Versetul zilei

10 ianuarie 2015

Hrana ta zilnica!

10 IANUARIE
Psalmul 50
Psalmul 49 le aducea aminte tuturor locuitorilor lumii de nesiguranţa şi de deşertăciunea bogăţiilor şi a onorurilor acestor doi poli de atracţie pentru oamenii din toate timpurile. Acum, în Psalmul 50, Dumnezeu i Se adresează lui Israel, poporului Său (v. 7), pentru a-i arăta inutilitatea jertfelor. Acestea nu pot răscumpăra sufletul şi nici nu pot „să-i desăvârşească pe aceia care se apropie". Dumnezeu a consfinţit legământul Său cu Israel printr-o singură jertfă (v. 5; Evrei 10.1-10). În schimb, tot ce aşteaptă El acum de la toţi ai Săi este lauda (v. 14 şi 23; Evrei 13.15).
Scurtul verset 15 rezumă istoria eliberărilor noastre: Întâi rugăciunea, apoi răspunsul divin care ne este asigurat, iar în final acţiunea harului („tu Mă vei glorifica"), de care, regretabil, uităm adesea.
 Să ne punem în Dumnezeu încrederea noastră; să-L chemăm şi El îşi va ţine promisiunea!
Versetele 16-22 cuprind o avertizare pe care Dumnezeu o face celui rău. Acesta, deşi are buzele încărcate de cuvinte evlavioase, le tăgăduieşte prin purtarea sa şi urăşte mustrarea.
Să ne păzim să nu ajungem aşa!
Să remarcăm din nou măreţia versetelor cu care se deschide psalmul (v. 1 şi 2) şi care ne oferă, ca de obicei, tema întregului psalm: Dumnezeu vorbeşte pământului, pentru a-i descoperi acestuia splendoarea Sa în Persoana Domnului Hristos, judecător suveran şi împărat glorios în Sion.

10 semne care arata ca traim vremurile din urma!

9 ianuarie 2015

Indurare sau judecata!

Multe vise visam, multe dorințe exprimam,  multe planuri  sau proiecte facem cat suntem in viata, insa nu intotdeauna si infaptuim ce spunem, nu întotdeauna visele se implinesc si nici macar planurile sau proiectele  propuse nu le finalizam, nu ca nu am vrea, ci nu avem puterea.
Totuși deseori vedem cum multe din ele prin contur si prind viata, pentru ca exista Unul care se indura de noi, chiar daca nu meritam. In bunătatea Sa Dumnezeu priveste la noi, priveste la neputinta noastra, la slabiciunile noastre, insa nu doar acestea sunt vazute, El vede si nevoile noastre.
In Isaia  cap. 30 avem scris un cuvant:
Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!
(vers.18) 
Domnul asteapta sa se milostiveasca....
Ce cuvinte minunate!
 In loc noi sa asteptam ca El sa se milostiveasca, in loc noi sa asteptam indurarea Lui, iata-L pe Domnul asteptand.
Stim ca asteptarea aceasta divina sa va transforma intr-o zi, in actiune divina, pentru ca ceea ce promite Dumnezeu si implineste, iar pe scaunul de domnie sta chiar Dumnezeu si imparateste.
 Dar suntem constienti de Suveranitatea Lui? Stim noi oare ca, atunci cand totul in jurul nostru se naruie, cand nu mai vedem nici o speranta, doar Isus este singura noastra salvare si ceea ce vorbeste se si implineste? In Ezechiel 24 cuvantul spune:
Eu, Domnul, am vorbit! Lucrul acesta se va întâmpla, şi Eu îl voi împlini!(v.14/a) insa trebuie sa luam "foarte"  in serios si partea a doua a versetului, pentru ca implinirea cuvantului Domnul o face si atunci cand trebuie sa se indure de noi, dar si atunci cand trebuie sa ne judece.
Nu Mă voi lăsa, nu voi avea milă, nici nu Mă voi căi. Vei fi judecată după puterea ta şi după faptele tale, zice Domnul Dumnezeu.” (v.14/b)
Indurare sau judecata! Ce actiuni...!!!
Putem avea parte de aceste actiuni divine a lui Dumnezeu, chiar noi si cu certitudine vrem indurare, insa de noi depinde in ce fel va actiona Dumnezeu in viata noastra. De-aceea tot ceea ce faurim in mintea noastra, planuri, vise, dorinte nu le vedem implinite intotdeauna, tocmai pentru ca Dumnezeu inlatura voia noastra, sa sa-si poata implini voia Lui.
Esti gata sa accepti acest lucru? Oricum Dumnezeu isi fa face lucrarea Sa, insa noi trebuie sa fim gata de a accepta planul lui si mai mult de-atat sa stim a-I multumi si in acele momente in care ne vedem visele spulberate.

Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.
1 Tesaloniceni 5:18



Hrana ta zilnica!

9 IANUARIE
Psalmul 49

În continuarea viziunii profetice pe care tocmai au schiţat-o psalmii anteriori, Duhul lui Dumnezeu Se adresează acum tuturor locuitorilor lumii, indiferent de poziţia pe care ei o au în societate (v. 1 şi 2). 
La ce folosesc bogăţiile cu care ei se mândresc şi în care îşi pun încrederea, dacă cea mai mare comoară din lume nu poate răscumpăra nici măcar un singur suflet? (v. 7 şi 8). Este necesară o răscumpărare inestimabilă, astfel că trebuie să renunţăm la gândul că am putea-o plăti noi înşine vreodată! 
Dar Dumnezeu va răscumpăra sufletul meu...", declară versetul 15 şi cunoaştem ce preţ a trebuit plătit pentru aceasta (1 Petru 1.18,19).
Dacă cineva caută onorurile acestei lumi, să mediteze asupra versetul 12, completat de versetul 20! 
Unde duce oare această goană după onoruri, această cale a nebuniei (v. 13) pe care se întrec concurenţi fără număr, săraci sau bogaţi, oameni de rând sau fii ai celor mari?
La moarte, unde nimic nu mai ure valoare (v. 17)! Moartea spulberă toate planurile omului, ameninţă hotărârile cele mai prudente, umbreşte orice bucurie şi pune toate proiectele sub semnul unei teribile incertitudini (Luca 12.20). Astfel, oamenii îşi închid ochii, pentru că se tem s-o privească în faţă. Dar, pentru cel răscumpărat, moartea nu este decât cel din urmă pas spre casa Tatălui,... pentru că El îl va primi (v. 15).

8 ianuarie 2015

Un plod fara chip, dar cu zile randuite!

M-am conectat pe internet de cateva ore cu scopul de a scrie un mesaj pe blog.
Mesajul pregatit in mintea mea  era cu totul altul, era o incurajare pentru cei care trec prin mijlocul furtunii dezlantuite de diavol, si cred ca multi suntem in mijlocul acestor furtuni, pentru ca din pacate diavolul nu si-a luat concediu, nu a ramas in anul 2014, ci din nefericire a intrat si el in 2015 pe urmele noastre.Dar slava Domnului ca toate acestea nu sunt noutati pentru cei care ne-am pus increderea in Domnul, noi stim acest lucru, Scriptura ne scrie si ne avertizeaza.
Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.
Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.
1 Petru 5:8-9
 Luand aminte la acest verset...nimic din ceea ce ni se intampla nu este o intamplare ci  toate sunt cu ingaduinta lui Dumnezeu, dar poate ca in zilele ce vor urma voi scrie si despre aceste lupte pe care le avem de dus si pe care trebuie sa le biruim.
 Spuneam ca am intrat sa scriu insa am renuntat pentru ca in timpul pe care l-am petrecut am urmarit o serie de evenimente care s-au intamplat in putinele zile de la inceputul acestui an.
In cartea Amos 4, vers.12 scrie, "pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele!” dar cuvintele imi pot fi adresate mie sau oricarei persoane care citeste aceste randuri.
Pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Vasile, Ioane, Maria, Gheorghe, Monica sau oricum te-ai numi, pregateste-te pentru ca nu stii clipa cand vei fi chemat la El.
In urma cu ceva vreme, cateva luni bune in urma,  Duhul lui Dumnezeu ne-a vorbit printr-o sora in adunare, si eu cred ca Dumnezeu vorbeste si astazi, (chiar daca multii nu mai cred acest lucru), ne-a spus ca va veni o vreme de incercare in multe corturi, multe vlastare tinere vor fi rupte, va fi multa suferinta si durere, dar noi sa ne trezim din starea de amorteala care ne-a cuprins, sa ne smerim si sa ne pocaim,  ramanand tari in credinta langa El.
Uitandu-ma acum la suferinta prin care trec multi frati de credinta , nu pot decat sa ma rog pentru ei, dar si pentru noi ca Domnul sa ne ajute sa ne pocaim cu adevarat, pentru ca nimeni nu stie clipa plecarii.
Ma uitam la un eveniment intr-o familie la Curtici, ultima zi din an, durere multa si inimi frante, mama si fiica, 39 de ani si 14 ani, doua sicrie unul langa altul si multe inimi zdrobite....
Puteam fi oricare in aceea masina....nimeni sa nu judece sau sa se gandeasca ca Dumnezeu a pedepsit pecineva. Nici gand....!
Acum trei zile, un alt frate, tot in accident, tanar...50 de ani lasand in urma 10 copii zdrobiti si o sotie indurerata, a plecat la Domnul fara sa apuce sa-si ia ramas bun. Nici macar nu au ajuns bine acasa pastorii de la inmormantare lui, la doar cateva ore, la serviciul de marti seara, alt anunt, alt priveghi, alta jale, alte inimi frante, mama de 33 de ani si sase copii in urma...
Sunt doar cateva cazuri aici si acum, insa daca  citim  doar in ultima luna cati frati de-ai nostri  au fost chemati acasa...suntem uimiti. Poate ne miram...sau poate ne bucuram.
Tinere fete de 25-30 de ani, copii micuti si parca vestile nu se mai opresc.
De ce asa..?....o stie El!
Nimic din ceea ce se intampla nu este o intamplare ci este un plan a lui Dumnezeu cu fiecare. Vedeti, noi ca oameni ne framantam cu o multime de intrebari, bineinteles fara raspuns. Avem momente in care ne certam si ne maniem pe Dumnezeu insa, in zadar o facem.
Zilele noastre au fost randuite inca inainte de a fi noi.
In Ps. 139 iata ce spune psalmistul:
Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!
Cand nu eram decat un plod fara chip....Doamne, pai asta inseamna ca embrionul mititel(adica "eu" sau "tu") aveam zilele scrise si numarate!!!
Stiti ca inima fatului in pantecele mamei incepe sa bata inca din a 20-a zi de la fecundarea embrionului? 
Dumnezeu, Creatorul stie totul despre creatia Lui!
Noi suntem faptura mainilor Sale si El hotaraste cand venim pe lume si cand plecam din aceasta lume!
Si-atunci care dintre noi stie ziua plecarii?
Poate fi azi, poate fi maine, poate fi peste cativa zeci de ani....insa avand in vedere ca nimeni nu stie exact ziua, trebuie sa fim pregatiti.
Sunt eu oare pregatita?
Esti tu oare pregatit?
O intrebare la care trebuie sa avem raspunsul, DA sau NU?

 
 


 

Hrana ta zilnica!

8 IANUARIE
Psalmul 48

Odată cu Psalmul 48 se încheie viziunea profetică începută în Psalmul 42. Asistăm pe scurt la atacul final al împăraţilor pământului împotriva Ierusalimului şi la totala lor derută (v. 4-7). Iudeii evlavioşi vor constata atunci că ceea ce au auzit şi au aşteptat se împlineşte în favoarea lor (v. 8; Psalmul 44.1). Cu siguranţă, nu în zadar şi-au pus ei încrederea în Dumnezeu. După ce au cunoscut atâta suferinţă în exil, ce valoare capătă pentru ei fiecare piatră a cetăţii iubite! Umpluţi toţi de sentimentul bunătăţii Dumnezeului lor (v. 9), ei se regăsesc în mijlocul acestui templu după care au suspinat atât de mult (Psalmul 42.4; 43.3,4) şi toţi sunt pătrunşi de sentimentul bunătăţii Dumnezeului lor (v. 9). Oare nu aceasta este deopotrivă şi preocuparea noastră sfântă atunci când ne aflăm acolo unde Domnul ne-a promis prezenţa Sa şi când medităm la marea Lui iubire!
Dar atunci lauda va umple nu numai inima credincioşilor risipiţi ici şi colo, cum se întâmplă astăzi; ea se va întinde până la marginile pământului şi va fi într-adevăr demnă de gloriosul Dumnezeu pe care-L vor celebra (v. 10).
Drag prieten, este acest Dumnezeu care conduce destinele lumii, şi care va împlini tot ceea ce gura Sa a rostit, şi Dumnezeul tău pentru totdeauna, călăuza ta până la cel din urmă ceas al călătoriei tale pe pământ (v. 14)?

