Dumnezeu ma iubeste !

   In urma cu cateva zile intrebam...cati  suntem dispusi sa-i multumim lui Dumnezeu pentru  momentele de incercare care se abat asupra noastra sau sa-i multumim chiar si atunci cand  ni se intampla ceva rau...???
Stiti....a scrie... poate e mult mai usor,despre acest subiect...dar a fi in realitate in aceasta situatie....este altceva.Cand eram mica auzeam pe un frate de la amvon,ca zicea mai tot timpul...."teoria ca teoria..dar practica ne omoara".
  Constat ca oridecate ori ating un subiect mai"greu de pus in practica"...dar mai usor  a-l  scrie...Dumnezeu ma trece prin aceasta experienta la concret.
M-am intrebat de ce....? Sincer de multe ori parca imi este si frica sa mai ating subiecte "mai sensibile "..ca sa le zic asa.....pentru caci stiu ca nu peste mult timp trebuie sa dau si testul...si nu este prima oara cand mi se intampla acest lucru.Pe de alta parte ma bucura toate aceste lucruri  si imi dau aceasta siguranta ca, Dumnezeu ma are in planul Lui si nu ma lasa sa gresesc ..iar,daca gresesc imi da cate o lectie din care sa pot invata ceva....
Poate ca nu m-am exprimat bine...dar cred ca intelegeti ce vreau sa spun.
   Azi...eu am fost pusa in situatia de a invata sa ii multumesc ..sau mai bine zis....mi-am amintit,ceea ce am scris in urma cu cateva zile..si de altfel....nu indrazneam sa fac altceva decat sa spun....bine ca e doar atat si nu mai rau,multumindu-i.
   Fiind plecata in weekend...m-am intors ieri spre casa....cert este ca la intrare in Timisoara ,dupa cateva sute de km efectuati , s-a defectat ceva la masina.....dar o defectiune destul de mare,sau mai bine zis..nu atat de mare ,ci consecintele puteau fi dezastroase....bineinteles habar nu aveam ce are... decat azi cand am dus masina la service.Pe moment cand mi-a comunicat ce are...si cat ma costa....m-am cam necajit...mai ales acum de sarbatori o cheltuiala de acest gen chiar nu era necesara....dar in fractiunea urmatoare cand mi-a zis....ca am avut mare noroc..ca nu s-a intamplat nimic la viteza cu care circulasem sau ca nu am ramas pe drum....mi-am amintit ce am de facut.Bineinteles in secunda urmatoare nu am putut decat sa zic..."bine ca e doar atat si nu s-a intamplat mai rau"...pentru ca sincer puteam chiar sa patesc mult mai rau.
  Dar trebuie sa recunosc ca daca  Dumnezeu nu veghea asupra mea,intr-adevar lucrurile puteau fi mult mai rau.Desi sunt atat de convinsa ca viata noastra atarna de mila lui Dumnezeu,inca odata mi-a aratat ca doar El este Stapanul tuturor lucrurilor si m-a mai invatat ca trebuie sa fiu dependenta de El in orice imprejurare si in orice moment.
  Multumesc lui Dumnezeu  pentru ca nu ma lasa sa traiesc doar la nivelul de vorbe.....ci din cand in cand mai imi da si cate un extemporal.

       Va doresc o seara binecuvantata de Domnul !!!!