Versetul zilei

27 februarie 2016

Nu-ti risipi cancerul!


-Iti vei risipi cancerul atunci cand nu-l poti privi destinat direct din partea lui Dumnezeu pentru tine, El ingaduie toate pentru un scop anume!
-Iti vei risipi cancerul daca il privesti ca blestem si nu ca pe un dar!
-Iti vei risipi cancerul daca cauti mangaierea mai mult de la altii, decat de la Domnul!
-Iti vei risipi cancerul daca refuzi sa te gandesti la moarte!
-Iti vei risipi cancerul daca crezi ca a-l invinge inseamna doar a ramane in viata si nu a-l pretui pe Hristos, chiar in mijlocul cancerului tau!
-Iti vei risipi cancerul daca vei petrece mai mult timp citind despre cancer, decat citind despre Dumnezeu!
-Iti vei risipi cancerul daca il lasi sa te izoleze de ceilalti in loc sa-ti adanceasca relatiile prin manifestarea afectiunii!
-Iti vei risipi cancerul daca te vei intrista ca cei care n-au nadejde!
-Iti vei risipi cancerul daca vei continua sa tratezi pacatul ca si mai-nainte!
-Iti vei risipi cancerul daca nu-l vei folosi ca un mijloc de marturie pentru slava lui Dumnezeu

E un mare har sa poti fi bucuros in necaz....

Biblia spune:
” plangeti cu cei ce plang”, iar in alt verset spune  ”mai bine sa te duci intr-o casa de jale decat intr-una de petrecere”. Asta am facut, si ce bine este !!!!
Ieri, la ARAD a avut loc o seara de priveghi, al prietenei mele dragi Marcela.

M-am dus din dragoste pentru Marcela, m-am dus sa fiu alaturi de cei ramasi in urma ei, mama Marcelei, sotul Nelu, fiica Diana si ginerele Mihai si copiii, si am plecat cu gandul sa fiu o incurajare pentru ei. Din nou am constatat ca eu am fost cea incurajata si chiar daca Marcela era doar un pumn de tarana in fata noastra, prin marturia ei ea a fost cea care ne-a incurajat pe toti cei prezenti.
Atitudinea ei in suferinta ne-a dat curajul si puterea sa fim tari noi cei ramasi, in fata cuptorului care poate va veni peste noi.
De cuptor nu suntem scutiti si fiecare avem sau vom avea parte intr-un fel sau altul, insa trebuie sa stim cum trecem biruitori prin cuptor.
Pentru Marcela cuptorul a fost...CANCERUL.
Desi era un bolnav in faza terminala, si asta s-a produs cu repeziciune, in toata aceasta perioada n-am auzit-o cartind sau fiind suparata pe Dumnezeu  sau suparata pe viata. De fiecare data cand am vorbit cu ea imi spunea: ”daca Domnul vrea, El ma poate vindeca, poate va vrea sa ma duca acasa, El stie ce este mai bine si voia Lui sa se faca”
 Si s-a facut!
Anul trecut spre finalul anului a fost ziua multumirii in biserica unde mergea ea. A vrut si si-a dorit sa mearga si sa marturiseasca credinciosia lui Dumnezeu fata de ea, chiar si in cuptor. A facut-o! Cuvintele ei au ramas inregistrate si aseara au fost proiectate pe un monitor si fiecare dintre noi am putut vedea  si revedea marturia ei.
Inaltator moment....!
Sa stii ca mai ai de trait o zi, poate doua, poate o saptamana, dar cu toate acestea sa ai zambetul pe buze si sa poti spune:
”CHIAR SI DIN VALE...SE POT VEDEA PISCURILE INALTE!”
Astazi cuptorul s-a incheiat pentru Marcela, insa el sta deschis sa intre altcineva in el, poate eu, poate tu, nu vom stii. Dar ceea ce trebuie sa stim...este ca Dumnezeu este cu noi si acolo.
Tovarasii lui Daniel au fost aruncati in cuptorul cu foc, trei la numar. Nebucadnetar a vazut patru, cu toate acestea din cuptor au iesit tot trei.
Ce inseamna asta?
Dumnezeu era deja in cuptor, a fost cu ei, i-a pazit, i-a scos biruitori de-acolo, insa El a ramas in cuptor. De ce?
Pentru ca atunci cand va trebui sa trecem prin cuptor, eu sau tu, El sa ne fie alaturi!
El este in cuptor, El Om al durerii si obisnuit cu suferinta, sta si ne asteapta. Asa ca indiferent prin ce cuptor va ingadui sa trecem...EL VA FI CU NOI.
Cu aceste ganduri am plecat incurajata, maingaiata si cu speranta revederii in cer.
Domnul sa fie laudat in toate si-I multumesc ca am avut harul sa cunosc asa o femeie minunata.
Pana in ziua aceea Marcela draga iti spun:
”La revedere-n cer!”