7 ianuarie 2015

Doamne spune "DA" in dreptul nostru!

În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”; de aceea şi „Amin”, pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.
2 Corinteni 1:20
Cate fagaduinte nu am intalnit noi oare pe paginile Sfintei Scripturi?
Multe sunt....si toate sunt pentru mine si pentru tine, cei care ne-am pus nadejdea si speranta in El.
 Dar iata ce spune Cuvantul despre fagaduintele  lui Dumnezeu,
"toate în El sunt „da”.
 Dumnezeu isi tine cuvantul intotdeauna fata de cei care isi pastreaza legamantul curat.
Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”  scrie Pavel in cartea Evrei 13:5, dar tot la fel are Dumnezeu inca o fagaduinta minunata pe langa multele-I fagaduinte. Este chiar versetul de astazi care l-am memorat, in provocarea celor 365 de versete pe an( Ps.46:1)
Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.

Realizam cat de mult conteaza un "DA" spus de Dumnezeu la cauza noastra, la cererea noastra?
Constientizam ca, un "DA" spus in dreptul nostru schimba intreg cursul vietii noastre?
 Un "DA" spus in dreptul tau, cel care esti astazi intr-o mare nevoie financiara te scoate din aceasta criza?
Un "DA" spus in dreptul casei tale iti va readuce pacea in familia ta, intre tine si sot sau sotie, intre tine si copii, s.a.m.d.?
Nu ma intreba cum? Nu stiu, insa stiu ca Dumnezeu are solutia la toate problemele tale.
Eu stiu un singur lucru si cred:"toate în El sunt „da”
Increde-te in promisiunile Lui si vei vedea ca Dumnezeu este Acelasi, ieri, azi si in veci!

Hrana ta zilnica!

7 IANUARIE
Psalmul 47

Acest psalm exprimă bucuria care va umple inima credincioşilor atunci când, după judecăţile menţionate în Psalmul 46, Hristos îşi va stabili împărăţia. Israel va avea atunci o poziţie de întâietate faţă de toate celelalte popoare şi le va învăţa să-L laude în cântare pe Dumnezeu, să celebreze gloriile Sale, supremaţia Sa (v. 3,6; comp. cu Isaia 2.2,3).
(Relaţiile poporului cu Dumnezeu fiind restabilite, remarcăm că reapare numele propriu, special,absolut, al lui Dumnezeu, Iahve; vezi deja Psalmul 46.7,11). Sunt gloriile Domnului Hristos care, în sfârşit recunoscut, îşi ia titlul de Împărat peste tot pământul" (Zaharia 14.9). Şi astfel înţelegem de ce noi, creştinii, nu-L numim pe Domnul Isus împăratul nostru. Noi suntem cetăţeni ai cerului, nu supuşi ai împărăţiei de pe pământ! Domnul Hristos nu va domni asupra Bisericii, ci împreuna cu ea; ea va avea aceeaşi poziţie pe care o are o regină alături de rege, soţul ei.
Oare vor putea cântările noastre să cuprindă atâta mărire, de vreme ce vom avea de celebrat nu numai un împărat, ci şi un Mântuitor divin, un Domn înviat şi un Mire ceresc, care-Şi iubeşte Biserica şi care vine să o caute? 
Câte glorii sunt reunite în aceeaşi Persoană, glorii minunate care ar trebui să ne umple încă de pe acum gurile şi inimile cu cântecul etern al adevăraţilor adoratori!

6 ianuarie 2015

O dorinta pentru anul 2015...!

Cu ceva vreme in urma am postat acest video si se gaseste in arhiva blogului. Astazi pe blogul http://rodiagnusdei.wordpress.com/ a aparut din nou acest video.
Intr-adevar este o inchinare din toata inima, inchinare pe care doresc sa o vad si in viata mea si a tuturor crestinilor.
Mi-a venit in minte acum ceva....
La fiecare inceput de an facem o lista de angajamente si dorinte pe care vrem sa le aducem la indeplinire in anul care intram.
Ma intreb cati oare ne-am pus pe lista si aceasta dorinta, "sa fim plini de Duh"!?
Eu recunosc ca nu am trecut pe lista dorintelor acest lucru, dar ma gandesc ca nici data de 05 ianuarie nu este tarziu pentru a-mi pune aceasta dorinta in inima mea...
Vreau sa fiu in clocot pentru Domnul!

Hrana ta zilnica!

6 IANUARIE
Psalmul 46

Cât de mulţi credincioşi aflaţi în necaz au făcut preţioasa experienţă din versetul 1! In ceasul încercării, şi mai ales în clipa ispitirii, tânărul creştin nu trebuie nicidecum să uite că are la dispoziţia sa acest adăpost, această putere, acest ajutor întotdeauna uşor de găsit. Astfel de resurse nu se găsesc nicidecum în el însuşi, nici în hotărârile înţelepte pe care el le-a luat, ci în Dumnezeu, în comuniunea cu El.
În timp ce Core fusese înghiţit de viu într-o răsturnare de pământ acţionată de însuşi Dumnezeu, de felul celei sugerate în versetul 2, fiii săi au fost scăpaţi în acelaşi fel în care vor fi salvaţi şi credincioşii rămăşiţei iudaice. Ei vor fi în siguranţă, pentru că adăpostul lor va fi însuşi Iahve (Psalmul 91.9,10). Ce mare va fi contrastul între această rămăşiţă credincioasă şi ceilalţi oameni de pe pământ care vor traversa aceeaşi perioadă apocaliptică (comp. cu Luca 21.26 şi cu Apocalipsa 6.14-17)! În faţa acestor ape spumegânde şi care vuiesc, ape ale judecăţii (v. 3), Dumnezeu aminteşte că este un râu al harului răspândindu-se în pâraie generoase - sugerând multiplele sale manifestări - care „înveselesc cetatea lui Dumnezeu", precum şi pe cei care şi-au găsit acolo adăpostul (v. 4).
Finalul psalmului ne ajută să-i privim pe cei credincioşi cum urmăresc liniştiţi, din „turnul lor înalt, împlinirea celor din urmă judecăţi ale lui Dumnezeu.

5 ianuarie 2015

Protectie deplina pentru cei ce se incred in Domnul!

Nu stiu cati dintre d-voastra v-ati propus sa invatati cele 365 de versete din acest an, eu insa ma rog Domnului sa ma ajute sa continui.
Versetul de ieri este atat de frumos cu toate ca cel mic l-a retinut foarte greu, desi are o memorie excelenta. M-am tot framantat cum sa-l determin sa-l retina, desi pare un verset atat de usor, insa m-am apucat mai intai sa-l descriu cu cuvintele mele.
Doamne, Tu esti o stanca unde ma ascund, o cetatuie unde ma adapostesc si un Izbavitor care ma scapi!
Sunt folosite in acest verset cateva cuvinte care se repeta si parca au acelasi inteles,"stanca, scut, tarie, cetatuie", insa daca le luam in parte pe fiecare, vedem semnificatia fiecaruia.
Prin aceste metafore  folosite in acest verset inteleg cat de mare si puternica este protectia lui Dumnezeu fata de cei care se incred in El.
Daca esti un mijlocul naturii si se dezlantuie furtuna, oare te-ai gandit cata siguranta iti ofera o stanca inalta pe are o intalnesti in calea ta?
 Daca tuna sau fulgera, adapostindu-ne sub un mic coltisor din ea  ne simtim mai protejati, mai in siguranta, oare cat siguranta avem la adapostul lui Dumnezeu care este stanca noastra cea puternica?
Doamne Tu esti stanca mea! In multe locuri din Scriptura intalnim aceste cuvinte si in mod special David spunea despre Dumnezeu ca este stanca Lui.
Dragii mei, indiferent cat de mare este furtuna, indiferent cate de mari sunt amenintarile care se abat asupra noastra zi de zi, El ne ofera siguranta si protectie.
Dumnezeu este cetatuia mea!
O casa sau o cetate are rolul de a oferi adapost, iar daca cetatea este si pazita atunci nimic si nimeni nu poate patrunde in acel adapost.
Daca un simplu paznic la usa ne da siguranta, oare cu cat mai mult ne este Dumnezeu protectie atunci cand incearca sa patrunda cel rau in interiorul inimii noastre?
 Dumnezeu este cetatuia mea, iar eu m-adapostesc in El.
Izbavitorul si scutul meu!
Orice atac asupra mea El, Hristos ma izbaveste!
Scutul care ma protejeaza de orice sageata a celui rau, imi ofera protectie. El, Dumnezeu intotdeauna face un zid de protectie intre mine si tot ce vine din exterior. Duhul Lui face un invelis de protectie in jurul meu si indiferent cat de multe sageti arunca cel rau, El imi este pavaza si scut!
Si chiar daca ingaduie sa fim atinsi El este taria noastra! Mana Lui puternica si tare ne va scapa din toate necazurile, insa pentru ca sa fim sub aceasta protectie trebuie sa fim adapostiti la umbra aripilor Sale.
Iata ce extraordinar verset am avut ieri: 
Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!
Iar prin versetul de astazi David confirma protectia lui Dumnezeu pentru toti cei care isi pun increderea in Domnul,
Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic,
zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”


  

Hrana ta zilnica!

5 IANUARIE
Psalmul 45

Sub acţiunea Duhului Sfânt, „scriitor iscusit" (v. 1), acest psalm ne invită să-L lăudăm pe Hristos, Preaiubitul, Cel care-i întrece în frumuseţe şi în har pe toţi fiii oamenilor. Înainte însă de a ţâşni de pe buze, lauda a fost pregătită, contemplată într-o inimă care clocoteşte (comparaţi cu Matei 12.34); ea celebrează Persoana lui Hristos, cuvintele Sale, lucrările Sale.
Cineva a spus că închinarea de duminică este cântarea care îngemănează toate strofele pe care Duhul le-a insuflat răscumpăraţilor în timpul zilelor săptămânii, având ca temă inepuizabilă gloriile şi harurile Domnului Isus. El este „Împăratul", însă versetele 6 şi 7, citate în Evrei 1.8,9, îl numesc „Dumnezeu". Când apare în măreţia şi în splendoarea Sa, El este obiectul unei admiraţii universale. Puterea Lui se afirmă în judecata înfricoşătoare pe care o înfăptuieşte (v. 3-5). Veşmintele Sale sunt pline de parfumuri: smirna aminteşte de suferinţele Sale, aloea, de moartea Sa (loan 19.39), iar casia, de înălţarea Sa. 
Dar ce va preţui cel mai mult pentru Hristos dintre toate gloriile Sale va fi frumuseţea Miresei care îi va fi dăruită (aici Ierusalimul) şi dragostea pe care ea I-o va arăta.
 Drag prieten creştin, este privilegiul tău de a-ţi exprima încă de acum această dragoste născută din recunoştinţă. „Este Domnul tău: adoră-L" (v. 11)!

4 ianuarie 2015

Am nevoie de Tine!




Unde sunt oamenii rugăciunii?


Descurajare - incurajare!

Incurajare sau descurajare!
Doua cuvinte care cuprind doua stari. Doua stari sufletesti prin care am trecut deseori fiecare dintre noi. Fie ca uneori am fost in postura in care am incurajat pe altii, fie ca noi am fost aceia care am avut nevoie de a fi incurajati, cu alte cuvinte am fost descurajati. 
Care dintre noi am putea spune ca nu am trecut niciodata prin ambele stari sufletesti?
Le numesc sufletesti pentru ca sunt stari ale sufletului. Cand vorbesc despre descurajare, vorbesc despre o stare a interiorului nostru, cum de-altfel si starea de imbarbatare, de incurajare, de fapt curajul este o stare care vine tot din interiorul sufletului. 
Cand am inceput sa scriu aici pe blog, mi-amintesc ca eu am fost cea care am avut nevoie de incurajare, eu eram cea descurajata. De ce am inceput sa scriu? In acel moment nu stiu exact....
Dar pe masura ce scriam simteam ca ceea ce scriu s-ar putea sa incurajeze pe altii. De fapt era si este si acum, o dorinta a sufletului meu ca prin ceea ce fac sa incurajez, iar daca a fost incurajat macar un suflet in fiecare zi, eu sunt mai mult decat multumita.
Astazi tot mai multi si tot mai des se intampla sa trecem prin astfel de stari de descurajare. De fapt descurajarea este o stare de deprimare, demoralizare, o stare in care nu mai ai nici un curaj, o stare in care aproape ca ti-ai pierdut speranta. 
De-altfel ce  este mai tragic, decat sa traiesti fara nici o speranta...?
Cand ajungem in astfel de stare este bine sa cautam punctul de plecare. De unde a plecat aceasta stare? Ce ne-a determinat sa intram in aceasta stare, care la urma urmei nu este numai o stare neplacuta si daunatoare pentru sanatatea omului, dar este si un mare pacat.
Cred ca este un pacat foarte raspandit astazi. De fapt diavolul nici nu vine la inceput cu ceva greu, ci vine cu aceasta stare de descurajare care de-altfel duce la una din cele mai raspandite boli de pe glob, depresia ca sa folosesc acest termen care este de actualitate.
Depresia este a patra boala ca raspandire pe glob si pe zi ce trece face tot mai multe victime. 
De-aceea este nevoie ca noi cei care-L cunoastem pe Dumnezeu sa fim acei care aduc un cuvant de incurajare celor care trec prin aceasta stare.
Insa nu intotdeauna suntem alaturi de cei care trec prin aceste situatii, poate ca stam alaturi de ei si nici macar nu le cunoastem nevoia.
Daca ne uitam in Scriptura il vedem pe David intr-o situatie similara.
 In prima carte a lui Samuel il vedem pe David ca trece printr-o perioada de descurajare fugind de Saul. Istoria este lunga si puteti citi textul acesta (1 Samuel cap. 27,28,29,30), dar ce este de remarcat la David, gasim in cap.30 versetul 6/b,-"Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui."
Primul lucru pe care trebuie sa il faci atunci cand esti descurajat, ROAGA-TE!
Poate ca nu vei avea un prieten langa tine sa-ti spuna cuvinte incurajatoare, dar in schimb vei primi curaj cand vi tu inaintea Domnului si ii vei spune starea ta, cand ii vei spune tot ceea ce simti in sufletul tau. El va fi Acel care iti va da curajul care iti lipseste.
Al doilea lucru pe care trebuie sa-l faci cand esti descurajat- CITESTE!
Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, ori in asemenea momente este bine sa vezi ce are Dumnezeu sa-ti spuna. 
Este foarte important in aceste momente sa preiei tu controlul sentimentelor tale, al starii tale, nu astepta sa treaca totul de la sine, nu astepta sa vina un prieten in ajutor, poate ca nu va fi nimeni in acel moment langa tine, poate ca nici macar nu va stii prin ce treci, mai ales daca nu spui nimic despre starea ta, insa ceea ce poti face este sa cauti ajutorul la Cel mai bun prieten care este disponibil 24/24, care sta mereu la dispozitia ta, iar acesta este Isus Hristos.
Multi oamenii care trec prin aceste stari cauta ajutor  la psihologi, insa vindecarea deplina o face doar Isus.
In vers. 10 din psalmul 27 avem una dintre cele mai frumoase incurajari:
Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.
Indiferent cat de dezamagit esti de cei sau de ceea ce este in jurul tau, nu uita:
Domnul te primeşte!

 

Hrana ta zilnica!

4 IANUARIE
Psalmul 44.9-26
Începând cu versetul 9, tonul psalmului se schimbă. În loc să continue să privească la Dumnezeu, la lumina feţei Sale şi la puterea Numelui Său (v. 3 şi 5), cei credincioşi măsoară încercările care se abat asupra lor. Sufletul celui răscumpărat nu este întotdeauna într-o stare înaltă - ştim aceasta din experienţă. Cu toate acestea, credinţa celor credincioşi nu este descumpănită; ei ştiu să pună în seama lui Dumnezeu tot ceea ce întâmpină şi primesc loviturile ca venind din mâna Lui (lov 1.21). Au conştiinţa dreaptă şi nu numai că paşii nu li s-au „abătut din calea" ascultării, dar nici inima lor „nu s-a întors înapoi" (v. 18). Şi martor la aceasta este Dumnezeu, ( el care „cunoaşte tainele inimii"'.
 Să nu dăm niciodată uitării acest verset, 21!
Cum ar trebui înţeleasă expresia din versetul 22 - care ne sună atât de străină - „daţi morţii toată ziua"? Citarea ei în Romani 8.36 ne ajută să înţelegem motivul, anume că, prin intermediul încercărilor, ne este împrospătat sau rememorat sentimentul nimicniciei şi al totalei noastre incapacităţi. Acelaşi pasaj însă ne invită să urcăm triumfători şi celălalt versant: „Dar, în toate acestea, suntem mai mult decât învingători prin Acela care ne-a iubit" (Romani 8.37).