Acasa...dar nu in casa, acasa...dar nu la masa!

Avertismente!

Fiind ieri un timp numai bun pentru plimbari, mi-am luat familia si nepotei si am plecat la plimbare. Desi eram ocupata cu ei, trebuind sa fiu cu ochii in patru la ceea ce fac, pentru ca numai de mana nu ma tineau, totusi am avut timp sa imi arunc privirea in stanga si-n dreapta. Bineinteles, asa cum se intampla si in alte orase, anumite zone sunt in renovare sau se construiesc. Asa se face ca si prin centrul orasului, pe o anumita portiune este legata o sfoara de la un capat la altul si scria: " ATENTIE, SE LUCREAZA PE ACOPERIS!"

Fireste ca si eu, dar si ceilalti trecatori am coborat de pe trotuar si am ocolit zona cu pricina.

Trezindu-ma azi de dimineata, mi-a venit in minte aceasta scena. 

Noi, oamenii am fost creati de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa, am fost creati sa gandim, sa reactionam, cu alte cuvinte nu suntem fara intelepciune. Daca am vazut ca scrie, "se lucreaza pe acoperis, atentie", chiar daca la aceea ora nu era nici tipenie de om pe acoperis, cu toate acestea ne-am luat masuri de siguranta si am ocolit zona. De ce? Pentru ca exista un pericol pe aceea portiune.

Interesant este ca la aceste avertizari omul tine seama. Tinem seama de indicatoare daca suntem la volan, tinem seama de anumite semne si tablite pe care sunt scrise diverse avertismente, tinem seama si incercam sa ne ferim de tot ceea ce ar putea sa ne puna viata in pericol.Daca vrei sa pleci cu masina pe o anumita ruta iar la un moment dat apare politia si te dirijeaza pe un alt traseu, spunandu-ti ca drumul este blocat, ce faci....nu iei seama? Cu siguranta ca fiecare dintre noi tinem seama si il credem pe cuvant si niciunul nu tragem pe dreapta pornind pe jos sa verificam daca ceea ce spune este real. Il credem pe cuvant.
Oare Cuvantul lui Dumnezeu nu este mai de pret?

BIBLIA, are zeci si sute de avertismente!

 Avertismente cu privire la modul in care trebuie sa ne traim viata, avertismente in ceea ce priveste rasplata pentru faptele noastre, avertismente cat priveste lungimea anilor pe care ii traim, avertismentul ca Domnul va reveni, si mai mult avertismentul in ce priveste judecata lui Dumnezeu fata de toti oamenii.

Dumnezeu ne-a dat intelepciune, oare de ce avertismentele acestea de pe pamant, date de oameni, stim sa le respectam, dar avertismentul dat de Insusi Dumnezeu, nu-l luam in seama? (nu toti)

Sa fie omul mai credibil decat Dumnezeu?

Nici vorba! Cuvantul lui Dumnezeu spune in Ieremia 17,

Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul, si-atunci credem noi mai bine pe om decat pe Dumnezeu?

Inteleptul Solomon spune in Eclesiastul,

Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune, cu-alte cuvinte, nimeni nu este vesnic.

In cartea lui Pavel scrisa Romanilor cap. 12 si 13, sunt cateva sfaturi in ce priveste purtarea noastra:

"Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită"

" Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu....Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea"

Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii a împlinit Legea. De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

"Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele".

Sunt doar cateva randuri care mi-au venit acum in minte, insa cu mult mai mult scrie Scriptura.

Cuvantul lui Dumnezeu ne spune atat de clar si de raspicat:

Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.

De ce oare nu luam seama la aceste cuvinte?Suntem avertizati ca fiecare dintre noi vom muri, si asta o singura data, iar apoi va veni o judecata.

O judecata si o rasplata!

Psalmistul David spune:Căci El vine, vine să judece pământul.El va judeca lumea cu dreptate, şi popoarele, după credincioşia Lui.

Oricine am fi, oriunde am fi, nu putem scapa de judecata lui Dumnezeu, caci inaintea Lui nu se are in vedere fata omului (Rom.2:11), iar Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor (Rom.2:16)

Credem noi aceste cuvinte?

Suntem indemnati sa veghem, "Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului", luam noi in serios acest indemn?

