Hrana ta zilnica!

27 DECEMBRIE
Marcu 14.55-72
În plină noapte, palatul marelui preot fierbe de agitaţie. Isus Se află înaintea acuzatorilor. Martori mincinoşi aduc mărturii care nu se potrivesc, însă El nu Se foloseşte de aceasta pentru a Se apăra. Este condamnat, pălmuit şi lovit; îl scuipă în faţă. Scumpul nostru Mântuitor acceptă toate aceste insulte vestite de profeţie (Isaia 50.6).
În mod regretabil, curtea palatului este scena unui alt joc! Petru nu îl crezuse pe învăţătorul lui, pe Care chiar îl asigurase: „Nicidecum nu Te voi tăgădui" (v. 31), apoi nu îl ascultă, pentru a veghea şi a se ruga în Ghetsimani: în acestea consta secretul înfrângerii lui. Deşi Domnul îl avertizase, spunându-i despre carne că „este fără putere" (v. 38), totuşi Petru nu era pregătit să accepte, de aceea va gusta o amară experienţă. Ceea ce nu vrem să învăţăm cu Domnul, primind cu smerenie Cuvântul Său, vom putea învăţa, într-un mod dureros, având de-a face cu Vrăjmaşul sufletelor noastre.
Pentru a fi şi mai convingător că nu-L cunoaşte „pe Omul acesta", sărmanul Petru proferează blesteme şi se jură. Să nu-1 condamnăm! mai degrabă să ne gândim în câte feluri îl putem renega noi pe Domnul dacă nu veghem: prin faptele noastre, prin cuvintele noastre sau ... prin tăcerea noastră (citiţi 1 Corinteni 10.12).

Preaiubitul meu e Unul!

Preaiubitul meu e Unul
Fără seamăn pe pământ
(:Glasul Lui e armonie
Farmec e a Lui Cuvânt:)

Orice drum pe unde trece
De miresme-alese-i plin
(:Câmpu-i mai frumos pe-acolo
Cerul este mai senin:)

Dulcea lui înfăţişare
Este-ntreagă-un farmec sfânt
(:Mii de primăveri vin parcă
Toate odată pe pământ:)

Preaiubitul meu e Isus
Nimeni asemenea nu-i
(:Cât aţi da de l-aţi cunoaşte
Ca să fiţi şi voi ai Lui:)

Scrisoare cu privire la apostazie!

