Versetul zilei

7 septembrie 2013

O seara binecuvantata cu Domnul!

Nimic nu poate fi mai frumos decat sa te stii protejat de Dumnzeu.Orice val ar veni peste tine, El e cu tine, si este minunat acest lucru !

Opreste-te-n tacerea ascultarii
S-auzi duiosul glas al indurarii
Sa simti in duh atingerea iubirii
Sa clocotesti sub raza fericirii.

Caci poti trai momente-asa divine
Cand Domnu-si pleaca fata peste tine
Nu te gandi deloc la ce te-asteapta
Nu te lasa chemat de nici o soapta !

Nu cauta solutii la probleme
Si n-asculta durerea care geme...
Stai doar cu Domnul in singuratate
Si lasa-i LUI in stapanire toate.


Eclesiast Quartet - Domnul m a gasit

O floare si cateva momente de reculegere...

Maine ar fi implinit o  frumoasa varsta....Am asezat o floare pe mormant si-am ramas pret de cateva momente langa cruce. O floare si cateva momente de reculegere...e tot ce pot sa mai fac....

Cat este omul in viata, ne putem ruga pentru el, insa  odata plecat dintre noi...
rugaciunea pentru el nu isi mai are rostul. 
Mi-a venit in minte cateva versuri  pe care le recitam in adolescenta, am inceput in gand sa le recit...
Nu stiu de ce aceste versuri...poate pentru ca eram in mijlocul miilor de oamenii care stau sub glie si asteapta. Dar oare ce asteapta...?
Aceea zi mareata? Ziua aceea va fi mareata intr-adevar, dar numai pentru cei care au stiut sa pretuiasca viata.
Sunt mii de oameni fara viata, sunt mii de cruci, fiecare cu povestea lui, fiecare cu suferinta lui, insa toti acelasi sfarsit.
 Daca pe strada suntem diferiti, acolo suntem toti egali.
Oare cati dintre ei au stiut sa aprecieze viata?
Cati au luat in considerare ce spune Biblia, ca exista o viata dupa moarte?
Mi-au venit in minte aceste versuri si parca vroiam sa le spun cu glas tare sa ma auda toti....

                                                      Ce-i viata ta...?

Ce-i viata ta? E o penita
Cu care scrii mereu pe-un drum.
Si-apoi la ultima portita
Tot ce-ai scris, ca pe-o tablita,
Nu se mai sterge nicidecum.

Si vorbe-n vant si fapte rele
Raman pe veci ca-ntr-un album.
Pazit e scrisul tau de stele.
De-ai pune mari intregi sa-l spele,
Nu se mai sterge nicidecum.

In ceasul greu de judecata
Iti vei citi intregul drum.
Vei izbucni in plans deodata.
Dar nici o slova-n lacrimata
Nu se mai sterge nicidecum.

N-o poate sterge decat sange,
Dar sange sfant si nu oricum.
Ce inger trupul sau va frange?
Si-astfel, ce-ai scris, oricat ai plange,
Nu se mai sterge nicidecum.

Isus cel drag veni din zare
Ca tu sa scapi din foc si fum!
Prin El trecutul tau dispare.
Dar daca azi nu-I ceri iertare,
Nu se mai sterge nicidecum.

Isus pe lemn rabda arsita.
Isus e pretul tau acum.
Prin El esti alb ca lamaita.
Si tot ce-a scris candva penita
Nu se mai sterge nicidecum…

Astazi, TU si EU suntem inca in viata si putem sa ne punem aceasta intrebare...
CE-I VIATA MEA ?

Hrana ta zilnica !