Este cuvantul omului mai presus decat Cuvantul lui Dumnezeu?

O singura tablita agatata cu aceste cuvinte: "ATENTIE, se lucreaza pe acoperis", si toti cei care am trecut pe acolo am ocolit 3-4 m, numai sa nu cumva sa ne cada ceva in cap, desi nu era nimeni sa lucreze, o singura tablita, iar Cuvantul lui Dumnezeu care este sfant, si este "DA" si "AMIN", pe-acesta nu-L luam in serios!?

Suntem noi oare intelepti?

Suntem avertizati ca nu vom trai vesnic. 

"Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm"

Dar nu este o regula, ba mai mult scrie in cartea Iov:"Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii, iar altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire, şi amândoi adorm în ţărână", dar cu toate acestea, nu luam aminte.

Cred ca e momentul ca fiecare din noi sa ne facem o cercetare si sa vedem cat de mult luam in serios Cuvantul lui Dumnezeu sau nu cumva, il ignoram?

"Aleg sa cred toate cuvintele Domnului, atat cat priveste fagaduintele Lui fata de mine, dar si cat priveste judecata lui fata de mine. Aleg sa ma incred in El, si numai in El. 

Aleg sa cred si sa ma incred doar in EL"

Fii omule intelept alege si tu la fel!

Hrana ta zilnica!

23 AUGUST
Matei 25.31-46
Versetul 31 reia cursul profeţiei de unde a fost el întrerupt în v. 30 şi 31 din cap. 24, adică de la venirea Domnului în glorie pentru poporul Său pământesc. Pentru naţiunile prezente pe pământ (v. 32), atunci va suna fie ceasul răsplătirii, fie cel al pedepsei. Criteriul de diferenţiere va fi modul în care i-au primit pe ambasadorii împăratului (fraţii Săi - aici, iudeii - v. 40), când aceştia vesteau evanghelia împărăţiei (cap. 24.14).
Unii au dorit să se slujească de această parabolă pentru a susţine doctrina mântuirii prin fapte. Este clar însă că aici suntem în afara perioadei Bisericii şi a credinţei creştine propriu-zise.
Totuşi, lăsând deoparte problema mântuirii, declaraţia împăratului este plină de învăţăminte pentru noi, creştinii. Dacă Domnul Isus ar fi astăzi pe pământ, cât de dispuşi am fi noi să-L primim, să-I slujim, pe scurt, să satisfacem cele mai mici dorinţe ale Sale? 

Aceste ocazii sunt la îndemâna noastră în fiecare zi: darurile, ospitalitatea, vizitele sau tot ceea ce facem cu dragoste pentru cineva sunt în primul rând pentru El (comp. cu loan 13.20; 1 Corinteni 12.12). 

Reversul este un semnal de alarmă: ce nu facem este un refuz îndreptat înspre Domnul.

Crapa pamantul!

Imagini care prezintă o fisură lungă de un kilometru și adâncă de opt metri, în deșertul mexican, au fost făcute publice, fenomenul misterios bulversând oamenii de știință.

Mai multe pe:http://jurnalul.ro/

Si milionarii mor!

Fiind plecata cateva zile si dorind sa ma rup de tot ce inseamna tehnica (telefon, intenet, radio, tv) si tare bine a fost, venind spre casa am aflat vestea care poate a socat pe multi, milionarul Dinu Patriciu a murit.

Intr-adevar si eu cand am aflat, am fost oarecum mirata, insa mi-am pus intrebarea, "ce m-a mirat", varsta, pozitia sociala, milioanele sau numele decedatului?

Cred ca nimic din toate acestea nu ar trebui sa ne mire.

In fata mortii toti suntem egali si nimic din toate acestea nu pot face ca sa ne ocoleasca moartea.

Pozitia noastra in top 300? Nu ajuta cu nimic in fata mortii, iata ca si primul capitalist al Romaniei a pierdut in fata mortii!

Milioanele din conturi? Nicidecum, iata ca indiferent cati bani a avut, sanatatea nu a putut s-o cumpere!

Numele? Moartea nu este interesata de numele nimanui sau ce initiale vor scrie pe piatra funerara!

Varsta?  Nicidecum!

Si-atunci...se naste o intrebare?

Daca vedem ca nimic din toate aceste lucruri trecatoare nu pot cu nimic sa ne ajute in fata mortii, oare nu ne punem intrebarea, merita atata goana dupa vant?

Merita sa neglijam sufletul care este vesnic, pentru a satisface un trup care este trecator si este tarana?

Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?  Matei 16:26

Si milionarii mor....si pleaca cu mainile goale!

LIBER sau ROB?

Ieri dimineata(joi), dupa ce m-am trezit am avut un timp mai indelungat impreuna cu sotul pentru citirea Cuvantului, fiind inca liberi de la servici. Am citit impreuna un verset care mi-a ramas in minte si mai mult de atat, imi revine mereu.Astazi, dupa ce Domnul mi-a o odihna binecuvantata in trup, m-am trezit pe la ora 4 dimineata si mi-am luat tot arsenalul(Biblia, carti, notite, creioane, pixuri, etc) de pe noptiera mea din dormitor si m-am mutat in bucatarie. Am deschis sa citesc ceva si din nou acest verset revine.

„Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: „Veţi fi slobozi!”?” „Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului.

Ioan 8:31-34

Cuvantul acesta de "rob", nu cred ca place nimanui. I-a spune-i cumva ca este rob, sa vezi ce-i mai sare tandara...Insa Isus ne spune clar:"oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului".

Oricat de liberi cred cei din jurul nostru ca sunt, de fapt sunt robi. 

Mi-am amintit de una din discutiile mele la servici cu unul din colegi care imi zicea ca "noi pocaiti" datorita regulilor care sunt in Biblie si pe care trebuie sa le respectam, traim aceasta viata ca niste detinuti in puscarie care trebuie sa respecte programul de acolo, nu ai voie aia, nu cealalta, etc. 

La vremea aceea am incercat prin cuvintele mele sarace sa ii explic ca e doar un punct de vedere al sau, eu nu ma simt ingradit de nimic, tot ceea ce fac nu imi este greu pentru ca o fac din convingere si doar de dragul lui Isus.

Citind acest verset, realizez care de fapt este rob.

Noi, cei care L-am cunoscut pe Isus, Cel care este Calea, Adevarul si Viata si in El avem slobozenie deplina sau cei care sunt inca sub robia pacatului si Satan ii tine legati?

Libertatea pe care Satan o ofera si il face pe om sa creada ca este liber, de fapt nu este libertate.

Nu poti sa te declari liber, atata timp cat esti sub robie. Libertatea pe care crezi ca o ai, de fapt nu este libertate deplina. Pacatul pe care il savarsesti zi de zi si nu te poti lasa de el, te face de fapt rob. Mi-a venit in minte cateva exemplu acum,  tigara, alcoolul sau pornografia si multe alte pacate care robesc pe multi, ii fac sa devina ROBI. Mi-a venit in minte aceste exemple, deoarece sunt printre cele mai raspandite in ziua de azi.

Cum poti spune ca esti liber, cand tu nu poti o zi fara sa fumezi? Cum poti spune ca esti liber cand nu poti o saptamana fara sa pui in gura alcool?...si exemplele pot continua.

Cine este liber?

Raspunsul este dat tot de Scriptura:„Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”

Daca suntem urmasi ai lui Isus, suntem liberi.

Inca de cand ne nastem, fiecare din noi are o apartenenta, la o anumita familie. Eu apartin familiei mele, tu, familiei tale. Nu am cum sa declar ca fac parte din familia regala(dau un exemplu) daca nu provin din aceea familie. La fel este si in viata spirituala.Pentru ca omul nu este doar trup, ci are si suflet, spiritual fiecare din noi apartinem cuiva. Prin insasi natura noastra ne cautam o identitate, iar atunci cand ne gasim identitatea intram sub aceasta autoritate.Bineinteles, acum depinde sub ce autoritate stam.

Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei, spune Isus.

Atunci cand stii cine este Stapanul tau, cand stii ce beneficii ai, supunerea nu este grea.Dar pentru ca sa stim care ne sunt beneficiile trebuie sa stim in primul rand cine suntem.

Pavel spune in 2 Corinteni 5:17 "Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi"

Cele vechi s-au dus... Ce este vechi in viata mea? Trecutul meu, pacatele mele sunt vechi, ele apartin trecutului si prin ISUS am fost rascumparata, conform Cuvantului din 1 Petru cap.1 "căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană", ori asta inseamna ca pana la a ma rascumpara Hristos, eu am apartinut altcuiva.

Acum apartin  lui Hristos si in EL am devenit o faptura noua, chiar daca Satan se lupta si vrea sa ma faca sa cred ca nu este asa, eu ma bazez pe promisiunea lui Isus.

Odata rascumparata m-am dezbracat de omul cel vechi conf. Cuvantului din  Coloseni 3:10

"întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut", si am devenit un om nou, un om liber.

Dar acum pentru ca am aflat acest lucru, sunt interesata sa stiu si ce castig am eu daca ma supun LUI?

Primim VIATA! 

"Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa."Fapte17:28

 Dar cum? Pana atunci nu am avut viata, eram morti?

Da, Cuvantul spune in Efeseni 2: "Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastreîn care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos"

Primim  IERTARE DE PACATE!

"Oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor" Fapte 10:43, iar in Fapte 13:38 scrie, "Să ştiţi, dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor."

 Suntem RASCUMPARATI!

"În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său" Efeseni 1:7

Suntem MOSTENITORI!

În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale" Efeseni 1:11

Primim  NEPRIHANIREA!
"oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea" Romani 10:4

Suntem  PECETLUITI CU DUHUL SFANT!

"Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit " Efeseni 1:13

Suntem SFINTI!

"În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui" Efeseni 1:4-6

Avem LIBERTATEA DE A NE APROPIA DE TRONUL LUI DUMNEZEU!

"În El avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere"

 Efeseni 3:12

Cine oare poate sa-mi ofere toate aceste?

Cine a cunoscut cu adevarat libertatea?

Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.

 Ioan 8:36

Ce alegi, LIBER sau ROB?

Hrana ta zilnica!

22 AUGUST
Matei 25.14-30
Parabola celor zece fecioare se referea la aşteptarea Domnului. Cea a talanţilor va privi latura slujirii. Viaţa creştinului, după întoarcerea la Dumnezeu, are două caracteristici: „să slujiţi unui Dumnezeu viu şi adevărat şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său" (1 Tesaloniceni 1.9,10). A aştepta nu înseamnă nicidecum a nu face nimic până la venirea Lui, ci fiecare răscumpărat are privilegiul de a putea lucra pentru El. În acest scop, fiecare a primit un anumit număr de talanţi pe care are răspunderea de a-i valorifica: sănătate, memorie, inteligenţă, timp liber, bunuri materiale... Mai presus de toate însă, el are Cuvântul divin împreună cu cunoştinţa care decurge din acesta (1 Corinteni 2.12).
Dragi prieteni, chiar dacă suntem mântuiţi, putem totuşi să ne asemănăm, mai mult sau mai puţin, cu robul cel rău. Suntem noi siguri că n-am lucrat într-un mod egoist, leneş sau în alt fel necinstit, îngropând unul sau altul dintre aceşti talanţi care-I aparţin Domnului? 

Cum anume îi vom da noi socoteală când va veni? Ne va putea El face să intrăm în bucuria Sa, cea a lucrării împlinite şi a dragostei satisfăcute, bucurie care îi era şi Lui „pusă înainte" (Evrei12.2)? 

Răsplata este aceeaşi pentru primii doi robi, şi aceasta pentru că Domnul pune preţ nu pe rezultatele cantitative (întotdeauna „puţine lucruri"), ci pe credincioşie.

Copii si parinti!

Dupa cateva zile petrecute alaturi de parintii mei la tara, in satul meu natal, iata ca ne-am reintors cu bine, slava Domnului si mai mult, ma bucur c-am putut petrece cu ei momente de bucurie, depanand amintiri frumoase.

Am ales sa petrec cateva zile de concediu cu ei, tocmai in acest scop, amintindu-mi de  cuvintul pe care le-am intalnit in Scriptura, "astazi" , maine nu pot sti daca vor mai fi in viata, asa ca m-am lasat calauzita de ceea ce imi spunea duhul si-I multumesc lui Dumnezeu ca i-am gasit bine. Spun  acest lucru pentru ca au ajuns la o varsta destul de inaintata, tatal a pornit spre 81 de ani iar mama se apropie de 73, dar acest lucru nu ma impiedica sa ii iubesc la fel de mult ca atunci cand erau tineri si plini de viata.