 Iubiți frați și surori în Domnul,
Ziua apostaziei se apropie cu pași repezi și de asemenea ziua în care Domnul va veni să îi răpească pe cei ai Săi. Timpul prezent este de o importanță atât de solemnă încât mă văd constrâns să vă adresez aceste îndemnuri. Oameni evlavioși de pretutindeni, care privesc semnele timpurilor, văd apropiindu-se momentul care va încheia activitatea prezentă a harului. Evident că a sosit timpul când cineva trebuie să vorbească deschis și decisiv și să vă întrebe unde vă situați și ce urmăriți. Prin harul care a strălucit din ce în ce mai strălucitor, pe măsură ce se apropie de încheiere, ați fost adunați din mulțimea clocotind de idolatrie și răutate care amenință acum creștinătatea și întreaga lume cu o revărsare mult mai crâncenă decât aceea a Sodomei și Gomorei din vechime; iar întrebarea este dacă înțelegeți îndeajuns responsabilitatea precum și binecuvântarea terenului pe care vă aflați și dacă umblați ca bărbați și femei ai căror ochi au fost deschiși.
Credeți-mă, nu a existat niciodată în istoria lumii o asemenea vreme ca cea prezentă și Satan nu se ocupă de nimeni așa cum o face cu voi; și preocuparea lui cu voi este mai de temut datorită subtilității acțiunilor lui. Ținta lui este să vă distragă atenția de la Hristos în timp ce voi presupuneți că vă aflați pe un teren sigur și nu aveți de ce vă teme. El ar dori să vă dărâme cu adevărul însuși. Pentru că remarcați subtilitatea: voi sunteți pe teren sigur însă numai câtă vreme Hristos vă este totul. Aici îi abate Satan pe unii. Interpuneți orice între sufletul vostru și Hristos și Filadelfia voastră devine Laodiceea. Terenul vostru sigur este la fel de nesigur ca restul creștinătății. Puterea voastră s-a dus de la voi și deveniți slabi, precum orice alt muritor. Unii dintre voi sunt tineri, recent întorși la Dumnezeu sau aduși la căile drepte ale Domnului, și nu cunoașteți adâncimile lui Satan. Sunteți însă în felul acesta atenționați solemn cu privire la pericol și, dacă dați de bucluc, nu puteți să dați vina pe neștiință.
Spun din nou, Satan are privirea special asupra voastră, cu scopul de a  interpune lumea sub orice formă între sufletul vostru și Hristos. Lui nu-i pasă cât de puțin sau în ce formă face aceasta. Dacă ați cunoaște cât de puțin ajută scopului său, v-ați alarma. Nu prin ceea ce este rușinos sau obscen, aceasta reprezintă dezvoltarea, nu începutul răului. El nu caută să vă ruineze prin ceva strălucitor ci prin mici și aparent inofensive fleacuri, fleacuri care nu ar șoca sau ofensa pe cineva și cu toate acestea ele constituie otrava mortală și perfidă, destinată să distrugă mărturia voastră și să vă abată de la Hristos. Întrebați care sunt aceste simptome alarmante și unde sunt ele văzute? Întrebarea nu face altceva decât să arate caracterul opiului la lucru. Frați și surori, sunteți infectați în prezent cu duhul lumii. Îmbrăcămintea voastră, conduita voastră, vorbirea voastră, lipsa voastră de spiritualitate trădează acest lucru în fiecare strângere ca adunare. Există o greutate moartă, o austeritate, o lipsă de putere, care se descoperă singură în întâlnirile adunării, la fel de limpede ca și cum inima voastră ar fi afișată vizibil și gândurile ei ar fi citite în mod public. O formă de evlavie fără putere începe să se vadă printre voi, la fel de limpede ca și în creștinătate în mod general. Pe măsură ce cochetați cu lumea veți coborâ în mod sigur la nivelul ei. Așa este natura lucrurilor. Trebuie să fie așa. Dacă cochetați cu lumea, locul privilegiat pe care îl ocupați, în loc să vă protejeze, doar vă va expune la și mai mare judecată. Trebuie să fie ori Hristos ori lumea. Nu poate fi – nu trebuie să fie – Hristos și lumea. Harul lui Dumnezeu în a te scoate din lume fiind în ignoranță este un lucru, însă Dumnezeu nu-ți va permite niciodată să schimbi în destrăbălare harul Lui și să umbli cu două măsuri, după ce ai fost despărțit de lume. Amintește-ți că ocupi locul și privilegiile unuia ai cărui ochi au fost deschiși. Și dacă pe de o parte acest fapt este negrăit de binecuvântat (și este, într-adevăr!), pe de altă parte este poziția cea mai de temut în care se poate afla un om. Înseamnă să fi la un ospăț de nuntă fără să ai haina de nuntă. Înseamnă să spui „Doamne, Doamne”, în timp ce nu faci lucrurile pe care el le cere. Înseamnă să spui „mă duc, domnule”(Matei 21:28-32) ca acela care a spus și nu s-a dus.
Preaiubiților, sunt convins de lucruri mai bune despre voi, deși vorbesc astfel; și am încredere în voi, în Domnul, că Îl veți binecuvânta pentru aceste puține cuvinte sincere. Nimic nu poate fi mai glorios decât poziția pe care sunteți chemați să o ocupați în aceste zile din urmă. Sfinții au stat în spărtură, au vegheat în zile și nopți de trudă în toți acești 1800 de ani (articol scris în sec. al XIX-lea, n.tr.) și așteptăm doar trâmbița victoriei pentru a intra și a lua în posesie glorioasa moștenire. Alţii au muncit, şi voi aţi intrat în munca lor (Ioan 4:38) și totuși, vă coborâți demnitatea până la nivelul bietelor cioburi ale pământului care nu așteaptă decât toiagul Biruitorului să le spargă în bucăți. O! Treziți-vă deci din letargie, nu  mai dormiți, îndepărtați idolii și zeii voștri falși, spălați-vă veșmintele și mergeți la Betel, unde veți afla că Dumnezeu este mai bun  decât L-ați cunoscut vreodată, chiar și în zilele voastre cele mai bune. Dați la o parte și ultima haină lumească, vegheați la vorbirea voastră, ca să fie despre Hristos și interesele Lui și nu, așa cum știți că se întâmplă adesea, despre orice altceva decât despre El. Faceți ca rugăciunile voastre să se unească cu cele ale altor sfinți în adunările de rugăciune, nu au fost niciodată mai necesare ca acum. Nu neglijați niciun prilej de a culege învățătură din acel Cuvânt care singur ne poate păzi de căile nimicitorului și faceți ca viața voastră să fie mărturia comorilor pe care le strângeți la prezentări din Cuvânt sau la studii biblice sau în ascuns cu Domnul. Dacă doriți preocupare, cu o răsplată glorioasă de la un Stăpân preaiubit, cereți-I Stăpânului să vă dea de lucru pentru El: nu veți regreta niciodată, nici în lumea aceasta, nici în cea care vine.
Preaiubiților, îngăduiți-mă. Sunt gelos pentru voi cu o gelozie evlavioasă. Îi aparțineți lui Hristos și Hristos vouă. Nu întrerupeți această sfântă unire. Nu lăsați ca cea logodită să Îi fie necredincioasă Mirelui ei! De ce trebuie să fiți jefuiți și sărăciți? Și pentru ce? Pleavă și fructe amare, în timp ce risipiți acest puțin timp de binecuvântare! Toate răsplățile adunate aici în energia Duhului Sfânt nu vor face altceva decât să slujească pentru a vă spori frumusețea și să vă facă mai plăcuți în ochii Aceluia care v-a făcut Mireasă a Lui. Puteți să-I refuzați plăcerea de a se bucura de voi? Puteți să-I refuzați rodul muncii sufletului Său, El care a atârnat odată, un Om murind, între doi tâlhari pe Calvar, ca priveliște pentru oameni și îngeri și pentru voi – voi care ați uitat (pentru că nu ați putea să disprețuiți) dăruirea Lui pentru voi. Ar fi putut să Își ia lumea fără cruce și v-ar fi lăsat afară, dar nu a făcut-o. Iar acum voi, fiind îmbogățiți de acele chinuri de moarte și de sângele Său, veți lua lumea în posesie și Îl veți lăsa afară? Imposibil! Mintea voastră curată nu are nevoie de altceva decât să fie stârnită de amintire.
Să ne încurajăm deci. În ultima vreme ne-am rugat, mărturisindu-ne lipsa de credincioșie și evlavie. Să nu luăm acest cuvânt ca un răspuns al Domnului nostru pentru a ne stârni, a trezi din nou puterea noastră care scade? Iar după aceasta, cu cât El vine mai repede, cu atât mai bine. Nu vom fi dați de rușine înaintea Lui, la venirea Lui. Evrei 10:23-25,37
 
