Versetul zilei

18 mai 2013

Ce faci pentru viata ta?

Chiar daca oboseala isi spune cuvantul...tot am sa asez cateva randuri, si asta doar pentru ca mi-a venit o idee in minte (noroc ca doar o idee, si nu altceva).
Mi-am amintit de o discutie pe care am avut-o cu ceva zile in urma, si din cate imi amintesc am si scris  cate ceva, despre dezamagirile vietii  unui amic, de fapt a unui medic cu care am stat de vorba. 
Dezamagit de.....toate !
Ma intrebam din nou, de ce...?
E simplu...
Cine nu tine cont de poruncile Domnului, cine cauta sa-si indeplineasca doar propriile dorinte  merge hotarat spre nefericire, iar consecintele neascultarii sunt doar rani si suferinta, inima mahnita si dezamagiri puternice.
In Psalmul 147 scrie, Domnul...tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.
O inima zdobita nu isi va gasi alinarea decat la Domnul, iar o rana nu isi va gasi vindecarea decat tamaduita prin sangele lui Isus.
Avem o viata ! Daca  ne imbolnavim, alergam la medic disperati ca sa ne faca sanatosi, pentru a putea sa mai traim cativa ani spre a  ne bucura de viata, de viata aceasta care este atat de scurta si  trecatoare, dar nu vad pe nimeni disperat sa alerge la Isus pentru a-si pastra viata. Aici pe pamant ne straduim sa ne pastram viata, dar viata vesnica, care este PENTRU VESNICIE, oare de ce nu ne straduim sa o pastram?
E de mirare, pentru ca viata de  aici este cu atatea probleme, si totusi  o dorim, iar viata vesnica care ne asteapta in cer...totusi nu este atat de ravnita.
Prin credinta in Isus, noi  putem primi viata vesnica, dar oare facem suficient pentru a putea pastra aceasta oferta?

Eu...ma silesc sa fac si ma rog ca Domnul sa imi dea intelepciune si in acele momente in care poate nu fac suficient.


O zi minunata !


Plina de praf si de vopsea lavabila, ( asta ptr. ca am devenit si eu  ajutor de zugrav...;) bine ca mi-a daruit Dumnezeu un sot priceput la toate), am intrat o clipa pe blog sa va las un salut.
Va las un gand pe care l-am citit si eu cu familia de dimineata:
Psalmul 19
Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el.Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit:dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui.Şi soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:răsare la un capăt al cerurilor şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui.Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi înveselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii.Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. 
Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc! Păzeşte, de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.
 Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!

  Un weekend binecuvantat alaturi de cei dragi!!
Fiti binecuvantati !

Hrana ta zilnica !

18 Mai
1 Impăraţi 3.1-15

Dacă la noapte Domnul ne-ar invita, ca şi pe Solomon, „Cere ce vrei să-ţi dau", ce I-am răspunde? 
Nu am siguranţa că fiecare dintre noi ar avea întâi de toate dorinţa să primească ...
„o inimă care ascultă" (v.9 notă: care aude). Şansă, succes, distracţii, călătorii, acestea sunt dorinţele celor mai mulţi dintre tinerii acestei lumi. Dar dorinţele noastre, care sunt?
O inimă care ascultă (sau o inimă inteligentă; în v. 12: „o inimă înţeleaptă şi care înţelege") - iată o cerere agreată de Dumnezeu şi pe care o poate întotdeauna împlini. „Iar dacă vreunul dintre voi este lipsit de înţelepciune, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu dărnicie ... şi i se va da" (Iacov 1.5). Aceasta nu este o rugăciune care să poată izvorî din inima cuiva deja înţelept în ochii proprii (Proverbe 3.7). Dar Solomon nu are o părere înaltă despre sine: „eu sunt un copil mic -spune el - nu ştiu nici să ies, nici să intru" (v.7). Să remarcăm aici că inima - şi nu capul - este aceea care trebuie să asculte şi să înţeleagă. 
Iubirea pentru Domnul este cheia adevăratei inteligenţe.
Mai presus de toate, să-L luăm în considerare pe Modelul nostru desăvârşit, care declară prin vocea profetului: „Domnul Dumnezeu ... îmi trezeşte urechea ca să ascult ca un ucenic" (Isaia 50.4).

17 mai 2013

Hrana ta zilnica !