Trecand prin sat si vazand multi batrani in pragul portii asezati pe un scaun si cunoscandu-le fiecaruia situatia, am stat si m-am gandit in aceste zile  la acesti parinti care sunt in varsta si obrajii le sunt brazdati de lacrimi si riduri, parinti batrani dupa care nu miroase a after shave ci miroase a transpiratie si sudoare dupa o zi de munca, parinti care asteapta o vorba buna de la copilul pe care l-au crescut, s-au sacrificat o viata ca sa-l trimita la o scoala buna, iar astazi nu le calca pragul sau poate le calca pragul cerandu-le amarata-aceea de pensie si vorbindu-le urat, parinti ale caror maini nu sunt finute de la cremele scumpe ci sunt aspre si pline de bataturi de la atata munca, parinti care ies in pragul portii uitandu-se in stanga si-n dreapta poate vine copilul plecat departe sa le dea un sarut pe frunte.

La acei parinti m-am gandit.....si m-am gandit si la acei copii carora azi le este rusine cu asemenea parinti.

 Insa m-am gandit si la acei copii care ar vrea sa-si strige parinti pe nume, insa nu au cui. M-am gandit la acei copii care traiesc din amintiri si privesc poze cu parintii care odata i-au alintat si azi nu mai sunt. 

Parinti care azi nu mai sunt, nu pentru ca viata a fost cruda cu ei si au plecat mai devreme dintre ai lor, ci parinti care mai sunt in viata, dar care si-au uitat copii. Parinti egoisti si fara sentimente care isi vad de viata lor, fara a se gandi ca indiferent de varsta, copilul le simte lipsa. Parinti care desi pe hartie sunt trecuti la rubrica parinte, dar isi tradeaza copilul mintindu-l. 

Daca sunt parinti care asteapta sa auda vocea copilului, iata ca sunt si copii care asteapta sa auda vocea parintelui, insa pacatul a denaturat pana si aceste sentimente de parinte.

Astazi diavolul lupta cu putere pe toate fronturile, dar in mod special in aceasta directie as putea spune, "FAMILIA"

Este cea mai atacata institutie, si este atacata din toate directiile.

 Ma rog ca Domnul sa binecuvinteze acei parinti care desi au copii, nu primesc respectul si dragostea care se cuvine.Scriptura ne da noua copiilor un sfat minunat, care este insotit si de o fagaduinta.

 Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă – „ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ.”

Efeseni  6:1-3

Este o promisiune facuta de Domnul, si El isi respecta Cuvantul!

Ca si copii avem obligatia sa ascultam IN DOMNUL de parintii nostri.Am subliniat cuvantul "in Domnul", pentru ca sunt si parintii care n-au nici o tangenta cu Domnul, ori acestora le datoram doar respect, cat priveste ascultarea s-ar putea ca in multe lucruri sa nu gandim la fel, ori inainte de mama si de tata, trebuie sa cautam sa facem voia Domnului.

Ma rog ca Domnul sa binecuvinteze fiecare familie cu pace, cu dragoste, cu unitate si cu intelegere.

El sa ne dea tuturor un duh de intelepciune, atat noua copiilor sa stim sa-i apreciem si sa-i respectam, dar si parintilor sa le dea un duh de pricepere si de dragoste fata de cei pe care i-au adus pe lume.

Nimeni nu va putea gasi un loctiitor, nici parintii nu pot fi inlocuiti, dealtfel nici copiii.

Scriptura are si pentru parinti un Cuvant:

 Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, 

ci creşteţi-I în mustrarea şi învăţătura Domnului. 

 Ma rog ca fiecare din noi sa intelegem  Cuvantul, fie ca ne gasim in postura de copii, fie ca suntem parinti.

Doamne ajuta-ne!

Hrana ta zilnica!