Pentru cei care doriti sa vedeti intreg programul, si credeti-ma merita doar pentru a fi incurajati prin necazul prin care treceti, puteti urmari in arhiva bisericii intreg programul de priveghi, vineri 26.02.2016
http://www.bisericadragostea.ro/ro/site/display/page/31/arhiva-video.html
Momente frumoase din viata Marcelei
Marcela si nepotica Gregory
Marcela si nepotei ei
Marcela si fiica ei Diana.
Marcela, ginerele sau mai bine copilul ei Mihai, Diana si Greg
Marcela si nepotica la spital in Austria.
Cancerul i-a distrus trupul, dar nu i-a omorat sufletul.
1. Acum privim spre cer sfios ca-ntr-o oglindă
Şi multe lucruri ni se par de ne'nţeles;
Adesea nedreptatea-ncerca să învingă
Fiindcă rodul muncii încă n-am cules.

R: /: Va fi o zi când vom vedea faţă-n faţă
Când vom primi răspuns la mii de întrebări
Dar pân-atunci trăim crezând privind prin ceaţă,
La lucruri ce se par în depărtări. :/

2. De ce-i atâta suferinţă printre oameni
De ce săracii mor de foame între noi?
Când unii se desfată-n lux şi înbuibare
Pe alţii lasă chiar să piară în nevoi?

3. Oricum am vrea să nu mai fie-n lume ură
Să fie sfântă armonie între fraţi
Să nu mai fie aurul închis în zgură
Şi robii toţi să fie-odată dezlegaţi.

4. Îndepărtat de Dumnezeu ca şi Sodoma
Pământul s-a umplut acum de urâciuni;
Dar iată ce-a adus păcatul printre oameni
Dureri, necaz şi nesfârşite-amărăciuni.

Hrana ta zilnica!

27 FEBRUARIE
Psalmul 148
Acest psalm dă avânt laudei universale. Ea va răsuna şi în ceruri (v. 1-6) şi pe pământ (v. 7-13). Ce concert de proporţii, la care fiecare făptură va avea o notă de interpretat! 
Dar cum să înţelegem că până şi lucrurile materiale sunt chemate să se alăture acestei simfonii? (v. 3, 7...). Romani 8 ne învaţă că, de la cădere, „creaţia a fost supusă deşertăciunii" şi că omul nu se foloseşte de ea decât pentru a se glorifica pe sine. Va veni însă clipa când, în sfârşit „izbăvită din robia stricăciunii", creaţia îl va glorifica numai pe Dumnezeu (Romani 8.20,21; Isaia 55.12,13). „Suspinele" de acum vor face loc unei satisfacţii plenare. 
In felul ei, creaţia va istorisi gloria lui Dumnezeu, iar glasul ei va fi auzit (Psalmul 19.1-3). Va preamări deopotrivă pe Creatorul ei şi pe Eliberatorul ei, pe Acela care a făcut-o şi pe Acela care va face posibilă, prin crucea Sa, „aşezarea din nou a tuturor lucrurilor" (Fapte 3.21).
Versetul 12 ne aminteşte de frumosul răspuns dat de Moise lui Faraon: „Vom merge cu tinerii noştri şi cu bătrânii noştri, cu fiii noştri şi cu fiicele noastre,... pentru că avem să celebrăm o sărbătoare pentru Domnul" (Exod 10.9). 
Iar versetul 14 ne arată locul pe care, în lumea viitoare, Dumnezeu i-1 va da lui Israel, acestui popor care este aproape de El

26 februarie 2016

Interviu cu Eugenia Lup

Văzând că nu reuşesc să găsesc răspunsuri la întrebările mele, am hotărât să-mi iau viaţa. Nu mai aveam pentru ce să trăiesc.”
“Atunci am simţit o uşurare uriaşă. Parcă o pătură neagră mi s-a luat de pe minte. Am simţit pacea şi dragostea lui Dumnezeu cum îmi cuprinde inima.”
„Copilul e deja aruncat şi s-ar putea să-ţi pierzi şi soţia.”
“Eu am doar mamă, pe tata nu-l cunosc. Tata a părăsit-o pe mama, înainte de a mă naşte eu, când mama era gravidă cu mine.”
„Cine sunt eu? De ce mi se întâmplă mie toate lucrurile acestea? Şi care este scopul meu în lumea aceasta?”
Doamne de ce s-a întâmplat asta? De ce ai îngăduit accidentul ăsta?”
“Eugenia era pe patul spitalului din Turnu Severin, când medicul mi-a spus că s-ar putea să o pierd. I-am cerut medicului să facă orice să salveze şi copilul şi pe Eugenia.”
Eugenia Lup era o handbalistă foarte bună. Şi-ar fi dorit să devină jucătoare profesionistă sau antrenoare de handbal. O operaţie şi un accident i-au oprit brutal cariera. Iar de aici până la sentimentul prăbuşirii unei lumi de visuri nu a fost decât un pas. Următorul pas a fost gândul sinuciderii datorită senzaţiei de inutilitate pentru lumea aceasta şi pentru cei din jur.
Cristos i-a ieşit în cale, a apucat-o de mână şi a ajutat-o să înţeleagă valoarea imensă pe care o are în ochii lui Dumnezeu. Prin faptul că El însuşi, Cristos a murit în locul ei pentru păcatele ei.

