Versetul zilei

17 mai 2014

Apocalipsa 34-35-Studiu Luigi Mitoi

Desi acest studiu  porneste de la apocalipsa nr.20, astazi eu am reluat sa il ascult pentru ca este un mesaj  necesar vremurilor in care traim. In arhiva blogului, pe partea stanga a blogului la etichete, sectiunea predici gasiti aceste predici publicate pana la nr.33. Astazi voi publica nr. 34 si 3. Studiul este foarte important insa recomand sa fie ascultate macar un grup de doua studii, pentru ca au mare legatura intre ele.



Regret...? Increde-te in El chiar si atunci cand ti-e greu!

Nu ti s-a intamplat vreodata sa ai regrete in inima sau sa ai cuvinte de repros  pentru tine insuti, in urma unei decizii pe care a trebuit sa o iei insa lucrurile nu au iesit asa cum ai dorit tu?
Nu ai spus niciodata, "mai bine nu plecam.." sau "mai bine n-as fi ramas.." sau poate ai gandit vreodata,"bine era daca ..." sau " daca as fi stiut", si exemplele ar putea continua. Cuvintele "daca" sau "mai bine" fac parte din categoria cuvintelor de repros sau regret.
De regula, regretul apare atunci cand treci printr-o situatie  neplacuta, cand treci prin greutati, cand treci prin situatii grele pe care nu le-ai luat in calcul atunci cand ai decis sa faci acel lucru. Situatiile grele si incercarile in care ne aflam, ne fac sa ne gandim la vremurile din urma in care ne era bine, in care confortul nostru nu era afectat de nimeni si de nimic.
 Uitandu-ne pe paginile Sfintei Scripturi, vedem poporul Israel in calatoria lor.
De cate ori au cartit si au fost nemultumiti si oridecate ori au dat de greu le venea acest gand in minte, "mai bine...".
"Mai bine era in Egipt...."mai bine ne intoarcem...", au uitat ca  egiptenii i-au supus la o aspra robie, ei si-au amintit acele perioade in care le era bine si chiar daca erau robi aveau stomacul plin si nu trebuiau sa sufere. Pesemne ca situatia in care se aflau acum era mai grea decat in Egipt. Acum trecand prin incercari au strigat...."mai bine"
 "Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul a plâns în noaptea aceea. Toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustiul acesta? Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? 
Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?Numeri 14:1-3
 Voia lui Dumnezeu era ca acest popor sa fie liber. Dar cine mai tinea cont de voia lui Dumnezeu?
Ei cautau si erau procupati doar de "binele" lor, de confortul lor, nicidecum nu au tinut cont de ceea ce vrea Dumnezeu, numai ca acest lucru,  aceasta neascultare i-a dus la pieire. Poporul Israel nu a intrat nicioadat in Tara Promisa datorita faptului ca ei nu au implinit chemarea lui Dumnezeu.

Deseori suntem si noi ca poporul Israel.Dumnezeu ne-a facut o chemare, ne-a chemat intr-o slujire, numai ca aici am dat de greu. Stim sau daca nu stim aflam acum, calea spre Dumnezeu nu este deloc usoara si nu este pavata cu petale de trandafiri, (este o expresie pe care o folosesc ori de cate ori imi spune cineva ca a dat de greutati si in mod special de cand s-a pocait, atunci ii spun,"te astepta-i sa calci pe un covor pavat cu petale de trandafiri?)
Calea spre cer este un drum ingust cu incercari si greutati de tot felul, insa odata plecati in aceasta directie, odata ce am hotarat sa Il urmam pe Isus nu mai trebuie sa privim in urma, nu mai trebuie sa privim la ceea ce a fost, la ceea ce am lasat, la confortul in care eram si celelalte lucruri care ne-au facut sa ne simtim bine doar pe moment.
„Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustiu şi râuri, în locuri secetoase.Isaia 43:18-19
Nu va mai ganditi...nu va mai uitati....!
Doua atitudini de care trebuie sa tinem seama, gandul si privirea.
Chemarea care ne sta in fata trebuie sa fie mult mai puternica decat frumosul nostru trecut.
Isus ne chema la o viata noua, o viata biruitoare chiar si atunci cand trecem prin pustiu. Daca am ajuns acolo inseamna ca ne pregateste pentru ceva, ne pregateste pentru o lucrare mareata.
Voi face un drum prin pustiu şi râuri, în locuri secetoase. 
Suntem noi pregatiti pentru aceasta?