17 Mai
1 Impăraţi 2.1-12
Ultimele cuvinte rostite de un tată sau de o mamă pentru copiii lor, la momentul morţii, au întotdeauna o mare importanţă. Cele ale lui David pentru Solomon pot fi rezumate astfel:
 „Păzeşte Cuvântul lui Dumnezeu". 
Aceasta a fost şi dorinţa Domnului Isus la momentul când avea să-i lase pe ai Săi (Ioan 14.23, 24).
Apoi este necesar ca David să vorbească şi despre judecată. Domnia dreptăţii şi a păcii nu poate fi stabilită fără ea. Crimele lui Ioab şi insultele lui Şimei, mult timp nepedepsite, trebuie acum reamintite. Ceea ce şterge păcatul este mărturisirea, nu uitarea (anii lăsaţi în urmă). Insă ceea ce a făcut Barzilai pentru împărat şi pentru poporul lui, cu atât mai mult nu trebuie uitat.
Solomon, ca unul care ne vorbeşte despre Hristos ca împărat al dreptăţii, va răsplăti fiecăruia după lucrările lui, aşa cum ne arată partea a doua a acestui capitol. Ziua în care Domnul îşi va stabili împărăţia, în glorie, va fi şi ea o zi de răsplătire (Matei 25.31). Unora li se va acorda viaţă eternă, alţii vor fi supuşi unor chinuri care nu vor fi mai puţin eterne. Da, există un judecător, un scaun de judecată, un iad (Ap. 20.12-15). Dar de asemenea există o „înviere a vieţii" (Ioan 5.29). Aceasta este ceea ce aşteaptă David de acum încolo. El adoarme şi va fi adăugat la părinţii săi, „după ce - cum declară Fapte 13.36 - a slujit voii lui Dumnezeu în generaţia lui".

16 mai 2013

Sa aveti o zi frumoasa !

Priveste  dar ce ti-a ramas, si singur judeca-ti fiinta.
ISUS te cheama, fa un pas 
Si-apuca-n ultimul tau ceas 
Comoara cea de pret : CREDINTA !

Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt, şi că nu este nimic trainic sub soare.
 Eclesiastul 2:11

Nopti fara somn...si zile fara odihna...!

 Nopti fara somn...si zile fara odihna, o viata fara de sens... cam asta este concluzia unei persoane cu care discutam in urma cu doua zile.
Dupa o discutie destul de lunga, si aceasta discutie nu a avut loc cu un om simplu care traieste din 1000-1200 lei, ci cu o persoana care are un venit destul de bun, cu un program de munca pe care si-l face singur, nu depinde de nimeni...si totusi....atat de nemultumit si dezamagit....am ramas pe ganduri eu...
Ma gandeam in sinea mea...daca unul care are bussines-ul lui si nu traieste chiar de azi pe maine, si totusi este atat de dezamagit si de nemultumit, ma intrebam....bietul om de rand cu un salar de mizerie sau o pensie de boala sub limita existentei....oare ce o fi in sufletul lui?
Pe zi ce trece viata se ingreuneaza tot mai mult.Traim  cu grija  zilei de maine si adeseori ne intrebam:"oare luna  viitoare mai am job, mai am din ce imi plati facturile?".
 Bietii urmasi ai lui Adam si Eva...au ajuns sa fie coplesiti de grijuri si stresati la maxim !
Griji pentru copii, ingrijorati pentru boala de care tocmai au aflat, stresati ca si-au pierdut locul de munca, griji pentru atatea si atatea  lucruri... Daca ne mai si uitam la tv, (cei care se uita, ptr. ca eu nu ma uit), te ia spaima cand vezi ce vesti auzi. Si-atunci urmeaza...nopti fara somn...si zile fara odihna.

Intrebarea mea este..."la cine apelam in aceste nopti fara somn...si zile fara odihna?"
Exista UNUL care ne da pacea in suflet, si Acela este ISUS HRISTOS.
 Psalmul 23 este un cuvant de incurajare pentru acele momente de nopti fara somn...si zile fara odihna

Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic
El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă;
  îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.
 
Pune-ti increderea in Acest Pastor si noptile fara somn...si zilele fara odihna vor disparea.

Hrana ta zilnica !