Eugenia Lup:
– Eu am doar mamă, pe tata nu-l cunosc. Mai am o soră.
Tata a părăsit-o pe mama, înainte de a mă naşte eu, când mama era gravidă cu mine.
Mie îmi plăcea foarte mult sportul. Am jucat handbal în echipa de juniori în Drobeta Turnu-Severin. Încercam să fiu cea mai bună, iar când nu voi mai putea juca hanbal, doream să devin o antrenoare de handbal bună.
Reporter:
– Ai ajuns sportivă bună. Doar că acum alergi pentru o altă cunună. O cunună care nu veştejeşte. Şi într-o alt fel de alergare. În alergarea de a câştiga premiul pe care Cristos îl va da în “Ziua aceea” tuturor celor ce îl vor fi iubit pe El.
Cum s-a desfăşurat cariera ta din handbal?
Eugenia Lup:
– M-am îmbolnăvit şi a trebuit să întrerup antrenamentele. Doctorul mi-a interzis orice fel de efort fizic. Am sperat că totul se va rezolva şi voi putea să merg mai departe. Însă după doi ani de tratament nu a fost nici un rezultat pozitiv şi a trebuit să mă operez...[.....]
Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Stiri Crestine.ro – Interviu cu Eugenia Lup 

Avertizarile Domnului...

De cateva luni de zile la rugaciune, Duhul lui Dumnezeu ne-a instintat prin proroci pe noi si pe multi altii, ca va incepe sa-si cheme acasa copiii sai, si in mod special va chema VLASTARE TINERE, atat credinciosi cat si necredinciosi.
Stiu ca pentru multi ceea ce spun e de neinteles, altii NU CRED, iar altii privesc cu batjocura aceasta lucrare a lui Dumnezeu.
Indiferent in ce categorie te incluzi, dragul meu, realitatea confirma ca DUMNEZEU NU MINTE NICIODATA.
Suntem doar luna februarie....si atatia tineri s-au dus...si se vor mai duce.

Daca saptamana trecuta am avut si priveghi si inmormantare in fiecare zi, si saptamana aceasta este aproape la fel.
DUMNEZEU ESTE DUMNEZEU SUVERAN, SI EL FACE CE VREA, IN CER SI PE PAMANT!
Bine este sa ne punem viata in randuiala fiecare pentru ca niciunul nu stim cand suntem chemati ACASA.
Dar cerul este pentru tine ACASA?
Te poti dezlipi de ceea ce lasi in urma?
Esti pregatit sa stai in fata Tronului lui Dumnezeu?
Biblia spune ca TOTI ne vom infatisa inaintea LUI, unii pentru judecata iar altii sa-si primeasca rasplata.
”Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos” Romani 14:10/b
Mediteaza dar astazi la viata ta.....!

Un alt inger a plecat ACASA!

Sa-I spun lui Dumnezeu ca e prea mult....?
Nu mi-as permite! 
El este suveran in cer si pe pamant ! Niciodata nu vom putea intelege lucrarea Lui. Uneori e dureroasa, lasa in urma lacrimi, durere si multe intrebari, insa trebuie s-o acceptam.
La revedere-n cer Eugenia draga! 
Dumnezeu te-a iubit mai mult si te-a chemat acasa!

Hrana ta zilnica!

26 FEBRUARIE
Psalmul 147
Fiecare din Psalmii 146-150 încep şi sfârşesc cu cuvintele: lăudaţi pe Domnul (Ian)", altfel spus,, Aleluia (Halelu-Iah)". Acest strigăt de bucurie va răsuna pe tot pământul când Israel va fi adunat, iar Ierusalimul, reclădit (v. 2).
In cine îşi găseşte Domnul plăcerea? In cei care se tem de El şi care aşteaptă smeriţi bunătatea Lui. Dimpotrivă, Lui nu-I place puterea cu care omul se glorifică (v. 10, 11; Apocalipsa 3.8). Chiar în secolul vitezei, cum este cel pe care-1 traversăm noi, Cuvântul Domnului nu recurge la „picioarele oamenilor" (v. 10), nici la ultimele cuceriri ale tehnicii, ca să alerge cu iuţeală (v. 15; 2 Tesaloniceni 3.1). Dacă fiecare credincios ar da mărturie acolo unde se află, atunci evanghelia s-ar răspândi rapid, prin propria ei putere (Psalmul 68.11).
Lucrările nepătrunse ale lui Dumnezeu cuprind aspecte atât de diferite, cum ar fi vindecarea celor care au inima zdrobită... (v. 3) şi socotirea numărului stelelor (v. 4). El face să alterneze anotimpurile, pentru binele făpturii Sale; pregăteşte ploaia (v. 8; Deuteronom 28.12), dă zăpada (v. 16), face să sufle vântul Său (v. 18). Ne gândim noi la aceasta atunci când ne plângem de vremea pe care El o face?
Da, „mare este Domnul nostru şi mare în putere; înţelepciunea Lui este nemărginită" (v. 5)!

25 februarie 2016

La revedere-n cer, Marcela!