"Doamne, dar nu vad strop de apa, este doar un desert....Aici am sa mor de sete. Aici este greu, de ce m-ai adus in acest loc? Nu mai bine era sa te slujesc acolo unde eram, in scaunul meu caldut pe care il aveam in biserica,  fara sa trebuiasca sa trec prin acest cuptor...?
Nu mai bine era sa raman acolo sau poate nu ar fi bine sa ma intorc inapoi...?"

Sa fim sinceri nu am gandit si noi asa de multe ori, m-ai ales atunci cand Dumnezeu ne-a trecut prin incercari. Poate ca in acest moment chiar aici te gasesti, in mijlocul pustiei si te gandesti ca "mai bine era daca....."
Dragul meu asculta-ma bine!
Cand poporul Israel a plecat in aceea calatorie, Iosua si Caleb alaturi de alti opt au fost trimisi iscoade in Canaan. Fiecare a venit si a spus ceea ce a vazut, insa fiecare din prisma lui. Opt au privit doar la uriasi din aceea tara, Iosua si Caleb au privit dincolo de uriasi, au privit la tara pe care le-a promis-o Domnul si ei au crezut Cuvantul Domnului. 
Numai nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!”
Acelasi lucru este valabil si pentru noi astazi, Domnul este cu noi, indiferent cu ce ne vom confrunta, indiferent prin ce vom trece, El a promis si Cuvantul Lui nu se schimba.
In Matei 28 vers.20 Domnul Isus ne spune:
"Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.
Nu mai privi in urma, nu mai gandi la ce a fost, pentru ca El este cu tine!
Va face sa curga izvoare si rauri de apa chiar si in locuri secetoase. De ce? Pentru ca Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al minunilor, un Dumnezeu Atotputernic, un Dumnezeu iubitor care nu-i va parasi niciodata pe acei ce se incred in El.
Increde-te in El chiar si atunci cand ti-e greu!


 

Hrana ta zilnica!

17 MAI
Isaia 26.1-21; 27.1-13

Prima parte a cărţii Isaia (cap. 1-12), având ca subiect judecata lui Israel, se încheia cu o magnifică viziune asupra împărăţiei de o mie de ani. Observăm că şi această a doua parte (cap. 13-27), care abordează tema pedepsirii naţiunilor, se încheie în acelaşi fel: este înălţată o cântare, din ale cărei versuri, cu totul speciale, câteva merită a fi subliniate şi în Bibliile noastre: v. 3 şi 4 din cap. 26, care au susţinut atâtea generaţii de copii ai lui Dumnezeu (comp. cu Psalmul 16.1); v. 8 şi 9, care dau glas suspinelor adânci ale credinciosului; de asemeni v. 13, care ne aminteşte de legăturile robiei din trecut. îi cunoaştem prea bine pe aceşti alţi „stăpâni": este vorba de Satan, de lume şi de poftele noastre, cei care ne-au dominat până când am fost dezrobiţi de Domnul, Căruia îi aparţinem de acum înainte (2 Cronici 12.8).
In cap. 27, leviatanul, imagine a diavolului („şarpele cel vechi"), îşi pierde puterea (este redus la neputinţă -Psalmul 74.14; Apocalipsa 20.1-3). După aceasta, Israel este prezentat ca o viţă nouă (comp. cu cap. 5), care de astă dată nu mai produce struguri sălbatici, ci vinul curat al bucuriei fără amestec, umplând faţa pământului de roade pentru gloria lui Dumnezeu. Pentru că nu mai sunt vierii cei răi care să o aibă în întreţinere, Domnul însuşi are grijă de ea, noapte şi zi.

