Versetul zilei

20 decembrie 2014

Razboiul influentelor !



Nu stiu cati dintre noi, cei care mai avem inca copii  la o varsta a adolescentei, nu ne confruntam cu ei cu diferite probleme? Poate ca unora le este rusine sa recunoasca prin ceea ce trec, altii n-au curajul sa spuna nimanui, insa fie ca recunoastem sau nu, copiii din generatia de astazi se confrunta cu mari probleme.
 Eu una am copil la inceputul adolescentei si impreuna ne confruntam cu diferite probleme, "problemele adolescentului", chiar daca in generatia mea varsta de 12 ani eram socotiti copii, chiar si generatia copiilor mei mai mari 28 respectiv 26 de ani, la 12 ani tot copii erau socotiti.
Generatia actuala s-a maturizat mult mai repede, ei sunt plini de informatie, tehnica este foarte avansata si oricat ma straduiesc sa il tin departe de toate aceste lucruri, la un moment dat toate acestea ajung la el si uneori ma vad neputincioasa in fata acestui asa zis "razboi intre generatii".
Ca si parinti cautam sa-i tinem aproape de Dumnezeu, sadim in inima lor invataturile Scripturilor, ii ducem la biserica, ii implicam in tot felul de actiuni si slujiri, dar vine vremea cand cresc, merg la scoala, ies in societate, in lume si lumea vine inaintea lor cu o oferta foarte bogata si tentanta, insa din pacate in continutul acestui pachet de oferta nu exista Dumnezeu.
Aici intervine acest razboi al influentelor despre care vorbeste fratele Luigi Mitoi.
Chiar daca dureaza mesajul o ora merita ascultat, credeti-ma. Merita ascultat atat de noi ca si parinti dar si de copiii nostri, Eu una, mi-am luat odrasla si am ascultat impreuna acest mesaj. 
Cred, si ma rog ca Dumnezeu sa lucreze in continuare in inima lui, dar nu numai ci si in inima copiilor dumneavostra, cei care treceti cu ei prin diferite probleme.

Doamne cat ai fost de bun!

Cat ii de frumos Mesia
Doamne cat ai fost de bun....!

Matur sau prunc?

"....şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire"
1 Petru 2:1 
 
Orice copil nascut de curand este un prunc, iar  ca sa creasca are nevoie de hrana.
Orice crestin care L-a primit pe Hristos este tot un prunc, din punct de vedere spiritual, ori ca te poti maturiza ai nevoie zi de zi de hrana spirituala necesara  cresterii spirituale.
Din pacate multi crestini chiar daca L-au primit pe Hristos in urma cu mai multi ani au ramas la stadiul acesta de "prunci nascuti de curand", si asta datorita faptului ca s-au multumit doar cu acest legamant incheiat, crezand ca este suficient si nu si-au dorit mai multa hrana.
Dorind laptele duhovnicesc si curat, aceasta ne-ar fi ajutat sa crestem zi de zi tot mai mult in credinta, spre mantuirea noastra. Insa starea de automultumire a contribuit la stagnarea cresterii spirituale, ramand doar un prunc nascut de curand.
Fiind intr-o asemenea stare este foarte usor sa ne lasam  atrasi si amagiti de pacate marunte uneori, dar care ne pot conduce spre un destin tragic.
Diavolul niciodata nu va veni sa ne ceara lucruri mari si categorice, ci va veni cu lucruri marunte inaintea ta. Fiind doar un prunc riscul este sa cazi in capcana lui foarte usor.
Ca sa prinzi o pasare nu trebuie sa ii prinzi decat un picior, ca sa se scufunde o nava mare, nu-i trebuie decat o singura gaura. Tot la fel si in viata noastra de crestin, este suficient doar un pacat tolerat si diavolul ne va castiga incet, incet de partea lui. De-altfel chiar si in viata bisericii, nu trebuie toti sa pacatuiasca, este suficient unul singur cu pacate tolerate si prin acesta va atrage pe multi de partea lui.
Ce fel de crestin sunt eu, matur sau prunc?

"....şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire"
 
Aceasta dorinta ne va ajuta sa devenim maturi spiritual. 
Omul matur este umplut cu Hristos si se lauda in Hristos si nu cu lucrurile lui, avand o gandire nu ca lumea, ci o gandire  innoita in Hristos, iar chipul  lui va fi asemeni chipului lui Hristos.

Doamne pune in noi dorinta aceasta de a cauta hrana pentru sufletul nostru, dar si vointa de a  pune in practica vietii noastre ceea ce gasim scris in Cuvantul Tau!