Multe stari sufletesti reusim sa le mascam fata de cei din jur, insa atunci cand pierzi pe cineva drag, oricat te straduiesti...nu reusesti.
Astazi am mai pierdut pe cineva drag...
Cat inca era in viata, i-am spus ca n-o sa plang...dar se pare ca n-am resusit sa ma tin de cuvant.
Despartirile sunt dureroase, desi n-ar trebui sa fie atunci cand stim ca sunt doar despartiri de scurta durata.
Prietena mea draga a fost chemata de Domnul!
Domnul i-a scurtat suferinta si n-a ingaduit sa sufere mult timp.
II multumesc Domnului ca mi-a daruit in jurul meu  astfel de prieteni.
Curajul ei m-a marcat profund. Desi stia ca omeneste sansele sunt slabe de a se vindeca  de cancer, totusi  stia ca Dumnezeu daca vrea, o poate vindeca. Dar n-a cerut acest lucru, ci intotdeauna a zis: ”Voia Domnului sa se faca”
N-am auzit-o cartind niciodata, n-am vazut-o suparata niciodata, zambetul a fost mereu pe buzele ei si cuvinte de incurajare a avut intotdeauna pentru mine, dar si pentru altii.
Aceasta era Marcela!!!



Eu am plecat... dar nu vă întristaţi căci mă aşteaptă-n ceruri Tatăl meu...
Mi-a pregătit o casă minunată si îmi va da cununa... Dumnezeu!
Voi vă păstraţi credinţa ne-ntinată si-atunci când timpul sigur va să vie

Şi drumul vostru-aici se va sfârşi, ne-om întâlni cu toţi în veşnicie!

Hrana ta zilnica!

25 FEBRUARIE
Psalmul 146
Să nu aşteptăm să fim în cer, pentru a-L celebra pe Dumnezeul nostru Mântuitor. „Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi declară psalmistul în versetul 2 (comp. cu Psalmul 34.1).
Numai El merită închinarea noastră, ca şi încrederea noastră. Versetele 3 şi 4 ne avertizează în mod serios să nu ne punem încrederea în om, pentru că acesta este un pericol care ne pândeşte constant şi care poate lua mai multe forme (de exemplu, căutarea unei recomandări). Să nu ne aşteptăm la niciun sprijin din partea mai-marilor, chiar dacă, ocazional, Dumnezeu Se foloseşte de ei pentru a ne face bine! Oricât de înalte poziţii ar avea oamenii, la ei nu este mântuire (v. 3); ei sunt ca o suflare (Psalmul 144.4) şi, dacă sunt necredincioşi, vor pieri odată cu toate planurile lor (v. 4).
Noi avem ca Tată un Dumnezeu infinit de puternic, infinit de înţelept şi care ne iubeşte.
Ce ne trebuie mai mult?
Versetele 7 şi 8 ilustrează ce face evanghelia: îi pune în libertate pe captivii lui Satan (v. 7); deschide ochii credinţei (Efeseni 1.8), îi ridică pe cei care merg încovoiaţi sub poveri prea grele. Domnul îi iubeşte pe cei drepţi (v. 8). Străinul, orfanul şi văduva se bucură de îngrijirea Lui pentru necesităţile lor. Domnul Isus, pe pământ, prin vindecările făcute, S-a făcut recunoscut ca Dumnezeu e puternic şi plin de dragoste (Luca 4.18,19şi 13.13).

24 februarie 2016

Pune pret pe ce ai acum, nu dupa ce ai pierdut!

Niciodata nu stim sa pretuim ceea ce avem acum, punem pret doar dupa ceea ce am pierdut. 

Stim sa pretuim sanatatea, doar abia atunci cand suntem bolnavi.
Stim sa pretuim prietenii, dar abia dupa ce i-am pierdut.
Stim sa punem pret pe multe lucruri, dar abia dupa ce nu le mai avem.
Si ca sa invatam sa punem pret pe toate acestea am unele recomandari. Ce altceva este cel mai de pret inaintea tuturor, a prietenilor sau a altor lucruri, daca nu sanatatea?
Ca sa pretuiesti sanatatea, mergi la capataiul unui bolnav si ai sa intelegi valoarea ei!

Astazi mi-am propus sa merg sa vizitez un bolnav. Mi-am propus sa merg sa incurajez, sa-l fac sa zambeasca, sa-l fac sa uite de necaz si suferinta. Surprinza insa mi-a fost maxima!
Daca mi-am propus sa fiu eu cea care incurajeaza, iata ca lucrurile s-au inversat, eu am fost cea incurajata.
Astazi am aflat cu adevarat ce inseamna ceea ce am cantat de nenumarate ori, dar fara sa realizez ce cant:
”Sa ai pace in mijlocului necazului tau
Sa ai pace, caci tu esti fiu de Dumnezeu
Cand cei din jur te vor privi, cu pacea ta ii vei uimi, 
Cand plin de pace, vei birui” 

Cu putin timp in urma, sotul unei prietene a primit un diagnostic - 48 de ani.
Scurt si taios-  diagnosticul - CANCER!
Bineinteles pentru toti cei care il cunoastem vestea a venit ca un trasnet, insa evolutia galopanta a bolii ne-a adus repede cu picioarele pe pamant. O perioada, dupa ce am aflat chiar de la prietena mea, dar si sora mea in Domnul, am evitat sa vorbesc despre acest lucru, tocmai pentruca nu am stiut cum au acceptat ei, ca familie, aceasta veste. N-am putut sa fac nimic, doar sa ma rog!
 Astazi insa am hotarat ca e momentul sa-i vad sau cel putin sa-i vorbesc. Am fost acceptata cu bucurie si invitata chiar sa merg sa-i vizitez.