7 Septembrie
1 Cronici 17.1-15
Acest capitol reproduce aproape cuvânt cu cuvânt 2 Samuel 7, dar este plăcut să recitim această «conversaţie» minunată dintre Dumnezeu şi un om care a devenit subiect al harului Său. Dumnezeu îi vorbeşte, prin Natan, preaiubitului împărat; apoi acesta din urmă îi răspunde direct. Am experimentat noi astfel de conversaţii cu Dumnezeu (şi cu Domnul Isus)? El comunică cu noi în mod esenţial prin Cuvântul Său, iar noi avem deplina libertate de a-I răspunde prin rugăciune.
Mereu în concordanţă cu caracterul cărţii Cronici (harul), unele cuvinte referitoare la fiul lui David au fost omise. Expresia: „Dacă va face nelegiuire, îl voi mustra..." (2 Samuel 7.14), nu se găseşte în capitolul nostru, ca o dovadă că aici Cuvântul îl are în vedere pe Unul mai mare decât Solomon.
„Eu îi voi fi Tată - declară Domnul - şi el îmi va fi fiu" (v.13). Citarea acestui verset în Evrei 1.5. confirmă şi faptul că acest fiu este, în adevăr, Isus, în care ni s-a descoperit harul. Astfel, subiectul de preţ al conversaţiilor pe care le avem cu Dumnezeu este Isus, Fiul Său preaiubit. „Comuniunea noastră este în adevăr cu Tatăl cu alte cuvinte, putem avea acelaşi gând cu El, iar acest gând se referă la Fiul Său, Isus Hristos (1 Ioan 1.3).

6 septembrie 2013

Hrana ta zilnica !

6 Septembrie
1 Cronici 16.23-43
În acelaşi fel în care prima «strofă» a acestei cântări (v.7-22) corespunde unei părţi din Psalmul 105 (v.l-l5)si ceea ce urmează reuneşte o parte din Psalmul 96 (v.2-12) cu trei versete din Ps. 106 (v. 1,47,48).
 O trăsătură devine însă remarcabilă: tot ceea ce nu corespunde în cei trei psalmi caracterului harului a fost lăsat deoparte. Nu sunt menţionate aici nici fapte rele comise, nici judecata lor meritată.
Când cei răscumpăraţi vor înconjura tronul Mielului şi când vor răsuna cântările cele noi, va mai putea exista atunci vreo amintire copleşitoare a păcatelor acestora (ca în Ps. 106.6,7,13-43 pentru Israel)? Imposibil, deoarece Dumnezeu a promis: „nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor şi de nelegiuirile lor" (Evrei 8.12). Păcatele vor fi menţionate numai atunci când se va spune: „A Aceluia care ne iubeşte şi care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său ... a Lui să fíe gloria şi puterea în vecii vecilor! Amin" (Apocalipsa 1.5-6).
Această scenă se termină prin stabilirea serviciului permanent înaintea chivotului. Fiecare la locul său îşi va împlini, de acum înainte, serviciul sfânt, imagine a celor care aparţin deja adoratorilor adevăraţi.

5 septembrie 2013

Ispitit...dar biruitor !

Citeam de dimineata impreuna cu sotul, un cuvant inainte de a pleca la servici.Ajunsi la Evanghelia scrisa de doctorul preaiubit Luca, asa cum ii placea lui Pavel sa ii spuna(Coloseni 4:14), citeam despre ispitirea Domnului Isus.
Stim ca timp de 40 de zile Domnul Isus s-a retras in pustie, unde a stat in post si rugaciune, insa tot atatea zile, adica 40 diavolul s-a tinut de capul Lui, ispitindu-l in fel si chip.Nu a venit o data, nu de trei ori, nici de 10 ori, ci 40 de zile consecutiv.Realizam ce inseamna asta?
Eu una sincer, stiam ca a stat 40 de zile in pustie, stiam ca a fost  ispitit, insa acest detaliu mi-a scapat, timp de 40 de zile.
Timp de 40 de zile ispitit, nu e usor deloc !
Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustiu, unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile...
Luca 4:1-2/a
Ispitit in fel si chip, pentru ca asa spune Cuvantul:
"După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme..."
Luca 4:13
Ma gandeam atunci cand am citit, cat de siret este. De fiecare data a venit sa Il ispiteasca  exact in punctul vulnerabil, atunci cand i-a fost foame nu a venit sa ii ofere apa sau bani, ci l-a ispitit cu paine.A incercat sa-l ademeneasca  exact unde stia ca e sensibil, doar era flamand, numai ca in toate aceste zile, Isus nu a cedat nici o clipa, de fapt El nu a cedat niciodata.
Interesant este faptul ca diavolul cunoaste Scriptura foarte bine. De fiecare data a avut si un Cuvant din Scriptura ca sa-si justifice propunerea cu care a venit inaintea Lui: 
"căci este scris: „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească”.

De prea multe ori l-am subestimat pe diavol sau poate ne-am gandit ca fiind Copiii lui Dumnezeu nu ar trebui sa fim ispititi, numai ca daca citim acest pasaj, vom vedea ca lucrurile nu stau asa.
Daca Isus a fost ispitit, desi diavolul cunostea identitatea lui Isus, oare cu-atat mai mult pe noi, stiind ca suntem niste vase slabe si neputincioase, oare credeti ca se va da in laturi sa nu ne isipiteasca?
Nuuu...deloc nu se va da la o parte, din contra va sta dupa noi zi si noapte ca sa ne prinda cazand in capcanele lui.Observam ca de multe ori, nu iesim dintr-o incercare ca si intram in alta, si zi de zi....tot ispititi suntem.Problema este ce facem in aceste momente?
Sunt cateva intrebari la care de multe ori incercam sa  gasim un raspuns.
Putem evita in vreun fel aceste ispite?
Este ceva normal in viata de crestin sa avem parte de ele?
Care sunt solutiile sa iesim biruitori din ele?

In fiecare clipa trebuie sa fim vegheatori, altfel...nici o sansa de izbanda !
Matei 26:41
Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.”

Ispitele vor veni si sunt ingaduite de Dumnezeu. In incercari si in ispita  credinta noastra  este supusa testului.
A fi ispitit nu este un pacat, a te lasa ispitit este pacat !
1 Petru 1:5-7
"Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!
În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.."

Dumnezeu ingaduie si toate sunt cu stirea Lui.
1 Corinteni 10:13
 Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.

Singura arma cu care poti birui ispita este rugaciunea si postul. Trecand acest test al credintei vomputea avea parte de cununa vietii care ne-a fost pregatita.
Iacov 1:12
Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.

Nu putem decat sa spunem:
"Doamne da-ne intelepciune, credinta si putere de izbanda in incercari si ispite"

Hrana ta zilnica !

5 Septembrie
1Cronici 16.7-22
Cântăreţii şi muzicienii fuseseră desemnaţi (indicaţi anume). In zilele noastre însă, cântarea nu mai este doar partea unora. Nu ne este tuturor plăcut să cântăm recunoştinţa noastră şi, în special în timpul mesei Domnului, să ne unim vocile în imnuri de adorare? (Efeseni 5.19; Coloseni 3.16). Acum David rânduieşte un psalm nou, „pentru întâia dată", pentru ca, prin Asaf, „să aducă mulţumiri Domnului". Numele Său, lucrările Sale, gloria Sa, relaţiile cu sfinţii Săi, ... câte motive aveau israeliţii să-L binecuvânteze!
 Dar şi mai multe subiecte pentru a-L adora avem noi, cei de astăzi, care-L cunoaştem pe Domnul Isus şi lucrarea Lui de la cruce. Da, să cântăm făcând apel şi la inteligenţa noastră: să medităm la cuvintele pe care le pronunţăm. Imnurile noastre, compuse după Scriptură, desfăşoară multiplele aspecte ale gloriilor Tatălui şi ale Fiului. Este important şi de ajutor să le distingem pe unele de altele.
Cum sunt copiii lui Dumnezeu în raport cu lumea care-i înconjoară? „Un număr mic de oameni, foarte puţini şi străini în ţara aceea" (v. 19). Sunt ei nefericiţi? Din contră! „Glorificaţi-vă în sfântul Său Nume", răspunde v. 10. Numele lui Isus, relaţia noastră, prin El, cu Tatăl Său, iată gloria noastră, bogăţia noastră, bucuria noastră şi, de asemeni, siguranţa noastră (1 Corinteni 1.30, 31)!

4 septembrie 2013

E harul Domnului cu tine..!

E harul Domnului cu tine si trebuie sa recunosti!
E harul Domnului vezi bine, caci alte mii nu sunt ca Tine
N-au harul de-a fi sanatosi.
E harul Domnului cu tine si trebuie sa recunosti!
E harul Domnului vezi bine, caci zi si noapte-i peste tine
E o mana ce te-a protejat.


E harul Domnului cu tine si trebuie sa recunosti!
E harul Domnului vezi bine,  caci alti parinti n-au ca si tine
Copiii binecuvantati.
E harul Domnului cu tine si trebuie sa recunosti!
E harul Domnului vezi bine, caci fara merit chiar de tine
ISUS HRISTOS s-a indurat !

Hrana ta zilnica !

4 Septembrie
1 Cronici 15.25-29; 16.1-6
Versetele 24 şi 25 ale Psalmului 68 fac aluzie la sărbătoarea care se derulează aici sub ochii noştri: „Ei au văzut umbletele Tale, Dumnezeule! (umbletele Fiului lui Dumnezeu prefigurat de chivot) ... Cântăreţii mergeau înainte, apoi cântăreţii cu instrumente cu coarde ..." Dar mai ales Ps. 132 ne oferă posibilitatea să cunoaştem gândurile lui David în această împrejurare solemnă. Intrarea Chivotului în odihna Sa răspundea dorinţei celei mai arzătoare a lui David (Psalmul 132.3-5 şi 8).
Fie ca şi inimile noastre să vibreze la gândul odihnei cereşti în care Domnul Isus a intrat deja, înaintea noastră! Să remarcăm cât de mult depăşesc promisiunile divine ale frumosului Psalm 132 scena din capitolul de faţă: „voi îmbrăca pe preoţii săi cu mântuire; şi sfinţii săi vor izbucni în cântări de bucurie (comp. 1 Cronici 15.17, 28 cuPs. 132.16).
„Voi binecuvânta din belşug hrana sa, voi sătura cu pâine pe săracii săi" (comp.l Cronici 16.3 cu Ps. 132.15).
Cei răscumpăraţi de Domnul sunt chemaţi să-şi exprime bucuria şi lauda fără să mai aştepte odihna cerească. Încă de pe pământ ei se află deja în posesia centrului strângerii laolaltă: Hristos. 
Ei au fost lăsaţi aici ca să facă slujba, să aducă aminte, să mărească (sau să mulţumească), să-L laude (v.4) atât pe Tatăl, cât şi pe Fiul.

La moarte noi nu parasim casa......ci mergem acasa !

Cu toate ca muncim de cand ne nastem si pana murim, ne straduim sa ne ridicam case, sa strangem avutii, cu toate acestea, aici pe oamant nu reusim sa fim fericiti pe deplin si suntem intr-o permanenta framantare.
Imi amintesc de una din cantarile mai vechi pe care le cantam...
"Sunt strain si calator..n-am aici palate
Dar in tara fara nori....ale mele-s toate"
Aici nu suntem decat simpli calatori intr-o lume care este trecatoare.Nefiind casa noastra vesnica...desi noi consideram ca ceea ce avem este "al nostru" si ne putem bucura de ele din plin, iata ca nimic din toate acestea nu ne implinesc si nu ne satisfac.Intalnim greutati, dezamagire si doar probleme.
Acum cateva minute vorbeam cu cineva si imi povestea of-ul pe care-l are si greutatile pe care le intampina.Desi este o persoana care "material" sta foarte bine, acum intampina alte greutati si tot pe aceeasi tema..."mostenirea", si constat ca in ciuda "posesiunilor" pe care le strange un om in viata, tot nefericit este.
Unii dintre noi au toate motivele pentru care ar trebui sa fie fericiti, lipsa grijurilor, lipsa problemelor financiare, confortul pe care il au, toate acestea ar trebuie sa ii faca "very happy".
Intrebarea este: de ce nu este omul fericit?
Cred ca daca Dumnezeu ar ingadui sa fim fericiti pe deplin, ne-am atasa foarte mult de acest pamant si nu ne-am mai dori cerul!
Daca am putea privi cu ochii nostri bogatiile cerului, cu siguranta nu am mai pune pret pe lucrurile de aici de pe pamant. Noi nu le putem vedea cu ochii acum, dar traim prin credinta si privim toate bogatiile care ne asteapta cu ochii spirituali.
Apocalipsa 21 descrie Ierusalimul care este pregatit  pentru cei alesi de Domnul.

 Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se cobora din cer de la Dumnezeu,
 având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră preascumpă, ca o piatră de jasp, străvezie ca cristalul.
 Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi, şi, la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.
 Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi, şi spre apus, trei porţi.
 Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.Îngerul care vorbea cu mine avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei.
 Cetatea era în patru colţuri, şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia, şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă.
I-a măsurat şi zidul, şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul.
 Zidul era zidit de jasp, şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată.
 Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de jasp; a doua, de safir; a treia, de calcedonie; a patra, de smarald; a cincea, de sardonix; a şasea, de sardiu; a şaptea, de crisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de crisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist.
 Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie.În cetate n-am văzut niciun Templu; pentru că Domnul Dumnezeul cel Atotputernic ca şi Mielul sunt Templul ei.
 Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.
 Neamurile vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea.

 Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte.
 În ea vor aduce slava şi cinstea neamurilor.
Realizam noi ce frumusete este ACASA ? 
La moarte noi nu parasim casa......ci mergem acasa !
Ne luptam aici pe pamant pentru nimicuri care trec, dar pentru casa vesnica..tot asa mult ne luptam?
Sunt luptele spirituale pe care trebuie sa le biruim daca dorim acest loc.
Ioan in cartea sa , Apocalipsa, in capitolul 21 incheie cu un verset:
"Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului"
Aici nu sntem decat  straini si calatori, insa daca vrem sa ajungem ACASA in tara mult dorita trebuie sa ne purtam cu frica in toata aceasta pribegie a noastra pe pamant.
"Purtati-va cu frica  in timpul pribegiei voastre"
 Petru 1:17

O zi de toamna, cu multe bucurii in suflet !

Cu gandul la vara care a trecut....vrem, nu vrem...vine toamna.
Desi sunt nascuta toamna, nu este anotimpul meu preferat, insa privind aceasta imagine....cred totusi,
ca si toamna este  deosebit de frumoasa.
Octavian Paler spunea:
Bătrâneţea începe ca toamna. Cu melancolii, cu umbre care se lungesc, cu reverii şi doruri vagi!
 
...sa fie oare doar inceputul....?

O zi frumoasa de toamna va doresc!

3 septembrie 2013

Pedepsit si iertat!


Psalmul 99
Domnul împărăţeşte: popoarele tremură; El şade pe heruvimi: pământul se clatină.
Domnul este mare în Sion şi înălţat peste toate popoarele.
 Să laude oamenii Numele Tău cel mare şi înfricoşat, căci este sfânt!
 Să laude oamenii tăria împăratului, căci iubeşte dreptatea! Tu întăreşti dreptatea, Tu faci dreptate şi judecată în Iacov.
 Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Lui, căci este sfânt!
 Moise şi Aaron, dintre preoţii Lui, şi Samuel, dintre cei ce chemau Numele Lui, au chemat pe Domnul, şi El i-a ascultat
 El le-a vorbit din stâlpul de nor; ei au păzit poruncile Lui şi Legea pe care le-a dat-o El.
 Doamne Dumnezeul nostru, Tu i-ai ascultat; ai fost pentru ei un Dumnezeu iertător, dar i-ai pedepsit pentru greşelile lor.
 Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfânt! 
Căci Domnul Dumnezeul nostru este sfânt!

Atat de interesant este acest verset:
Doamne Dumnezeul nostru, Tu i-ai ascultat; ai fost pentru ei un Dumnezeu iertător, dar i-ai pedepsit pentru greşelile lor.
Un Dumnezeu care ne asculta, un Dumnezeu care ne iarta, dar un Dumnezeu care ne si pedepseste !

Este atat de interesant modul in care aceeasi persoana poate fi si pedepsita, dar si iertata in acelasi timp.
 Nu ne este oare mai de folos sa fim pedepsiti si iertati?


Domnul împărăţeşte: popoarele tremură; El şade pe heruvimi: pământul se clatină.
Domnul este mare în Sion şi înălţat peste toate popoarele.
 Să laude oamenii Numele Tău cel mare şi înfricoşat, căci este sfânt!






In momente grele, cartim sau multumim?

Cartire - a-si exprima nemultumirea prin murmure sau critici, a se plange, a protesta.
Aceasta este definitia cartirii in dex-ul limbii romane.
Cartirea, un fenomen foarte des si vechi intalnit. Il numesc fenomen in prima faza, pentru ca multi nu realizam ca de fapt, cartirea este un pacat care ne poate departi de Dumnezeu.Inca din vechime oamenii au fost afectati de acest pacat.Poporul Israel in pribegia lor prin pustie a cartit si a fost vesnic nemultumit. A cartit impotriva lui Moise, a cartit impotriva lui Aron, dar cel mai trist  ca a cartit si impotriva Domnului si nu o data ...
Desi in toata pribegia lor, Domnul le-a fost de-atatea ori sprijin si adapost, cu toate astea la fiecare pas au cartit si in loc credinta lor sa creasca, mai degraba erau gata a-si parasi credinta.
Exodul 16:2
Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit în pustiul acela împotriva lui Moise şi Aaron.
Numeri 11:1
Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit Domnul, S-a mâniat, s-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei.
Daca citim toata isoria poporului Israel, vom vedea ca in nenumarate randuri poporul a tot cartit, numai ca si rasplata Domnului le-a fost pe masura.

Numeri 14:27-30
„Până când voi lăsa această rea adunare să cârtească împotriva Mea? Am auzit cârtirile copiilor lui Israel, care cârteau împotriva Mea.
 Spune-le: „Pe viaţa Mea! – zice Domnul – că vă voi face întocmai cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele.
 Trupurile voastre moarte vor cădea în pustiul acesta. Voi toţi, a căror numărătoare s-a făcut, numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus, şi care aţi cârtit împotriva Mea, nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.

Astazi din pacate, noi nu suntem cu nimic mai buni decat acest popor. Cartim in fiecare zi, de cand ne trezim si pana ne culcam. Poporul Israel nu este tocmai cel mai bun exemplu in aceasta privinta, de a-l urma.Adeseori in viata noastra apar diferite probeme, iar noi in loc sa cerem calauzirea Domnului si sa asteptam raspunsul Sau, noi facem ceea ce stim cel mai bine, cartim.
Cartirea de fapt, este un pacat care atrage pedeapsa!
 Pavel ne spune ca toate acestea s-au intamplat ca sa ne slujeasca noua drept exemplu.Scriptura ne spune in  Corinteni 10: 5,10
Totuşi cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustiu......
Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de nimicitorul.

Ne-am intrebat cat de multumitori suntem?

Zilele trecute citeam pe un blog, un mic dialog dintre "un om si Dumnezeu"
Suparat acel om, care era crestin, era nemultumit ca intreaga zi Dumnezeu l-a parasit, desi conform Scripturii, avea promisiunea ca va fi cu el in orice vreme.Si incepuse sa ii spuna Domnului necazul sau prin care a trecut din zori si pana in seara. Dimineata a inceput prost, desi a sunat ceasul la ora fixata, totusi a cazut intr-un somn adanc si a intarziat la servici, pe drum  desi era in intarziere a facut pana la roata de la masina....si asa a continuat sa Ii spuna toate problemele cu care s-a confruntat.Numai ca dupa ce a terminat, Dumnezeu i-a dat raspuns la fiecare problema a sa.
In zori cand trebuia sa se trezeasca de fapt venise ingerul mortii sa il ia, numai ca Dumnezeu a trimis ingerul Sau sa il salveze si in aceea lupta care s-a dat pentru el, a trimis un somn adanc peste el, apoi pe drumul care ducea la serviciul lui, ingerul mortii il astepta la ora la care stia ca el va trece pe acolo, numai ca in dragostea Sa, Dumnezeu a ingaduit sa faca pana la roata, tocmai pentru a evita si a nu ajunge la aceea ora acolo...si asa, Dumnezeu i-a argumentat fiecare situatie a sa pentru care crestinul era nemultumit.
Vazand cata grija a avut Dumnezeu de el....crestinul nostru s-a pus pe genunchi cerandu-si iertare pentru faptul ca a fost atat de cartitor si de nemultumitor, apoi i-a multumit cu recunostinta.

Adesea si noi facem la fel, cartim, cartim si iarasi cartim, suntem nemultumiti de anumite situatii prin care trecem, insa nu stim ca toate aceste situatii au fost doar spre binele nostru.
Doamne ajuta-ne sa fim multumitori in orice vreme !

O liniste de mormant....

Nu degeaba se foloseste expresia aceasta, "o liniste ca de mormant"...
Paseam printre morminte...nici o miscare, o liniste deplina. Cat vezi cu ochii, doar varful crucilor stau semet infipte in pamant, cruci mai vechi, mai noi, cruci mai mici...cruci mai mari...
Diferite forme si diverse marimi, insa toate au ceva in comun....toate au scris un nume pe ele... 
"Aici odihneste...."X"...nascut in data de...decedat in data de..."
Mai vezi pe cate-o cruce, un vers de aducere aminte...din partea celor dragi....
Ici si colo....vezi pe cineva plecat deasupra unui mormant, mai pune o floare, mai aprinde o lumanare...mai varsa o lacrima...
De ce lumanare..? Imi spune o batrana...."sa le luminam drumul catre cer". Mda.....!?
Cam acest peisaj il poti vedea  zilnic, daca treci prin cimitir...
Indiferent cat stai acolo, fie ca te duci doar 10 minute, fie ca mergi pregatit sa stai o ora, nu poti sa nu te gandesti si sa nu te intrebi: sa fie doar atat, doar o cruce si un mormant...?
Omul a fost creat doar pentru atat..? Unul pleaca la 18 ani, altul la 25 altul la 50....altul la 90....
Unde este logica...? Care este motivul...? Si totusi...asta-i  realitatea!
Infruntam o realitatea care adeseori doare si nu poate fi inteleasa, insa atunci cand traiesti langa Dumnezeu privesti altfel, accepti ceea ce El a ingaduit fara sa pui intrebari si multumesti ca nu iti este numele pe nici una dintre aceste cruci.

"De n-ar fi El de partea noastra...
Am fi ca praful luat de vant..."
.........
Se lasa seara... se-asterne din nou aceea liniste de mormant.
Ici si colo printre cruci, florile viu colorate si proaspete, raspandesc parfumul lor... 
Plec si privesc in urma...si multumesc Domnului ca mi-a mai dat o zi...!
Maine nu e ziua mea...poate nici a ta...
Si daca va fi...eu stiu ca nu este aici finalul...!
 Isaia 38:16
Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare, căci Tu mă faci sănătos şi îmi dai iarăşi viaţa.


Hrana ta zilnica !

3 Septembrie
Cronici 15.1-24
Să avem curajul să ne recunoaştem lipsurile înaintea Domnului şi înaintea oamenilor (Prov. 28.13). „Nu L-am căutat pe Dumnezeu" „după rânduială" (v. 13), le declară David leviţilor care aveau misiunea să poarte chivotul. De data aceasta însă, toate dispoziţiile sunt date pentru a fi suit „după Cuvântul Domnului". Ce scenă de bucurie şi de laudă! Să remarcăm locul pe care îl ocupă aici Obed-Edom. S-ar fi putut plânge, în mod egoist, văzând chivotul părăsindu-i casa. Nu pierdea el o sursă de binecuvântare odată cu plecarea acestuia? (13.14). Departe aşa ceva de gândurile lui! Binecuvântarea va fi împărtăşită cu întregul
Israel, iar el însuşi, un lev,it dintre fiii lui Core, va exercita simultan funcţiile de uşier (v. 18), de muzician, de conducător al cântării (v. 21) şi de uşier pentru chivot (v.24). Deci de chivot tot nu se va despărţi. Credincios în lucrurile mici, va primi mult (Luca 16.10); pentru că şi-a cârmuit bine propria casă, Dumnezeu îi încredinţează acum o poziţie de răspundere în casa Lui (1 Timotei 3.4-5).
Chenania, şeful leviţilor, devine „învăţător în cântare, pentru că era iscusit" (v. 22). Faptul acesta ne reaminteşte de acel cuvânt al apostolului Pavel: „Voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea" (1 Corinteni 14.15).

2 septembrie 2013

Noapte buna !

In timp ce rasfoiti paginile blogului, puteti asculta muzica, la fel cum era in urma cu 2 ani....
Am ales deocamdata cateva din melodiile dragi mie, data fiind si ora tarzie la care ma aflu, dar daca aveti preferinte sau o anumita melodie pe care doriti sa o ascultati in timp ce va gasiti pe blog, imi puteti scrie mesaj pe adresa de email monna_tabita@yahoo.com sau novacescu.monica@gmail.com, ori la rubrica "comentarii" de la sfarsitul fiecarei postari.

Pana atunci va doresc auditie placuta si noapte buna!

Hrana ta zilnica!

2 Septembrie
1 Cronici 14.1-17
Gloria şi prosperitatea lui David au ajuns la urechile vecinilor săi. Unii, ca Hiram şi poporul lui, caută favoarea şi prietenia împăratului lui Israel; alţii, cum sunt filistenii, nu-şi lasă armele. Să remarcăm că, în concordanţă cu caracterul „Cronicilor", nu apare aici nici o menţiune despre asocierea vinovată a lui David cu Achiş (1 Sam. 27-29), cu excepţia aluziei discrete din 1 Cronici 12.19.
Învingătorul lui Goliat declanşează apoi un atac în două reprize împotriva filistenilor, nu fără să-L fi întrebat de fiecare dată mai întâi pe Dumnezeu. Insistăm din nou asupra acestei atitudini de umilinţă. David nu are încredere în propria capacitate de conducător; nu se sprijină pe propria experienţă militară pentru a decide asupra celei mai bune tactici de adoptat. Când Vrăjmaşul „se suie să ne caute" (v.8), este oare prima noastră reacţie aceea de a-L întreba pe Dumnezeu despre modul cum am putea să-1 învingem pe Satan? Să nu ne încredem în propria înţelepciune şi, înainte ca să dăm piept cu adversarul şi înainte de a lua orice decizie, să-I cerem Domnului Isus sfatul şi ajutorul Său. Cele mai multe dintre înfrângerile noastre înaintea marelui Vrăjmaş nu au altă explicaţie decât aceea că am uitat să căutăm voia lui Dumnezeu.

1 septembrie 2013

CRUCEA !



CRUCEA - este o imagine a condamnarii...si totusi este SOLUTIA IERTARII...!!!
CRUCEA - este o imagine a violentei...si totusi este SOLUTIA IMPACARII...!!!
CRUCEA - este o imagine a suferintei...si totusi este SOLUTIA VINDECARII...!!!
CRUCEA - este o imagine a slabiciunii...si totusi este SOLUTIA PUTERII...!!!
CRUCEA - este o imagine a mortii...si totusi este SOLUTIA VIETII...!!!
CRUCEA - este o imagine a pedepsei capitale...si totusi este SOLUTIA MILEI si SOLUTIA IERTARII Divine...!!!
CRUCEA - este o imagine a urii...si totusi este drumul spre DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU...!!!
CRUCEA - este o imagine a rusinii...si totusi este ONOAREA CRESTINILOR...!!!

O dumineca binecuvantata petrecuta la poalele crucii Domnului Isus!


Hrana ta zilnica !

1 Septembrie
1 Cronici 13.1-14
O dorinţă fericită se naşte în inima noului împărat: să-i redea chivotului locul de onoare care i se cuvenea în Israel şi să adune întregul popor la acest eveniment. Totul pare să se deruleze foarte bine. Bucuria este generală. Din nefericire, un singur detaliu (dar de mare importanţă) fusese trecut cu vederea şi faptul acesta este suficient ca să determine moartea lui Uza; şi, odată cu ea, cea mai mare consternare. 
Ca rezultat al acestei lovituri, bucuria din inima împăratului este înlocuită cu un sentiment de teamă, iar mânia ia locul laudei!
Cuvântul le prescrisese leviţilor să ducă pe umeri chivotul, dar lucrul acesta nu fusese împlinit, probabil din pură ignoranţă. Necunoscând mai mult, ei acţionaseră cât de bine putuseră. Dar tot atât de bine împăratul, care trebuia să-şi facă o copie din cartea legii (Deut. 17.18), cât şi leviţii, răspunzători să înveţe pe popor din ea (Deut. 31.12), se cuvenea să fi cunoscut porunca asupra acestui subiect. De aceea, ei n-aveau nici o scuză. Noi, care avem Scriptura în mâini, suntem răspunzători să umblăm şi să-I slujim Domnului corespunzător învăţăturii pe care ea o conţine.
Chivotul este deturnat spre Obed-Edom şi urmează să rămână trei luni „cu familia" acestui om, în casa lui. Acolo va aduce binecuvântarea, cum o face întotdeauna prezenţa Domnului Isus în casele şi în inimile noastre.