 

Hrana ta zilnica!

20 DECEMBRIE
Marcu 12.18-34

La rândul lor, saducheii încearcă să-şi măsoare înţelepciunea cu cea a Domnului Isus. În realitate, ei nu credeau în înviere (v. 18; Fapte 23.8), iar Domnul îi înfruntă, în v. 26, tocmai pe acest teren, închizându-le gura prin Cuvânt. Deşi învierea este dublu confirmată, atât prin Scripturi, cât şi prin puterea lui Dumnezeu care L-a înviat pe Hristos (v. 24), totuşi s-ar părea că niciun alt adevăr nu este mai mult pus la îndoială de necredinţa oamenilor (vezi Fapte 26.8). însă, aşa cum dovedeşte Pavel în 1 Corinteni 15, în înviere este cuprins unul dintre adevărurile fundamentale ale creştinismului: de el nu ne putem atinge fără ca întreaga noastră religie să se prăbuşească.
Spre deosebire de împotrivitorii precedenţi, cărturarul care îl întreabă pe Domnul despre porunca cea mai mare dă la iveală onestitate şi pricepere. Dragostea, răspunde Domnul Isus, este cea dintâi poruncă: dragostea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele constituie rezumatul legii (Romani 13.10; Galateni 5.14). Dragi prieteni, n-ar trebui oare ca noi să iubim mai mult decât Israel, din moment ce am fost căutaţi mult mai departe decât el (între naţiunile străine de promisiuni) şi aduşi mult mai aproape decât el, în relaţia de copii ai Dumnezeului iubirii? (Efeseni 2.13).

19 decembrie 2014

Deschideti inima !

In urma cu doua saptamani la sala Capitol a avut loc un concert de colinde organizat de radio Vocea Evangheliei unde a fost o seara minunata!

Amintiri ce inca dor...

Ajungand aseara la adunare inainte de incepere cu vreo 15 minute, m-am oprit sa dau mana cu 3-4 surori din adunare inainte de a-mi ocupa locul. Le-am gasit destul de intristate si intreband pe una din surori ce s-a intamplat, imi spunea trista veste despre o sora tanara care a trecut la Domnul. Cu cateva saptamani in urma aceasta sora care a trecut la Domnul a luat parte la o seara de rugaciune. Acolo a avut o lucrare printr-un vas (prooroc)al Domnului in care era instintata "pune-ti casa in randuiala pentru ca nu stii clipa cand Domnul te va chema la El".
Sora a luat aminte la ceea ce ii vorbea Domnul, insa mai in gluma mai in serios spunea "pe fiecare ne va lua Domnul la El, dar pe mine cred ca ma va lua cand o-i fi mai babuta". Nu a trecut o luna si in urma cu 2 zile intr-un accident de masina, sora a fost chemata la Domnul.
Cata putere are cuvantul!!!
Mi-am amintit de acel cuvant pe care l-a spus sotul cand era in viata, cu numai o zi inainte  de a trece din aceasta lume.
Intorcandu-ma la Domnul numai eu, el nu a putut accepta acest lucru.Dupa o perioada aparent scurta(desi mie mi-a fost lunga) in care insista sa renunt la drumul pe care am plecat si in mod deosebit sa nu mai merg la biserica, intr-una din seri dupa o discutie lunga si neajunsi la un numitor comun, pentru ca inapoi nu mai vroiam sa dau de pe calea lui Hristos, cu toate ca ne iubeam foarte mult, mi-a spus urmatoarele cuvinte:
"maine daca mor, nu-mi pare rau decat sa traiesc cu o pocaita".
Avertizandu-l sa aibe grija ce vorbeste ca Dumnezeu aude, a tinut sa repete inca o data aceleasi cuvinte, 
"maine daca mor, nu-mi pare rau decat sa traiesc cu o pocaita".
Maine noapte fara sa fie suferind de ceva, a facut un accident vascular, l-am dus la spital unde a mai trait putin, dupa care.....s-a dus.
M-a durut enorm si mai mult ma doare ca a plecat nemantuit, insa cuvintele noastre uneori ne condamna.
Poate ca nu as fi spus aceste lucruri, insa inca o data trebuie sa intelegm ca, 
"cuvantul rostit  are mare putere".
Cuvantul nostru ne poate osandi odata. De-atfel, niciodata sa nu tratam cu indiferenta Cuvantul care vine din partea Domnului.

Toti ne vom infatisa inaintea Lui, fie bogat, fie sarac, fie rege, fie sclav.Moartea nu va ocoli pe nimeni si de judecata Domnului toti vom avea parte.
Ascultaţi, acum, voi care ziceţi: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie şi vom câştiga!”, şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. Iacov 4:13-14
Scriptura ne spune ca suntem doar un abur care trece prin aceasta lume.Pentru unii acest abur rezista mai mult, pentru altii mai putin, iar Cel care decide soarta noastra este Unul Singur, Dumnezeu.
Dumnezeul Cel care este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă.
Nimeni nu poate hotari nimic in dreptul Lui, nici nu poate prelungi cu un capat mai mult si nici n-o poate scurta.Bineinteles nu ma refer la cei care pun si isi pun capat zilelor, aceasta fiind impotriva randuielilor pe care le-a lasat Dumnezeu, iar ei hotarasc de buna voie sa-si dea viata in mana diavolului.
El este Cel care a lasat Legea, El este Cel care hotaraste cum trebuie sa ne comportam in aceasta viata, pentru ca el este Datatorul Legi, precum tot  El este Cel care ne judeca pe fiecare dupa faptele sale, pentru ca El este judecatorul  Legii.
Tot ceea ce se intampla este hotarat de El.
Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.”
Daca va vrea Domnul, spune Iacov in ep. sa.
Domnul poate vrea sa mai ramanem pe pamant sau poate ca nu mai vrea. Totul depinde de El, iar daca astazi suntem in viata este pentru ca asa a gasit El cu cale, sa mai traim inca o zi, nu pentru ca am avea noi mai multe merite decat altii, nu pentru ca suntem noi mai buni decat altii, ci pentru ca asa a hotarat El in dreptul nostru.
Căci toţi am păcătuit şi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu, dar suntem socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.
In 1 Ioan 3:2 cuvantul spune:
Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.
 Poate ca va ingadui sa mai traim si maine si anul 2015, 2016 sau poate ca va spune STOP, dar indiferent cand va hotari si ce va hotari, in dreptul meu sau in dreptul tau, noi trebuie sa fim gata pentru a ne intalni cu EL.
Esti tu gata sa-L intalnesti pe Dumnezeu?
SUNTEM NOI  GATA?
 


Omul celor doua strigate


Voi cautati si Eu va dau!

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Luca 12:31 
Cu alte cuvinte, ocupa-te ca partea spirituala sa-ti fie in regula si de restul se ingrijeste Domnul.
Restul fiind hrana, imbracamintea si restul necesitatilor pentru a putea duce o viata decenta. Daca Domnul considera ca meritam mai mult de-atat, El poate revarsa peste noi binecuvantari mai mult decat am avea nevoie, dar in nici un caz nu vom duce lipsa de cele de trebuinta.
Omul are doua mari necesitati in viata: nevoia lucrurilor necesare pentru viata pamanteasca, dar si nevoia spirituala a sufletului. Daca noi ne ocupam de cea spirituala, Domnul a promis ca ne va purta de grija de cea pamanteasca. De fapt este o rasplata a ascultarii de Domnul, " voi cautati"  si "Eu va dau".
Intr-adevar orice cautare cere un sacrificiu. "Cautarea" nu este un actiune pe care o facem azi si am terminat, ci este o actiune de durata, un efort din partea noastra, un scarificiu, dar un sacrificiu rasplatit de Dumnezeu.
In fiecare zi sa caut sa pazesc si sa implinesc poruncile Lui, sa caut sa fiu placut inaintea Lui.
Nu este suficient doar a gasi Imparatia lui Dumnezeu ci trebuie sa si raman in Imparatia lui Dumnezeu, de-aceea este necesara o cautare permanenta din partea noastra ca si Dumnezeu sa ne rasplateasca permanent. 
Care si-ar dori ca Dumnezeu sa-i dea ce are de trebuinta doar azi, sau doar o saptamana sau o luna, un an....? 
Nevoia de Dumnezeu este permanenta, de-aceea si actiunea noastra de "cautare " trebuie sa fie continua.

Doamne ajuta-ne si azi si maine, si in fiecare zi sa cautam mai intai Imparatia Ta si-atunci avem siguranta ca nu vom duce lipsa de nimic!
 

Cata vreme in tacere

Cata vreme in tacere
Vina mi-am acoperit
Ceasuri negre de durere
Sufletul mi-a chinuit

Refren:
Dar in ziua biruintei suferinta s-a sfarsit
Mi-am marturisit pacatul si de-atunci sunt fericit
Vina mea mi-a fost iertata sufletul eliberat
Viata mea de altadata intr-o clipa s-a schimbat :/

Numai umbre de-ntristare
Zilnic imi dadeau ocol
Ma vedeam cu-nfricosare
Parca zi de zi mai gol

Sub povara de pacate
Oasele mi se topeau
Chinuit eram de soapte
Ce mereu imi amintea


Hrana ta zilnica!

19 DECEMBRIE
Marcu 12.1-17

Conducătorii poporului sunt constrânşi să se recunoască în zdrobitoarea parabolă a viticultorilor răi.
Remarcaţi cum este desemnat (numai în Marcu) cel din urmă trimis al Stăpânului viei: „mai având deci un singur fiu preaiubit.." (v. 6). Această expresie ne aminteşte de cuvântul Domnului către Avraam, „Ia acum pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti" (Geneza 22.2), şi totodată ne traduce, într-un mod emoţionant, afecţiunile Tatălui pentru Preaiubitul pe care L-a sacrificat pentru noi.
Astfel demascaţi, fariseii şi irodienii caută să riposteze. Cu complimente ipocrite, care însă, fără voia lor, sunt totuşi o mărturie în favoarea Domnului Isus („Tu eşti adevărat ... Tu înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu", v. 14), ei încearcă să-L încurce cu o întrebare deosebit de subtilă. „Da”-ul Său L-ar fi descalificat ca Mesia, în timp ce „nu”-ul Său L-ar fi condamnat din partea romanilor. El însă le răspunde într-un fel cum nu se aşteptau, făcând apel la conştiinţa lor.
Ce divină şi admirabilă înţelepciune!
Cu toate acestea, de câte ori nu a trebuit Mântuitorul - Cel care este Dragoste şi Adevăr - să sufere din cauza acestei rele credinţe, a răutăţii, a acestei necontenite şi „aşa mari" împotriviri „de la păcătoşi ... faţă de Sine"! (Evrei 12.3; vezi şi Ezechiel 13.22).

18 decembrie 2014

Hrana ta zilnica!

18 DECEMBRIE
Marcu 11.15-33

Domnul curăţă acest templu pe care îl cercetase în ajun; râvna Slujitorului desăvârşit II mistuie în cele privitoare la Casa Dumnezeului Său (Ioan 2.17).
La căderea serii, El părăseşte cetatea întinată, însă Se va întoarce în ea în ziua următoare, trecând prin faţa smochinului. Răspunzând la remarca lui Petru, Isus nu subliniază nicidecum propria Sa putere, ci îndreaptă gândurile ucenicilor spre Dumnezeu, ca şi cum le-ar spune: Cel care Mi-a răspuns Mie este gata să vă asculte şi vouă rugăciunile şi să vă înlăture orice obstacol din calea voastră, fie cât un munte de mare.
 A avea credinţă în Dumnezeu nu înseamnă să ne străduim să credem în împlinirea dorinţelor noastre, ci înseamnă să ne sprijinim pe Cineva pe care II cunoaştem, care ne-a dat promisiuni, care este credincios în a împlini aceste promisiuni şi care ne iubeşte. Există însă un caz când Dumnezeu nu ne poate răspunde sub nicio formă: atunci când avem „ ceva împotriva cuiva " (v. 25). 
Iată pe calea relaţiilor noastre cu Dumnezeu un munte de netrecut! 
Trebuie să ne ocupăm de el pe loc (imediat), pentru a regăsi înspre El, ca şi înspre fraţii noştri, acele „drumuri croite" ale inimii, despre care ne vorbeşte Psalmul 84.5.
Odată cu v. 27 încep şi cele din urmă conversaţii ale Domnului, pe parcursul cărora El îi va uimi, unul după altul, pe adversarii Săi de diferite feluri.

17 decembrie 2014

Pomul bun cu roade bune!

De multe ori am avut si cred ca la fel ca mine si altii au cazut in acest pacat de ai judeca pe cei din jur dupa faptele pe care le fac. Citind acest verset mi-am dat seama ca a judeca pe cei din jur in vreun fel este cea mai grava fapta. Citeam adineauri Matei 7:1, "Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi". Ducandu-ma pe una din trimiterile la  acest verset, am ajuns la Luca 6, unde spre finalul capitolului scrie in felul urmator:
"căci orice pom se cunoaşte după rodul lui".
Fiecare crestin sau mai bine zis fiecare om face si fapte in functie de ceea ce are in inima. Daca in inima lui exista o samanta rea, este logic ca nu va avea cum sa-i fie viata insotita de fapte bune.O om plin de rautate n-are cum sa exprime bunatate, un om plin de ura n-are cum sa ofere dragoste.
Nu este niciun pom bun care să facă rod rău, şi niciun pom rău care să facă rod bun.(v.43)
Orice crestin adevarat care traieste in frica de Domnul si cauta sa pazeasca poruncile Lui se va stradui in permanenta sa fie gasit placut inaintea lui Dumnezeu.
De-altfel orice "pom rău nu are care să facă rod bun", asa ca nu este treaba noastra sa-i judecam, fiecare da ce are, judecata este a Domnului si nu a noastra.
Dar cred ca inainte de a-i judeca pe cei din jur, ideal este ca fiecare sa-si faca o analiza personala si cu siguranta vom descoperi lucruri care ne fac sa nu ne mai asumam rolul de judecator.
Doamne fereste-ne de acest pacat care asa lesne  poate cuprinde pe multi dintre crestini.
 

Hrana ta zilnica!

17 DECEMBRIE
Marcu 11.1-14

Drumul Domnului Isus se apropie de sfârşit. Işi face intrarea solemnă în Ierusalim, după care intră în templu, unde, pentru început, îşi roteşte privirea în toate părţile „ la toate " (v. 11), ca pentru a Se întreba: Mă aflu Eu aici la Mine?
 Acest detaliu, specific lui Marcu, ne arată că Dumnezeu nu judecă niciodată în pripă starea lucrurilor înainte de a condamna (comp. cu Geneza 18.21). Cum trebuie să fi fost însă sentimentele Domnului văzând această casă de rugăciune ajunsă într-un asemenea grad de profanare...!
El părăseşte acest loc pângărit şi Se retrage în Betania, împreună cu micul număr al celor care îl recunosc şi care II iubesc. Betania semnifică „casa întristatului" sau a smochinelor" (dubla semnificaţie este caracteristică Scripturii, fiind deseori întâlnită). În momentul în care Domnul Isus este constrâns să blesteme smochinul cel fără rod, care îl reprezintă pe Israel aşa cum 1-a găsit El, este ca şi cum El, întristatul, Săracul (Psalmul 40.17), ar întâlni acolo, şi numai acolo, roade pentru Dumnezeu („smochinele cele bune", potrivit expresiei din Ieremia 24.2), mângâiere pentru inimă, gustând mai dinainte „rodul muncii sufletului Său" la cruce (Isaia 53.11). 
In ciuda frunzişului bogat, imagine a unei religii frumoase, „nu sunt smochine în smochinul" lui Israel, după cum constată acelaşi profet (Ieremia 8.13).

16 decembrie 2014

Si acum, ca si atunci!

Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.
Matei 24:36-37 
Se face o comparatie tare mult in Scriptura  intre vremea lui Noe si vremea de azi, a zilelor noastre.
Cum s-a intamplat in zilele lui Noe, aidoma se va intampla si in zilele din urma. Cand ne referim la zilele din urma, stim ca aceste zile sunt zilele in care Hristos revine pe pamant. Revenirea Lui pe pamant va fi diferita fata de venirea din Betleem. Venirea  Fiului Sau Isus Hristos a facut parte din planul lui Dumnezeu.
Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. (Galateni4:4)
Este cel mai mare act de smerenie, insa nu este singurul act  in care Dumnezeu s-a coborat printre noi, muritorii de rand de a fi cat mai aproape de noi, de a ne vorbi.
 El, Cel plin de slava si glorie s-a coborat la noi umil, insa revenirea fiului Sau va fi in cea mai mareata splendoare!
Dar revenind la comparatiile despre care ne vorbeste Scriptura, puteam vedea asemanarile oamenilor din ziua lui Noe cu oamenii din ziua de astazi.
Cateva caracteristici ale oamenilor din vremea lui Noe:
Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. Geneza 6:5
Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie.
Dumnezeu S-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ. Geneza 6:11-12
Caracteristicile oamenilor din ziua de azi:
Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea (2 Timotei 3:1-5), iar in 2 Petru 3:3 spune, "Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor
La fel cum asemanarile sunt identice si sfarsitul este identic.
La fel cum nici pe cei din vremea lui Noe as putea spune ca nu i-a luat prin surprindere potopul, nici sfarsitul care ii asteapta pe cei ce fac raul nu va fi o surpriza. Si ei au fost avertizati, dar si noi suntem avertizati, insa nu luam in seama.
Dumnezeu i-a vorbit lui Noe si i-a transmis hotararea pe care o are cu privire la oameni. Timpul in care Noe isi construia corabia, a fost un timp in care oamenii s-au putut intoarce de la faptele lor rele, insa au continuat in rautatea si pacatele lor, tocmai pentru ca nu au crezut si au luat in deradere mesajul care le-a fost adus.
Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau....(Evrei 11:7/a)
Astazi intreagului univers vorbeste cuvantul Domnului prin Scriptura, prin profeti, prin diferite metode si ne spune ca Isus va reveni, insa prea putini i-au aminte la acest lucru.Lumea continua sa fie preocupata cu aceleasi lucruri cu care erau preocupati si cei din vremea lui Noe, de-aceea si sfarsitul va veni la fel.  
Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.
Salvarea a fost doar pentru cativa, doar pentru cei care au ascultat.
Cativa din familia lui Noe au fost salvati, la fel si la revenirea lui  Hristos, doar fecioarele intelepte cele care au vegheat vor fi salvate.
Suntem noi printre aceste fecioare? 

Hrana ta zilnica!

16 DECEMBRIE
Marcu 10.35-52

Nu ne sustragem de la a face o remarcă în legătură cu credinţa lui Iacov şi a lui Ioan. Deşi ştiau că învăţătorul lor era Mesia, Moştenitorul împărăţiei, şi că vor avea parte împreună cu El, cererea lor dă totuşi la iveală ignoranţa şi deşertăciunea inimii lor fireşti. Plin de har, Domnul îi strânge pe ucenici în jurul Lui şi foloseşte această intervenţie nefericită a celor doi fraţi pentru a le da o învăţătură (atât lor, cât şi nouă). Să nu înţeleagă ei oare că au înaintea lor pe Modelul smereniei prin excelenţă, pe Acela care, având tot dreptul să I se slujească, a dorit să devină Rob pentru a-Şi elibera făptura şi a plăti cu viaţa Sa preţul răscumpărării cerute de Marele Judecător? Versetul 45 poate fi numit versetul cheie al Evangheliei, fiind un rezumat al acesteia.
Duhul Sfant ne înfăţişează în acest capitol trei atitudini foarte diferite: omul pe care Domnul îl invită să-L urmeze şi care pleacă (v. 21,22); ucenicii chemaţi şi ei şi care Îl urmează, dar îngroziţi (v. 32) şi făcând caz de renunţările lor (v. 28); şi cerşetorul orb, căruia Isus nu îi cere nimic când îl vindecă, dar care, fără niciun cuvânt şi, aruncându-şi haina care ar fi putut să-1 stânjenească pe cale, îl urmează „pe drum” (v. 52).
Remarcăm nestatornicia mulţimii, cea care la început îl mustră pe orb, dar care, peste numai câteva clipe, îi va spune: „îndrăzneşte...!" (v. 48,49).

15 decembrie 2014

Trei binecuvantari fagaduite celor ce se tem de Domnul!

Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: „Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.
 Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ţi aminte, dar, cum ai primit şi auzit! 
Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.  
Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici.
Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”
Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”
Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: „Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide:
 „Ştiu faptele tale: iată, ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu.
 Iată că îţi dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit.
Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului. 
 Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.
 
Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se coboare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.”
 Apocalipsa 3
Scrioarea aceasta din capitolul 3, scrisa de Ioan  este adresata bisericilor din Sardes si Filadelfia,  insa la fel de bine ne poate fi adresata noua  bisericilor din ziua de azi, bisericii mele sau bisericii tale. 
 STIU, zice Domnul! El este Cel care cunoaste pe fiecare, El este Cel care cunoaste starea inimii, gandurile noastre, cunoaste faptele noastre, de-altfel El stie totul, pentru ca El este Atotstiutor. Oricat de bine stim sa pozam in fata altora, oricate "cosmetice spirituale" incercam sa punem pe noi, El stie.
Stie ca sunt multe biserici din ziua de azi  carora le merge doar numele ca traiesc, insa din punct de vedere spiritual, sunt moarte.
Intr-adevar este o tragedie sa fii pierdut dar sa sa te pierzi si cu Biblia in mana, este intr-adevar cea mai mare tragedie.
Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte...
 S-au primit multe, si s-au pierdut tot la fel de multe, si ceea ce a mai ramas in noi...e pe moarte, spune Domnul.
Ce-am avut noi si am pierdut?
In Hristos noi ne-am rastignit firea pamanteasca cu toate poftele ei, am primit Cuvantul Sau si prin credinta noastra in El, si Duhul Sfant a inceput sa faca roade in inima noastra. Roade care pe zi ce trece le-am pierdut pentru ca incet, incet ne-a cuprins somnul nevegherii.
 Dar din tot ce am primit invatatura atunci cand L-am intalnit pe Domnul, ce a mai ramas in noi?
  Adu-ţi aminte, dar, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te.
In mijlocul acestei multimi care au atipit, Domnul spune ca mai sunt oameni care au ramas neprihaniti. Ce fel de oameni suntem noi? Intr-o lume in care multi crestini traiesc doar o forma de religie, ne luptam sa ramanem neprihaniti? Gaseste oare placere Domnul in ceea ce fac eu, in ceea ce faci tu?
Ei vor umbla împreună cu Mine! Nu toti din biserica, ci doar cei care au ramas neprihaniti.Aceasta este o promisiune a lui Dumnezeu fata de cei care raman curati pana la capat, iar pentru acestia El are trei mari binecuvantari.
 Trei mari binecuvantari in ciuda slabiciunilor  pe care le avem uneori. 
 
1. Mari oportunitati intr-o lume a dificultatilor, pentru toti cei ce se tem de El!
 
 Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide!
Totul este din ce in ce mai dificil, insa intr-o lume atat de dificila, Dumnezeu fagaduieste celor ce se tem de El, mari oportunitati.
Cand altii isi pierd locul de munca, tu sa iti gasesti de lucru. In vreme ce altii falimenteaza, tu sa prosperi si sa progresezi. Nu-i asa ca-i minunat? Cu-atat mai mult cu cat aceste oportunitati se deschid inaintea ta in ciuda vrasmasilor care iti stau inainte! (vers.9) 
 
2. Siguranta totala intr-o lume total nesigura!

  Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului.
Astazi traim intr-o lume complet  nesigura, insa in ciuda nesigurantei care a pus stapanire, El ne ofera  siguranta, "te voi pazi si Eu...", spune Domnul.
 
3.   Rasplatire intr-o lume nerecunoscatoare!

Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se coboare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.”
  Iata ca cei ce se incred in El vor primi rasplatirea.

Hrana ta zilnica!

15 DECEMBRIE
Marcu 10.23-34

În Vechiul Testament, binecuvântările erau pământeşti, astfel că bogăţiile erau privite ca o dovadă a favorii din partea lui Dumnezeu (Deuteronom 8.18). De aici şi uimirea ucenicilor! Le fusese dat să vadă un om deosebit de prosper, deci în aparenţă binecuvântat de Dumnezeu, amabil, cu o purtare ireproşabilă şi care era dispus să facă mult bine. Şi Domnul îl lăsase să plece... Dacă nici asemenea calităţi nu deschid împărăţia lui Dumnezeu, atunci cine poate fi mântuit? În adevăr, le răspunde Isus, mântuirea este lucru imposibil la oameni; numai Dumnezeu a putut-o împlini (v. 27).
Domnul îi condamnă aici nu pe bogaţi, ci pe „cei care se încred în bogăţii" (v. 24). De altfel, a-L urma pe El implică inevitabil renunţări, dar câtă vreme acestea sunt de bunăvoie, din dragoste pentru Domnul şi pentru Evanghelie, vor fi în acelaşi timp şi sursa unor bucurii fără seamăn, între care cea dintâi va fi sentimentul aprobării Sale. Ochiul atât de pătrunzător al Domnului (v. 21,23,27) priveşte în inima noastră pentru a vedea dacă sunt potrivite motivele care ne fac să acţionăm, dacă este un răspuns drept la iubirea Celui care a părăsit totul pentru noi (vezi Zaharia 7.5).
În acest capitol găsim ilustrate o sumedenie de trăsături ale firii (ale cărnii): amabilă (v. 17-22), înfumurată (v. 28), dominată de frică (v. 32), geloasă (v. 41), egoistă (v. 35-40).

14 decembrie 2014

Ganduri dintr-o inima intristata!

Am deschis computerul in speranta ca voi scrie ceva din durerea care imi izvoraste din inima. La doar cateva minute imi raman ochii pe cateva ganduri scrise, tot de cineva cu durere in inima. Durerea este mare si este identica cu a mea, asa ca citindu-i randurile, am sa asez o parte din ele aici, iar continuarea lor le veti gasi chiar pe blogul celui care le-a scris.

Trăim într-o societate în care prea mulţi nu sfârşesc cu happy-end. Unde, foarte, foarte mulţi se dau bătuţi. Familii tinere eşuate, avorturi, divorţuri, suicid, biserici care se închid. La început scântei, flăcări, dinamism. Apoi, tăcere…  O lume înfrântă. A oamenilor cu capul plecat. Şi, cu spinarea cocoşată. Preoţi ce fac slujbe în biserici goale. Pastori puşi în ţarc de către comitete, de soţii, de biserici, de fraţi. Creştini ce nu-L mai vestesc pe Isus, pentru că de ani întregi nu s-a mai pocăit nimeni. Biserici fără seri de evanghelizare, cu predici sterpe şi cântări pe trei beregăţi. Oameni ce nu se mai roagă pentru bolnavi, nu-şi mai binecuvântează copiii. Şi unii, nu mai cred în darurile Duhului Sfânt. Creştini ce-au lăsat armele-n rastel. Neutilizate, sunt pline de rugină… Cum să mai tragă, cum să mai ocheşti cu ele?
„Pământul nu-i numai un câmp de luptă între bine şi rău, între Dumnezeu şi satana, ci şi între somn şi nesomn, între întinsul pe saltele comode şi întinsul pe crucea Golgotei”, scria Dani Surducan. Creştinii au de luptat pe toate fronturile. De la est la vest, din nord în sud, duc un „război nevăzut”, cum spune Sfântul Nicodim Aghioritul. „Nu cu carnea, ci cu domniile, cu căpeteniile, cu stăpânitorii întunericului”, cum zice Sfântul Apostol Pavel. Cu diavolii, cu plăcerile, cu ispitele, cu secularismul, cu ateii. Cu mândria, cu egoismul, cu ura, cu nepotismul, cu predicile searbăde, „cu capetele-nguste şi inimile seci”, vorba lui Eminescu.
Nelegiuirea nu a ieşit la paradă cu papuci de casă şi nici legată cu sorţ în faţă, ca o baby-sitter. Ci, cu panzere ce trec prin zid şi sârmă ghimpată. Avem de luptat cu moda, dar şi cu nesmerenia, cu necititul Bibliei, dar şi cu Internetul, cu lenea, dar şi cu lăcomia, cu Moş Crăciun, dar şi cu Iepurele de Paşti, cu minciuna, dar și cu nepăsarea, cu mândria, dar şi cu ruşinea, cu cei ce moţăie-n strana bisericii, dar şi cu cei ce se-mpotrivesc (cu contriştii, cu cusurgii prin vocaţie), cu falsa performanţă dar şi cu falsa cultură…
Biserica nu poate îmbrăca liniştită pijamalele, apoi să tragă jaluzelele, şi, cu perna sub cap, să cadă-n contemplare, în timp ce dracu’ îşi face de cap afară, zvârlind în tineri cu etnobotanice, seringi, ţuică, bere gratis, manele, reviste porno, vopsele, blugi rupţi, Halloween şi Valentine’s day. Dacă va aţâpi pe perna cu miresme de rai fals, trezirea din somn va fi asemeni experienţei unui candidat la Cotroceni, care s-a culcat preşedinte şi s-a sculat prostănac. „Somnul raţiunii naşte monştrii”, spunea Goya.

Paziti-va de cei ce strecoara erezii !


Hrana ta zilnica!

14 DECEMBRIE
Marcu 10.1-22

Fariseii încearcă să-L pună pe Isus în contradicţie cu Moise, în chestiunea divorţului. El însă le închide gura întorcându-Se înainte de lege, amintindu-le de rânduiala lucrurilor aşa cum le crease Dumnezeu la început. Lumea a pângărit şi a stricat tot ceea ce a stabilit Dumnezeu în frumoasa Lui creaţie, în special instituţia căsătoriei.
Împietrirea inimii, egoismul care i-a condus pe oameni la a dispreţui şi a denatura tot ceea ce ţine de căsătorie se arată adesea şi în lipsa lor de consideraţie faţă de copilaşi, de la care nu se exceptează nici ucenicii. Versetele 13-16 ne aduc câteva detalii suplimentare în raport cu Matei, care sunt atât de emoţionante: Domnul începe prin a fi indignat de atitudinea ucenicilor, apoi îi ia cu tandreţe pe copilaşi în braţele Sale, unde ei sunt în siguranţă deplină, după care îi binecuvântează în mod expres (comp. cu Matei 19.13,14).
In scena care urmează, Marcu este din nou singurul care menţionează un punct atât de important: dragostea Domnului pentru omul care vine să-L întâmpine. Acesta însă rămâne insensibil şi pleacă, poate pentru totdeauna, preferând bogăţiile sale deşarte în locul însoţirii, acum şi pentru eternitate, a Celui care 1-a iubit.