucureşti. El s-a dus cu statistica asta la Parlament, pe la diverse comisii sociale şi economice. "Toţi exclamau - aoleo, aşa de mulţi?", povesteşte Bogdan reacţia politicienilor noştri, când au aflat de cele peste 22 de milioane de avorturi făcute în România. Şi s-a luat vreo măsură? "Nimic. Se discută, se fac comisii", conchide şeful asociaţiei, care solicită autorităţilor o schimbare de atitudine în privinţa susţinerii familiilor cu copii.
"N-am învăţat nimic, după 50 de ani"
La întrebarea noastră a răspuns şi Borbala Koo, director executiv al Societăţii de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală. "Ce s-a învăţat, de la revoluţie încoace? Nimic! În şcoală nu se face educaţie sanitară. Sloganurile legate de educaţia sanitară, sexuală, sunt în continuare sterile. Cât timp au fost bani din UE şi din SUA pentru campanii în favoarea contracepţiei, pentru evitarea avortului, s-au organizat acţiuni la nivel naţional pentru informarea populaţiei, s-au înfiinţat cabinete de planificare familială. Dar şi acestea au fost reduse, ca număr, în ultimii ani. De la 400 au mai rămas 160, toate la oraş, iar cele existente sunt din ce în ce mai puţin vizibile, în cadrul clinicilor", mi se spune.

Cifre ascunse de clinicile private
Statistica oficială, de după 1990, este pusă totuşi între "paranteze" de o asociaţie care militează împotriva avorturilor. Avem datele întreruperilor de sarcină din unităţile sanitare de stat. Nu există, în schimb, rapoarte similare din clinicile private. Specialiştii de la Centrul de Statistică al Ministerului Sănătăţii ne-au confirmat problema. Ei solicită clinicilor private statistica anuală. Dar informaţiile nu ajung la autorităţi. Legile actuale nu prevăd o constrângere pentru cei care refuză acest lucru. De situatia asta ne-a vorbit şi Bogdan Stanciu, preşedintele Asociaţiei Pro-Vita Bucureşti. Organizaţia sa a început, cu trei ani în urmă, să strângă informaţii despre numărul întreruperilor de sarcină care se fac anual în România, în spitalele de stat şi în clinicile particulare. Concluzia e că cifrele Ministerului Sănătăţii sunt subraportate, la nivelul întregii ţări. "Situaţia este cauzată de lipsa de comunicare sau de comunicarea incompletă a datelor de către mediul sanitar privat, cu o pondere în creştere, în ultimii ani, dar şi de tendinţa de ocultare permanentă, observată de noi în timpul documentării. Metodele sunt felurite, de la îngreunarea accesului, până la răspunsul în bătaie de joc, la întrebări adresate în baza liberului acces la informaţiile de interes public", susţine interlocutorul nostru.
"Nu mai văd nicio ieşire"
Previziunile făcute de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare arată că populaţia României ar putea ajunge, în anul 2050, la vreo 14 milioane de locuitori. La rândul ei, Organizaţia Naţiunilor Unite pare ceva mai optimistă - 15, 9 milioane. În 2007, profesorul Vasile Gheţău, directorul Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române, a publicat un studiu care tratează această problemă dureroasă - "Declinul demografic şi viitorul populaţiei României". Expertul a recomandat atunci autorităţilor o serie de măsuri, pentru a se evita un viitor sumbru. "România are nevoie de o politică familială elaborată cu multă grijă şi responsabilitate, clară, stabilă, orientată spre perspectivă, care să nu urmarească efecte imediate şi care să aibă consensul clasei politice, al societăţii civile, al opiniei publice şi al specialiştilor. Alocaţia de stat pentru copii, diferenţiată ca nivel şi orientată prioritar spre familia cu doi şi trei copii, ca şi alte forme de stimulare financiară, ar trebui să constituie componente ale unei astfel de politici ", arăta expertul în lucrarea sa. La patru ani de când a scris aceste rânduri, profesorul Gheţău ne-a spus acum că "după toate amputările ajutoarelor pentru mame şi pentru copii, din ultima vreme, nu mai văd nicio ieşire din situaţia dezastruoasă în care ne aflăm". Practic, pe măsură ce trece timpul, lucrurile vor fi tot mai greu de schimbat.
În 2010 s-au născut 209.000 copii, cel mai mic număr din 1955.
Topul anilor cu cele mai multe avorturi (efectuate în clinici de stat) din perioada 1958 - 2008 :
1965 - 1.115.000
1964 - 1.100.000
1963 - 1.037.000
1990 - 992.265
1962 - 967.000


Sursa : Centrul de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare al Ministerului Sănătăţii

    Material trimis: pastor Mihai Fisteag
               „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!
           "Aş vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău, să alerg la adăpostul aripilor Tale"


             Vă urez o noapte binecuvântată !!!!