21 AUGUST
Matei 25.1-13
Potrivit obiceiului oriental, mirele care venea noaptea pentru sărbătoarea nunţii sale era escortat de lumini purtate de fete tinere, prietene ale miresei (noi le numim astăzi domnişoare de onoare; comp. cu Psalmul 45.9,14). Domnul foloseşte această imagine emoţionantă pentru a ne arăta cum trebuie aşteptat El, Mirele ceresc. Lucru trist însă, în adunările lor, creştinii nu şi-au mai dat osteneala în această aşteptare! Somnul spiritual a pus stăpânire pe toţi aceştia şi a durat multe secole. A trebuit ca, în istoria recentă a Bisericii, într-un moment numit pe drept „Trezirea", să răsune acest „strigăt de la miezul nopţii": „Iată mirele...!" (v. 6). Domnul vine! Ca urmare, a apărut o diferenţă: Fecioarele înţelepte aveau ulei în candelele lor; în acelaşi fel, adevăraţii credincioşi sunt pregătiţi pentru venirea Domnului, iar lumina lor, cea a Duhului Sfânt, poate străluci în noaptea lumii. Alte persoane, precum fecioarele nechibzuite, au mărturisit că-L aşteaptă pe Domnul, fără să aibă viaţa Lui. Ele purtau pe nedrept frumosul nume de creştini. 

Ce jalnică iluzie şi ce deşteptare cutremurătoare!
O, dacă s-ar întreba fiecare, până când mai este timp: Am eu ulei în candelă? 

Sunt eu pregătit pentru venirea Lui? (Romani 8.9 sf).

Hrana ta zilnica!

20 AUGUST
Matei 24.32-51
Domnul îşi întrerupe expunerea Sa profetică pentru a-i îndemna pe ai Săi la veghere şi la lucrare. Judecata asupra lumii va cădea pe neaşteptate şi îi va lovi şi pe necredincioşi şi pe batjocoritori. În acelaşi timp însă, ea îi va atinge şi pe cei indiferenţi, pe cei nehotărâţi şi pe copiii cu părinţi creştini care nu sunt şi copii ai lui Dumnezeu. Este cumva aceasta şi situaţia ta? „De aceea şi voi fiţi gata" (v. 44) ne îndeamnă Domnul pe fiecare în parte.
În v. 45, o frumoasă slujbă este aşezată înaintea celor rânduiţi de El: aceea de a împărţi în jur hrana Cuvântului (Fapte 20.28; 1 Timotei 1.12). Pentru aceasta sunt de îndeplinit două condiţii: Credincioşia, pentru a cunoaşte Cuvântul şi a nu ne abate de la el, şi priceperea, pentru a şti cum să-1 folosim potrivit cu nevoile şi cu situaţiile altora. In cercul larg al creştinătăţii sunt însă şi robi răi; aceştia stăpânesc cu asprime peste suflete şi se îmbată de plăcerile lumii (comp. cu 1 Tesaloniceni 5.7...). Din ce cauză? Pentru că, în străfundul lor, aceştia nu cred în întoarcerea Stăpânului. Slujitorul Domnului Hristos nu poate fi credincios şi priceput decât dacă păzeşte un fericit secret: în fiecare zi, el il aşteaptă pe Domnul. „Sufletul meu aşteaptă pe Domnul mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa", scrie psalmistul (Psalmul 130.6).

Hrana ta zilnica!

19 AUGUST
Matei 24.15-31
Evenimentele anunţate în aceste versete îl privesc pe Israel şi ele nu vor avea loc decât după răpirea Bisericii. Pentru a dovedi şi mai bine că acestea sunt consecinţele respingerii Lui, prezentată în capitolele precedente, Domnul Se adresează ucenicilor ca şi cum generaţia lor ar fi aceea care trebuia să treacă prin această perioadă de groază. în realitate, când Antihrist va ademeni naţiunile, când va pângări Templul (v. 15) şi îi va persecuta pe credincioşi (v. 16...), creştinii din dispensaţia actuală nu vor mai fi pe pământ. În felul acesta putem înţelege că toate avertismentele şi încurajările date aici nu ne privesc direct, însă Isus însuşi are un interes deosebit faţă de împrejurările care preced venirea Lui în glorie (v. 30). El Se gândeşte cu o afecţiune deosebită la credincioşii care vor suferi atunci. De asemenea, El presupune că şi aceia pe care îi numeşte prietenii Săi împărtăşesc acelaşi interes şi aceeaşi simpatie (Ioan 15.15). Faptul că El ne vorbeşte despre acestea mai dinainte (v. 25) arată încrederea şi dragostea Lui (comp. cu Geneza 18.17). Nu sunt aceste motive suficient de convingătoare pentru a ne determina să căutăm să înţelegem această profeţie? Cu siguranţă, şi, în plus, este un izvor de îndemnuri, de folos în orice vreme pentru toţi credincioşii Domnului, îndemnuri precum: „Răbdaţi!" (v. 13), „Rugaţi-vă!" (v. 20) şi „Vegheaţi!" (v. 42).

