Versetul zilei

23 martie 2013

Hrana ta zilnica !

23 Martie
1 Samuel 9.1-13

Înştiinţat despre atacul filistenilor asupra Cheilei, David ar fi putut spune: «Este treaba lui Saul să apere ţara». Dar nu a făcut aşa! În pofida riscului, acest om care odinioară îşi scăpase oile din gura leului şi a ursului pleacă să ajute cetatea aflată în pericol. David acţionează astfel ca adevăratul împărat. Numai că nu uită să-L întrebe întâi pe Domnul ce gândeşte în această privinţă (v. 2). Să nu omitem nici noi niciodată să facem aşa, chiar atunci când urmează să întreprindem ceva care ni se pare bun. Aceasta este ceea ce se numeşte dependenţă!
Oamenii lui David sunt plini de teamă. Ei ne duc cu gândul la ucenicii Domnului Isus care „se minunau şi, urmându-L, se temeau" (Marcu 10.32).
Pentru a-şi încuraja oamenii, David îl întreabă încă o dată pe Domnul, care-i răspunde din nou într-un mod atât de clar. Victoria este astfel câştigată. Cu toate acestea, David ştie că poporul pe care 1-a scăpat este în stare să-1 dea în mâinile lui Saul fără nici o ezitare; nu se
încrede deloc în ei. Oare n-a făcut aşa şi Domnul? Venise să-i salveze pe ai Săi; în acelaşi timp însă „nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi ... fiindcă El însuşi cunoştea ce era în om" (Ioan 2.24, 25). Şi El cunoaşte, de asemenea, inima fiecăruia dintre noi.

22 martie 2013

Obosit sau innoit ?

De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci, chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.
2 Corinteni  4:16
Un verset care ma face sa ma gandesc mult la el.Desi am citit cartea scrisa Corintenilor, sincer parca l-am intalnit prima oara acest verset.
Gandindu-ma la bietul Pavel care a scris acest verset, el care a fost atat de chinuit si atat de batjocorit, el care a indurat atatea prigoane pentru ca a vestit Evanghelia, asa cum i-a spus Domnul Isus, tocmai el zice acest lucru....?
De aceea, noi nu cădem de oboseală.....!!!
Noi, care nu suntem nici batuti, nici prigoniti, nu suntem nici macar batjocoriti....
noi, de ce oare am cazut de oboseala?
Daca la inceput, atunci cand am primit credinta in Isus Hristos, am fost asemenea unor copilasi, Pavel spune ca in ciuda trecerii timpului peste noi, in ciuda ridurilor care ne apar de la o zi la alta, in ciuda anilor pe care ii lasam in urma, noi trebuie sa ne innoim din zi in zi. Deci toti cei care inaintam pe ce zi ce trece in varsta, inseamna ca ar trebui sa fim plini de Hristos, plini de Duhul Sfant si sa Il cunoastem pe Isus tot mai mult, sa avem in inima plinatatea dumnezeirii Sale. Fiecare frate si sora sa poata fi o calauza pentru cel tanar care vine la Hristos !
Trist, dar uneori chiar cei in varsta, primesc cate o lectia de la cei tineri. 
Trist pentru ca cei care ar trebui sa Il cunoasca pe Hristos in plinatatea Sa, si sa se innoiasca din zi in zi tot mai mult...tocmai ei au obosit pe cale. Nu generalizez, dar Dumnezeu  prin Duhul Sau cel Sfant sa ne faca o cercetare, si sa ne faca sa ne gandim serios, care este stadiul nostru spiritual?
OBOSIT SAU INNOIT?
Dumnezeu sa ne ajute si sa ne dea intelepciune sa ne putem innoi prin El si pentru El, in fiecare zi!

 

Hrana ta zilnica !

22 Martie
1 Samuel 22.11-23

In timp ce David, viitorul împărat, este rătăcitor şi exilat împreună cu cei care-i sunt credincioşi, Saul urzeşte planuri sinistre împotriva lui. Totodată gelozia îl duce la uciderea preoţilor Domnului. Şi ceea ce n-a dus la îndeplinire contra lui Amalec, vrăjmaşul poporului -cruţându-1 pe Agag şi animalele lui - nu-i este teamă să facă cetăţii Nob, trecând-o în întregime (oameni şi animale) prin ascuţişul săbiei. Pentru a-şi împlini răzbunarea, Saul se foloseşte chiar de trădător, de Doeg, un edomit, figură teribilă a Anticristului care, într-un timp viitor, se va ridica împotriva Domnului şi a lui Israel (vezi titlul Psalmului 52).
Să luăm acum în considerare o imagine plină de har: Abiatar reunit cu unsul Domnului. ..Rămâi cu mine - îl sfătuieşte David - ... cel care caută viaţa mea caută şi viaţa ta".
„Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră - le aminteşte Isus ucenicilor Săi - ... dacă M-au persecutat pe Mine, şi pe voi vă vor persecuta" (Ioan 15.18, 20). Această persecuţie, această ură din partea lumii este ea un motiv de temere pentru inimile noastre? Să ascultăm atunci ca venind de pe buzele Lui această promisiune de preţ, care nu dezamăgeşte: „La mine vei fi bine păzit" (v. 23; vezi Ioan 18.9)!

21 martie 2013

Mai mult decât aşteaptă străjerul dimineaţa...

In fiecare zi privesc in zare...ma uit sa vad daca vine primavara...si din nou primesc acelasi raspuns...
"MAI ASTEAPTA"
Doamne, cat sa mai astept?

Mai mult decât aşteaptă străjerul dimineaţa,
Te-aşteapt-al nostru suflet Isus să-Ţi vadă faţa,
Cum soarele răsare şi luminează-ntinsul,
Aşa ne umpli viaţa, Isus, Tu, necuprinsul!

Mai mult decât aşteaptă un mugur primăvara,
Mai mult decât aşteaptă înstrăinatul ţara,
Mai mult decât aşteaptă ogorul ploaia lină,
Dorim Isuse faţa şi slava Ta să vină!

Mai mult decât aşteaptă bolnavul vindecarea,
Noi aşteptăm Isuse în ţata Ta intrarea;
Mai mult decât aşteaptă logodnica pe mire,
Dorim întâmpinarea venirii în mărire!

Mai mult decât aşteaptă robiţii liberarea,
Corăbierii portul, trudiţii înserarea,
Ostaşii biruinţa şi-n lupta lor cununa,
Noi Te-aşteptăm Isuse pe Tine-ntotdeauna!

Sangele LUI, o jertfa de ispasire !

Imi amintesc de o experienta in urma cu ceva timp. 
 Era o zi de weekend, si cum de obicei  in weekend este ziua pe care o dedic  in mod special casei, m-am pus sa fac curatenie in casa. Am intrat intr-una din camere, am inceput sa fac curatenie si spre final, cand mai aveam sa sterg  praful, s-a intamplat un lucru ciudat. Am ridicat fiecare obiect in parte, undeva langa usa, baiatul cel mic ma privea tare ciudat. Initial nu stiam de ce ma urmareste, dar nu a trebuie sa treaca mult timp ca sa imi dau seama. Ridicand fiecare obiect in parte, sa pot sterge praful peste tot, la un moment dat, am ajuns la un bol superb in care aveam petale de trandafiri, diverse culori, uscate si frumos mirositoare. Ridicand bolul, nu mica mi-a fost mirarea, ba mai mult m-am speriat atunci cand am ramas cu o bucata a bolului in mana, iar restul a cazut jos imprastiind toate petalele frumoase. Atunci am inteles repede, de ce eram urmarita. 
Cum si ei, copiii, gandesc, la fel a facut si el. L-a spart, dar fiindu-i teama sa recunoasca, a incercat sa il lipeasca, doar, doar nu voi sesiza. Numai ca nu a fost asa. Lipiciul cu care a lipit, nu  a rezistat, iar atunci cand l-am luat in mana, lipitura a cedat.

Amintindu-mi de aceasta intamplare, mi-a venit in gand urmatoarea aseamanare. La fel si noi oamenii, incercam de multe ori sa ne prefacem in fata oamenilor ca suntem atat de perfecti. Nu recunoastem starea in care suntem si in loc sa recunoastem si sa cerem ajutorul, incercam sa ascundem greselile pe care tocmai le-am savarsit. Numai ca in ciuda performantelor noastre de care dam dovada, este unul care  ne pandeste pas cu pas si la  fiecare miscare gresita, alearga sa ne parasca. Uitam insa un singur lucru, in cer este Unul care vede orice greseala sau pacat pe care l-am savarsit si am vrut sa il mascam.
E momentul sa incercam sa nu  ne mai  comportam ca niste copii neintelepti. Este momentul in care trebuie sa realizam ca orice pacat care este recunoscut, poate fi iertat.
In ep. pe care o scrie Pavel romanilor, Pavel spune:
  • Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
  • Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.
  • Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu
Asadar, indiferent cum incercam sa pozam in fata oamenilor, sa nu uitam ca in fata lui Dumnezeu suntem goi si descoperiti !

Mainile in rugaciune !

    
  În secolul al XV-lea , într-un oraş micuţ locuia o familie care avea 18 copii.
 18! 
Pentru a-şi întreţine familia tatăl , bijutier de profesie era nevoit să lucreze chiar şi 18 ore pe zi pentru a le oferi mâncare. În plus se mai ocupa şi cu orice altceva găsea de lucru prin vecinătate.
       În ciuda condiţiei lor nevoiaşe, doi dintre copiii familiei, cei mai mari voiau să-şi urmeze visul lor, acela de a-şi valorifica talentul pentru desen. Ei erau conştienţi de faptul că tatăl lor nu-şi permitea să-i trimită să studieze la Academia de la Nürenberg.
       După lungi discuţii noaptea în patul lor aglomerat cei doi au stabilit un pact. Vor da cu banul, iar cel care va pierde va munci la mină şi va câştiga bani pentru a-l susţine pe celălalt să studieze la Academie. Apoi după ce fratele care va câştiga va termina Academia, după 4 ani îl va susţine pe celălalt să-şi completeze studiile, fie prin vânzarea operelor sale, fie muncind de asemenea la mină.
       Apoi, într-o duminică după slujba de la biserică au dat cu banul, iar Albrecht Dürer a câştigat şi a plecat la Nürenberg. Albert a plecat în minele periculoase şi timp de patru ani şi-a susţinut fratele cu bani. Lucrările fratelui său au făcut imediat senzaţie. Gravurile lui, sculpturile şi pânzele cu ulei erau mai bune decât ale multor  profesori, iar atunci când a absolvit ajunsese să câştige sume importante. Când s-a întors în satul său familia a dat o cină pentru a-i sărbători triumfala întoarcere acasă. După o masă lungă şi memorabilă din care n-au lipsit muzica şi râsul, Albrecht s-a ridicat din capul mesei pentru a ţine un toast pentru cel mai iubit dintre fraţii săi, pentru anii de sacrificiu pe care i-a îndurat pentru că el să-i îndeplinească visul. Şi cuvintele de încheiere au fost: „Şi acum Albert, cel mai binecuvântat frate al meu, acum e rândul tău. Acum te poţi duce la Nürenberg să-ţi urmezi visul şi eu voi avea grijă de tine.”
       Toate capetele s+au întors cu nerăbdare spre celălalt capăt al mesei unde stătea Albert. Lacrimile îi curgeau pe faţa palidă, iar capul plecat şi-l mişca dintr-o parte în alta, în timp ce repeta încontinuu nu, nu, nu.
       În final Albert s-a ridicat şi şi-a şters lacrimile de pe obraji şi a privit spre figurile care îi erau dragi. Apoi, ţinându-şi mâinile aproape de obrazul drept a spus blând. Nu, frate, nu pot să merg la Nürenberg. Este prea târziu pentru mine. Uite, uite ce au făcut cei 4 ani de muncă în mină mâinilor mele. Oasele de la fiecare deget au fost strivite cel puţin o dată, iar în ultimul timp sufăr de artrită care mi-a afectat atât de rău mâna dreaptă încât nu pot nici măcar să ţin paharul pentru a toasta cu tine, cu atât mai mult să fac linii delicate pe pânză, cu pensula sau creionul. Nu frate, pentru mine e prea târziu.
       Mai mult de 450 ani au trecut. Până acum sute din capodopereale lui Albrecht Dürer portrete, schiţe, desene în cărbune, gravuri etc. sunt expuse în orice muzeu mare din lume. Cel mai ciudat lucru este că ţie îţi e familiară doar una singură, a cărei reproducere o poţi avea acasă sau la birou. 
       Într-o zi, pentru a-i aduce un omagiu lui Albert pentru tot sacrificial sau, Albrecht Dürer i-a pictat fratelui său mâinile muncite cu palmele şi degetele subţiri îndreptate spre cer.
        Şi-a denumit opera simplu „Mâini”, dar lumea întreagă şi-a deschis imediat inimile spre capodopera sa şi a redenumit tributul iubirii „Mâini în rugăciune”.
       Data viitoare când vezi o copie a acestei creaţii emoţionante....
mai priveşte o odată. 
Da-i voie să-ţi amintească, dacă mai aveai nevoie că nimeni, nimeni nu reuşeşte singur.

Hrana ta zilnica !