Radiatii solare !!!

O imensă gaură în stratul de ozon ameninţă să transforme Europa şi, implicit ţara noastră, într-un cuptor radioactiv. De joi până vineri, România va fi expusă unui val de ultraviolete atât de puternic încât chiar şi 20 de minute petrecute în aer liber ar putea fi deajuns să provoace arsuri grave de piele.
Chiar dacă termometrele vor înregistra valori normale de primăvară şi cerul s-ar putea să fie acoperit de nori, specialiştii atrag atenţia că radiaţiile nocive trec fără probleme prin plafonul de nori. “Stratul de ozon filtrează două treimi din razele ultraviolete emise de soare, iar suprafaţa traversată de «gaură» este expusă acestor radiaţii”, au atenţionat cercetătorii Organizaţiei Meteorologice Mondiale. Ei susţin că măsurătorile indică un pericol de radiaţii începând de miercuri, dar acesta s-ar putea extinde pe parcursul unei săptămâni.
Trebuie să purtăm pălării
“Când sunteţi afară soarele va poate provoca arsuri în numai 20 de minute, chiar dacă este primăvară. Asta din cauza rarefierii stratului de ozon”, a declarat Markus Rex, de la Institutul de Cercetare Polară Marină din Postdam, Germania. Pentru a nu fi afectaţi de radiaţii medicii ne recomandă să stăm joi şi vineri cât mai puţin afară. “Pielea expusă de pe faţă, gât sau mâini trebuie dată cu creme fotoprotectoare. Hainele de sezon în culori deschise, bej sau alb, nu atrag radiaţiile, iar timp de câteva zile, trebuie să consumăm legume şi fructe verzi, suplimente nutritive cu vitamina C şi alţi antioxidanţi care apără organismul de radicalii liberi”, ne sfătuieşte dermatologul Mirela Miertoiu de la Clinica Dr. M. Estetic. Aceasta ne mai recomandă să purtăm pălării şi căciuli pentru a ne acoperi capul, iar copiilor şi vârstnicilor le transmite să nu iasă afară după ora 11.00, când nivelul radiaţiilor va atinge cote maxime.
Ce spun experţii străini: E cea mai mare gaură în ozon
Semnalul de alarmă a fost tras, zilele trecute, de experţii de la Institutul de cercetări polare “Alfred Wegener”, care au descoperit o multitudine de subţieri rapide ale stratului de ozon.
Markus Rex, cercetător polar, a explicat că, recent, a surprins mai multe subţieri ale stratului de ozon în zonele arctice şi subarctice. El susţine că, pe alocuri, degradările au fost chiar şi mai mari de 50%, iar refacerea stratului nu va fi posibilă mai devreme de 10-14 zile. Potrivit Centrului European pentru Mediu, această gaură în ozon, cum este cunoscut fenomenul publicului, e cea mai mare de până acum. “Pierderea ozonului se agravează aici de la o zi la alta şi pot spune, cu îngrijorare, că este cea mai mare diminuare a stratului de până acum”, a precizat Markus Rex pentru un portal de ştiri internaţional. Gaura se deplasează şi va ajunge în Scandinavia, iar până la sfârşitul săptămânii va ameninţa şi estul Europei.
Ce spun experţii noştri: «Pata este nocivă»
Specialiştii din România contactaţi de Libertatea sunt şi ei în alertă, ca urmare a avertizării privind apropierea găurii de ozon.
“Este vorba de o subţiere considerabilă a stratului de ozon în zona Polului Nord. Acest lucru face ca masa de aer de sub «pata» respectivă să fie nocivă, adică «încărcată » cu radiaţii solare. Deplasarea masei de aer se face înspre partea sudică a continentului, dar este direct influenţată de temperaturile scăzute”, ne-a explicat Florinela Georgescu, meteorolog de serviciu la Administraţia Naţională de Meteorologie.
Prof. dr. Vlad Ciurea: Undele pot grăbi evoluţia unor boli nervoase
În repetate rânduri, prof. dr. Vlad Ciurea (foto), şeful Secţiei Neurochirurgie I de la Spitalul Bagdasar- Arseni, a avertizat populaţia să se protejeze de ultraviolete. “Pe termen scurt, radiaţiile pot da dureri de cap şi stări de oboseală. Ca medic, înclin să cred că aceste unde pot grăbi evoluţia unor afecţiuni ale sistemului nervos”, a declarat presei specialistul. El susţine că micuţii sunt cei mai expuşi pericolului de a dezvolta, în timp, afecţiuni grave din cauza ultravioletelor.
Ce e şi ce face ozonul
Învelişul de ozon, care se află la o mare altitudine, protejează Pământul de radiaţiile solare dăunătoare. Practic, aerul ozonat filtrează aproximativ două treimi din razele ultraviolete (UV) care vin de la Soare, lăsând ca la noi să ajungă doar razele bune de la astru. Stratul de ozon se subţiază la poli, acolo unde temperaturile sunt extrem de scăzute. Din acest motiv, aici se formează nori de mare altitudine din cristale de gheaţă, care favorizează descompunerea şi împrăştierea în mediu a unor substanţe chimice extrem de poluante, ce erodează stratul de ozon.
Valul de radiaţii periculoase va ajunge deasupra României din 31 martie
Așa estimează cerectătorii străini că va evolua pe glob, la data de 31 martie, masa de aer afectată de radiațiile solare. Culoarea roșie ara¬tă cel mai înalt grad de radiații (60), în timp ce culoarea albastră indică nivelul cel mai scăzut (12).