Un articol de J. N. Darby 
sursa acestui articol: http://comori.org/

Cea mai minunata veste adusa celor mai dispretuiti oameni!

Nu stiu cati dintre noi, daca am avea meseria de cioban sau pastor la oi, am radia de fericire sau ne-am mandri daca am fi pusi sa vorbim despre cariera noastra?

Eu una sincer....nu as fi mandra deloc, ba chiar mi-ar fi rusine sa spun ca am aceasta meserie, si daca am fi sinceri fiecare dintre noi, nu stiu cati nu ne-am rusina.

Iata ca cea mai frumosa veste a fost adusa nu unui imparat, nu unui rabin ci unor pastori la oi.

În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare.
  Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.

Luca 2:8-11 

De ce pastori, si nu imparati ?

 Pe ce criterii a facut Dumnezeu aceasta alegere?

Nu S-a gandit ca niste bieti pastori nu vor avea credibilitate in fata nimanui cand vor spune aceasta veste?

Sa nu uitam ca in aceea vreme aceasta categorie de oameni erau dispretuiti, iar acest lucru le-a afectat credibilitatea lor, cu toate ca mesajul adus de ei era cel mai veritabil.

Dovada stau cele scrise in vers 18 din Luca 2, "Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii".

 Cred ca si noi am fi reactionat la fel, de-altfel cum reactionam si astazi, cine ar crede un amarat cersetor de pe strada daca ne-ar aduce un mesaj extraordinar? Cat de credibil ar fi in fata noastra? Asa-i ca... prima data am cauta la fata lui?

Cam la fel au fost tratati si pastorii in vremea aceea. Numai ca venirea in lume a lui Isus Hristos s-a intamplat fie ca au crezut, fie  ca nu. A fost alegerea lui Dumnezeu ca ingerii sa mearga  la pastori, cum de-altfel a fost alegerea Lui si in privinta locului unde sa se nasca. Intr-un grajd, cu tot felul de mirosuri neplacute si nu intr-un palat, un prunc la fel ca toti pruncii.

Iata, inca de la inceput  toate aceste evenimente s-au petrecut in cele mai neinsemnate si josnice  locuri si au avut contribuitia cele mai neinsemnate persoane.

In 1 Corinteni 1:27, vedem inca o data ca Dumnezeu lucreaza cum vrea El,

Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.

 

Astazi Dumnezeu trimite mesajul Evangheliei prin diferiti oameni, unii cu mare vaza, altii aparent fara valoare in ochii nostri, insa  in ochii lui Dumnezeu sunt la fel de importanti.

Defectul nostru este ca privim la fata omului, de-aceea uneori acest mesaj adus din partea Domnului il respingem tocmai ca omul care ne vorbeste nu este la nivelul asteptarilor noastre.

Dumnezeu alege lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.

Premiul ca am castigat un CEC de  10 000 de dolari este la fel de valabil indiferent de omul care ne aduce vestea.