21 Martie
1 Samuel 22.9-10

Peştera Adulam devine refugiul lui David. Însă, mai degrabă, Domnul este adăpostul lui, cum afirmă psalmul compus de el pe când se afla în această peşteră: „Tu eşti adăpostul meu" (Ps. 142.5; vezi şi Ps. 57.1). El adaugă: „Cei drepţi mă vor înconjura, căci îmi vei face bine" (Ps. 142.7). 
Cei drepți? 
Poate fi vorba cumva de aceşti oameni din v. 2, aparent atât de puţin demni de recomandat, suspecţi, în afara legii, adevărate rebuturi ale societăţii? Da, Dumnezeu dă acest nume acelora care-1 iubesc pe unsul Său şi care-1 recunosc drept căpetenie. Din momentul în care au venit la David, trecutul trist al vieţii lor nu mai este important.
Tot aşa, cei care se strâng astăzi în jurul lui Isus au schimbat dezolarea morală, imensa lor datorie faţă de Dumnezeu, amărăciunea sufletelor lor (v. 2) cu îndreptăţirea pe care le-o dă El. Din momentul în care înţeleg că nu pot face nimic prin ei înşişi, că lumea nu a fost capabilă să-i satisfacă, găsesc în El Căpetenia şi subiectul afecţiunii lor.
Ce le putea oferi David însoţitorilor lui? Pentru prezent, nimic altceva decât suferinţei Dar, pentru viitor, parte la gloria lui imperială. Aceasta este partea credinciosului! Ce contrast cu oamenii acestei lumi care, asemenea slujitorilor lui Saul în v. 7, îşi primesc toate avantajele şi lucrurile bune în viaţa aceasta!

20 martie 2013

Culmea rabdarii la ....gradinita!

Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa il incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea, aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis:
-Doamna, dal sunt puse invels…


Intr-adevar, erau puse gresit…
Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand cizmulitele au fost iar incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum trebuia. Insa atunci baietelul a zis:
-Cizmulitele astea nu sunt ale mele !!!


In loc sa tipe la el “De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sã
il descalte.

Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus:
-Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi.


Acum ea nu mai stia ce sa faca… Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele.
Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a intrebat:
-Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!
-Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pield
... 

Tu cum stai cu rabdarea...????

"Post sau cura de slabire?"



 "Post sau cura de slabire?"
Discutand cu colegii la servici acest subiect an de an, parca m-am obisnuit sa aud care este postul pe care il tin ei de pasti, dar citind printre stiri,  mi-a atras atentia din nou acest subiect, si atunci mi-am amintit un mesaj pe care l-am primit vis-a-vis de acest subiet. De-aceea am hotarat sa il postez si sa las Duhul lui Dumnezeu sa ne faca tuturor o cercetare.
A inceput cel mai lung si cel mai aspru post, postul Pastelui,
 cam asa era titlul stirei.
Cercetati-va autoritatea in care traiti si numai atunci postiti sau nu. Citind textul de mai jos va puteti autentifica cu hotarirea de A POSTI

   Într-o seară, în staţia de autobuz, m-am întâlnit cu un maestru auto. După ce ne-am salutat ca între foşti camarazi, tipul care puţea puternic a ţuică, pentru că ştia ca sunt pocăit, a început să se laude: "Am cumpărat nişte macaroane. Căci muierea mea găteşte numai de post. Ţinem tot postul. Azi e vineri, chiar am ţinut post negru". Nu i-am răspuns nimic. După vreo două minute, scoate o ţigară, o aprinde şi cu fum de locomotivă în nări, începe spovedania: "Toată ziua am reparat la un motor de camion. Patru kile de ţuică am băut cu băieţii!". "Dar ziceai că posteşti?", i-am replicat. "Păi postesc, cum sa nu". "Şi ţuica, ţigara?". "Da, da' postesc numa' dă mâncare, dom' profesor !? Băutura e altă socoteală".
Mi-am amintit povestea asta azi, când am răsfoit în cancelarie vreo şapte ziare "Lumina". Creştine. Ortodoxe. Am urmărit toate titlurile din ultima săptămână. Pagini întregi despre post. Ce să mananci, ce să eviţi. "Postul ajută organismul să funcţioneaze mai bine". "Postul întinereşte ţesuturile şi limpezeşte mintea". "Ne ajută să fim mai mobili, mai energici". "Pe lângă purificarea şi intoxicarea organismului, alimentaţia de post, contribuie la o întinerire a celulelor". "Are efecte favorabile în unele boli cronice". "Elimină oboseala cronică şi regenerarea ţesuturilor intoxicate prin alimentaţie". Se recomandă 3-4 căni de ceai (de diferite tipuri) pe zi, soia, fasolea, ciupercile, ceapa, zarzavaturile, nucile. Pătrunjelul, păstârnacul, guliile, sfecla roşie, spanacul, varza, salata verde... Un reţetar culinar, pentru sănătate. Parcă eram într-o farmacie naturistă. Informaţii îmi sunau mai mult a reţete pentru cura de slăbire, decât a ceva sfânt, dumnezeiesc. De fapt, Numele Celui Veşnic, nici nu era pomenit în paginile cu nutriţionismele sfinte, benefice "cumpătării".
Când vorbim despre post, automat mulţi ne gândim la mâncare. La abstinenţa de la pizza, hamburgheri sau slănină cu ceapă roşie. Ori savarine, Milka şi şniţel vienez. De parcă Dumnezeu la greva foamei ne-a chemat. Ori să fim vegetarieni. Sau cu burta plină de fasole, cu murături. Şi pâine..., cât de multă.
Unii cred că postul iubit de Hristos e o tortură a trupului. Un chin dietetic. Un stomac gol. Sau măcar plin de verdeaţă. Că doar Dumnezeu s-o uita la burtă, la ghiorăiala de maţe şi nu la sufletul prund de păcate. La înjurătura dintre dinţi. La inima cu miros de cianură. La muştarul care ne-a sărit pentru orice fleac. La golăneala creştinească din cuget.

Postul nu este un substitut pentru trăirea unei vieţi neprihănite, spunea Vladimir Pustan. Dacă nu faci bine, nu eşti blând, nu ierţi, nu te laşi de minciună, de zavistie, de ciorovăială, nu posti în ziua aceea. Degeaba ţi-ai plecat capul ca un pipirig, degeaba te culci în sac şi cenuşă, zice Isaia, căci postul plăcut lui Dumnezeu e dezlegarea lanţurilor răutăţii, e ruperea oricărui fel de jug. Împarte-ţi pâinea cu flămânzii, acopere oamenii goi, nu întoarce spatele celui ce are nevoie de tine, ne sfătuieşte însuşi Dumnezeu. Numai atunci postul va fi primit!
Nu spun că nu trebuie să postim. O facem când suntem în suferinţă, când am gafat a "n-pea" oară, când trebuie să luăm decizii capitale, când mijlocim pentru semeni, pentru prinşii de război din biserică, pentru fii rătăcitori. Postim când dorim ca Dumnezeu să ne vorbească (mai ales nouă, celor ce predicăm). Şi-n multe alte ocazii. Dar să postim ca să ne regenerăm ţesuturile, să ne detoxifiem sau să ne-ntinerim celulele, mi se pare curată utopie. Pe româneşte: prostie!
Postiţi cu rost fraţilor! Postiţi dumnezeieşte, ca si Hristos. Numai aşa vă veţi întări sufletele. Dacă postiţi doar alimentar, sufletele vă vor rămâne cârcălite cu păcura păcatului. Şi chiar dacă aţi avea trupuri oţeloase ca Schwartzeneger, la ce ar folosi dacă într-o zi s-or pârpăli la rotisorul iadului?

Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?
Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug.... Isaia 58:5-6

Hrana ta zilnica !

20 Martie
1 Samuel 21.1-15

Viaţa de pribegie a lui David tocmai începe. El se duce la Nob, la preotul Ahimelec.
Domnul le va aminti incidentul acesta iudeilor pentru a le dovedi că toate lucrurile (inclusiv legea) trebuie supuse lui Mesia al lor, al cărui tip era David (Marcu 2.25, 26).
Înainte de a înfrunta dificultăţile, înainte de a întreprinde orice, să mergem la Isus, Marele nostru Preot. Să-I cerem Lui, ca şi David, hrană şi sabie. Cuvântul Lui, înţeles şi primit, ni le va oferi, prin credinţă, şi pe una şi pe cealaltă.
Vai, de pe buzele lui David va trebui să auzim o minciună (v. 2)! Apoi vedem o altă cădere, când caută refugiu la vrăjmaşii lui Israel şi se preface că este nebun înaintea lui Achiş, un prinţ filistean. Ce scenă tristă! Nu este el unsul Domnului, învingătorul lui Goliat, imagine în alte timpuri a Domnului Isus?
Tot aşa, este o privelişte tristă atunci când un creştin uită că este un reprezentant al lui Hristos şi se poartă înaintea lumii ca un nebun!
Dar suntem mângâiaţi să aflăm din titlul Psalmului 34 că, după greşeala lui, David reabilitat a putut să compună cu ajutorul Duhului acest psalm remarcabil: 
„Voi binecuvânta pe Domnul în orice timp ..." (Psalmul 34.1).