Dragii mei prieteni, dar mai ales crestini, recomand tuturor o terapie de acest gen pentru a cobori noi, cei sanatosi cu picioarele pe pamant.
Recomand o vizita la un bolnav de cancer, fie acasa sau intr-un salon de spital.
Credeti-ma pentru noi, cei care suntem sanatosi este benefica aceasta vizita, chiar daca ceea ce spun este o mirare. Este benefica in primul rand din punct de vedere spiritual. O asemenea vizita te poate ajuta sa iti faci ordine in viata, te ajuta sa iti aranjezi prioritatile din viata ta, te ajuta sa intelegi cine esti TU si cine este DUMNEZEU cu adevarat.
Ma asteptam sa gasesc o familie debusolata, speriata, la capatul puterilor sau daca nimic din toate acestea, macar o familie necajita. Nici vorba!
Am gasit un om cu zambetul pe buze, un om chiar daca fizic 80%  este mai mult mort decat viu, insa am gasit un om 100% viu pentru Hristos!
Am gasit o familie plina de liniste sufleteasca, o familie care se increde in Domnul, o familie plina de pace chiar daca ei sunt in mijlocul unei mari furtuni.
Va las pacea mea, va dau pacea mea! 
Numai ca pacea pe care ne-o da Domnul nu este o pace cum ne-o da lumea. Este pacea venita din cer, pacea pe care o da doar Domnul!
Sa poti sa zambesti cand trupul suspina de durere si suferinta? Sa poti sa ai zambetul pe buze cand esti tintuit  intr-un pat si n-ai puterea sa te ridici? Sa ai puterea sa te rogi si sa-i multumesti cand esti constient ca secunda pe care o traiesti s-ar putea sa fie ultima?
DA! DA! DA! 
Asta inseamna sa ai pace! Asta inseamna sa fii FIU de DUMNEZEU!

Oridecate ori citeam versetul acela in care Dumnezeu spunea:
‘Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul, şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?’, 
mi se parea parca prea brutal, insa intr-adevar constat ca nu e brutal deloc.
Cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu traiesc asa cum traiesc. Traiesc pentru ca nu-L cunosc. Insa sa fii crestin, sa cunosti acest Cuvant, sa stii despre Dumnezeu si sa continui sa traiesti ca un nebun....asta-i curata nebunie.
Cred ca pentru a iesi din aceasta stare de nebunie, in care toata lumea goneste nebuna dupa confort, dupa bani, dupa lucrurile acestea pamantesti, indicat ar fi sa cunoastem mai indeaproape pe acei carora le atarna viata doar de un fir de par.
Doamne da-ne inelepciune sa rascumparam vremea!



Hrana ta zilnica!

24 FEBRUARIE
Psalmul 145
Hristos, Căruia David îi este doar un simbol, intonează aici lauda (vezi titlul) care, în cei din urmă psalmi, se va extinde la întreaga creaţie (comp. cu Psalmul 22.25...). Şi noi putem cânta cu El: „Te voi înălţa, Dumnezeul meu,... în fiecare zi Te voi binecuvânta, ... în vecii vecilor". Domnul este mare, de o măreţie nepătrunsă (v. 3). Lucrările Lui sunt puternice (v. 4, 12), minunate (v. 5) şi înfricoşătoare (v. 6). Bunătatea Lui este mare (v. 7, 8) şi universală şi va „răsuna amintirea" ei pretutindeni. Puterea Lui va fi vestită, iar dreptatea Lui, cântată tare. 
Una din gloriile Lui însă le va depăşi pe toate celelalte: este îndurarea Domnului (v. 8). Ea aduce mântuirea; de mai multe ori, versetele 14-20 îi enumera diversele ei manifestări: „Domnul susţine" (Psalmul 37.24)..., deschide ochii (Psalmul 146.8)..., dă hrană, satură (Psalmul 107.9)..., este alături de cei care-L cheamă (Psalmul 34.17,18)..., împlineşte dorinţa celor care se tem de El, le aude strigătul, îi salvează, îi păzeşte pe cei care-L iubesc. Da, „noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har" (loan 1.16). Iar toate verbele la persoana întâi, timp viitor, „Te voi înălţa, ... voi binecuvânta,... voi lăuda,... voi spune,... voi rosti lauda", nu sunt decât răspunsul potrivit al răscumpăratului la desfăşurarea acestei îndurări.

23 februarie 2016

Emotii dupa 40 de ani!

A vizitat de mai multe ori orașul canadian, însă nu a intrat niciodată în sala în care a reușit cea mai importantă performanță din istoria gimnasticii mondiale.
În această vară, se împlinesc 40 de ani de când Nadia Comăneci a luat primul 10 din istoria gimnasticii.

Amintiri dupa 36 de ani!