 Vestea ca ISUS  S-A INTRUPAT este adevarata si este cea mai buna veste pentru omenire, indiferent ca  aceasta veste a fost impartasita prima data la un pastor sau la un imparat.

Daca credem sau nu, este alegerea noastra, insa ea ramane, si este incontestabila.

 ISUS s-a intrupat in ieslea Betleemului venind in aceasta lume pentru a ne invata sa traim spre slava lui Dumnezeu!  

 

Hrana ta zilnica!

26 DECEMBRIE
Marcu 14.32-54
Îi revine acum Celui care a luat „chip de rob" (Filipeni 2.7) să arate până unde va merge ascultarea Sa. Va fi ea „până la moarte, şi chiar moarte de cruce"! (Filipeni 2.7,8). Satan pune totul la bătaie pentru a-L face pe Isus să Se abată de la calea perfecţiunii Sale. În această luptă decisivă, el se foloseşte de teama şi de înfiorarea Domnului care măsoară întreaga grozăvie a paharului mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului. Arma lui Isus este însă dependenţa Sa. Numele pe care îl auzim rostit numai aici exprimă intimitatea atât de profundă dintr-un astfel de moment: „Ava, Tată", strigă El, ştiind că această comuniune perfectă se va întrerupe când El va purta păcatul. Dar ceea ce antrenează o ascultare fără rezerve este tocmai dragostea Sa fără rezerve pentru Tatăl: „Nu ceea ce vreau Eu, ci ceea ce vrei Tu"
In faţa unei astfel de lupte, cât de nescuzabil este somnul ucenicilor! Doar cu puţin timp înainte, învăţătorul lor îi îndemnase să vegheze şi să se roage (cap. 13.33) şi le cere aceasta cu insistenţă încă în trei rânduri. În zadar! El însă este gata. Trădătorul înaintează împreună cu cei care vin să-L prindă. Atunci toţi îl părăsesc şi fug, inclusiv, în final, tânărul înfăşurat într-o pânză fină de in: imagine a mărturiei creştine care nu rezistă la probă.

...si tu-L respingi?

N-ai avut niciodata trista experienta sa mergi intr-un loc si sa simti ca nu aparti acelui loc?

N-ai luat parte niciodata la o intalnire de grup sau sa mergi intr-o casa in care sa ai sentimentul ca nu esti bine primit?

Cu siguranta fiecare dintre noi am trait acesta experienta macar o singura data in viata, si cu cred ca nici unuia dintre noi nu i-a fost confortabila si nici placuta aceasta experienta, sa mergi si gazda sa nu fie primitoare de oaspetii sau sa te simti respins, sa nu fii bine primit, sa te simti neiubit!?

ISUS  a cunoscut acest sentiment inca din primele clipe ale venirii Sale pe pamant.

Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. Luca 2:7

Inca din pruncie a cunoscut acet sentiment al respingerii, al refuzarii, si de fapt EL era Cel care venea sa aduca daruri. El n-a venit sa ia ceva din ce este al nostru, n-a venit sa fure, El a venit sa dea.

Insa, omenirea  n-a inteles!

A crescut mare si a venit din nou.

A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.

Ioan 1:11

Inca o data acelasi sentiment de respingere  venit chiar din partea celor numiti " ai Sai".

Si de aceasta data a  fost respins...

Astazi vine inca o data la usa inimii tale?

Si tu raspunzi la fel ca ceilalti?

Il respingi sau Il primesti? 

Are cele mai frumoase daruri pregatite pentru tine, are darul iertarii tale de pacate, are darul mantuirii, are viata vesnica pregatita sa-ti daruiasca.

 Ce faci tu, omule?

Il respingi sau il primesti? 

S-ar putea ca niciodata sa nu mai ai ocazia sa  te intalnesti cu asemenea oferta, s-ar putea ca vremea harului sa ia sfarsit, s-ar prea putea ca maine....sa nu mai fi in viata....

Astazi este cel mai bun moment sa-L primesti. 

Deschide-I usa inimii tale, pofteste-L la masa, primeste ceea ce vrea sa-ti daruiasca si roaga-L sa ramana in casa ta!

 

ISUS E MOTIVUL BUCURIEI!

Daca ISUS nu S-ar fi intrupat, astazi nu era cu putinta ca noi sa ne bucuram de aceasta sarbatoare minunata.

Bucuria ingerilor, a magilor si a pastorilor sa inunde si inima noastra!

Nu masa bogata si imbelsugata ne aduce bucurie si nici nu ne face mai  fericiti, ci bucuria si fericirea vin dintr-o inima multumitoare.

Fie ca multumirea  sa fie mereu  pe buzele noastre si prin lauda, sa-i aducem glorie si slava Regelui Intrupat in Betleem

Va doresc sarbatori binecuvantate cu Domnul!