19 martie 2013

SUFERINTA SI MANGAIERE!

Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângâiere.
2 Corinteni 1:5
SUFERINTA SI MANGAIERE !
Multi crestini ajunsi in suferinta se cearta cu Dumnezeu, daca pot folosi acest termen. Se intreaba, de ce oare ingaduie Dumnezeu aceste suferinte in viata lor?
In suferinte avem parte de mangaierea lui Dumnezeu, ca mai apoi si noi, la randul nostru sa ne aplecam asupra celor care sunt in suferinta.Acceptand suferinta suntem partasi la suferintele lui Isus. Suferinte care au fost si sunt. Au fost la Golgota in urma cu 2000 de ani, si sunt si  astazi datorita pacatului in care zace omenirea.
Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. Romani 8:22
Avem parte de suferinte pe acest pamant din belsug, dar in toate aceste suferinte avem parte si belsug de mangaiere din partea LUI. Nu a fost necaz in care sa nu fim mangaiati prin Duhul Lui cel Sfant. El este Mangaietorul pe care l-a lasat cu noi, atunci cand s-a inaltat la cer.
Adeseori in suferinta ne intrebam, oare cu ce am gresit inaintea lui Dumnezeu?
Suferinta noastra nu are la baza neaparat neascultarea de Dumnezeu.Ea poate fi prezenta in viata noastra, tocmai pentru ca aparam o cauza a lui Hristos. Dar indiferent de circumstantele suferintei, Copiii Lui Isus nu au fost dati de rusine: 
"Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei"
 Psalmii 25:3
De-aceea, in suferinta Dumnezeu doreste si vrea sa se apropie de noi, pentru ca in  aceste momente, Slava Lui sa fie aratata  tuturor.
SUFERINTA SI MANGAIERE !

Intalnirea a sute de masoni din intreaga lume la Bucuresti.

Citind azi stirile, am intalnit una care poate starneste si interesul dumneavoastra.
stirea este preluata de pe:http://stirileprotv.ro
 
Sute de masoni din toata lumea s-au intalnit in acest weekend la Bucuresti. A fost una dintre rarele ocazii in care presei si oamenilor de rand li s-a permis sa asiste la ceremonii.
Imbracati in tinute festive, compuse din robe negre, sorturi si colanul din jurul gatului, membrii masoneriei au indeplinit in fata tuturor cateva dintre ritualurile tinute secrete mult timp.
Presa, dar si alti curiosi care s-au intrebat vreodata ce se petrece la intalnirile marii loje feminine a Romaniei au avut acces la ceremonii doar 30 de minute, desi ele s-au intins pe cateva ore.
Marea maestra, care sta deasupra tuturor, a coordonat totul si, indiferent de nationalitatile celor prezenti, comunicarea s-a facut doar in franceza. Cine vrea sa ia cuvantul trebui sa spuna mai intai o parola.
 Cat timp presa a avut acces la ceremonie, masonii au mers doar in linii drepte si schimbau directia doar in unghiuri de 90 de grade. Explicatii insa nu am primit prea multe. Ce inseamna aceste ritualuri si care este scopul lor, ramane un mister.

Caluzit de fire sau de Duh?

"Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor."
Galateni 5:19-23 

Firea pamanteasca este aceea care ne desparte de Dumnezeu si din pacate ne-am nascut cu aceasta inclinatie spre pacat. Biblia spune:" Iata ca sunt nascut in nelegiure,  si in pacat m-a zamislit mama mea" Psalmii 51:5
Firea pamanteasca si roada Duhului sunt de fapt, dovada a ceea ce se gaseste in inima noastra. Omul condus de fire are tendinta de a actiona dupa  propriul impuls, si nu este sub  calauzirea Duhului, pe cand un  crestin calauzit de Duhul Sfant, imparte in jurul sau toate aceste roade, care nu sunt altceva decat rodul transformarii si al innoirii mintii. Daca stam si ne gandim, in permanenta acestea doua sunt intr-un razboi total.De-atatea ori ne aflam intr-un impas, avem de facut o alegere sau ne  confruntam cu diferite situatii, si avem de luat diferite decizii, si  deseori este atat de  dificil, de ce...? -pentru ca in interiorul nostru sunt doua firi, care sunt in contradictie intotdeauna.Daca umblam carmuiti de Duhul( Galateni 5:16) avem puterea necesara de a trai altfel decat ceea ce ne dicteaza firea. Un lucru pe care nu trebuie sa il uitam niciodata:
"cat timp traim in trupuri, aici pe pamant, vom avea de luptat impotriva firii, chiar daca suntem crestini "
Abia cand vom rastigni firea noastra, vom reusi sa avem biruinta prin Duhul Sfant asupra raului. Asadar, traind in ascultare de Domnul, lasandu-ne calauziti de Duhul Sau cel Sfant, vom incepe sa producem roade bogate, roade ale Duhului Sfant,
"dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor."
Doamne ajuta-ne !
 

