A conferi valoare...!!!

   Ma bucur ca inca mai am prieteni dragi care, de fiecare data  cand au un material bun nu uita sa mi-l trimita si mie.Tot asa s-a intamplat si azi.

  Am primit acest material de la o persoana draga sufletului meu si vreau sa ii multumesc.Primind aceasta istorioara nu puteam sa nu o impartasesc si cu voi dragi prieteni,mai ales ca intamplarea are loc tot in preajma Cracinului.

  Viata nu este intodeauna egala  pentru pentru noi...pentru copii nostri,etc.Multi au acest HAR minunat de a creste langa parinti,insa unora le-a fost dat sa treaca prin aceasta situatie neplacuta si sa ramana orfani de un parinte.Fie ca este un divort sau un deces...cred ca in mintea lor sentimentul este asemanator...desi totusi difera situatia ,iar  ei  fiind mici nu pot distinge foarte clar .

Pentru ei este cert un singur lucru: "au pierdut pe tata sau mama".

Niciodata nu putem intelege ce simte acel copil  cu adevarat.Este atat de afectat incat uneori  este inabordabil..si spun asta din propria experienta,pentru ca si noi ca si familie am pierdut pe cel mai drag..si sincer  nici acum dupa aproape 3 ani nu reusesc sa aflu 100% ce este in inima lui.Incerc sa inteleg starea lui si tot ceea ce simte,dar inteleg si privesc prin inima si ochii unui adult si nu a unui copil ,care abia acum implineste 9 ani...

  Dar ceea ce veti citi mai jos...poate va face sa intelegeti ce se petrece in inima lor.

  "Dale Galloway ne spune povestea unui băiat pe nume Teddy Stollard. Nu era genul de copil invitat la petreceri. Stătea cocârjat în banca sa și avea tot timpul o căutătură plictisită. Nu vorbea decât atunci când era întrebat ceva, și doar monosilabic. Nu se îmbrăca niciodată bine, hainele îi miroseau. Ce mai, era un băiat fără pic de șarm!
   De câte ori punea note pe lucrările lui Teddy, învățătoarea avea o anumită plăcere perversă să-i bifeze răspunsurile greșite. Ce puțin fler, îi putea pune nota înainte să-i corecteze lucrarea! Pesemne că știa ea mai bine și mai multe, pentru că totul era trecut în rapoartele școlare.

Clasa I: Teddy este un copil bun și promițător, dar are o situație familială precară.


Clasa a II-a: Teddy este tăcut și retras. Mama lui este foarte bolnavă.


Clasa a III-a: Teddy a rămas în urmă cu învățatul. Mama lui a murit. Tatăl lui nu se implică deloc.


Clasa a IV-a: Teddy învață din ce în ce mai puțin. Tatăl său s-a mutat; Teddy stă la o mătușă de-a sa. Are mari probleme.


   De Crăciun, toți copiii din clasă au adus daruri și mici atenții. Toate erau împachetate cu grijă, în afară de cel al lui Teddy, care era învelit în hârtie maronie, legat cu bandă adezivă, era pe pachet era scris: „Pentru doamna Thompson, de la Teddy.”
Învățătoarea desfăcea cadourile unul după altul, în așa fel ca toată clasa să vadă despre ce era vorba. Când l-a văzut pe al lui Teddy, a văzut o brățară cu ștrasuri din care cea mai mare parte lipseau, și o sticluță cu parfum din care mai rămăsese foarte puțin. Copiii au început să râdă, dar doamna Thompson nu a făcut-o. Și-a pus brățara la încheietură, spunând: „ Nu-i așa că e minunată, copii? Și parfumul acesta, nu miroase bine?”
  La sfârșitul orei, Teddy s-a apropiat timid de profesoară: „ Îmi pare bine că v-a plăcut cadoul meu, doamnă Thompson! a șoptit. Mirosiți ca mama mea. Și brățara ei chiar arată frumos pe mâna dumneavoastră.”
După ce Teddy plecă, doamna Thompson își puse capul pe bancă și începu să plângă, rugându-se ca Dumnezeu s-o ierte și s-o ajute să vadă ceea ce El vede când se uită la acest biet orfan.
A doua zi, când copiii au venit iar la școală, doamna Thompson era cu totul transformată. A început să se ocupe mai mult de copiii care aveau nevoie de mai mult ajutor, în special de Teddy. Până la sfârșitul anului, Teddy îi ajunsese din urmă pe majoritatea elevilor, fiind chiar mai bun decât unii dintre ei. O lungă perioadă de timp, doamna Thompson nu mai avu vești despre elevul ei. Apoi, într-o zi, primi un bilet în care scria:

Dragă doamnă Thomson,
Am vrut să fiți prima care află. Voi termina liceul pe locul al doilea din clasa mea.
Cu dragoste,
Teddy Stollard

Patru ani mai târziu, veni alt bilet:
Dragă doamna Thompson,
Tocmai mi s-a spus că voi fi șef de promoție. Facultatea nu a fost ușoară, dar mi-a plăcut.
Cu dragoste,
Teddy Stollard

Și încă patru ani:
Dragă doamnă Thomson,
Am dorit să știți că de azi sunt Theodore J. Stollard, Doctor în medicină.
Ce spuneți despre asta?
Aș dori să veniți să stați pe locul unde ar fi trebuit să stea mama mea, pentru că dumneavoastră mi-ați ținut loc de familie."
Cu dragoste,
Teddy Stollard