ISUS E MOTIVUL BUCURIEI

ISUS E CEL SARBATORIT

ISUS E MOTIVUL BUCURIEI

FIINDCA LA OAMENI A VENIT!

Hrana ta zilnica!

25 DECEMBRIE
Marcu 14.17-31
Este momentul ultimei cine. În aceste ceasuri intime, de rămas bun (de adio), în care Domnul Isus voia să lase afecţiunile Sale să vorbească liber, o povară îi copleşeşte sufletul: nu crucea care se apropie, ci tristeţea de nespus de a şti că acolo, în mijlocul celor doisprezece, se află un om care a decis pierderea Sa. „Adevărat vă spun că unul dintre voi... Mă va preda" (v. 18). 

La rândul lor, ucenicii se întristează şi îşi pun întrebări. Cu privire la aceasta nu au încredere în ei înşişi, cum vedem că vor avea în v. 29 şi 31, când îşi vor susţine devotamentul, în special Petru.
După ce trădătorul este scos („îndată a ieşit": Ioan 13.30), Domnul instituie sfânta masă de aducere-aminte. El binecuvântează, frânge pâinea şi o împarte alor Săi; ia paharul, mulţumeşte şi li-1 dă. Şi le explică sensul acestor simboluri simple, şi totodată solemne prin faptele măreţe despre care ele aduc aminte: trupul Său dat şi sângele Său vărsat, fundament de neclintit al credinţei noastre.

 Cititorule, nu ţi-ar plăcea să te afli în această cameră de sus, alături de Mântuitorul tău? Atunci, pentru ce nu te alături, în cea dintâi zi a fiecărei săptămâni, acelora care vestesc moartea Lui, aşteptând întoarcerea Sa?
Domnul Isus cântă apoi un imn împreună cu cei unsprezece ucenici, după care merge, însoţit de ei, în grădina Măslinilor.

300 de lei pentru un om al strazii!

Josh Paler Lin, un tânăr cu un cunoscut canal pe YouTube, a decis să facă un experiment şi i-a oferit unui om al străzii din California 100 de dolari. L-a urmărit, cu o cameră ascunsă, cum a mers către un magazin de băuturi alcoolice, convins că bărbatul fără adăpost va cheltui toţi bani pe alcool

Nu mică i-a fost mirarea atunci când a observat că omul străzii, pe nume Thomas, a ieşit din magazin încărcat de pungi cu mâncare, pe care a început să le împartă celorlalţi oameni ai străzii.

Şocat, Josh Paler Lin l-a scos pe Thomas la masă, i-a oferit o cameră de hotel în care să doarmă şi i-a mai dat 100 de dolari. Filmuleţul a devenit viral, oamenii strângând pentru Thomas, omul generos, dar fără adăpost, peste 35.000 de dolari, scrie Daily Mail.

Traiasca Domnul! El este stanca mea in care ma incred!

Nu pot uita vreodată
Iubirea arătată de Isus,
Ma-mbrăcat în haine albe
A pus pe mine podoabele din cer,
El mi-a dat haină de nuntă
Ce privirea o încântă orişicui,
Şi în mine a pus o taină
E iubirea aratata omului!

Trăiască Domnul! El este stânca mea
În care mă încred!
Trăiască Domnul! El este stânca mea
Şi cetăţuia mea!

Şi viata când va trece
Nu vreau să-mi fie rece inima,
Ca vreau să-i cant iubirea
La Cel ce nemurirea-n dar mi-a dat.
Dumnezeu îmi dă tărie
Să-i cânt cu bucurie numai Lui,
În necaz şi-n clipe grele
Îmi trimite mângâiere-n Harul Lui.

Iar cand cei rai pe urme
Doreau sa-mi ia viata, am zarit
O cetate de scăpare,
Ajutor şi alinare la necaz
Din groapa cea adâncă
M-a pus să stau pe stâncă Mâna Lui,
Şi în turnul de scapare
Fericit cant o cantare
Domnului.

Hrana ta zilnica!

24 DECEMBRIE
Marcu 14.1-16
În apropierea morţii Domnului, sentimentele inimilor ies cu putere la iveală şi sunt manifeste: ură şi dispreţ din partea conducătorilor poporului care complotează la Ierusalim! Dragoste şi respect în primitoarea casă din Betania, în care această femeie împlineşte cu consideraţie „o lucrare bună", rod al dragostei inteligente! 

Ce frumoasă ilustrare a închinării copiilor lui Dumnezeu! 

Ei recunosc în Mântuitorul respins pe Cel care este vrednic de toată cinstea şi exprimă, prin Duhul şi dominaţi de sentimentul nevredniciei, această adorare care este pentru inima Lui o mireasmă de nepreţuit (remarcăm că oamenii sunt aceia care-i fac preţuirea - v. 5 - reducând totul la o chestiune de bani). Nu lipsesc criticile la adresa acestor adoratori, chiar din partea credincioşilor care aşază binefacerea (v. 5) sau vestea bună (evanghelia) înaintea tuturor celorlalte activităţi creştine. Fără a neglija aceste lucrări, să nu uităm că lauda este cea dintâi datorie a noastră. Şi să ne mulţumim cu aprobarea Domnului în ceea ce facem, pentru a împlini, cu un duh zdrobit (simbolizat de acest vas), serviciul sfânt al adorării, singurul care să fie direct înspre El şi pentru veşnicie.
Versetele 10-16 ne arată ce dispoziţii primesc ucenicii, pentru pregătirea Paştelui, ... şi Iuda, pentru a-şi trăda învăţătorul.

FAGADUINTE SI RESTRICTII

Indiferent de situatia si nevoile care ne preseaza uneori incat trebuie sa plecam departe pentru a asigura cele de trebuinta familiei, Copiii Domnului nu-l uita pe Dumnezeu si cauta partasie cu El si cu fratii oriunde ar fi.

In aceasta inregistrare veti putea auzi o marturie extraordinara in care s-a confirmat inca odata ca rugaciunea si postul sunt armele prin care putem birui, dar totodata si un mesaj al fratelui Mihaita Danila.

Chiar daca gospodinele sunt ocupate cu pregatirile la bucatarie, va recomand sa ascultati acest mesaj.

Mare Dumnezeu avem, slava LUI!

Nastere sau Intrupare?

Nu cu mult timp in urma, cu doar doua zile, am vazut ceremonia de investire a noului presedinte. La fel a fost si cu ceva ani in urma, am vazut ceremonia de investire a altor presedinti. Probabil peste cativa ani, daca va voi Domnul sa mai fim in viata, vom vedea o alta ceremonie si un alt presedinte.

De-a lungul timpului si de-a lungul istoriei s-au schimbat multi imparati, multi presedinti si multi conducatori. Toti au venit, s-au ridicat, au condus si-apoi au disparut din peisaj, luandu-le altii locul.

Biblia insa ne vorbeste despre un Rege care sta pe tron din vesnicie in vesnicie.

Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci.(Exod 15:18)

 El este Acelasi neschimbat. El imparateste in cer si pe pamant cu aceeasi putere desavarsita.

Domnul împărăţeşte în veci (Ps.146:10/a)

 Si pe pamant au fost si vor fi oameni care nu vor sa accepte un presedinte sau un conducator, insa fie ca vor, fie ca nu vor, el ramane presedinte pe perioada aleasa.

Oare cu cat mai mult in cer?

Fie ca omenirea Il recunoaste pe Dumnezeu ca Regele Suprem, fie ca nu,

 EL ESTE REGE si imparateste cu putere peste intreg pamantul din vesnicie, in vesnicie. Chiar daca astazi vedem puterea lui Satan manifestata pe pamant si uneori suntem cuprinsi de frica, trebuie sa stim ca toate sunt in controlul lui Dumnezeu si toate sunt ingaduite de El si nimic nu se intampla mai mult decat permite El, de-aceea frica pentru cel care se increde in Domnul nu este permisa.

Peste cateva zile ne vom aminti de Nasterea Domnului. Nu stiu cat este de corect a spune nastere, deoarece nasterea se produce in urma conceptiei, ori stim ca Maria a fost fecioara, nu a cunoscut barbat si n-a avut nici o relatie cu un barbat, de-aceea noi sarbatorim Intruparea lui Hristos. El nu s-a nascut atunci, pentru ca El a fost de la inceput, din vesnicie in vesnicie, El s-a intrupat venind pe pamant tocmai pentru a implini acest plan maret de salvare si de mantuire al intregii omeniri. 

Dragostea lui Dumnezeu pentru noi a fost motivul Intruparii.  

Nu exista un al motiv, ci doar dragostea!

Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. (1Ioan 4:9) Nu noi am cerut acest lucru, nu noi L-am iubit pe El, ci El ne-a iubit mai intai si ne-a ales.

  Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. (v.10)  

S-a coborat la cel mai de jos nivel, s-a smerit tocmai pentru a fi cat mai aproape de noi, de creatia Lui si acest lucru este cea mai mare dovada a dragostei!

Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. (Isaia 53:3)

A venit in umilinta si cea mai perfecta lectie a smereniei este venirea Sa pe lume intr-o iesle, dar sa nu uitam, si in iesle 

EL ESTE DUMNEZEU.

Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!

Psalmii 90:2

Bucurati-va si laudati-L pe Domnul!

Hrana ta zilnica!