DE CATE ORI...?

Un om s-a rugat, "DOAMNE VORBESTE-MI". O ciocarlie a inceput sa cante, dar omul nu a auzit.Asa ca omul a strigat din nou: "DOAMNE, VORBESTE-MI", si bubuitul tunetului a rasunat de la o margine a cerului pana la cealalta, dar omul nu a acultat. Omul a privit in jurul sau si a spus: "DUMNEZEULE, DA-MI VOIE SA TE VAD", si o stea a stralucit scanteietoare, dar omul nu a observat-o.
Atunci omul a strigat din nou: " DOAMNE ARAT-MI O MINUNE", si o viata s-a nascut, dar omul nu a stiut. Asa ca omul a strigat cu disperare:"DOAMNE, ATINGE-MA CA SA STIU CA ESTI AICI".
Atunci Dumnezeu s-a aplecat si l-a atins pe om, insa omul a dat cu mana alungand fluturele si si-a vazut mai departe de drum.

De cate ori am lasat sa treaca pe langa noi atatea lucruri frumoase, fara ca macar sa stim caci prin toate acestea Dumnezeu a vrut sa ne arate maretia Sa?
De cate ori nu am trecut nepasatori pe langa persoane pe care Dumnezeu le-a asezat in drumul nostru, doar pentru a-i  auzi glasul Lui?
De cate ori nu am refuzat atingerea unui copil murdar, fara sa stim ca era atingerea lui Dumnezeu?
De cate ori nu am refuzat atatea lucruri, atatea momente, fara sa stim ca prin toate acestea Dumnezeu nu a vrut decat sa ne binecuvinteze?
De cate ori.......!

E momentul sa stim sa apreciem fiecare clipa, si sa ne bucuram de fiecare moment, pentru a nu lasa,
SA PIERDEM NICI O BINECUVANTARE !

Hrana ta zilnica !

19 Martie
1 Samuel 20.24-42

Cum se poate explica dragostea reciprocă dintre David şi Ionatan? Exista între ei această legătură strânsă: aceeaşi credinţă. Şi unul şi altul demonstraseră această credinţă, câştigând singuri, fiecare la rândul lui, câte o victorie a Domnului asupra filistenilor.
Aceasta este posibil pentru că ei au în comun „o credinţă de acelaşi preţ", prin care credincioşii se recunosc şi se iubesc unul pe altul (2 Petru 1.1). Să ne aducem aminte de aceasta când ne alegem prietenii! Pentru noi, copii ai lui Dumnezeu, nu este posibil să avem o prietenie adevărată, profundă, cu cineva care nu împărtăşeşte aceeaşi credinţă în Domnul Isus Hristos (Ps. 119.63).
Nu fără a risca, Ionatan se face încă o dată avocatul lui David înaintea tatălui său, Saul. Lipsit de credinţă, Saul a uitat judecata Domnului asupra sa (13.13, 14) şi, în pofida ei, ar dori să stabilească dreptul fiului său la succesiunea regală (v. 31). Ionatan pare astfel să acţioneze contra propriilor interese. Acesta este semnul dragostei adevărate (vezi 1 Corinteni 13.5). După ce tatăl lui a încercat să-1 omoare, el este îndurerat din cauza ofensei aduse lui David şi nu lui însuşi (v. 34).
 Dragi prieteni, ofensele aduse Domnului Isus de această lume ne îndurerează ele mai mult decât nedreptăţile pe care ni le poate aduce ea nouă?

18 martie 2013

Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.

BIBLIA, singura carte care a ramas peste veacuri !
Oricat au incercat unii oameni sa o distruga, ea a ramas si va ramane singura Carte Sfanta.
 Stiti de ce este sfanta? Billy Graham spunea intr-un mesaj al sau:
"De ce sa fie numita sfanta, cand atata pofta si  ura, lacomie si razboi se gasesc in ea?
Iti pot spune de ce-pentru ca Biblia spune adevarul. Adevarul despre Dumnezeu, despre om si despre diavol. Biblia  spune ca noi oamenii schimbam adevarul lui Dumnezeu cu minciuna diavolului-in privinta sexului, adrogurilor, a alcoolului si a ipocriziei religioase.
 Isus Hristos este adevarul absolut !
Mai mult, Isus a spus doar adevarul. Isus a zis ca El este adevarul si ca adevarul ne va face slobozi"
„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine."
Ioan 14:6

O zi minunata !

