MANU NEGREA Fiindca atat de mult

   "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea,incat a dat pe Singurul  Sau Fiu,pentruca oricine crede in El sa nu piara ,ci sa aibe viata vesnica " Ioan 3:16

A conferi valoare...!!!

   Ma bucur ca inca mai am prieteni dragi care, de fiecare data  cand au un material bun nu uita sa mi-l trimita si mie.Tot asa s-a intamplat si azi.

  Am primit acest material de la o persoana draga sufletului meu si vreau sa ii multumesc.Primind aceasta istorioara nu puteam sa nu o impartasesc si cu voi dragi prieteni,mai ales ca intamplarea are loc tot in preajma Cracinului.

  Viata nu este intodeauna egala  pentru pentru noi...pentru copii nostri,etc.Multi au acest HAR minunat de a creste langa parinti,insa unora le-a fost dat sa treaca prin aceasta situatie neplacuta si sa ramana orfani de un parinte.Fie ca este un divort sau un deces...cred ca in mintea lor sentimentul este asemanator...desi totusi difera situatia ,iar  ei  fiind mici nu pot distinge foarte clar .

Pentru ei este cert un singur lucru: "au pierdut pe tata sau mama".

Niciodata nu putem intelege ce simte acel copil  cu adevarat.Este atat de afectat incat uneori  este inabordabil..si spun asta din propria experienta,pentru ca si noi ca si familie am pierdut pe cel mai drag..si sincer  nici acum dupa aproape 3 ani nu reusesc sa aflu 100% ce este in inima lui.Incerc sa inteleg starea lui si tot ceea ce simte,dar inteleg si privesc prin inima si ochii unui adult si nu a unui copil ,care abia acum implineste 9 ani...

  Dar ceea ce veti citi mai jos...poate va face sa intelegeti ce se petrece in inima lor.

  "Dale Galloway ne spune povestea unui băiat pe nume Teddy Stollard. Nu era genul de copil invitat la petreceri. Stătea cocârjat în banca sa și avea tot timpul o căutătură plictisită. Nu vorbea decât atunci când era întrebat ceva, și doar monosilabic. Nu se îmbrăca niciodată bine, hainele îi miroseau. Ce mai, era un băiat fără pic de șarm!
   De câte ori punea note pe lucrările lui Teddy, învățătoarea avea o anumită plăcere perversă să-i bifeze răspunsurile greșite. Ce puțin fler, îi putea pune nota înainte să-i corecteze lucrarea! Pesemne că știa ea mai bine și mai multe, pentru că totul era trecut în rapoartele școlare.

Clasa I: Teddy este un copil bun și promițător, dar are o situație familială precară.


Clasa a II-a: Teddy este tăcut și retras. Mama lui este foarte bolnavă.


Clasa a III-a: Teddy a rămas în urmă cu învățatul. Mama lui a murit. Tatăl lui nu se implică deloc.


Clasa a IV-a: Teddy învață din ce în ce mai puțin. Tatăl său s-a mutat; Teddy stă la o mătușă de-a sa. Are mari probleme.


   De Crăciun, toți copiii din clasă au adus daruri și mici atenții. Toate erau împachetate cu grijă, în afară de cel al lui Teddy, care era învelit în hârtie maronie, legat cu bandă adezivă, era pe pachet era scris: „Pentru doamna Thompson, de la Teddy.”
Învățătoarea desfăcea cadourile unul după altul, în așa fel ca toată clasa să vadă despre ce era vorba. Când l-a văzut pe al lui Teddy, a văzut o brățară cu ștrasuri din care cea mai mare parte lipseau, și o sticluță cu parfum din care mai rămăsese foarte puțin. Copiii au început să râdă, dar doamna Thompson nu a făcut-o. Și-a pus brățara la încheietură, spunând: „ Nu-i așa că e minunată, copii? Și parfumul acesta, nu miroase bine?”
  La sfârșitul orei, Teddy s-a apropiat timid de profesoară: „ Îmi pare bine că v-a plăcut cadoul meu, doamnă Thompson! a șoptit. Mirosiți ca mama mea. Și brățara ei chiar arată frumos pe mâna dumneavoastră.”
După ce Teddy plecă, doamna Thompson își puse capul pe bancă și începu să plângă, rugându-se ca Dumnezeu s-o ierte și s-o ajute să vadă ceea ce El vede când se uită la acest biet orfan.
A doua zi, când copiii au venit iar la școală, doamna Thompson era cu totul transformată. A început să se ocupe mai mult de copiii care aveau nevoie de mai mult ajutor, în special de Teddy. Până la sfârșitul anului, Teddy îi ajunsese din urmă pe majoritatea elevilor, fiind chiar mai bun decât unii dintre ei. O lungă perioadă de timp, doamna Thompson nu mai avu vești despre elevul ei. Apoi, într-o zi, primi un bilet în care scria:

Dragă doamnă Thomson,
Am vrut să fiți prima care află. Voi termina liceul pe locul al doilea din clasa mea.
Cu dragoste,
Teddy Stollard

Patru ani mai târziu, veni alt bilet:
Dragă doamna Thompson,
Tocmai mi s-a spus că voi fi șef de promoție. Facultatea nu a fost ușoară, dar mi-a plăcut.
Cu dragoste,
Teddy Stollard

Și încă patru ani:
Dragă doamnă Thomson,
Am dorit să știți că de azi sunt Theodore J. Stollard, Doctor în medicină.
Ce spuneți despre asta?
Aș dori să veniți să stați pe locul unde ar fi trebuit să stea mama mea, pentru că dumneavoastră mi-ați ținut loc de familie."
Cu dragoste,
Teddy Stollard

Alege azi !

  "Eu sunt Cel ce cercetez  rarunchii si inima,si voi rasplati fiecaruia dupa faptele lui"
Apocalipsa 2 :23/b
     Astazi stateam si ma gandeam profund cand am citit acest verset la birou.Cu toate ca Biblia ne avertizeaza in atatea versete despre rasplata lui Dumnezeu  care ne asteapta pe noi,creatura mainilor Sale...cu toate astea am ajuns la concluzia ca tocmai noi crestinii  suntem cei mai necredinciosi,tocmai noi nu credem nimic din ceea ce spune Scriptura si din ceea ce noi spunem altora..
De ce spun asta....pentru ca vad pe zi ce trece starea in care au decazut multi crestini.La ora actuala cred ca diavolul are foarte multa  treaba...si mai ales cu "crestinii".Foloseste diferite metode si pentru fiecare are modul lui de a-l atrage si fara sa ne dam seama cadem in capcana celui rau.Ba mai mult dupa ce am cazut...in loc sa cerem ajutor, ne complacem in aceea stare.
   Sigur de multe ori ai aceasta tendinta sa te uiti in jurul tau si sa te intrebi....pai daca altii fac....poate nu stau lucrurile chiar asa...poate nu este chiar un pacat capital.....poate..poate...
   Dragii mei.....Dumnezeu nu se lasa batjocorit.....indiferent ceea ce credem noi.Indiferent de rabdarea pe care o are fata de noi....Dumnezeu nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui.
Uitati-va la tot ceea ce intampla in jurul nostru...si vedeti ca toate  au fost profetite cu mii de ani in urma.
Si-atunci ce ne facem sa credem ca Dumnezeu nu va rasplati fiecaruia dupa faptele lui?
Daca Dumnezeu este ingaduitor,este doar pentru faptul ca inca doreste intoarcerea noastra.
In  2 Petru 3:9  sta scris: "Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă."
Iata motivul pentru care Dumnezeu intarzie in a actiona.
 Credeti ca nu ar putea sa intervina in viata noastra ferm...???
Oh...sunt convinsa ca daca ar ridica un deget....poate cel mai mic deget,viata noastra ar fi un dezastru.
Am vazut de atatea ori cum intr-o clipita  se naruie atatea planuri si vise si viata se schimba cu 180 de grade.Intr-o clipita poti trece de la extaz la agonie,intr-o clipita din varf poti ajunge jos.Sa stiti ca Dumnezeu este acelasi si este neschimbat in deciziile Sale.
  Este un moment prielenic acum in pragul "Nasterii lui Isus" sa ne facem o analiza a vietii noastre si sa-i multumim Domnului pentru ca inca a fost indurator,dar in acelasi timp sa luam o decizie ,fiecare in dreptul lui pana inca nu este tarziu.Sa ne deschidem inima pentru a putea sa se nasca si sa renasca in viata noastra.
  Pentru ca stiti ce am constat,daca Dumnezeu te are in planul LUI...te va pastra cu orice pret....doar ca,de multe ori pretul pe care il vom plati va fi dureros.
Alege  acum cat inca Dumnezeu te binecuvinteaza !!!!

emy fedur/mesaj evanghelic_realităţile modei satanice intră în biserică

Un mesaj extraordinar in special pentru crestini.
Doamne ajuta-ne sa tinem privirea doar la Tine !

Motivul bucuriei !

 Fiecare oras  luna decembrie imbraca haine de sarbatoare.

Asa arata si orasul Timisoara,intr-adevar superb...!!!

Cu toti ne bucuram si in suflet abia asteptam aceste sarbatori.

Dar oare, sa fie doar asta  singura bucurie...?

Mai intelegem esenta acestei sarbatori?

Care-i adevaratul motiv al bucuriei noastre?

Intelegem oare cu adevarat   scopul pentru care a venit in lume?

Multi se bucura de nasterea lui Isus...dar,din pacate doar la nivel declarativ.

Venirea lui Isus in lume, pentru ca  noi  prin El  sa avem viata vesnica....

ESTE CEL MAI MARE  MOTIV AL BUCURIEI !!!!!

Intrebarea este :

Viata mea pe care o traiesc , ii produce bucurie lui ISUS ?

O zi minunata !

  Spune-i celui de lângă tine cu o inimă plină de bucurie, tot ce i-ar plăcea să audă de la tine, atâta timp cât te mai poate auzi.
  Nu lasa sa treaca o zi fara sa spui celui  drag "Te iubesc",pentru ca va veni o vreme cand ai vrea sa spui acest cuvant ,dar nu mai ai cui.
  Nu lasa ca problemele care te coplesesc si iti inunda viata, sa iti fure bucuria de trai .Bucura-te  in fiecare zi ca inca mai ai acest HAR minunat.Altii poate s-ar bucura,dar nu mai au aceasta ocazie.
  Daruieste celui de langa tine o atentie cat de mica,nu valoarea conteaza ...ci gestul tau.
Daruieste si nu astepta nimic in schimb.Vei vedea ca este mai bine sa dai decat  sa primesti.
  Daca nu ai facut pana acum nimic din toate astea,poate te-ai plictisit de cel de langa tine sau poate-ai obosit iubindu-l.....nu uita...."Dumnezeu nu a obosit sa ne iubeasca asa cum suntem" !
  Traieste in asa fel ,incat tot ceea ce faci sa il faca pe cel de langa tine fericit !

                Va doresc o zi minunata plina de iubire !

Avem timp...

........Avem timp pentru toate.

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,

Sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,

Sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine.

Avem timp sa citim si sa scriem,

Sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,

Avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam.

Avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele.

Avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp.

Sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile.

Avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam.

Avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem.

Avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea.

Avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.

Cand sa facem si asta murim.............

de Octavian Paler

Dumnezeu ma iubeste !

   In urma cu cateva zile intrebam...cati  suntem dispusi sa-i multumim lui Dumnezeu pentru  momentele de incercare care se abat asupra noastra sau sa-i multumim chiar si atunci cand  ni se intampla ceva rau...???
Stiti....a scrie... poate e mult mai usor,despre acest subiect...dar a fi in realitate in aceasta situatie....este altceva.Cand eram mica auzeam pe un frate de la amvon,ca zicea mai tot timpul...."teoria ca teoria..dar practica ne omoara".
  Constat ca oridecate ori ating un subiect mai"greu de pus in practica"...dar mai usor  a-l  scrie...Dumnezeu ma trece prin aceasta experienta la concret.
M-am intrebat de ce....? Sincer de multe ori parca imi este si frica sa mai ating subiecte "mai sensibile "..ca sa le zic asa.....pentru caci stiu ca nu peste mult timp trebuie sa dau si testul...si nu este prima oara cand mi se intampla acest lucru.Pe de alta parte ma bucura toate aceste lucruri  si imi dau aceasta siguranta ca, Dumnezeu ma are in planul Lui si nu ma lasa sa gresesc ..iar,daca gresesc imi da cate o lectie din care sa pot invata ceva....
Poate ca nu m-am exprimat bine...dar cred ca intelegeti ce vreau sa spun.
   Azi...eu am fost pusa in situatia de a invata sa ii multumesc ..sau mai bine zis....mi-am amintit,ceea ce am scris in urma cu cateva zile..si de altfel....nu indrazneam sa fac altceva decat sa spun....bine ca e doar atat si nu mai rau,multumindu-i.
   Fiind plecata in weekend...m-am intors ieri spre casa....cert este ca la intrare in Timisoara ,dupa cateva sute de km efectuati , s-a defectat ceva la masina.....dar o defectiune destul de mare,sau mai bine zis..nu atat de mare ,ci consecintele puteau fi dezastroase....bineinteles habar nu aveam ce are... decat azi cand am dus masina la service.Pe moment cand mi-a comunicat ce are...si cat ma costa....m-am cam necajit...mai ales acum de sarbatori o cheltuiala de acest gen chiar nu era necesara....dar in fractiunea urmatoare cand mi-a zis....ca am avut mare noroc..ca nu s-a intamplat nimic la viteza cu care circulasem sau ca nu am ramas pe drum....mi-am amintit ce am de facut.Bineinteles in secunda urmatoare nu am putut decat sa zic..."bine ca e doar atat si nu s-a intamplat mai rau"...pentru ca sincer puteam chiar sa patesc mult mai rau.
  Dar trebuie sa recunosc ca daca  Dumnezeu nu veghea asupra mea,intr-adevar lucrurile puteau fi mult mai rau.Desi sunt atat de convinsa ca viata noastra atarna de mila lui Dumnezeu,inca odata mi-a aratat ca doar El este Stapanul tuturor lucrurilor si m-a mai invatat ca trebuie sa fiu dependenta de El in orice imprejurare si in orice moment.
  Multumesc lui Dumnezeu  pentru ca nu ma lasa sa traiesc doar la nivelul de vorbe.....ci din cand in cand mai imi da si cate un extemporal.

       Va doresc o seara binecuvantata de Domnul !!!!