23 DECEMBRIE
Marcu 13.14-37
Biserica nu va avea de traversat necazul cel mare pe care-1 va cunoaşte rămăşiţa iudeilor (Apocalipsa 3.10). Odihnindu-ne pe această certitudine, să ne păzim totuşi să nu cădem în somnul spiritual care ne pândeşte într-un mod atât de periculos în lunga şi înspăimântătoarea noapte morală a acestei lumi. Să ne gândim la întoarcerea iminentă a Domnului şi să luăm ca pentru noi îndemnurile atât de solemne din acest capitol.
O scurtă parabolă îl prezintă pe Domnul ca un stăpân de casă care este absent, după ce-şi va fi lăsat domeniul în responsabilitatea slujitorilor. Fiecare dintre ei a primit „lucrarea lui...", precisă şi specială. Şi Stăpânul nu a făcut restricţii, cu atât mai mult în ce priveşte diversitatea misiunilor de îndeplinit. Punctele de suspensie (...) care ar urma după „lucrarea lui..." nu sugerează oare numărul nelimitat de slujbe, deosebite unele de altele, pe care Domnul le-a pregătit pentru ai Săi? (comp. cu Romani 12.6-8).
Ordinul scurt primit de portar (sf. v. 34) se adresează în aceeaşi măsură „tuturor"..., ceea ce înseamnă că şi ţie şi mie (v. 37). Şi, un amănunt remarcabil, cu acest scurt cuvânt, „vegheaţi!", se încheie, în Marcu, slujba (lucrarea) Domnului Isus.

 Să-1 păzim cu grijă în inimile noastre, cum păstrăm cea din urmă recomandare a unei fiinţe dragi care ne-a părăsit... dar care Se întoarce!

Mami, de ce nu am pus luminite in geam?

Mami, de ce nu am pus si noi la geam luminite cum aveam in alti ani....?

Fiind nascut in 13 Decembrie cu putin inainte de Craciun, an de an decoram casa, faceam bradul, strangeam toata familia, sarbatorindu-l. Ca sa inteleaga mai bine, i-am pus urmatoarea intrebare.

-Ce sens avea sa-ti sarbatorim toti ziua de nastere, daca tu erai plecat la scoala sau in alta parte?

-Pai cum...? Sa tii ziua fara mine?

 N-avea nici un sens, doar e ziua mea si eu trebuia sa fiu prezent.

Aseara, venind spre casa de la biserica am ajuns in fata locuintei si dupa ce am coborat din masina, vazand balconul vecinului meu impodobit cu luminite fel de fel, baiatul mi-a pus o intrebare,

"mami noi de ce nu am pus lumini la geam"...?

 M-am uitat la geamul meu, m-am uitat la el si abia atunci am realizat ca ceea ce in alti ani era o mare bucurie, astazi pentru mine nu mai aveau valoare.

Da, poate ca pentru el inca este o bucurie si poate ca trebuia sa fac asta de dragul lui, insa am ales sa nu continui si sa il las sa aibe o bucurie falsa, asa cum am avut-o eu ani la rand.

Ani de zile mi-am gasit placerea in lucruri de acest fel, in surogaturi de Craciun, brad impodobit, luminite pe la geamuri, masa cat mai bogata, cutii frumos impachetate si multe alte pregatiri speciale.

Nimic nu este rau din toate acestea si niciunul din aceste lucruri nu  sunt pacate, insa marele pacat este ca toate aceste lucruri mi-au atras mai mult privirea spre ele, si-am scapat din vedere adevaratul motiv al sarbatorii.

N-am fi avut nici un motiv de bucurie, daca n-ar fi existat un Prunc infasat intr-o iesle!

Prea mult ne-au acaparat  aceste lucruri si am omis motivul central!

Nimic din toate acestea n-ar fi existat daca nu era  ISUS!

Astazi avem brad, avem Mos,  avem ghirlande, avem lumini, avem masa plina, dar ISUS nicaieri.

Am pierdut esenta! Trist este ca an de an continuam tot asa, si cei mai multi crestini inca isi gasesc placerea in aceste lucruri. 

Majoritatea traiesc o sarbatoare doar in decoratiuni si lumini ambientale, fara sa mai fie Hristos.

Daca pentru noi bucuria ce insoteste aceasta sarbatoare s-a transformat doar intr-un decor exterior, cu peste 2000 de ani in ieslea saracacioasa cel mai frumos DAR dat omenirii, era ISUS HRISTOS.

Ieslea a fost decorul ce impodobea locul.

In iesle nu numai ca Divinul s-a intrupat, ci acolo a inceput cel mai frumos si maret act de salvare a omenirii. Acolo este locul unde a inceput procesul de mantuire al meu, si al tau, drag prieten.

Noi nu putem sarbatori nasterea unui om fara sa-l cunoastem ori, tot la fel nu ne putem bucura de nasterea Fiului Sau, Isus Hrisos, daca nici macar nu-L cunoastem, nu stim cine Este....!