Dumnezeu încă mai înfiază ... !!!

Efeseni 1: 1-23


 Versetul 1,Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus.....
     Dacă citim cărţile scrise de ap. Pavel   vedem aproape  în fiecare carte ,că  El îşi   cunoaşte statul său,PAVEL APOSTOL A LUI ISUS HRISTOS 
Vers 4.....În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui....
Vers.7.....În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său...
Vers.11...În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale...
    ÎN EL...în ISUS HRISTOS .prima dată am fost ALEŞI,apoi am fost RĂSCUMPARAŢI de păcatele noaste mizerabile prin sângele LUI ca mai apoi să devenim Copiii ai LUI MOŞTENITORI.
Ce plăcut ....prima data ALEŞI....apoi iertaţi şi RĂSCUMPĂRAŢI...ca mai apoi să fim ÎNFIAŢI
De ce.....?????.....răspunsul îl găsim în versetul 12 :ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.
   Totul este legat de HAR. Auzim de multe ori pe cei din jurul nostru....aşa a fost să fie.....întâmplarea....!
   Cred că pentru noi creştinii această expresie nu ar trebui sa existe.Pentru noi nu există voia întâmplării, ci VOIA LUI DUMNEZEU.
În versetul 5 scrie...ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a Voii Sale,...deci în toate DOAR VOIA LUI.
De multe ori punem la îndoială ...sau poate încercăm să vedem  şi să cunoaştem dimensiunea puterii Sale.
Niciodată nu vom putea înţelege cu adevărat cât este de mare puterea LUI....şi asta găsim scris în vers.19
   "Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi si care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,
şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui..."
    Şi ca o dovadă a PUTERII Sale este faptul că L-a înviat din morţi (vers. 20), si i-a dat toata puterea Fiului Sau.
   O altă dovadă a puterii Sale,este existenţa Bisericii care este TRUPUL SĂU (vers.23).Indiferent câte lupte s-au dus pentru anihilarea ei,nu s-a reuşit...dovadă că şi astăzi BISERICA ESTE.
   Deci dragul meu...realizezi cât de puternic este DUMNEZEU !!!!!
Şi atunci cum să nu îţi doreşti să ai un asemenea TATĂ ????

    Dacă declarăm că ne iubim unii pe alţii..atunci nu poţi să nu spui celui pe care îl iubeşti că Dumnezeul tău este mare si puternic.
   Dacă iubeşti pe cel de lângă tine....atunci cu siguranţă nu doreşti să piară....ci îl iubeşti atât de mult,încât doreşti ca şi el să beneficieze de viaţa veşnică şi să nu moară în păcat.
   ASTA ÎNSEAMNĂ "A IUBI"
Şi nu uita:
La  EL,TOTUL este cu putinţă !!!
Poate să ne  ierte,poate să ne  dea înţelepciune  şi poate să ne  SALVEZE !!!!
Dragul meu...acceptă-l şi tu ca Tata !!!!!


                              O zi binecuvântată !!!!