Am un obicei, in fiecare dimineata imi scot capul pe geam si privesc rasaritul.
Iubesc sa fac acest lucru si de fiecare data imi vine in minte cuvintele pe care Dumnezeu le-a spus lui Iov:
Unde erai tu când am întemeiat pământul?
Spune, dacă ai pricepere.Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
Unde eram eu...? Unde era-i tu?
Daca Dumnezeu n-ar ingadui viata peste noi, am putea noi sa ne bucuram in fiecare zi de acest rasarit de soare? Am putea sa mai vedem lumina zilei fara EL?
Omul crede ca i se cuvine tot si ia viata ca si cum e dreptul lui. Dar nu este asa!
Noi avem viata pentru ca EL ne da viata!
Nu pentru meritul nostru, ci pentru meritul Fiului Sau ISUS Hristos!
De-aceea sa-I multumim si astazi pentru acest rasarit minunat si Harul Lui sa fie si astazi peste toti cei ce-L iubesc pe Domnul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu