Versetul zilei

5 noiembrie 2016

O zi minunata!

Elizabeth Lawrence spunea:
"Fiecare om trebuie sa isi gaseasca timp, sa se aseze si sa priveasca caderea frunzelor."
Nu stiu cat de mult timp ne facem fiecare pentru sufletul nostru, dar cred ca fiecare dintre noi are nevoie de cateva momente in fiecare zi, in care sa fim doar noi si gandurile noastre. Sa cautam in inima noastra si sa vedem ce ganduri ne-apasa, ce poveri caram in spate, ce planuri faurim...
Sunt lucruri cu care fiecare om se confrunta, de-aceea este bine sa privim in sufletul nostru si sa cautam ca starile de amaraciune sa nu ramana cuibarite in inima noastra.
Sufletul este nobil, este darul lui Dumnezeu, de-aceea el trebuie sa ramana curat si frumos, pentru ca el este esenta nemuritoare a omului.

O zi minunata! 

Hrana ta zilnica!

5 NOIEMBRIE
1 Petru 1.1-12
Domnul îi spusese ucenicului Său, Petru, chiar înainte de a fi fost negat de el: „După ce te vei întoarce, să întăreşti pe fraţii tăi” (Luca 22.32). Este lucrarea pe care o împlineşte apostolul prin această epistolă. El ne aduce aminte de privilegiile noastre fără seamăn: mântuirea sufletului (v. 9) şi o moştenire cerească la adăpost de orice atingere (v. 4). Dumnezeu păzeşte moştenirea pentru moştenitori, iar pe moştenitori îi păzeşte pentru moştenire. Şi ei, chiar în prezent, pot gusta mai înainte „o bucurie de nespus şi strălucită", izvorâtă: din speranţa vie pe care o au într-o Persoană vie - Isus înviat (v. 3); din credinţă (v. 5,7); din dragostea pentru Cel pe care răscumpăraţii încă nu L-au văzut, dar pe care inima lor îl cunoaşte bine (v. 8). Şi cu cât iubim mai mult pe Domnul, cu atât mai mult vom simţi că nu-L iubim îndeajuns.
Tocmai datorită valorii pe care Dumnezeu o recunoaşte credinţei) El Se angajează s-o cureţe în cuptorul încercării. Dar ni se dă asigurarea că El face aceasta numai „dacă trebuie" (v. 6).
Acestea sunt, dragi prieteni, realităţile fericite cu privire la noi, pe care profeţii le-au căutat şi cercetat cu grijă (v 10,11) şi pe care îngerii doresc să le privească de aproape (v. 12).
 Putem noi, care luăm parte la lucrurile administrate de ei, să fim singurii care nu se interesează de ele?

4 noiembrie 2016

Hrana ta zilnica!

4 NOIEMBRIE
lacov 5.7-20
Toamna este anotimpul aratului. Opt până la zece luni se vor scurge - în care se succed frigul şi căldura, ploaia şi soarele - până să se coacă un nou seceriş. Câtă răbdare îi trebuie agricultorului!
 Ca şi el, să avem şi noi răbdare, pentru că „venirea Domnului este aproape" (v. 8). Să ne folosim deopotrivă resursele: în momentele de bucurie, cântările; în încercare (ca în orice vreme) rugăciunea fierbinte a credinţei. Facem noi uneori experienţa că ea, poate mult (loan 9.31b)?
Versetele 14-16, care în creştinătate sunt folosite pentru a justifica tot felul de practici, îşi păstrează valoarea deplină dacă sunt îndeplinite toate condiţiile menţionate. Oricum, un creştin dependent se va simţi rareori liber să ceară vindecarea; mai curând, împreună cu cei din apropierea lui, se va ruga să poată accepta liniştit voia lui Dumnezeu.
Sfârşitul epistolei pune accent pe ajutorul frăţesc în dragoste: mărturisirea reciprocă a greşelilor, rugăciunea unul pentru altul, grija faţă de cei lipsiţi. Învăţătura ocupă puţin loc în această epistolă. Din contră, punerea în practică a creştinismului nostru este prezentată pe larg.
 Să ne ajute Dumnezeu să fim, în adevăr, nu ascultători uituci, ci împlinitori (cap. 1.25).

Eu si Dumnezeu!

N-ai avut in viata momente cand totul ti-a mers gresit inca din zori?
Poate n-a sunat ceasul si-ai intarziat la munca, iar ca  bonus mai faci si pana la roata. Ajungi la servici, acolo dai de un sef nervos, nimic din ce faci...nu-ti iese bine, pleci spre casa, sesizezi ca n-ai cheia de la casa, nu poti intra...astepti ore la usa si peste toate...mai vine si sotul si iti spune cat esti de uituca sau poate alte si alte incurcaturi...Nu stiu, e doar un mic scenariu care se poate intampla oricui si ziua este...terminata.
In acest dialog putem vedea cum si cele mai crunte momente din viata noastra (considerate de noi), sunt de fapt cele mai grijulii momente ale lui Dumnezeu fata de noi si vedem ca nimic nu este la intamplare.
Dupa ce vom urmari acest dialog, cu siguranta data viitoare cand se intampla ceva care nu-i pe placul nostru...ne vom aminti ca de fapt nu este altceva decat protectia Domnului!!!
---------------------------
Eu: Doamne, pot să-ți pun o întrebare?
Dumnezeu: Sigur!
Eu: Promite-mi că nu te vei supăra....
Dumnezeu: Promit!
Eu: De ce ai îngăduit ca astăzi să mi se întâmple atâtea lucruri?
Dumnezeu: Ce vrei să spui?
Eu: Ei bine, astăzi m-am trezit cam târziu…
Dumnezeu: Așa…
Eu: Tocmai astăzi, mi-a luat o veșnicie să pornesc mașina!
Dumnezeu: Bun…
Eu: La prânz, am comandat un sandwich, însă mi-au făcut sandwich-ul greșit și a trebuit să aștept ceva timp până am primit ce am dorit.
Dumnezeu: Hmmm...
Eu: În drum spre casă, telefonul meu a murit chiar atunci când am răspuns apelului pe care-l primisem!
Dumnezeu: În regulă…
Eu: Și una peste alta, când am ajuns acasă nu doream decât să-mi relaxez picioarele în noul meu aparat de masaj și relaxare. Dar nu funcționa! Nimic nu a mers bine azi! De ce ai făcut asta?
Dumnezeu: Păi… ia să vedem! În această dimineață, Îngerul morții a fost la căpătâiul tău și a trebuit să trimit unul dintre îngerii mei să se bată cu el pentru viața ta. Te-am lăsat să dormi până atunci!
Eu (umilit): Oh!
Dumnezeu: Nu am îngăduit ca mașina ta să pornească repede, deoarece pe drumul pe care trebuia să circuli era un șofer beat care te-ar fi lovit și accidentat foarte rău dacă ai fi fost atunci pe drum!
Eu: (rușinat)
Dumnezeu: Prima persoană care ți-a făcut astăzi greșit sandwich-ul avea o boală gravă și nu am vrut să iei boala, deoarece știam că nu-ți poți permite să-ți pierzi locul de muncă.
Eu (jenat): Ok
Dumnezeu: Telefonul tău a murit, deoarece persoana care te-a sunat avea de gând să dea o mărturie falsă despre ceea ce ai vorbit cu ea la telefon, astfel încât nu am îngăduit nici măcar să vorbești cu ea, în așa fel încât să fii acoperit.
Eu (încet): Înțeleg, Doamne…
Dumnezeu: Oh, cât despre acel aparat de masat picioarele… acesta avea un scurt circuit care ar fi produs o avarie în seara asta, în casa ta. Nu cred că ți-ai fi dorit să stai în întuneric.
Eu: Of! Îmi pare rău, Doamne!
Dumnezeu: Să nu-ți pară rău, învață doar să ai încredere în mine .... în toate lucrurile care ți se întâmplă, fie ele bune sau rele!
Eu: Mă voi încrede în Tine, Doamne!
Dumnezeu: Și nu te îndoi niciodată, deoarece planul Meu pentru ziua ta este întotdeauna mai bun decât planul tău!
Eu: Nu mă voi îndoi, Doamne! Și lasă-mă doar să-ți spun, Doamne, că Îți mulțumesc pentru tot ceea ce ai îngăduit să mi se întâmple astăzi.
Dumnezeu: Cu drag, copile. A fost o zi în care, ca de obicei, am fost Părintele tău, iar Eu ador să am grijă de copilasii mei!

3 noiembrie 2016

Renuntand la gandurile mele !

Analiza...!

Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără  dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. 
Depărtează-te de oamenii aceştia.
--------------------------
Vazand cu ce se confrunta Timotei, Pavel ii scrie o scrisoare si il sfatuieste ce sa faca in astfel de situatii, si este bine sa invatam si noi, pentru ca astfel de oameni sunt si in jurul nostru.
Pavel ii spune ce vremuri vor veni si il sfatuieste sa ramana credincios.
In 2 Timotei, cap 3 vedem descrierea oamenilor din vremurile din urma. Nu este greu sa-i reperezi in jurul tau, ei sunt la tot pasul, iar durerea este si mai mare cand insasi noi facem parte din aceasta categorie si inca nu ne dam seama.
  • Pavel descrie cateva  ispite care ne pandesc la tot pasul. Poate ca nu ne-am lasat infectati de "toate"aceste pacate, insa chiar si cel mai mic pacat", din punctul nostru de vedere...face parte tot din aceasta categorie descrisa de Pavel.
  • Cred ca ispita cea mai mare din ziua de azi este ..."nemultumirea" si "banul".
  • De fapt, de la starea nemultumitoare cu lucrurile pe care le avem...alergam dupa bani.
  • Dar nu numai...sa luam fiecare in parte si sa ne analizam viata...
  • Facem si noi parte din aceasta categorie?
  • iubitori de sine
  • iubitori de bani
  • lăudăroşi
  • trufaşi, hulitori
  •  neascultători de părinţi
  •  nemulţumitori
  • fără evlavie
  •  fără  dragoste firească
  •  neînduplecaţi
  • clevetitori
  • neînfrânaţi
  • neîmblânziţi
  •  neiubitori de bine
  •  vânzători
  • obraznici
  •  îngâmfaţi
  •  iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu
  •  o formă de evlavie  
In lumina Cuvantului...cred ca fiecare trebuie sa spunem si noi ca David,
Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!
Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu!

Hrana ta zilnica!

3 NOIEMBRIE
lacov 4.13-17; 5.1-6
Cei care fac planuri (v. 13-15; Isaia 56.12b) şi cei care strâng bunuri pământeşti (cap. 5.1-6) sunt adesea aceleaşi persoane (Luca 12.18,19). Şi una şi alta sunt străine de viaţa de credinţă. A dispune de viitor înseamnă a pune voinţa proprie în locul celei a lui Dumnezeu; şi este chiar necredinţă, arătând neîncredere în venirea apropiată a Domnului.
Cât despre bogăţii, este un lucru şocant să le strângi în „vremurile din urmă". Riscurile ce ameninţă bogăţiile pe pământ: degradarea, furtul, devalorizarea... demonstrează că acestea sunt bogăţii trecătoare, aur şi argint ruginit (vezi Psalmul 52.7). De aceea, Domnul recomandă: „Faceţi-vă pungi care nu se învechesc, o comoară care nu piere, în ceruri, unde hoţul nu se apropie, nici molia nu strică" (Luca 12.33). Abundenţa de bunuri materiale duce la împietrirea inimii: Faţă de Dumnezeu, pentru că atunci pierdem uşor sentimentul dependenţei de El şi uităm adevăratele nevoi, care sunt cele ale sufletului (Apocalipsa 3.17).
Şi faţă de aproapele, pentru că ne este greu să ne punem în locul celor cărora le lipsesc cele necesare (Proverbe 18.23).

2 noiembrie 2016

Hrana ta zilnica!

2 NOIEMBRIE
lacov 4.1-12
O ceartă între copii ai lui Dumnezeu arată negreşit că voinţa fiecăruia dintre ei nu a fost zdrobită. Domnul ne arată că aceasta este încă un obstacol care împiedică rugăciunile noastre să fie ascultate (citiţi Marcu 1.25). Pot fi două motive pentru care nu primim răspuns. Primul este că nu cerem, deoarece „oricine cere, capătă" (Matei 7.8). 
Al doilea, pentru că cerem rău. Aici nu este vorba de forma stângace a rugăciunilor noastre (oricum, „nu ştim ce să cerem aşa cum ar trebui" - Romani 8.26), ci de scopul lor. Avem în vedere gloria Domnului, sau satisfacerea poftelor! Aceste două principii nu se pot împăca.
Iubind lumea, trădăm cauza Dumnezeului nostru, pentru că lumea I-a declarat război, răstignindu-L pe Fiul Lui, iar neutralitatea este imposibilă (Matei 12.30).
Invidia şi pofta sunt lucrurile cu care ne atrage lumea, dar Dumnezeu ne dă infinit mai mult decât ne poate oferi lumea: un har mai mare (v. 6; Matei 13.12). Fie ca aceia care au învăţat de la Mântuitorul blândeţea şi smerenia (Matei 11.29) să poată gusta acest har. Dar, pentru a experimenta virtuţile harului, trebuie mai întâi să fi ajuns conştient de propria mizerie (v. 8,9; comp. cu Ioel 2.12,13).

1 noiembrie 2016

Hrana ta zilnica!

1 NOIEMBRIE
Iacov 3.1-18
După cum credinţa, dacă există, se manifestă în mod necesar prin lucrări, tot aşa întinarea se exteriorizează, mai devreme sau mai târziu, prin cuvinte. Orice maşină cu aburi are o supapă prin care suprapresiunea răbufneşte irezistibil. Dacă lăsăm să crească această «presiune» fără s-o judecăm, ea se va trăda inevitabil prin cuvinte pe care nu le vom putea stăpâni. Astfel Domnul ne face să constatăm necurăţia buzelor noastre (Isaia 6.5) şi ne arată sursa interioară: prisosul inimii (Matei 12.34; 15.19; Proverbe 10.20). Prin judecata de sine însă, ne invită să despărţim „ce este de preţ de ce este fără preţ", pentru a fi precum gura Lui (Ieremia 15.19).
Există înţelepciune şi înţelepciune. Cea de sus, ca orice dar desăvârşit, coboară de la Tatăl luminilor (cap. 1.17). Trăsăturile ei ne vor face s-o recunoaştem: este mereu curată, fără voinţă proprie, activă în bine.
Ar trebui să recitim aceste versete ori de câte ori suntem pe cale să ne întrebuinţăm rău limba: pentru ceartă, minciună (v. 14), vorbire de rău (cap. 4.11), lăudăroşenie (cap. 4.16), cârtire (cap. 5.9), jurăminte sau vorbe uşuratice (cap. 5.12; Efeseni 4.29; 5.4). 
Cu alte cuvinte, de cât de multe ori pe zi!

Ce bine e sa ai in cer un TATA !

Trebuie sa recunosc ca mi-e dor de vremurile in care cantam.
Astazi m-a apucat dorul si mi-am ascultat unele cantari cantate prin bisericile pe unde am ajuns, fie in evanghelizare sau biserica unde slujeam.
Intr-adevar, Dumnezeu merita laudat!

Suntem noi lumina?


Scriptura ne vorbeste despre unii oameni ca avand "doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea"(2Timotei 3:5). Practic multi... sau putini...toti facem niste alegeri(in a comenta, a judeca...) si uitam ca pentru fiecare Isus Hristos a PLATIT un pret!
 E adevarat ca nu toti cei care poarta crucea Lui pe umeri sunt automat purtatori ai chipului lui Hristos in sufletul lor, insa aceasta trebuie sa o lasam in grija"Duhului Sfant" caci El cunoaste TOATE lucrurile ascunse si tot El le si descopera!! 
Sa ramanem asupra verstului 2 Corinteni 3:18, in care ne vorbeste de "oglinda schimbarii"!!  
Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. 
 Oglinda are rolul de a reflecta "LUMINA"! 
Suntem noi lumina?

31 octombrie 2016

Hrana ta zilnica!

31 OCTOMBRIE
Iacov 2.14-26
Unii au crezut că este o contradicţie între învăţătura lui Iacov şi cea a lui Pavel (de exemplu în Romani 4). In realitate, fiecare prezintă aspecte diferite ale adevărului. Pavel demonstrează că, pentru ca cineva să fie îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu, este suficientă credinţa, iar Iacov explică că, pentru a fi îndreptăţit în ochii oamenilor, sunt necesare fapte (v. 24; 1 loan 3.10). Nu rădăcina, ci rodul ne permite să apreciem calitatea unui pom (Luca 6.43,44). Credinţa lăuntrică nu se poate arăta oamenilor decât prin fapte. Eu nu văd curentul electric, dar funcţionarea unei lămpi sau a unui motor îmi permite să afirm prezenţa lui întrun fir conductor. Credinţa este un principiu activ (v. 22), o energie internă care mişcă angrenajele inimii. Pavel şi Iacov îşi ilustrează învăţătura prin acelaşi exemplu: cel al lui Avraam, la care se adaugă aici exemplul Rahavei. După morala omenească, primul este un
tată criminal, iar cea de-a doua o persoană cu o purtare rea, care-şi trădează poporul. Dar faptele lor nu sunt altceva decât manifestările cele mai înalte ale consecinţei credinţei lor; aceasta i-a determinat să facă cele mai mari sacrificii pentru Dumnezeu.
Prietene, poate că într-o zi ai spus că ai credinţă. Ai arătat tu aceasta?

30 octombrie 2016

Invitatie live!

Intr-o lume atat de zbuciumata si obosita de atata ”goana dupa vant”, omul simte nevoia sa gaseasca liniste si pace sufletului sau. Oricat vei incerca sa o cauti in lucrurile de pe acest pamant, crede-ma... n-o vei gasi, si asta o spun din propria experienta.
Daca vrei sa simti si tu, pace si liniste in suflet, nu ezita sa vii!!!
Incepand cu ora 18 poti veni si tu sa iei parte la slujba din aceasta seara, bucurandu-te alaturi de noi ascultand cantece frumoase si mesaje de actualitate, potrivit cu vremurile in care traim.
Str. Virgil Madgearu, nr.39- Biserica Penticostala ELIM
Mesaj-VIRGIL NEAGU
DACA NU POTI AJUNGE, URMARESTE LIVE http://www.elim.ro/

O marturie interesanta!

Hrana ta zilnica!

30 OCTOMBRIE
Iacov 2.1-13
Suntem influenţaţi mai mult decât credem de falsa scară de valori de care se foloseşte lumea, precum averea, rangul social... Până şi un Samuel avea nevoie să înveţe că: „omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inima" (1 Samuel 16.7b). Şi ştiţi până unde a ajuns lumea „privind după înfăţişare"? Până într-acolo încât a dispreţuit şi a respins pe Fiul lui Dumnezeu, pentru că venise ca sărac pe pământ (2 Corinteni 8.9). 
Şi astăzi, frumosul nume al lui Hristos, cu care sunt numiţi creştinii, este obiectul batjocorii şi al hulelor. Aceia care-1 poartă, aceşti săraci pe care lumea îi dispreţuieşte, sunt numiţi de Domnul moştenitori ai împărăţiei (v. 5; Matei 5.3). Lor li se impune deci legea imperială, adică cea a împăratului (v. 8). A nu împlini porunca dragostei înseamnă a încălca toată legea, aşa cum pentru a rupe un lanţ este suficient să fie ruptă o singură verigă.
 Astfel, noi suntem toţi vinovaţi, convinşi de păcat. Dumnezeu însă a găsit o glorie mai mare în îndurare decât în judecată. Această îndurare ne plasează definitiv sub o cu totul altă „lege": cea a libertăţii. Libertatea unei firi noi, care-şi găseşte plăcerea în ascultarea de Dumnezeu (1 Petru 2.16).