Daca il ai alaturi pe Domnul, nimic nu te va putea dobori!

In ultima vreme cred ca fiecare dintre noi vedem ca rata mortalitatii a crescut foarte mult si in mod special varsta este foarte timpurie. Motivele pot fi diverse, incepand de la alimentatie, stres, accidente  si alti factori care provoaca moartea. Nu sunt eu in masura sa analizez aceasta problema insa ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca oricand si oricine putem pleca din aceasta lume intr-o clipita si asta ”fara drept de apel”  

Saptamana aceasta au fost 5 decese la noi in biserica si unele dintre ele ne-au luat chiar prin surprindere pe toti. Una dintre surori, 57 de ani a fost chiar sotia prezbiterului nostru. O moarte care ne-a luat prin surprindere, insa aceasta moarte nu ne-a facut sa ne pierdem cumpatul.

Daca nu as fi trecut si eu pe acest drum...sa pierzi pe cineva drag, n-as putea sa vorbesc  despre aceste lucruri, insa trecand pe aici, realizez ca daca nu il ai pe Domnul langa tine in astfel de momente..esti pierdut.

Ieri a fost inmormantarea, astazi fratele era in biserica si dadea indemnul sa ne rugam pentru cei care trec prin suferinta. Suferinta....? Chiar el care tocmai si-a pierdut sotia?

Desigur, uneori esti infrant de durere si parca iti vine sa-I pui intrebari Domnului. ”de ce”, insa daca esti ancorat si te sprijinesti doar pe El, n-ai sa faci acest lucru niciodata.

Vazandu-l azi stors de durere, dar in acelasi timp plin de nadejde, mi-am amintit de clipele dureroase prin care am trecut eu. Era la fel, o moarte subita, in floarea vietii a lasat in urma lacrimi. Era tot pe final de saptamana inmormantarea si urma ziua de duminica. Am fost intrebata de rude, cei care erau inca in preajma mea, daca vreau sa stau acasa...si am zis ca nu. Din contra, imi amintesc ca am cerut Domnului putere si in aceea dimineata de duminica am cantat o  cantare.

Am cantat-o pana la final, cu lacrimi in ochi, dar stiam ca de-aici incolo Domnul imi va fi tot, si prieten, si sot, si mama, si tata. El va fi adapostul meu.

Si asa a afost!

Cantarea pe care am cantat-o spune asa;

1. Când pe marea vieţii eu, trecut-am grele încercări 
Când necazul s-a ivit, Domnul, El m-a smerit mai mult 
/: În singurătatea grea, plângea inima mea de dor 
După harul Domnului să-mi vină în ajutor. :/ 

2. Când în largul mării am fost, malul eu l-am dorit mereu 
Dar furtuna s-a ivit, Domnul, El m-a smerit mai mult 
/: Când aproape-am fost de mal, a mai venit un val din larg 
Ce m-a dus în depărtări prin alte încercări mai mari. :/ 

3. Dar în tot necazul meu, Domnul m-a ocrotit mereu; 
El m-a scos cu Mâna Sa din încercarea grea, chiar El! 
/: Braţul Său mântuitor m-a ridicat din valul greu, 
Sufletul El l-a salvat din marea de păcat. :/

4. Înspre Domnul am strigat, din val m-a ridicat chiar El, 
Valul mării furios Domnul l-a liniştit pe loc ; 
Câte zile voi avea în toate îl voi lăuda pe El ; 
El m-a scos cu mâna Sa din încercarea grea. 
Braţul Său mântuitor m-a ridicat din valul greu 
Sufletul El l-a salvat din marea de păcat.

Dragul meu cititor, daca treci prin momente grele, indiferent care ar fi ele si de ce natura sunt problemele tale, as vrea sa iei aminte la aceste cuvinte. Nimeni nu te va ajuta, nimeni nu-ti va da putere sa mergi mai departe, decat DOMNUL!

Ia-l pe Domnul scutul tau, fa-l adapostul tau si-n vreme de incercare vei avea putere sa mergi mai departe.

Fiti binecuvantati, toti acei care-l iubiti pe Domnul!