16 mai 2014

Vrei sa fi si tu partas?

Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul; pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.
1 Petru 4:1-2
...înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire, spune Pavel. Cel care vrea sa-L cunoasca pe El, trebuie mai intai sa cunoasca partasia suferintelor Lui.Multora le este frica sa-L cunoasca pe Hristos, tocmai pentru faptul ca vor ajunge sa sufere. Acum depinde ce intelege fiecare prin cuvantul suferinta. 
In general cand pronuntam acest cuvant, gandul nostru zboara la tot felul de boli, un cancer, o pareza, o leucemie, un handicap sau mai stiu ce alte boli, insa nu cred ca suferinta la care se refera Pavel are vreo legatura cu acest gen de suferinta. Da, aceste boli exista si nu le putem contesta, insa nu asta inseamna suferinta pentru Hristos.Nu inseamna sa mi se spuna ca am nevoie urgenta de operatie si eu aleg sa raman acasa, de dragul lui Hristos. Oh, nuuu!
Pavel spune, "pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu"

Iata secretul suferintelor lui Hristos!
Sa ti se ofere confortul  fara de Domnul, dar tu sa alegi sa traiesti in modestie de dragul Lui!
Sa ai ocazia sa urci pe munte fara El, dar tu sa alegi sa ramai la poalele muntelui, astepandu-L!
Sentimentele sa te conduca spre ceva interzis, dar tu sa renunti la ele de dragul Lui Isus!
Sa ti se ofera sansa unui castig murdar unde Domnul nu are nimic de-a face cu business-ul  propus, si totusi tu sa alegi sa traiesti multumindu-te cu bucatica de paine pe care abia reusesti sa ti-o cumperi!
Sa ti se ofere placere, dar tu sa alegi sa traiesti infranandu-ti poftele!

Sa alegi sa traiesti dupa voia lui Dumnezeu si nu dupa dorintele tale!
Sa nu mai traiesc eu, ci Hristos sa locuiasca in mine!

Aceasta este cea mai puternica suferinta, insa cea mai frumoasa victorie!
Nu vrei sa-L cunosti si tu pe Isus si sa fii partas suferintelor Lui?

Hrana ta zilnica!

16 MAI
Isaia 23 si 24 
Isaia 25.1-12
Tir, înfloritoarea metropolă comercială a lumii antice, a făcut obiectul cap. 23, capitol în care am găsit prezentată cea din urmă „Profeţie despre..." (sau oracol). Fiecare dintre aceste judecăţi a condamnat omul sub câte un alt aspect moral.
În cap. 24, judecăţile apocaliptice menite să pună capăt puterii răului sunt desfăşurate pe pământ: şi îl zdruncină din temelii. În cap. 25 însă auzim înălţându-se o cântare emoţionantă chiar din mijlocul acestor ruine (v. 2). Rămăşiţa lui Israel, scăpată ca prin miracol de la nimicire, sărbătoreşte ceea ce a fost Domnul pentru ea în timpul necazului: acum i-a sosit „timpul cântării" (Cartea Cântărilor 2.12; comp. cu 24.13).
Versetul 4 a fost mângâierea - şi totodată experienţa în încercările lor pentru credincioşi fără număr, iar v. 8 ne permite să întrevedem manifestarea unei puteri şi mai mari: ,,El va înghiţi moartea prin victorie (sau pentru totdeauna)". Remarcăm că această propoziţie este la timpul viitor în cartea Isaia, în timp ce în 1 Corinteni 15.54 o vom găsi citată la timpul trecut, ca un fapt împlinit în favoarea celor credincioşi: „Moartea a fost înghiţită..." între aceste două versete a intervenit crucea şi învierea triumfătoare a învingătorului de la Golgota. Iar după „învierea" celor răi, moartea va fi nimicită (1 Corinteni 15.26).

15 mai 2014

Intreaba-te si raspunde !