Umbla prin lume cantand cantecele lui Isus si nu vei mai auzi cantecele si cuvintele pline de ura ale lumii.
                                      Richard Wurmbrand

Incepe saptamana alaturi de Domnul, bucura-te ca esti inca in viata, traieste prin credinta, lauda-l si multumeste-i.
Pacea si bucuria sa va insoteasca mereu!

Hrana ta zilnica !

18 Martie
1 Samuel 20.5-23

Când Saul vine la Naiot, David fuge. Totuşi David păstrează încă speranţa că-şi va putea relua locul la curte; de aceea se întoarce pentru a se consulta cu prietenul său, Ionatan. „Prietenul iubeşte oricând şi un frate se naşte pentru strâmtorare" (Proverbe 17.17). Fiind prieteni încă din zilele fericite, David şi Ionatan vor experimenta cât de scumpă şi mângâietoare este afecţiunea lor reciprocă la momentul când soseşte încercarea.
Cu atât mai mult se întâmplă aşa în relaţia noastră cu supremul Prieten. Cum I-am putea noi cunoaşte afecţiunea desăvârşită, dacă n-am avut niciodată nevoie de ea? (Evrei 4.15, 16).
Aparent, David nu este mai mult decât un sărman proscris (scos în afara legii), pentru care promisiunile divine ale împărăţiei par să fi fost anulate. Dar credinţa lui Ionatan continuă să
vadă în el pe cel care va domni fără nici un dubiu, pe cel ai cărui vrăjmaşi vor fi nimiciţi, inclusiv propriul tată (pe care, dintr-un respect lăudabil, evită să-1 numească). Este de remarcat certitudinea cu care Ionatan vorbeşte despre viitor. Tot astfel, cei răscumpăraţi de Domnul Isus recunosc, prin credinţă, gloria Lui minunată şi cunosc că Mântuitorul lor, astăzi urât şi respins de lume şi de prinţul ei, va apărea în curând ca împărat al gloriei, avându-i pe toţi vrăjmaşii Săi aşternut al picioarelor Sale.

17 martie 2013

Invitatie-Gabi Zagrean

O noua zi de har, o noua binecuvantare !
De fapt, fiecare zi alaturi de Domnul este o zi nemeritata de noi, dar binecuvantata de EL.
Astazi din nou va fac o invitatie, de a fi alaturi de noi si invitatul nostru
 Gabi Zagrean.

Dumnezeu vrea sa cerceteze inimi in continuare, vrea sa vindece atat trupul cat si sufletul, vrea sa elibereze si sa mantuiasca ce este pierdut.
Incepand cu ora 18, azi 17.03.2013 puteti participa la serviciul divin din Biserica Penticostala Elim Timisoara sau puteti urmari live pe http://www.elim.ro/
Va asteptam cu drag si Domnul sa dea har !

Hrana ta zilnica !

17 Martie
1 Samuel 19.19-24; 20.1-4

Până acum David dusese o viaţă bună: ginere al împăratului, ofiţer superior, erou popular, pare că nu are altceva de făcut decât să aştepte liniştit momentul când îi va succeda lui Saul ca împărat. Dar nu va fi aşa! Planul lui Dumnezeu prevedea pentru David ani dificili destinaţi să-1 pregătească pentru ocuparea tronului. Încercarea credinciosului are exact acelaşi scop: antrenarea lui aici, jos, pentru a domni apoi cu Isus.
Astfel David trebuie să părăsească totul - cămin, poziţie, mijloace de existenţă. Dar, înaintea încercărilor care-1 aşteaptă, are de petrecut câteva zile cu Samuel la Naiot. Este un privilegiu pentru tânărul acesta, la începutul carierei lui, să primească învăţătură şi îndemnuri de la un bătrân aflat la sfârşitul călătoriei. Tinerilor credincioşi, vă îndemnăm să căutaţi şi voi această companie a credincioşilor mai vârstnici!
 Profitaţi de experienţa lor! 
Timotei a fost şi el instruit alături de apostolul Pavel. Învăţăturile pe care le veţi primi în felul acesta nu vă vor împiedica să aveţi ulterior experienţe personale, cum a avut şi David. Dar ele pot şi trebuie să vă pregătească să le traversaţi fără să fiţi răniţi.