Un plod fara chip, dar cu zile randuite!

M-am conectat pe internet de cateva ore cu scopul de a scrie un mesaj pe blog.

Mesajul pregatit in mintea mea  era cu totul altul, era o incurajare pentru cei care trec prin mijlocul furtunii dezlantuite de diavol, si cred ca multi suntem in mijlocul acestor furtuni, pentru ca din pacate diavolul nu si-a luat concediu, nu a ramas in anul 2014, ci din nefericire a intrat si el in 2015 pe urmele noastre.Dar slava Domnului ca toate acestea nu sunt noutati pentru cei care ne-am pus increderea in Domnul, noi stim acest lucru, Scriptura ne scrie si ne avertizeaza.

Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.
Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.

1 Petru 5:8-9

 Luand aminte la acest verset...nimic din ceea ce ni se intampla nu este o intamplare ci  toate sunt cu ingaduinta lui Dumnezeu, dar poate ca in zilele ce vor urma voi scrie si despre aceste lupte pe care le avem de dus si pe care trebuie sa le biruim.

 Spuneam ca am intrat sa scriu insa am renuntat pentru ca in timpul pe care l-am petrecut am urmarit o serie de evenimente care s-au intamplat in putinele zile de la inceputul acestui an.

In cartea Amos 4, vers.12 scrie, "pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele!” dar cuvintele imi pot fi adresate mie sau oricarei persoane care citeste aceste randuri.

Pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Vasile, Ioane, Maria, Gheorghe, Monica sau oricum te-ai numi, pregateste-te pentru ca nu stii clipa cand vei fi chemat la El.

In urma cu ceva vreme, cateva luni bune in urma,  Duhul lui Dumnezeu ne-a vorbit printr-o sora in adunare, si eu cred ca Dumnezeu vorbeste si astazi, (chiar daca multii nu mai cred acest lucru), ne-a spus ca va veni o vreme de incercare in multe corturi, multe vlastare tinere vor fi rupte, va fi multa suferinta si durere, dar noi sa ne trezim din starea de amorteala care ne-a cuprins, sa ne smerim si sa ne pocaim,  ramanand tari in credinta langa El.

Uitandu-ma acum la suferinta prin care trec multi frati de credinta , nu pot decat sa ma rog pentru ei, dar si pentru noi ca Domnul sa ne ajute sa ne pocaim cu adevarat, pentru ca nimeni nu stie clipa plecarii.

Ma uitam la un eveniment intr-o familie la Curtici, ultima zi din an, durere multa si inimi frante, mama si fiica, 39 de ani si 14 ani, doua sicrie unul langa altul si multe inimi zdrobite....

Puteam fi oricare in aceea masina....nimeni sa nu judece sau sa se gandeasca ca Dumnezeu a pedepsit pecineva. Nici gand....!

Acum trei zile, un alt frate, tot in accident, tanar...50 de ani lasand in urma 10 copii zdrobiti si o sotie indurerata, a plecat la Domnul fara sa apuce sa-si ia ramas bun. Nici macar nu au ajuns bine acasa pastorii de la inmormantare lui, la doar cateva ore, la serviciul de marti seara, alt anunt, alt priveghi, alta jale, alte inimi frante, mama de 33 de ani si sase copii in urma...

Sunt doar cateva cazuri aici si acum, insa daca  citim  doar in ultima luna cati frati de-ai nostri  au fost chemati acasa...suntem uimiti. Poate ne miram...sau poate ne bucuram.

Tinere fete de 25-30 de ani, copii micuti si parca vestile nu se mai opresc.

De ce asa..?....o stie El!

Nimic din ceea ce se intampla nu este o intamplare ci este un plan a lui Dumnezeu cu fiecare. Vedeti, noi ca oameni ne framantam cu o multime de intrebari, bineinteles fara raspuns. Avem momente in care ne certam si ne maniem pe Dumnezeu insa, in zadar o facem.

Zilele noastre au fost randuite inca inainte de a fi noi.

In Ps. 139 iata ce spune psalmistul:

Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!

Cand nu eram decat un plod fara chip....Doamne, pai asta inseamna ca embrionul mititel(adica "eu" sau "tu") aveam zilele scrise si numarate!!!

Stiti ca inima fatului in pantecele mamei incepe sa bata inca din a 20-a zi de la fecundarea embrionului? 

Dumnezeu, Creatorul stie totul despre creatia Lui!

Noi suntem faptura mainilor Sale si El hotaraste cand venim pe lume si cand plecam din aceasta lume!

Si-atunci care dintre noi stie ziua plecarii?

Poate fi azi, poate fi maine, poate fi peste cativa zeci de ani....insa avand in vedere ca nimeni nu stie exact ziua, trebuie sa fim pregatiti.

Sunt eu oare pregatita?

Esti tu oare pregatit?

O intrebare la care trebuie sa avem raspunsul, DA sau NU?