16 Mai
1 Impăraţi 1.38-53
O ceremonie cu totul diferită va fi celebrată acum, potrivit instrucţiunilor lui David. Înconjurat de bucuria poporului rămas credincios, tânărul Solomon urcă pe scaunul de domnie al tatălui său.
 Ce contrast mare faţă de Adonia! Noul împărat nu acţionează pe cont propriu: el este determinat să urce pe catârul împăratului, este dus la Ghihon, unde este uns de Ţadoc în mijlocul bucuriei generale.
Între timp, la En-Roguel sărbătoarea se sfârşeşte. Un vuiet neobişnuit şi persistent vine dinspre cetate. Ioab, militar experimentat, aude trompeta şi se nelinişteşte. în momentul acesta apare Ionatan, aducând ştiri. În ce-1 priveşte, acestea sunt ştiri bune, pentru că David a rămas domnul lui, împăratul. Dar ce dezastru pentru Adonia şi pentru oaspeţii lui! 
Întreaga conspiraţie se prăbuşeşte dintr-o dată şi cei implicaţi se împrăştie descumpăniţi, înspăimântat, Adonia uzurpatorul se prinde de coarnele altarului, implorând clemenţa împăratului. I se acordă păsuire, deşi mândria şi răutatea inimii lui nu fuseseră judecate.
Ce prostie este să se opună cineva lui Dumnezeu şi Unsului Său! Şi totuşi, aceasta este ceea ce Anticrist va face în curând; dar va fi distrus, pentru ca să dea locul Domnului Isus şi împărăţiei Sale.

15 mai 2013

Este foarte important cu cine te compari!

Sunt momente cand fiecare din noi ia o pauza din toata goana si nebunia acestei vieti, si isi analizeaza propria viata.
Te uiti in urma si vezi ce ai facut bine, vezi unde ai gresit si bineinteles incerci sa te corectezi de toate lucrurile care nu Ii aduc cinste lui Dumnezeu. Asa face un adevarat crestin sau asa ar trebui sa faca.
Insa e foarte important cum ne analizam.
Cand privim la noi, la faptele noastre, adesea  ne spunem noua insine, ba chiar spunem si altora:
"las ca n-oi fi eu cel mai rau...altii sunt mai rau ca mine, uita-te la "X", uita-te la "Y"...", si uite asa...ne credem poate mai putin pacatosi si consideram ca nu avem nevoie de pocainta.

Atunci cand ne facem analiza vietii este indicat sa nu ne comparam cu oamenii, nici cu "X", si nici cu "Y",
CI CU DUMNEZEU!         
Nimeni nu este sfânt ca Domnul; nu este alt Dumnezeu decât Tine; nu este stâncă aşa ca Dumnezeul nostru.
1Samuel 2:2
 Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!”
Isaia 6:3
Atunci cand ne vom compara cu DUMNEZEU, ne vom vedea  netrebnicia noastra si doar atunci vom vedea ca suntem pacatosi si avem nevoie de pocainta.
Doamne ajuta-ne sa ne vedem prin ochii Tai !

 

Hrana ta zilnica !

15 Mai
1 Impăraţi 1.22-37

La En-Roguel, celebrarea este în plină desfăşurare. Invitaţii sunt strânşi în jurul lui Adonia. Şiretul Ioab se găseşte acolo, la fel şi Abiatar, cel care a uitat cuvântul de har al lui David („Rămâi cu mine..." - 1 Samuel 22.23). Ceilalţi fii ai împăratului, din oportunism sau din slăbiciune de caracter, s-au alăturat cauzei fratelui lor. Excepţie face unul singur: Solomon, care nu fusese invitat. Şi nu fără motiv! Oare nu este el ales de Dumnezeu ca să-i succeadă lui David? 
Ce-ar fi făcut Solomon la această sărbătoare? Dar întregul plan, abil urzit, va fi zădărnicit de câteva suflete credincioase care sunt în pas cu voia lui Dumnezeu. îndată ce situaţia i se aduce la cunoştinţă, David acţionează: Solomon va urca acum pe tronul său. 
Şi toate poruncile date converg spre acest efect.
În zilele noastre, în toate domeniile, omul se pune pe sine în faţă, căutând propria glorie. Un singur gând nu-1 preocupă niciodată: cunoaşterea voii lui Dumnezeu. Şi, de fapt, această voie divină este să-i ofere lumii pe împăratul care i-a fost destinat: pe Isus Hristos. 
Astăzi, împăratul acesta este încă respins şi dispreţuit aici; El nu primeşte invitaţie la celebrările lumii care stârnesc bucuria ei. Şi nici aceia care se tem de Dumnezeu nu-şi găsesc vreun loc.

14 mai 2013

As vrea sa fiu !

Aş vrea să fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierdută:
Înţelegînd al vieţii rost,
Aş vrea să fiu străjer în post,
Şi chiar plătind al jertfei cost,
Eu să rămîn în luptă.

Aş vrea să fiu ce n-am fost ieri
Şi nicicînd înainte:
Prin lumea plină de plăceri,
Să fiu aşa cum Tu îmi ceri:
Să nu m-abat spre nicăieri
Din drumul vieţii sfinte.

