O liniste de mormant....

Nu degeaba se foloseste expresia aceasta, "o liniste ca de mormant"...

Paseam printre morminte...nici o miscare, o liniste deplina. Cat vezi cu ochii, doar varful crucilor stau semet infipte in pamant, cruci mai vechi, mai noi, cruci mai mici...cruci mai mari...

Diferite forme si diverse marimi, insa toate au ceva in comun....toate au scris un nume pe ele... 

"Aici odihneste...."X"...nascut in data de...decedat in data de..."

Mai vezi pe cate-o cruce, un vers de aducere aminte...din partea celor dragi....

Ici si colo....vezi pe cineva plecat deasupra unui mormant, mai pune o floare, mai aprinde o lumanare...mai varsa o lacrima...

De ce lumanare..? Imi spune o batrana...."sa le luminam drumul catre cer". Mda.....!?

Cam acest peisaj il poti vedea  zilnic, daca treci prin cimitir...

Indiferent cat stai acolo, fie ca te duci doar 10 minute, fie ca mergi pregatit sa stai o ora, nu poti sa nu te gandesti si sa nu te intrebi: sa fie doar atat, doar o cruce si un mormant...?

Omul a fost creat doar pentru atat..? Unul pleaca la 18 ani, altul la 25 altul la 50....altul la 90....

Unde este logica...? Care este motivul...? Si totusi...asta-i  realitatea!

Infruntam o realitatea care adeseori doare si nu poate fi inteleasa, insa atunci cand traiesti langa Dumnezeu privesti altfel, accepti ceea ce El a ingaduit fara sa pui intrebari si multumesti ca nu iti este numele pe nici una dintre aceste cruci.

"De n-ar fi El de partea noastra...

Am fi ca praful luat de vant..."

.........

Se lasa seara... se-asterne din nou aceea liniste de mormant.

Ici si colo printre cruci, florile viu colorate si proaspete, raspandesc parfumul lor... 

Plec si privesc in urma...si multumesc Domnului ca mi-a mai dat o zi...!

Maine nu e ziua mea...poate nici a ta...

Si daca va fi...eu stiu ca nu este aici finalul...!

 Isaia 38:16

Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare, căci Tu mă faci sănătos şi îmi dai iarăşi viaţa.