Hrana ta zilnica!

18 AUGUST
Matei 24.1-14
Ucenicii nu au ezitat să-I împărtăşească Domnului cât de mult se mândreau ei cu Templul a cărui semeţie părea să sfideze vremurile, ... dar care în curând urma să fie distrus. Atunci Domnul, luându-i deoparte, le expune pe parcursul a două capitole, 24 şi 25, cum se vor succeda evenimentele profetice. Înainte de a le răspunde una câte una la toate cele trei întrebări puse de ucenici (când se vor întâmpla aceste lucruri? - v. 15-28; care va fî semnul venirii Sale? - v. 29-31; care va fi semnul sfârşitului veacului acestuia? - v. 32-51), Domnul începe prin a Se adresa conştiinţei lor (v. 4). Un adevăr trebuie să aibă întotdeauna un efect moral: de exemplu, de a înteţi teama de Dumnezeu sau de a înflăcăra dragostea pentru Domnul. Fără aceste rezultate, adevărul ar hrăni doar curiozitatea, iar cugetul (sau conştiinţa) s-ar împietri.
Aici ucenicii sunt puşi în gardă exact cu privire la aceasta. Ei sunt tot „copilaşi" în credinţă; îl cunosc pe Tatăl, pe care Isus li L-a descoperit (11.27), dar nu sunt încă înarmaţi împotriva celor pe care 1 Ioan 2.18 îi numeşte „mulţi antihrişti", adică împotriva acelora care răspândesc diverse erezii, motiv pentru care ei au nevoie să fie avertizaţi. Satan caută să înşele prin contrafaceri (2 Tesaloniceni 2.9,10), dar noi, ca unii care suntem avertizaţi, să nu ne lăsăm tulburaţi (v. 6), ci să veghem, astfel ca dragostea noastră faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi să nu se răcească.

Hrana ta zilnica!

17 AUGUST
Matei 23.13-39
Prin cuvinte furtunoase, Domnul îi condamnă grav pe aceia pe care i-am putea numi clerul lui Israel. Aceste călăuze oarbe erau de două ori vinovate: nu numai că nu intrau ele însele în împărăţia cerurilor, ci, în plus, abuzau de poziţia lor de autoritate pentru a-i împiedica şi pe alţii să intre (v. 13). Tipicari (sau exigenţi) în lucrurile mărunte, ei le neglijau pe cele importante: judecata, mila şi credincioşia (v. 23). În felul acesta, masca lor ipocrită încă înşela încrederea celor simpli. Isus, plin de indignare, le descoperă adevărata faţă: sunt „morminte văruite" (morţi pe dinăuntru), „şerpi", ucigaşi, fii de ucigaşi.
Înainte de a părăsi Templul şi de a lăsa goală această casă în care Dumnezeu nu-Şi mai găsea locul, Isus Se exprimă în termeni dramatici (răscolitori) cu privire la judecata care avea să se abată asupra Ierusalimului. Ce puţin înţelegem noi din ce a însemnat pentru inima Lui, de o sensibilitate divină, acest dispreţ faţă de oferta harului! Nu vreţi să veniţi... (22.3: „n-au vrut să vină" - Osea 11.7): ce cuvânt copleşitor! 

Dintre cei care vor trebui să-1 audă într-o zi, cine va putea să-L facă atunci răspunzător pe Dumnezeu de nenorocirea lui veşnică? 

Mântuirea în Domnul Hristos i-a fost oferită, însă el nu a vrut s-o primească.