Cam asa mi-am trait eu copilaria....
Aseara rasfoind un caiet al mamei mele cu cantari, am dat intamplator in el de o scrisoare pe care am primit-o eu de la o prietena de-a mea, o fata din biserica in care am crescut, ea fiind plecata la liceul sanitar in Arad. Scrisoarea dupa cum vedeti era datata in anul 1980....!!!
Sincer am ramas uimita sa gasesc asa ceva dupa exact 36 de ani, (21.02.1980)
Am stat si m-am gandit...cat de mult ne-am schimbat, cat de mult a evoluat lumea, noi, copiii nostri, totul.
Cine mai sta astazi sa-si scrie scrisori???
Copiii nostri nici macar nu stiu de asa ceva. Din pacate generatia de azi e generatia "butoanelor".
Cu toata tehnica, cu toate cunostintele dezvoltate pe care le au, din pacate pentru ei......si ma abtin ca nu vreau sa-i judec, de-altfel am si eu copii. Insa trebuie sa recunoastem ca tehnica nu i-a ajutat prea mult, nu ca nu ar fi avut ce sa invete, insa atractia spre alte lucruri a fost mai mare decat dorinta de a invata lucrurile folositoare si bune.
Zilele trecute ma uitam la un elev de liceu care scria o declaratie. Habar n-avea....nici formularea, dar nici asezarea in pagina...
E trist ca in loc lumea sa evolueze, ea merge spre regres
Pacat....

Laptarul si brutarul!

Hrana ta zilnica!

23 FEBRUARIE
Psalmul 144
„Învaţă-mă să fac voia Ta", era rugăciunea Psalmului 143 (v. 10). Acum, în Psalmul 144, David cere: „deprinde-mi mâinile pentru luptă...". Şi lupta creştină are „legile" ei (2 Timotei 2.5), iar fiecare creştin care „vrea să placă celui care 1-a înscris la oaste" (2 Timotei 2.4) trebuie să facă, într-un fel, pregătire militară. Cu toate acestea însă, pentru câştigarea victoriei, creştinul nu se bizuie nici pe experienţa dobândită, nici pe curajul lui. Domnul - aşa cum declară psalmistul -este „cetăţuia mea, turnul meu înalt, ... scutul meu şi Cel în care mă adăpostesc" (v. 2).
Eliberarea de sus care va veni ca răspuns la strigătul rămăşiţei (v. 5-11) va deschide în sfârşit porţile binecuvântărilor mileniale (v. 12-15). Să nu uităm niciodată că, spre deosebire de Israel, popor pământesc, creştinul are acum binecuvântări spirituale, „în locurile cereşti, în Hristos" (Efeseni 1.3). In consecinţă, aceste binecuvântări - ca şi Hristos - nu pot fi atinse de încercările de pe pământ, iar noi le putem gusta chiar şi în cele mai mari dificultăţi.
Invers, dacă totul pare, să meargă bine cu sănătatea noastră, cu afacerile şi cu viaţa de familie, să nu tragem concluzia că şi sufletul nostru prosperă, nici că avem aprobarea Domnului. 
S-ar putea să fie cu totul altfel...

22 februarie 2016

Mai presus de orice, avem nevoie de rugaciune!

Uneori ma gandesc sa ma opresc din a mai scrie pe blog. Nu din motive de timp, nici din lipsa de calauzire, ci pentru faptul ca asa abundenta de hrana spirituala ca acum, parca n-a fost niciodata. Bloguri, diferite site-uri crestine, biserici care transmit live, predici inregistrate care pot fi vazute si video si audio, cd-uri peste tot, literatura crestina din abundenta, posturi de radio, tv, tot ce vrei. Chiar traim vremea in care putem spune ca Evanghelia a ajuns la orice ureche. Doar urechile infundate nu aud vocea lui Dumnezeu, dar nu o aud nu pentru ca lor nu le vorbeste Dumnezeu, ci pentru ca nu vor sa auda.
Cred ca nevoia acuta acum, nu este de cuvant, mai ales pentru noi crestinii, ci de RUGACIUNE.
Uitati-va la ora actuala in biserici si veti vedea ca am dreptate!
 Cat este ”spectacol” ca sa fiu mai directa si cat este ”calauzirea Duhului”?
Nu am nimic cu cantarea, cu poezia sau orice alt punct din program, insa atat de mult a ajuns sa umple acestea timpul incat pentru rugaciune alocam foarte  putin timp. 
Mi-a venit in minte un verset din Matei:
”Casa Mea se va chema o casa de rugaciune, dar voi ati facut din ea o pestera de talhari”.
De ce nu i-o fi dat alta denumire? De ce a numit-o Domnul Isus - casa de rugaciune?
Cate asemenea case, au mai ramas intr-adevar, case de rugaciune?
Oricat de mult ne place cantarea, versurile sau orice altceva, desi eu sunt un iubitor al muzicii, insa trebuie sa recunosc ca rugaciunea este arma oricarui credincios si la ora actula am nevoie mai mult de rugaciune.
Trebuie sa stim ca noi suntem intr-un razboi, ori fara arma....ce-am putea face?
Nimic!!!
Intr-o vreme ca aceasta in care suntem instintati de Domnul pe toate caile, prin prorocii, prin vise, prin vedenii, prin Cuvant  si calendarul divin a inceput sa se deruleze contra cronometru avem nevoie de calauzire si de putere, iar aceasta nu o primim stand la un pahar de vorba, nici stand intr-un fotoliu la o ceasca de cafea ascultand muzica. Puterea o primim pe genunchi, in post si rugaciune. 
Biserica are nevoie de unitate!
 Avem nevoie ca Domnul sa reverse asupra noastra putere, avem nevoie sa deschida zagazurile cerului pentru a revarsa Duhul Sfant peste noi.
Vin vremuri rele si nu vom putea face fata. Cred cu tarie ca singura noastra sansa de biruinta in fata atacurilor celui rau este doar prin puterea Duhului Sfant.Biserica e atacata, familia e atacata, copiii nostri sunt atacati si sunt atrasi in cursele celui rau, noi uneori abia ne putem ridica dupa un atac spiritual, slujitorii nu mai au putere, toti suntem secati si vlaguiti, tocmai pentru ca lipseste rugaciunea sau nu este suficienta. 
Cred ca fiecare crestin se roaga, insa acum chiar avem nevoie sa facem rugaciuni, pana intr-adevar NE RUGAM. Greseala noastra a multor crestini este ca am cam invatat rugaciunile ca pe o poezie, ori rugaciunea este aceea stare in care Il simti pe Dumnezeu chiar  langa tine, cand simti atingerea Lui, cand simti ca toata povara ta a preluat-o El. Rugaciunea te aduce intr-o stare de libertate deplina.
Ma rog ca Dumnezeu sa puna in inma noastra acel foc, aceea pasiune in care sufletul nostru sa tanjeasca dupa Domnul. 


