Imi amintesc cu placere o cantare veche cu care am crecut in biserica. Poate ca ni se pare o cantare "depasita", asta ca sa folosesc expresia unor tineri, dar trecand peste acestea, m-am gandit profund la cuvintele sale.
În îndurarea Domnului cum am ajuns nu ştiu;
Răscumpărat pentru ce sunt, care mult am greşit.
Răscumpărat pentru ce sunt, care mult am greşit.
Dar ştiu bine în cine mă-ncred
Nu mă va despărţi nimic de El;
Îmi va da partea veşnică,
Atunci când va veni El.
Nu mă va despărţi nimic de El;
Îmi va da partea veşnică,
Atunci când va veni El.
Eu nu ştiu mie Dumnezeu, Credinţă cum mi-a dat,
Durerile sufletului meu, nu ştiu cum au încetat.
Eu nu ştiu cum Duhul Cel Sfânt, îmi dă convingere,
Pe Isus măreşte-n mine, şi-mi dă stâmpărare.
Eu nu ştiu ce bucurie, Sau câtă durere
Va fi încă a mea parte, pe această cale.
Eu nu ştiu Mântuitorul cât de grab a veni,
Prin moarte sau glas îngeresc să merg îmi va grăi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu