Versetul zilei

31 mai 2014

Luigi Mitoi - Apocalipsa 42

Negasind  studiu cu nr. 41 am trecut la nr. 42 care este foarte interesant.
Vizionare placuta!
                         

Luigi Mitoi - Apocalipsa 40

                    Continuarea studiului Apocalipsa.
         

Hobby-ul meu!

Se spune ca fiecare om are cate o pasarica, unii doar una, altii au stoluri intregi.
 In urma cu cateva luni l-a indemnul sotului, desi imi placeau si mie pestii, am hotarat sa luam acvariu si sa crestem pesti. Am inceput cu un acvariu de 60 de l si am cumparat vreo 12-14 pestisori. Nu prea stiam multe despre ei, cine cu cine convietuiesc, am ales doar sa fie colorati.Intamplarea a facut sa se acomodeze unii cu ceilalti cu toate ca doua specii erau "pesti rapitor".Faptul cel mai frumos a fost ca din tot ce am luat doar un pui de rechin a murit la cateva zile, in rest toti au ramas vii. De-atunci am inceput sa citesc despre ei, sa vad cum se inmultesc si uite asa am ajuns sa am pesti de toate dimensiunile. Chiar in urma cu cateva zile un Xipho alb sidefat a facut, nu exagerez, in jur de 40-45 de pestisori. Asa ca, daca va hotarati sa va faceti acvariu, va dau pesti.
Acesta este cel de 60 de l, primul meu acvariu.

  
Insa  parca vroiam altceva ca deh, asa e omul tot nemultumit.
Asa am ajuns sa imi fac inca unul mai mare, de 100 de l, numai ca aici cresc doar ciclide africane.Ciclidele africane au alte pretentii fata de xipho, black molly, tetrazone, neoni, etc. Nu sunt pretentiosi insa le trebuie alt climat, alt nisip(pentru ca in fiecare zi il sapa, si de la o zi la alta gasesti tot felul de sapaturi facute), plante... nu vii(ca le mananca), le trebuie multe ascunzatori si apa cat mai calcaroasa.
Si cum astazi am timp....le-am facut o filmare.
Sper sa ma opresc aici, dar cine stie poate imi fac unul in perete.
Oricum recomand tuturor. Privindu-i, te relaxeaza enorm.
In fiecare dimineata stau macar 10 min. langa acvariu si ii privesc cu mare drag.

Statiunea Buzias!

Si apropo de cale...venind dinspre Buzias acum doua zile am oprit masina sa fac cateva poze cu apusul soarelui. Desi drumul dinspre Buzias, spre Timisoara nu este insotit de peisaje deosebite, decat campie cat vezi cu ochii, am reusit sa fac cateva poze cu apusul soarelui si evident o poza cu,  "o cale".
Statiunea Buzias este foarte cunoscuta prin renumita "apa de Buzias"  si pentru efectele ei benefice pe care le are asupra sanatatii.Din pacate din ea a ramas doar "istorie". Dupa revolutia din 1989 starea acestei statiuni s-a degradat pe zi ce trece. Ici si colo unele hoteluri au fost amenajate, insa orasul, statiunea in sine, nici o investitie si este mare pacat.Cu toate acestea inca vin turisti din toate colturile tarii.
A ramas " batranul avion", care a fost cat de cat renovat si in care functioneaza jos o terasa restaurant, iar sus functioneaza un bar.
Si bineinteles cum nu este in Romania oras fara caini, iata si la Buzias unul
( unul, doar in poza)

O cale tot mai pustie...!

M-am trezit cu noaptea in cap, desi sambata nu merg la servici, iata ca oridecateori imi propun sa dorm mai mult, raman doar cu propunerea, asa ca decat sa stau in pat invartindu-ma de pe stanga pe dreapta, mai bine citesc ceva sau scriu, imi folosesc timpul, cu alte cuvinte. 
Oricum, somnul.....a zburat pe langa mine demult.

Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.
Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.
Matei 7:13-14 

De multe ori am citit acest verset si suna pentru multi asa cunoscut, insa trebuie sa spun inca o data ca Isus vorbeste aici despre calea care duce spre CER.
Dar, despre ce cale este vorba?  
CALEA SFINTIRII! 
In cartea Evrei in cap.14 vorbeste despre aceasta cale,
"Întăriţi-vă, dar, mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi; croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchioapătă să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul"
 Urmăriţi  sfinţirea ! Aici este vorba de "sfintirea pusa in practica" adresata acelora care deja sunt crestini, si  apostolul Pavel le spune acest lucru tocmai in ideea ca s-ar putea intampla, ca acesti crestini sa cada pe cale. Sfintirea este un proces pe care trebuie sa-l aplicam zi de zi in viata noastra.
Dar cine mai cauta in ziua de azi, sfintirea?
Si totusi Scriptura ne spune clar, fara aceasta  nimeni nu va vedea pe Domnul!
Citind acest lucru am putea spune, "oh, pai inseamna atunci ca intr-adevar nimeni nu o sa-L vada pe Domnul". In epistola sa Ioan spune , 
Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. 1 Ioan 3:9
Si acum revin, "Urmăriţi  sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul"
Tragedia este ca stim acest lucru si totusi nu cautam calea sfintirii.
 Ne multumim cu starea in care suntem, ne multumim cu credinta pe care am primit-o, consideram ca este de ajuns, insa credinta aceasta mostenitoare sau stramoseasca nu este indeajuns, fara acest proces al sfintirii. Noi trebuie in fiecare zi sa cautam, sa ne sfintim tot mai mult.
Am avut ocazia sa particip la o discutie cu persoane care au in spate o credinta de "zeci de ani".Vreau sa va spun ca atat au fost de lezati daca cumva ti-ai permis sa le spui ca in anumite situatii starea in care sunt nu este buna, conform Scripturii, si bineinteles dandu-i si Cuvantul care intareste ceea ce le-ai spus.

"Cum...? Eu pocait de zeci de ani....din mosi, stramosi, etc"
"DA, poti sa fi pocait de zeci de ani, daca te multumesti doar cu aceasta "eticheta de pocait" si incalci Scriptura, mersul tau la biserica si pocainta ta formala, este in zadar. In zadar iti rupi opincile pe drumul bisericii. Pocainta inseamna, zi de zi sa merg cu Domnul pe cale, fie ca este usor, fie ca este greu, zi de zi sa caut sfintirea, zi de zi sa caut sa Il cunosc tot mai mult.
 In zadar l-ai urcat pe  Domnul in trasura ta si-ai plecat la drum cu zeci de ani in urma daca umblarea ta este dupa voia ta si nu dupa voia Lui, ia seama ca Domnul s-a dat jos din caruta ta ....demult, si partea cea mai rea este ca nici macar nu sti, traiesti cu aceasta falsa impresie, ca Domnul este cu tine"

Fiul lui Dumnezeu si-a dat viata pentru noi la Golgota, fiind nevinovat, fiind fara de pacat.
Mantuirea noastra a fost castigata prea scump, ca noi sa o primim gratis! 
DA, este gratis, insa trebuie de parcurs o cale! O cale stramta, o cale a sfintirii!
Calea aceasta este din pacate tot mai pustie si profetul Isaia in cap.35 ne vobeste despre aceasta cale, in mod special in vers. 8 si 9,

Pustiul şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va înveseli şi va înflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori şi va sări de bucurie, cu cântece de veselie şi strigăte de biruinţă, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreţia Dumnezeului nostru. Întăriţi mâinile slăbănogite şi întăriţi genunchii care se clatină. Spuneţi celor slabi de inimă: „Fiţi tari, şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuşi va veni şi vă va mântui.”Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustiu vor ţâşni ape, şi în pustietate, pâraie; marea de nisip se va preface în iaz, şi pământul uscat, în izvoare de apă. În vizuina care slujea de culcuş şacalilor vor creşte trestii şi papură.Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească.Pe calea aceasta nu va fi niciun leu, şi nicio fiară sălbatică nu va apuca pe ea, nici nu va fi întâlnită pe ea, ci cei răscumpăraţi vor umbla pe ea.Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!

Doamne, ajuta-ne sa urmarim sfintirea zi de zi! 

Hrana ta zinica!

31 MAI
Isaia 42.1-18

Descoperirea pas cu pas pe care Dumnezeu o face despre Sine se completează acum în chip minunat. Capitolul 42 se deschide cu prezentarea unei Persoane: Iată Robul Meu...". Persoana Domnului Isus ocupă până-ntr-atât paginile cărţii Isaia, încât ea a trebuit să fie numită uneori „Evanghelia Vechiului Testament". Am întâlnit deja versete anunţând naşterea Sa, apoi lucrarea Sa în Galileea (cap. 7.14; 9.1,2,6). Acum suntem purtaţi pe malurile Iordanului. Vocea puternică a lui loan Botezătorul răsună în pustiu (40.3). Atunci apare Robul desăvârşit. Şi imediat, conform promisiunii de aici, Dumnezeu pune „Duhul Său peste El". Sub înfăţişarea unui porumbel, Duhul Sfânt vine să locuiască în Cel Preaiubit, în care Tatăl îşi găseşte plăcerea" (v. 1; Matei 3.16,17). Uns cu Duhul Sfânt şi cu putere, El îşi începe slujba neobosită de har şi de adevăr (v. 1-4, citate în Matei 12.18-21).
„Nu voi da altuia gloria Mea" (v. 8), afirmă Domnul. Este versetul care ne ajută să explicăm de ce sunt atâtea pedepse şi umilinţe, nu numai pentru Israel (v. 12...), ci şi pentru creştini, astăzi (48.11).

30 mai 2014

Fara teama si fara sa privesti inapoi, victoria este a ta!

In general cand vorbim de teama, stim ca acest sentiment da  nastere la ceva. Da nastere unei retineri, si Ii subestimeaza increderea si puterea Lui, iar Domnului nu-i plac fricosii. 
În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste.
1 Ioan 4:18 
În dragoste (pentru Domnul) nu este frică. Atunci cand Domnul iti face o chemare si-ti spune "pleaca de unde esti", trebuie sa asculti aceasta chemare.Numai ca si la noi intervine, ceea ce a intervenit in viata sotiei lui Lot, "pleaca si nu te uita inapoi".Sotia lui Lot lasa ceva in spate si ii era greu sa nu priveasca spre
 "acel ceva". La randul nostru si noi vom lasa "ceva" in spate si daca ne uitam in  Luca 9: 61-62, iata ce raspunde Isus in vers. 62:
Un altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei.”Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.”
De cate ori nu am privit inapoi...?
Ne dorim sa-L cunostem pe El, si chiar ne rugam deseori " Doamne ajuta-ma sa te cunosc tot mai mult, sa inteleg Voia Ta, etc", insa suntem noi gata sa platim pretul cunoasterii LUI?
Cati pasim intre prapastia "cunoasterii"  si a "trairii" ?
Avraam este exemplul nostru cel mai bun.A renuntat la toate notiunile lui anterioare si a plecat. De ce? Pentru ca stia ca nu pleca singur.
Poate ca simti chemarea Lui dar teama este cea care impiedica actiunea ta, 
"vino, vreau sa te fac pescar de oameni".
Esti dispus(a) sa accepti?
Cuvantul Lui este demn de incredere si stiu ca atunci cand El ne cheama si noi acceptam, nu putem decat sa fim biruitori si binecuvantati.
Pleaca din locul in care esti, du-te sa fii pescar de oameni, insa fara teama si fara sa privesti inapoi!
 

Vladimir Pustan - Saraca mireasa bogata

                        

Cum raspundem chemarii?

Avand in vedere ca Scriptura este Cuvantul lui Dumnezeu, ea ne spune foarte clar:
"Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu", Romani 3:23. 
Mai mult tot Cuvantul spune, "plata pacatului este moartea..."Romani 6:23
Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Vestea buna pentru noi toti este ca, Dumnezeu a creat o cale.
Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.
Romani 5:8-9 
 De-aceea tot ceea ce trebuie sa facem, sa ne punem increderea in Dumnezeu.
Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. 
Romani 10:9
Pentru multi insa aceasta credinta ramane la stadiul declaratiilor. Credinta stramoseasca pe care multi au imbratisat-o ii impiedica sa creada intr-adevar caci Isus este Fiul lui Dumnezeu, si ca El este Cel inviat din morti, fiindu-i data toata puterea in cer si pe pamant.
 Credem noi oare, ca avand acesta forma de credinta vom putea scapa noi de sub osanda pacatului?

Doamne deschide-ne ochii si ajuta-ne sa fim receptivi la chemarea Ta.
Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.
Apocalipsa 3 :20

Tu, cum folosesti DARUL?

Cand vorbeste cineva de daruri, repede ne fuge gandul la ceva pretios, poate o bijuterie scumpa, o haina  frumoasa sau cine stie poate la ceva mult mai valoros, un automobil, o casa, etc.Insa nu stiu care dintre  toate acestea enumerate anterior au o valoare asa inestimabila ca,  DARUL VIETII...?
Fiecare am fost binecuvantati de Dumnezeu cu un dar pretios si acesta este VIATA, insa prea putini apreciaza adevarata valoare, si spun asta pentru ca prea putini stiu sa se ocupe de intrebuintarea acestui DAR, marea majoritate se preocupa cum sa pastreze darul, nicidecum cum sa-l foloseasca.
Oamenii se impart in doua categorii, unii iau viata asa cum vine ea, si cu bune si cu rele, nu fac nimic in acest sens, pur si simplu, iau viata ca atare, iar daca viata le ofera si surprize, atunci cauta cu disperare metoda prin care sa-si pastreze viata cu orice pret, insa este o categorie de oameni care cauta cu orice pret sa fie de folos, cauta sa-si croiasca drum inca din pruncie (pruncie spirituala) sa fie utili altora prin tot ceea ce fac, cu alte cuvinte cauta sa intrebuinteze DARUL pe care l-au primit.
E extraordinar sa stii ca prin ceea ce faci esti util altora. Vorbeam asta seara cu doua surori, prietene dragi sufletului meu si pe care le iubesc foarte mult, si printre altele imi spuneau dorintele lor de viitor, viitor pentru care stau inaintea Domnului sa primeasca un raspuns.Cert este ca amandoua sunt la stadiul de "prunc spiritual", insa au inteles chemarea lui Dumnezeu, iar darul pe care l-au primit vor sa-l puna in slujba Domnului. Nu se gandesc deloc, cum sa faca sa-l pastreze cat mai mult, ci pur si simplu se gandesc cum sa faca sa-l intrebuinteze cat mai mult.
Inca o data  s-a intarit  adevarul din acest verset, Marcu 10:31
"Mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”

 Si eu, si tu am primit acest DAR nemeritat, cautam noi oare sa-l pastram sau cautam sa-L folosim pentru folosul altora???

Hrana ta zinica!

30 MAI
Isaia 41.1-29

Dumnezeu nu S-a făcut cunoscut numai prin creaţia Sa, ci, în aceeaşi măsură, El a arătat că este preocupat şi de om. Naţiunilor, El li S-a descoperit în dreptate şi judecată (v. 1-4), în timp ce lui Israel i S-a dezvăluit în har. Nu erau israeliţii descendenţi din lacov, robul Său, şi din Avraam, prietenul Său? Ei „sunt preaiubiţi, datorită părinţilor lor. Pentru că darurile de har şi chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău" (Romani 11.28,29; Psalmul 105.6-10).
Slăbiciunea acestui mic popor - „un vierme" - nu este un obstacol în calea binecuvântării sale; dimpotrivă, este tocmai condiţia pentru ca el să se bucure de minunatele promisiuni, în special cele din v. 10, care ne pot încuraja şi pe noi: „Nu te teme, pentru că ... Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te voi întări şi te voi ajuta şi te voi sprijini..." ,Nu te teme!" Această scurtă propoziţie, atât de familiară (v. 13,14; 41.10; 44.2...) este cea prin care vine să ne încurajeze, cu tandreţe, Cel care ne vede toate necazurile şi neliniştile.
Ultima parte a capitolului continuă să ne vorbească despre Dumnezeu, de data aceasta precizând ce este El în raport cu idolii. Aceştia sunt întrebaţi sfidător dacă au cea mai mică cunoştinţă despre „lucrurile trecute", ori despre „cele ce se vor întâmpla" (v. 22,23). Dacă da, atunci s-o arate...! Creatorul, Dumnezeul care Se ocupă de om, este deopotrivă Dumnezeul oricărei cunoştinţe.

29 mai 2014

Hrana ta zinica!

29 MAI
Isaia 40.18-31

Capitolele 40-48 ale cărţii Isaia dezbat o problemă dintre cele mai spinoase: cea a idolatriei poporului. În mod firesc, acest subiect începe printr-o lămurire: Cine este Dumnezeul creaţiei? (v. 12...). Înainte de a vorbi despre falşii dumnezei, profetul stabileşte existenţa şi măreţia incomparabilă a lui Dumnezeu (v. 18,25; comp. cu Psalmul 147.5). Acesta este şi cel mai bun mod de a vesti Evanghelia: Să începem prin a-L prezenta pe Isus, după care puţine cuvinte vor fi suficiente pentru a demonstra deşertăciunea idolilor lumii. Când un copilaş apucă un obiect periculos, este cazul să i-1 smulgem din mână? Nu, ci mai curând să-i arătăm o jucărie mai atrăgătoare, care-1 va face să renunţe fără dificultate.
Dumnezeu nu numai că are putere în Sine însuşi, ci este şi sursa adevăratei puteri, chiar şi pentru voi, tinerilor, care poate credeţi că încă aveţi putere şi aptitudini personale!
 Reţineţi aceste versete, de la 29 la 31! Ele au fost probate de credincioşi fără număr, reanimându-i din descurajările lor. Păstraţi-le şi voi în inima voastră, aşa cum un alergător sau un călător prevăzător îşi face provizii pentru momentul când va apărea oboseala. Apostolul nu şi-a abandonat cursa, pentru că privirile sale erau aţintite asupra realităţilor nevăzute (2 Corinteni 4.1,16-18)

28 mai 2014

Doar 43 de minute!

      Nu va ia decat 43 de minute, insa credeti-ma ca merita ascultat .
                         

Hrana ta zilnica!

28 MAI
Isaia 40.1-17

Capitolele 40-66 constituie un ansamblu atât de bine delimitat, încât uneori acesta a putut fi numit „a doua carte a lui Isaia". Prima parte a avut ca subiect principal istoria trecută şi viitoare a lui Israel, precum şi a naţiunilor cu care acesta a avut (şi va avea) de-a face. În partea pe care o abordăm vom găsi redată în principal lucrarea lui Dumnezeu în inimile lor pentru a-i întoarce la El. Rugăciunea noastră în timp ce citim acestea este ca aceeaşi lucrare să aibă loc şi în inima fiecăruia dintre noi. Şi, pentru că numai harul divin poate s-o înfăptuiască, Dumnezeu începe prin a vorbi despre mângâiere şi despre iertare.
Printre strigătele" care răsună la începutul acestui capitol (v. 2,3,6,9) este un mesaj pe care îl recunoaştem uşor: cel al lui loan Botezătorul (Ioan 1.23). Evangheliile ne vor învăţa în ce fel a pregătit el calea Domnului Isus. Următoarea strigare (citată în 1 Petru 1.24,25) compară caracterul firav şi trecător al cărnii, inclusiv ce poate produce ea mai frumos (floarea ei), cu „Cuvântul lui Dumnezeu" care „rămâne pentru totdeauna" (v. 8; comp. cu Matei 24.35). Prin cea din urmă „strigare", Ierusalimul este invitat să vestească tuturor: „Iată Dumnezeul vostru..." (v. 9). Suntem şi noi astfel de mesageri, ai veştilor bune? (comp. cu 2 Impăraţi 7.9).

27 mai 2014

O mare dorinta in Romania: steagul homosexualilor să fie arborat pe cladirea Parlamentului,

Comunitatea de homosexuali din România are o cerere mai puțin întâlnită în Palatul Parlamentului, și anume, să se permită ca steagul homosexualilor, steagul curcubeu, să fie arborat pe clădire în perioada 2 – 8 iunie, perioadă când are loc GayFest. GayFest, organizat în București, este numele festivalului anual al persoanelor lesbiene, gay, bisexuale și transgen (LGBT) și durează aproape o săptămână. Este organizat de ACCEPT,  cea mai mare asociație LGBT din țara noastră.Acest festival primește suport și finanțare de la Ministerul Sănătății, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și diverse organizații private. Se pare că parlamentarii nu știu ce poziție să adopte, deoarece nu vor să supere comunitatea de homosexuali, dar nici să se pună rău cu populația care nu aprobă homosexualitatea
  

Papa Francisc in Israel!

Profetiile Bibliei se implinesc!
Iata cateva din declaratiile Papei in Israel:
 
"Vreau să spun din toată inima că a venit vremea să se pună capăt unei situaţii care este din ce în ce mai inacceptabilă, pentru binele tuturor", a spus Papa Francisc, referindu-se la conflictul israelo-palestinian.
 
"În acest loc, Betleem, unde s-a născut Prinţul păcii, vreau să vă adresez o invitaţie, domnule preşedinte Mahmoud Abbas, şi domnului preşedinte Shimon Peres, de a ne ruga împreună, intens, pentru a-i cere lui Dumnezeu darul păcii", a spus Papa Francisc la finalul Sfintei Liturghii, oficiată la Betleem.
 
 "Vă invit la mine acasă, la Vatican, pentru această rugăciune. Cu toţii ne dorim pacea. Multe persoane o construiesc zilnic, prin gesturi mici. Dar noi - cei plasaţi în serviciul popoarelor noastre - avem datoria de a fi instrumente şi artizani ai păcii, înainte de toate prin rugăciune. Este greu să construim pacea, dar să trăim fără pace este şi mai greu", a insistat Papa Francisc.
 
"Să ne respectăm şi să ne iubim unii pe alţii ca fraţi şi surori! Să învăţăm să înţelegem durerea celuilalt! Nimeni să nu folosească prin violenţă Numele Domnului! Să lucrăm împreună pentru dreptate şi pentru pace".
 
"Nu putem niciodată să ne considerăm autosuficienţi, stăpâni pe viaţa noastrăş nu putem să ne limităm la a rămâne închişi, siguri de convingerile noastre. În faţa misterului lui Dumnezeu, noi suntem cu toţii săraci, simţim că trebuie să fim gata pentru a ieşi din noi înşine, docili la apelul pe care Dumnezeu ni-l adresează, deschişi la viitorul pe care el vrea să îl construiască pentru noi".
http://www.mediafax.ro//externe/papa-francisc-s-a-intalnit-la-ierusalim-cu-patriarhul-ortodox-bartolomeu-12650234
                    

Ce contine raportul intocmit?

Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”
 Iov 1:6-7
Nu cred ca astazi situatia difera cu ceva.M-am gandit ca acelasi lucru pe care l-a facut atunci Satan, il face si astazi.Cutreiera pamantul zi de zi, in lung si-n lat. Verifica  fiecare crestin ce face, cu ce se ocupa, ce spune, la ce priveste, intocmeste rapoarte cu care mai apoi se prezinta in fata lui Dumnezeu si ne paraste. 
In Zaharia  cap. 3 scrie:
El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua stând în picioare înaintea Îngerului Domnului şi pe Satana stând la dreapta lui ca să-l pârască.
Daca imi fac o analiza a zilei de ieri, de alaltaieri, de acum cinci, zece, treizeci de zile, oare ce cuprinde raportul meu? Ce cuprinde raportul tau?
Despre Iov, Dumnezeu a putut declara:"„Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.”, vers.8.
Satana a cerut să se atingă de Iov, Dumnezeu a ingaduit, dar Satana nu s-a atins decat atat cat i s-a dat voie.

Poate ca eu sau tu, suntem unul despre care Dumnezeu spune:
"Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău”, si Satan cere ca si la Iov, sa i se ingaduie sa se atinga de noi.
Nu uita: Dumnezeu uneori ingaduie si in dreptul nostru sa fim incercati, sa fim atinsi, sa fim loviti, sa fim chiar zdrobiti, insa orice incercare si orice lovitura nu va fi fara stirea lui Dumnezeu, nu va fi peste puterile noastre, iar Satan nu va putea trece granita stabilita, mai mult decat a permis Dumnezeu. 
In aceasta situatie daca vrem sa avem biruinta lui IOV, va trebui sa rabdam ca si el, si daca citim cap. 1 si in continuare, vedem incercarile prin care a trecut Iov, insa in toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.(vers.22)
Poate spune si despre noi Dumnezeu ceea ce a declarat despre IOV? 
Daca DA, slava Domnului, daca NU...Doamne ajuta-ma sa ma pocaiesc!

Hrana ta zilnica!

27 MAI
Isaia 38.17-22; 39.1-8

„Scrierea lui Ezechia" se încheie cu o lucrare de har: s-a rugat la început pentru a fi scăpat de moarte şi se roagă acum pentru a-I mulţumi Celui care 1-a salvat.
Pentru cei care nu s-au întors la Dumnezeu aici, pe pământ, rămâne un singur cuvânt: „amărăciune peste amărăciune" (v. 17; comp. cu Eclesiastul 2.23). Chiar dacă totul le reuşeşte, aceştia nu se pot elibera de o nelinişte ascunsă. „Dar Tu" - scrie răscumpăratul adresându-se Salvatorului său - „în dragostea Ta, mi-ai scăpat sufletul din groapa pieirii; pentru că ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele" (v. 17). 
„Domnul este gata să mă salveze" (v. 20). Dacă aceasta este şi istoria noastră, să nu ne lipsească nici nouă punerea în practică a v. 19: „cel care trăieşte Te va lăuda, ca mine astăzi". Dintr-o perspectivă foarte largă, aceasta este istoria lui Israel care va renaşte ca popor al lui Dumnezeu în zilele din urmă, după iertarea tuturor păcatelor lor.
Capitolul 39 relatează ispita subtilă pe care i-o furişează lui Ezechia ambasadorii împăratului Babilonului. El cade ... asemenea nouă, ori de câte ori transformăm o lucrare pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o spre gloria Lui în una care ne glorifică pe noi. „Ce lucru ai pe care să nu-1 fi primit?" - întreabă I Corinteni 4.7 - „Iar dacă ai şi primit, de ce te lauzi ca şi cum n-ai fi primit?" (1 Corinteni 4.7).
„Sunt bogat, m-am îmbogăţit..." nu este altceva decât pretenţia de nesuportat a Laodiceii (Apocalipsa 3.17)

26 mai 2014

DE CE TREBUIE...???

Lăudaţi pe Domnul!
Lăudaţi pe Domnul din înălţimea cerurilor, lăudaţi-L în locurile cele înalte! Lăudaţi-L, toţi îngerii Lui! Lăudaţi-L, toate oştirile Lui!
Lăudaţi-L, soare şi lună, lăudaţi-L, toate stelele luminoase!
 Lăudaţi-L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, care sunteţi mai presus de ceruri!
 Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit, şi au fost făcute, le-a întărit pe veci de veci; le-a dat legi şi nu le va călca. Lăudaţi pe Domnul de jos de pe pământ, balauri de mare şi adâncuri toate; foc şi grindină, zăpadă şi ceaţă, vânturi năprasnice, care împliniţi poruncile Lui, munţi şi dealuri toate, pomi roditori şi cedri toţi, fiare şi vite toate, târâtoare şi păsări înaripate, împăraţi ai pământului şi popoare toate, voievozi şi toţi judecătorii pământului, tineri şi tinere, bătrâni şi copii!
 Să laude Numele Domnului! Căci numai Numele Lui este înălţat: măreţia Lui este mai presus de pământ şi de ceruri. El a înălţat tăria poporului Său: iată o pricină de laudă pentru toţi credincioşii Lui, pentru copiii lui Israel, popor de lângă El.
 Lăudaţi pe Domnul!
Psalmul 148
Cartea Psalmilor cred ca este una dintre cele mai citite carti.Fie ca esti la birou si ai un minut liber, fie ca esti pe o banca in parc, fie ca te-ai trezit dimineata si vrei sa iti inviorezi sufletul cu un Cuvant din partea Domnului, fie ca esti in masina si astepti blocat in trafic, cred ca toti ne gasim refugiul intr-un psalm(bineinteles, aici ma refer la cei care isi hranesc sufletul zilnic din Cuvantul lui Dumnezeu).
Nu stiu cati dintre noi, nu am citit acest psalm de cel putin cateva zeci de ori. De la versetul intai si pana la capat, acelasi indemn il gasim,
 "LAUDATI-L PE DOMNUL".
La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul,
 scrie in cartea Genezei cap.1
Tot ce este in cer si pe pamant sunt creatia mainilor Sale !

„Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.
Dumnezeu a numit întinderea cer ", vers.6-8
 „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări, vers.9-10,
Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, vers.11
Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii; şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost.Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul, să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric, vers.14-18,
Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei, vers.21,
 Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor, vers.25
Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, vers.27

Sunt convinsa ca fiecare cunoastem cartea Geneza si stim care este ordinea creatiei Lui, insa Ps. 148, ne spune ca toata aceasta creatie Il lauda.
Ingerii, soarele, luna, stelele, balaurii de mare şi adâncuri toate; foc şi grindină, zăpadă şi ceaţă, vânturi năprasnice, munţi şi dealuri toate, pomi roditori şi cedri toţi, fiare şi vite toate, târâtoare şi păsări înaripate, împăraţi ai pământului şi popoare toate, voievozi şi toţi judecătorii pământului, tineri şi tinere, bătrâni şi copii!
 Sursa foto: http://bit.ly/fZMkGC
 Toate să laude Numele Domnului, căci El a poruncit, şi au fost făcute, le-a întărit pe veci de veci; le-a dat legi şi nu le va călca. 
 Le-a dat legi, a pus hotare, a dat porunci si nu le va calca!
Privind la toata creatia, nu se poate sa nu vedem ca toate Ii sunt supuse. Nimeni si nimic nu iese de sub autoritatea Sa, nimeni nu face ce vrea, El a stabilit pentru fiecare reguli, si toate Ii sunt supuse.
Soarele si luna stiu cand trebuie sa rasara, dar stiu si cand trebuie sa apuna, la glasul Lui vantul  si tunetul pornesc si tot la glasul Lui se opresc, marea stie pana unde i s-a pus hotar si nu-l incalca, fiarele campului stau acolo unde Le-a asezat, pestii strabat oceanul in lung si lat si pasarile zboara pe inaltul cerului.

Ma intreb, cum ar fi pamantul daca toata aceasta creatie s-ar razvrati...?
Spre exemplu, cum ar fi ziua de maine daca soarele ar refuza sa mai rasara?
Daca luna si stelele ar ramane ascunse si nu mai vor sa-si faca aparitia pe cer? 
Cum ar fi ziua de maine daca marea ar incalca hotarul, ar trece peste el si ar merge pe unde vrea ea?
 Cum ar daca cele mai infiorate fiare ale campului n-ar mai vrea sa traiasca in padure si ar da navala pe strazi, prin orase sau in locuri in care au primit porunca sa nu intre?
 Cum ar fi daca focul ar izbucni cand vrea si  pe unde vrea?
Cum ar fi daca ceata ar refuza sa se mai ridice?
 Cum ar fi daca pomii nu ar mai vrea sa isi dea rodul asa cum Dumnezeu a poruncit? 
Cum ar fi daca pamantul n-ar mai vrea sa dea roade?
Ma intreb cum ar fi, daca pasarile inaripate ar hotari de maine ca nu mai vor sa zboare, ci pur si simplu ar dori sa mearga pe autostrada...?
Suna banal, asa-i?
 Insa, daca toata aceasta creatie ar incalca legile si poruncile date de Dumnezeu, pe intreg pamantul ar fi un haos total.
 Le-a dat legi si nimeni nu le incalca!
 Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”, vers..26.
Omul este coroana creatiunii Sale, a fost facut mai presus decat orice vietate si a hotarat ca toate sa-i fie supuse si sa stapaneasca peste toate, i s-a dat intelepciune mai mult ca la orice vietuitoare, insa....
OMUL ESTE SINGURUL CARE A INCALCAT TOATE LEGILE SI PORUNCILE.
OMUL ESTE SINGURUL CARE S-A RAZVRATIT SI CARE CONTINUA SA SE RAZVRATEASCA TOT MAI MULT.
Oare, a ajuns omul mai prejos decat orice creatie a lui Dumnezeu?
Cat de mare este durere Creatorului? Toata creatia Il lauda, noi ce facem?
Tocmai pe noi care ne-a facut cu mult mai presus decat orice lucru, tocmai noi ne-am razvratit?
 Tocmai noi uitam sa ii aducem lauda si multumire?
Citind psalmul  mezinului meu cel mic si explicandu-i ceea ce incercam in randurile de mai sus sa exprim, la un moment dat cazut pe ganduri mi-a spus,
"mami, cred ca in acest moment as vrea sa fiu mai bine o cioara sau orice altceva ca sa nu incalc poruncile"

Nu, nu trebuie sa fim o cioara, nu trebuie sa fim o stea, nu trebuie sa fim un tunet, nu trebuie sa fim o vietuitoare...
TREBUIE SA II DAM ASCULTARE SI LAUDA.
TREBUIE...
 pentru ca ne-a creat(Geneza 1:27),
pentru ca ne-a iubit(Efeseni 2:4),
pentru ca ne-a iertat( Coloseni 2:13), 
pentru ca ne-a infiat(Galateni 3:26)
 pentru ca ne-a dat viata vesnica (Ioan 3:16)
Daca toate acestea Il asculta si-I sunt supuse, oare nu suntem noi cu mult mai datori sa Ii dam ascultare si sa-I fim supusi?
Doamne ajuta-ma sa ma supun, sa traiesc in ascultare si legile date de Tine sa nu le incalc.
 

Hrana ta zilnica!

26 MAI
Isaia 38.1-16

Credinţa lui Ezechia primeşte încă un răspuns din partea Domnului, de data aceasta şi mai minunat faţă de cel din capitolul precedent.
În poarta vieţii împăratului se prezintă un vizitator nepoftit: Moartea. Disperarea care-1 cuprinde pe împărat în faţa ei pare să trădeze că Ezechia nu cunoştea promisiunea pe care Dumnezeu o făcuse prin gura lui Isaia: „El va înghiţi moartea prin victorie (sau: pentru totdeauna) şi Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe toate feţele" (25.8). Ezechia, trăind în timpul promisiunilor pentru pământ (Psalmul 116.9), nu putea privi dincolo de o prelungire a zilelor lui; nu avea înainte certitudinea învierii pe care o au astăzi credincioşii; nu ştia că „a muri este un câştig", pentru că a pleca şi a fi „împreună cu Hristos este cu mult mai bine" (Filipeni 1.21,23). Cu toate acestea, Dumnezeu aude rugăciunea lui, vede lacrimile sale şi... Se lasă înduioşat (Psalmul 34.6). Şi de data aceasta însoţeşte răspunsul Său cu un semn al harului: umbra dă înapoi pe cadranul solar, simbol al judecăţii amânate.
Versetul 3 ne duce cu gândul la Evrei 5.7 şi la lacrimile din Ghetsimani. 
Cine altul decât Isus a mai putut împlini în totul aceste cuvinte?
Această frumoasă istorie ne-a fost deja relatată în 2 Impăraţi 20.1-11, dar numai aici găsim mişcătoarea scriere a lui Ezechia... (v. 9) care însoţeşte vindecarea sa.

25 mai 2014

Hrana ta zilnica!

25 MAI
Isaia 37.21-38
Ezechia a probat v. 15 din cap. 30: „în linişte şi încredere va fi puterea voastră", şi nu a fost înşelat. Credinţa sa L-a onorat pe Domnul şi, ca răspuns, Domnul a onorat credinţa lui. Astăzi, Dumnezeu este acelaşi" (ebr. „El", nume al lui Dumnezeu; cap. 37.16) şi nu poate să nu răspundă la cea mai slabă credinţă, pentru că în cauză este gloria Sa.
Odată ce Ezechia îşi predă problema, Domnul o ia asupra Lui şi răspunde într-un mod în care Împăratul Asiriei s-ar fi aşteptat poate cel mai puţin, deoarece îl credea pe Domnul incapabil să elibereze Ierusalimul (cap. 36.20): un singur înger al acestui Dumnezeu dispreţuit este suficient să lovească o sută optzeci şi cinci de mii de luptători din armata asirianului! Obligat să renunţe la campanie, Sanherib se întoarce la Ninive copleşit de ruşine şi de ciudă; apoi cade, la rândul său, sub loviturile propriilor fii. Câtă deosebire între falnicul şi arogantul cuceritor, care şi-a găsit sfârşitul în chiar templul idolului său, şi smeritul împărat al lui Iuda, îmbrăcat în sac, care a rămas în Casa Dumnezeului său pentru a primi eliberarea (vezi Psalmul 118.5)!
Ce vrednic de admiraţie este harul lui Dumnezeu care, în plus faţă de această eliberare, a mai adăugat şi un semn: cunoscând nevoile alor Săi, le promite că le va asigura existenţa (v. 30; Matei 6.31-33).