O saptamana minunata!

Am un obicei, in fiecare dimineata imi scot capul pe geam si privesc rasaritul.
 Iubesc sa fac acest lucru si de fiecare data imi vine in minte cuvintele pe care Dumnezeu le-a spus lui Iov:
Unde erai tu când am întemeiat pământul?
 Spune, dacă ai pricepere.Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi  fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? 
Unde eram eu...? Unde era-i tu? 
Daca  Dumnezeu n-ar ingadui viata peste noi, am putea noi sa ne bucuram in fiecare zi de acest rasarit de soare? Am putea sa mai vedem lumina zilei fara EL?
Omul crede ca i se cuvine tot si ia viata ca si cum e dreptul lui. Dar nu este asa!
Noi avem viata pentru ca EL ne da viata!
 Nu pentru meritul nostru, ci pentru meritul Fiului Sau ISUS Hristos!
De-aceea sa-I multumim si astazi pentru acest rasarit minunat si Harul Lui sa fie si astazi peste toti cei ce-L iubesc pe Domnul!

Hrana ta zilnica!

22 FEBRUARIE
Psalmul 143
„Ascultă-mi rugăciunea, ... — strigă cel credincios din adâncul necazului - nu-mi ascunde faţa Ta,... răspunde-mi". Ce contrast între această nelinişte şi siguranţa plină de pace pe care o poate avea astăzi creştinul! Cel credincios este sigur că are întotdeauna acces, prin Isus, la Tatăl (Evrei 4.16). Şi totuşi, ar trebui să fie însufleţit de o aceeaşi puternică dorinţă de comuniune: „sufletul meu însetează după Tine, ca un pământ uscat" (v. 6; comp. cu
Psalmul 63.1). Da, în fiecare zi, chiar de dimineaţă, am nevoie să aud nu numai Cuvântul lui Dumnezeu, ci bunătatea Lui, deschizându-mi inima pentru a-L asculta (v. 8). Acest sentiment al dragostei Domnului îmi va întări încrederea în El şi mă va face întâi să-L rog să-mi arate drumul Lui, apoi să mă conducă pe el. Dacă pe El Î1 numesc Dumnezeul meu, şi pe mine, slujitorul Lui (v. 12), aceasta mă angajează să fac ce-I place Lui. Înainte de toate însă trebuie să fiu învăţat de El, apoi Duhul Său cel bun „să mă conducă într-o ţară a dreptăţii" (v. 10). In realitate, aceste cereri sunt legate unele de altele. Pe de o parte, comuniunea cu Domnul este necesară pentru a-I cunoaşte voia, iar pe de altă parte, nu putem gusta comuniunea decât ascultând de această voie!

21 februarie 2016

Daca il ai alaturi pe Domnul, nimic nu te va putea dobori!