Aş vrea să fiu ce alţii nu-s
Şi nici nu vor să fie:
Mergînd prin viaţă spre apus,
Să nu mă las de valuri dus,
Şi să mă `nalţ mereu mai sus,
Din timp spre veşnicie.

Aproape-aş vrea să fiu oricînd
De cei ce trec prin lume
Sub greul crucii suspinînd,
Dar şi de cei căzuţi din rînd,
Rămaşi în urmă, sîngerînd,
Răniţi fără de nume.

Aş vrea să fiu un simplu glas
Care să strige-ntruna,
Că din al mîntuirii ceas
Secunde doar au mai rămas.
Iar cei de azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.

Aş vrea să fiu acel argat
La care El să-i spună
Cînd Se va-ntoarce ca-Mpărat,
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanţi ce mi-i i-a dat:
O, bine, slugă bună!

Şi aş mai vrea să fiu ceva:
O rază lucitoare!
Şi strălucind în lumea rea,
Să duc lumină undeva,
Să încălzesc pe cineva,
Şi să mă-ntorc în soare. 

                                       Autor: Petrica Dugulescu 

Hrana ta zilnica !

14 Mai
1 Impăraţi 1.1-21
David este acum înaintat în vârstă. Obosit de o viaţă de suferinţă şi de lupte, continuă să se încreadă în Dumnezeu, aşa cum exprimă rugăciunea lui din Ps. 71: „Dumnezeule, Tu m-ai învăţat din tinereţea mea ... Şi chiar până la bătrâneţe şi păr cărunt, Dumnezeule, nu mă părăsi" (v.17, 18; vezi şi v. 9). 
Domnul îi va răspunde şi-i va acorda ajutorul Său în ultima încercare ce îl aşteaptă.
După Absalom, un altul dintre fiii săi, Adonia, apare pe scenă, conspirând să ia tronul. Sfârşitul trist al fratelui mai mare nu-1 învăţase nimic. De altfel, educaţia acestui tânăr lăsa mult de dorit. Tatăl lui nu-1 mustrase şi nu-1 corectase niciodată. Din fragedă copilărie, Adonia făcuse întotdeauna numai ceea ce dorise. 
Iată un nou subiect de meditaţie pentru cititorii noştri mai tineri care-i găsesc câteodată pe părinţii lor prea exigenţi! 
Fie ca ei să ajungă să înţeleagă că a fi astfel „pedepsiţi", copii fiind, sau tineri - sau tinere - îi poate scuti la anii de maturitate de pedepse cu mult mai dureroase. Dumnezeu nu Se poartă diferit cu fiii Săi (Evrei 12.6). De câte ori înţelepciunea şi dragostea Lui nu ne-au împiedicat să ne facem propriul drum: aceasta spre binele nostru imediat şi probabil etern!

13 mai 2013

Eu.... ştiu bine în cine mă-ncred!

Imi amintesc cu placere o cantare veche cu care am crecut in biserica. Poate ca ni se pare o cantare "depasita", asta ca sa folosesc expresia unor tineri, dar trecand peste acestea, m-am gandit profund la cuvintele sale.
 În îndurarea Domnului cum am ajuns nu ştiu;
Răscumpărat pentru ce sunt, care mult am greşit.

Dar ştiu bine în cine mă-ncred
Nu mă va despărţi nimic de El;
Îmi va da partea veşnică,
Atunci când va veni El.

Eu nu ştiu mie Dumnezeu, Credinţă cum mi-a dat,
Durerile sufletului meu, nu ştiu cum au încetat.

Eu nu ştiu cum Duhul Cel Sfânt, îmi dă convingere,
Pe Isus măreşte-n mine, şi-mi dă stâmpărare.

Eu nu ştiu ce bucurie, Sau câtă durere
Va fi încă a mea parte, pe această cale.

Eu nu ştiu Mântuitorul cât de grab a veni,
Prin moarte sau glas îngeresc să merg îmi va grăi.

Hrana ta zilnica !

13 Mai
2 Samuel 5.14-25
Pedeapsa divină este gata să se exercite asupra naţiunii. Odată terminată numărarea oamenilor de război, efectivul acestora se şi reduce prin epidemie. Este ca şi cum Dumnezeu i-ar fi spus lui David: «Stă în atribuţia Mea să înmulţesc sau să împuţinez în trei zile acest popor pe care tu l-ai numărat în aproape zece luni».
Este frumos răspunsul lui David la opţiunile dificile care-i sunt puse înainte: „Să cădem, te rog, în mâna Domnului, pentru că mari sunt îndurările Lui ..." (v. 14). Cunoaşte inima lui Dumnezeu şi, chiar sub disciplină, încrederea în dragostea divină nu i se clatină. Încrederea aceasta nu-i va fi dezamăgită niciodată. încă o dată, păcatul omului aduce oportunitatea pentru ca Dumnezeu să-Şi arate resursele minunate ale îndurării şi ale iertării. „Destul" - spune El atunci când fructul aşteptat s-a copt în inimi.
Este adusă o ardere-de-tot. Şi aria lui Aravna, cumpărată de împărat, va deveni, după cum vom vedea, locul de amplasare a templului.
David nu vrea să aducă Domnului arderi-de-tot care să nu-1 coste nimic (v. 24). Să ne gândim la ofranda Mariei din evanghelii. Ea a ţinut să-I aducă un parfum deosebit, pentru a arăta înalta consideraţie pe care o avea pentru Domnul Isus (Ioan 12.3).

12 mai 2013

Noapte buna !

Initial am intrat sa las un salut de noapte buna...dar mi-au cazut ochii pe o imagine care m-a facut sa zambesc.
Am zambit eu...am sa va las si pe voi sa zambiti....insa pana maine va spun noapte buna!

"DOMNUL MEU SI DUMNEZEUL MEU"

„Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.”
Ioan 20:27 
 Si astazi se pastreaza aceasta vorba prin popor, atunci cand refuzi sa crezi ceva...
"esti ca si Toma necredinciosul" .
Desi Toma a fost un ucenic care si-a trait o parte a vietii alaturi de Domnul, la propriu vorbind, pentru ca a fost  in fiecare imprejurare in care Isus si-a aratat identitatea, nu doar prin vorbe, ci prin insasi puterea pe care a aratat-o savarsind semne si minuni, totusi Toma, a ajuns intr-un moment al vietii Sale in care s-a indoit de acest lucru.
Dupa inviere, Isus s-a aratat ucenicilor care erau stransi laolalta si le-a zis:
" Pace voua".
 In aceste momente Toma nu era prezent cu ei. Ucenicii care L-au vazut, nu mai avea nevoie sa-L pipaie, sa-L simta, sa puna mana pe urmele cuielor....nu....Isus era in fata lor, insa Toma.....avea nevoie de o confirmare. 
 Adeseori m-am intrebat de ce oare Toma nu a crezut ceea ce a spus Isus?  Daca Toma nu ar fi lipsit de la aceasta partasie cu ucenicii, indoiala nu ar fi fost prezenta in viata lui Toma, si una din invataturile pe care trebuie sa le luam de la aceasta experienta pe care a avut-o Toma este,"de a nu lipsi de la partasia cu fratii nostri". Este poate momentul in care Dumnezeu vrea sa ni se arate sau sa ne vorbeasca, dar lipsind de la aceste partasii, s-ar putea sa pierdem aceasta ocazie minunata.Lipsind de la aceste partasii, indoiala va cuprinde inima noastra, iar aceasta va afecta viata noastra.
Este atat de usor sa crezi in ceva ce vezi, insa este atat de greu sa iti arati credinta in acele momente in care nu vezi, si totusi...trebuie sa crezi. Toma stia ca Isus  a spus ca va invia, insa tot Toma, stia ca Isus a spus si, "ca se vor ridica  multi Hristosi mincinosi", de-aceea  Toma avea nevoie de o revelatie  din partea lui Isus si Domnul i-a dat voie sa Il atinga, iar acest lucru l-a vindecat pe Toma de indoiala. Dupa ce Toma a facut acest lucru, el a ajuns un martor al invierii lui Isus, si acest lucru l-a facut sa spuna:
"DOMNUL MEU SI DUMNEZEUL MEU"
Ce fel de martori suntem noi? 
Mi-a placut una din ideile de azi ale fr. Achim, un prezbiter cu multa experienta care spunea:
 "nu este suficient sa credem ca El exista, nu este suficient sa  credem in invierea Lui, trebuie sa Il si intalnim"
"În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie". 1 Corinteni 15:7-8
Abia dupa ce ti s-a aratat Isus, vei putea fi un martor real al invierii Lui. Abia dupa ce ti se va arata, vei putea scapa de un crestinism formal, un crestinism care nu te va duce nicaieri, un crestinism in care poti spune ca ai doar o religie, dar nu o relatie cu Dumnezeu.
Daca mai exista o urma de indoiala in inima ta dragul meu, roaga-l pe Dumnezeu sa iti deschida ochii mintii sa Il poti vedea, ca mai apoi sa poti spune ca si TOMA:
"DOMNUL MEU SI DUMNEZEUL MEU"