Ba mai mult, daca luam ca timp o perioada, vedem cum timp de un an, asa zisi "crestini", ca doar suntem o tara crestina de peste 2000 de ani, Il ignora, Il injura, dar vin in aceasta perioada  si au tupeul (ca sa fiu mai directa) sa-L sarbatoreasca pe acest Isus pe care l-au neglijat, l-au ignorat, l-au injurat, etc., si asta an de an, si timp de un an.

Oare nu suntem noi fatarnici?

Oare nu sarbatorim doar o sarbatoare plina de traditii si obiceiuri, dar fara sarbatorit ?

Da, nu vine Mosul si imi lipseste bradul, dar L-am chemat pe Isus la masa. M-am saturat de toate surogaturile, vreau sa am in casa mea Originalul, il vreau pe ISUS. Nu mai vreau ca si la 12 ani pe care-i are pruncul meu  sa-l amagesc cu aceleasi lucruri cu care m-am amagit si eu odata, vreau sa-L cunoasca pe Hristos.

Mami, de ce nu am pus luminite in geam?

Pentru ca, nu mai avem nevoie!

 Avem cea mai frumoasa lumina in casa, este ISUS Lumina care ne lumineaza viata!

Hrana ta zilnica!

22 DECEMBRIE

Marcu 13.1-13
Ucenicii sunt impresionaţi de măreţia şi de frumuseţea exterioară a clădirilor templului; Domnul însă nu Se uită „la ce se uită omul" (1 Samuel 16.7; Isaia 11.3). El intrase în acest templu şi constatase nelegiuirea care îl cuprinsese peste tot (cap. 11.11); ochiul Său bate chiar şi mai departe, spre evenimentele care, la numai câţiva ani după respingerea Sa, vor conduce la distrugerea cetăţii vinovate. Istoria ne învaţă că, în anul 70, Ierusalimul a fost obiectivul unui asediu îngrozitor şi totodată al unei distrugeri majoritare prin armatele lui Titus. Această pedeapsă înspăimântătoare nu a fost lipsită de o punere la grea încercare a credinţei creştinilor, a acelora care se ataşaseră atât de mult de cetatea sfântă. Domnul Isus însă îi încurajează mai dinainte prin cuvintele pe care le avem aici. 

Câţi copii ai lui Dumnezeu, traversând persecuţii, nu au avut experienţe binecuvântate cu astfel de ocazii! În momentul când trebuia să dea mărturie, ceea ce trebuia să spună le-a fost dictat de către Duhul Sfânt chiar atunci. Acesta a fost cazul lui Petru când a fost adus înaintea căpeteniilor, a bătrânilor şi a preoţilor, în Fapte 4.8, cât şi al lui Ştefan, în Fapte 7.55. Dar poate fi şi al nostru, dacă şi noi,
în măsura noastră şi potrivit nevoilor noastre, realizăm această putere a Duhului Sfânt şi îl lăsăm să lucreze în noi.

Hrana ta zilnica!

21 DECEMBRIE
Marcu 12.35-44
Este rândul Domnului Isus să le pună o întrebare incomodă interlocutorilor Săi. Cum putea Hristos să fie în acelaşi timp şi fiul şi domnul lui David? (vezi Psalmul 89.3,4,36). Ei nu ştiu să explice, iar orgoliul îi împiedică să afle răspunsul... chiar de la Hristos. Tocmai din pricina respingerii Lui, Fiul lui David urmează să ocupe poziţia cerească pe care I-o atribuie Psalmul 110.
Pentru a pune poporul în gardă cu privire la căpeteniile nedemne, Domnul schiţează un trist portret al cărturarilor: îngâmfaţi, hrăpăreţi şi ipocriţi. În mod regretabil, aceste trăsături i-au caracterizat şi pe alţi conducători religioşi, în afară de cei ai lui Israel (1 Timotei 6.5).
Versetul 41 ni-L arată pe Isus şezând lângă vistieria Templului. Privirea-I pătrunzătoare, cu care L-am văzut deja cercetând totul şi pe toţi, observă nu numai cât (singurul lucru care conta pentru oameni), ci şi cum dă fiecare.
O sărmană văduvă se apropie aducându-şi modesta şi totodată mişcătoarea contribuţie: câţiva bănuţi care îi mai rămăseseră pentru a trăi. Emoţionat, Domnul îi cheamă pe ucenici şi comentează ceea ce I-a fost dat să vadă. Acest dar extraordinar - „tot ceea ce avea" - dovedea nu numai afecţiunea acestei femei pentru Domnul şi pentru Casa Lui, ci şi deplina încredere pe care o avea în Dumnezeu pentru împlinirea nevoilor ei (comp. cu 1 împăraţi 17.13-16).