In ultima vreme cred ca fiecare dintre noi vedem ca rata mortalitatii a crescut foarte mult si in mod special varsta este foarte timpurie. Motivele pot fi diverse, incepand de la alimentatie, stres, accidente  si alti factori care provoaca moartea. Nu sunt eu in masura sa analizez aceasta problema insa ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca oricand si oricine putem pleca din aceasta lume intr-o clipita si asta ”fara drept de apel”  
Saptamana aceasta au fost 5 decese la noi in biserica si unele dintre ele ne-au luat chiar prin surprindere pe toti. Una dintre surori, 57 de ani a fost chiar sotia prezbiterului nostru. O moarte care ne-a luat prin surprindere, insa aceasta moarte nu ne-a facut sa ne pierdem cumpatul.
Daca nu as fi trecut si eu pe acest drum...sa pierzi pe cineva drag, n-as putea sa vorbesc  despre aceste lucruri, insa trecand pe aici, realizez ca daca nu il ai pe Domnul langa tine in astfel de momente..esti pierdut.
Ieri a fost inmormantarea, astazi fratele era in biserica si dadea indemnul sa ne rugam pentru cei care trec prin suferinta. Suferinta....? Chiar el care tocmai si-a pierdut sotia?
Desigur, uneori esti infrant de durere si parca iti vine sa-I pui intrebari Domnului. ”de ce”, insa daca esti ancorat si te sprijinesti doar pe El, n-ai sa faci acest lucru niciodata.
Vazandu-l azi stors de durere, dar in acelasi timp plin de nadejde, mi-am amintit de clipele dureroase prin care am trecut eu. Era la fel, o moarte subita, in floarea vietii a lasat in urma lacrimi. Era tot pe final de saptamana inmormantarea si urma ziua de duminica. Am fost intrebata de rude, cei care erau inca in preajma mea, daca vreau sa stau acasa...si am zis ca nu. Din contra, imi amintesc ca am cerut Domnului putere si in aceea dimineata de duminica am cantat o  cantare.
Am cantat-o pana la final, cu lacrimi in ochi, dar stiam ca de-aici incolo Domnul imi va fi tot, si prieten, si sot, si mama, si tata. El va fi adapostul meu.
Si asa a afost!
Cantarea pe care am cantat-o spune asa;
1. Când pe marea vieţii eu, trecut-am grele încercări 
Când necazul s-a ivit, Domnul, El m-a smerit mai mult 
/: În singurătatea grea, plângea inima mea de dor 
După harul Domnului să-mi vină în ajutor. :/ 

2. Când în largul mării am fost, malul eu l-am dorit mereu 
Dar furtuna s-a ivit, Domnul, El m-a smerit mai mult 
/: Când aproape-am fost de mal, a mai venit un val din larg 
Ce m-a dus în depărtări prin alte încercări mai mari. :/ 

3. Dar în tot necazul meu, Domnul m-a ocrotit mereu; 
El m-a scos cu Mâna Sa din încercarea grea, chiar El! 
/: Braţul Său mântuitor m-a ridicat din valul greu, 
Sufletul El l-a salvat din marea de păcat. :/

4. Înspre Domnul am strigat, din val m-a ridicat chiar El, 
Valul mării furios Domnul l-a liniştit pe loc ; 
Câte zile voi avea în toate îl voi lăuda pe El ; 
El m-a scos cu mâna Sa din încercarea grea. 
Braţul Său mântuitor m-a ridicat din valul greu 
Sufletul El l-a salvat din marea de păcat.

Dragul meu cititor, daca treci prin momente grele, indiferent care ar fi ele si de ce natura sunt problemele tale, as vrea sa iei aminte la aceste cuvinte. Nimeni nu te va ajuta, nimeni nu-ti va da putere sa mergi mai departe, decat DOMNUL!
Ia-l pe Domnul scutul tau, fa-l adapostul tau si-n vreme de incercare vei avea putere sa mergi mai departe.
Fiti binecuvantati, toti acei care-l iubiti pe Domnul!

Hrana ta zilnica!

21 FEBRUARIE
Psalmii 141 si 142
Niciodată nu-L vom plictisi pe Domnul vorbindu-I. Dimpotrivă, rugăciunea unui credincios este o mireasmă plăcută pentru El (v. 2; comp. cu Apocalipsa 5.8).
 Dar, vai, din gura noastră pot ieşi, de asemenea, cuvinte amare! Fără ajutor de sus, nimeni nu-şi poate stăpâni limba (Iacov 3.8,9). „Pune, Doamne, o strajă gurii mele", cere aici omul lui Dumnezeu. Totuşi, gura nu face altceva decât să traducă ceea ce clocoteşte în inimă (Psalmul 39.1-3). Inima de asemenea trebuie ,păzită" cu atenţie, pentru a nu fi înclinată spre vreun lucru rău (v. 4). In ce priveşte mustrarea, să ştim să o privim nu ca pe o lovitură dată amorului propriu, ci ca pe o favoare, ca pe „un untdelemn minunat", păstrat de Domnul pentru ai Săi (v. 5; comp. cu 2 Samuel 16.5,10; Galateni 6.1). Psalmul 142. Urmărit de Saul, David se ascunde în peştera Adulam (1 Samuel 22; Psalmul 57). Împreună cu tovarăşii lui, rătăceşte „în pustiuri şi în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului" (Evrei 11.38). Orice refugiu omenesc este pierdut pentru el (v. 4).
Insă credinţa pe care o are îi permite să strige:, .Doamne, ...Tu eşti scăparea mea" (v. 5).
„Cei drepţi mă vor înconjura" (v. 7). Hristos, adevăratul David, îi va introduce, împreună cu El, în glorie, pe aceia pe care i-a îmbrăcat în propria Sa dreptate.

O duminică binecuvântată!

  Psalmi, 39:4 -7
 „Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt.”
  Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine.
  Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori, şi nu ştie cine le va lua. Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.