 Ma reintorc la ap. Pavel, si in  prima carte scrisa Corintenilor, cap. 15:1-2 scrie urmatoarele:
Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas  şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.

Inca de cand ne nastem, pornirile si gandurile noastre sunt indreptate doar inspre rau si spre pacat. David spunea:" Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea". Aici nu se refera la actul zamislirii in sine, ci pacatul mostenit de la Adam, prin care el a incalcat porunca si s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu.Generatii la rand de atunci au preluat aceasta mostenire, aceasta natura pacatoasa si astfel pacatul a intrat in lume, iar de-atunci moartea a intrat in viata noastra, pentru ca Biblia spune, "plata pacatului este moartea". Noi suportam acum fiecare pedeapsa pentru pacatele noastre, nicidecum pacatul altcuiva.Adam a pacatuit, insa de-atunci noi ne nastem cu porniri pacatoase. Vorbeam zilele trecute cu "mezinul meu" referitor la acest lucru, si  imi punea diverse intrebari, pentru ca ceea ce auzea la ora de religie la scoala, era contrar invataturilor biblice, si baiatul nu mai stia ce sa creada.David facea referire la pacatul lui personal in Ps.51 si nu se referea la un pacat "general".
Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu!Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.
Adam si Eva au tratat cu neincredere Cuvantul lui Dumnezeu si au pus la indoiala ceea ce a spus, insa nu au facut acest lucru decat atunci cand au permis sarpelui, adica diavolului sa stea in preajma lor, si asta a fost  alegerea lor.
De-altfel de alegerea noastra  atarna si astazi mantuirea noastra si mostenirea vietii vesnice.
Ce mai mare influenta in relatia noastra cu Dumnezeu, o au alegerile pe care le facem.
Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta şi dă-ne mântuirea Ta Ps.85:7
Hristos ne-a dat mantuirea, insa de noi depinde daca alegem aceasta mantuire! 
Pavel spune," Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas  şi prin care sunteţi mântuiţi", deci mantuirea nu este pusa sub semnul indoielii, "sunt eu oare mantuit sau nu...?" , ci sub semnul indoielii este pentru acei care au primit Evanghelia dar nu o  pastreaza asa cum au primit-o..
Iata ca in cele afirmate de Pavel exista un "DACA".....dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.
 
Cum tinem noi cararea dreapta?
Cat de mult ne mustra cugetul nostru atunci cand pacatuim?
Exista vreun regret dupa savarsirea pacatului? 
De dragul confortului meu, accept compromisul in viata mea?
Sunt gata sa impart cu cel de langa mine bucata mea de paine?
Sunt gata sa imi asum orice risc si sa platesc pretul, de dragul adevarului lui Hristos?
 
Sunt doar cateva intrebari la care ar fi bine sa ne raspundem fiecare, si-atunci vom vedea daca Evanghelia pe care am primit-o a ramas asa cum am primit-o.
Sa fi suferit ceva modificari, sau... poate ceva update-uri la veacul in care traim? 
 

".....eu nu cred că l-am apucat încă?"

Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui. Filipeni 3:10
Imi place atat de mult Noul Testament si o treime din el ii apartine apostolului Pavel, ca scriere.
Un ucenic care si-a dedicat intreaga viata lui Dumnezeu si a pus-o in slujba Lui.
 Cunoastem  tot parcursul vietii sale, iar daca nu-l cunostem il putem gasi pe paginile Noului Testament. Dar inainte de a se intalni cu Domnul, stim ca Pavel, pe numele lui Saul din Tars, era unul dintre cei mai mari prigonitori al tuturor crestinilor din acel veac. Este lesne de intuit ca datorita temperamentului sau atat de coleric si datorita ravnei sale, ajunge foarte repede in fruntea celor care persecutau crestinii din vremea aceea, insa este atat de greu de crezut ca  la scurt timp ajunge unul dintre cei mai importanti ucenicii care contribuie la raspandirea crestinismului. Greu de inteles pentru cei din vremea aceea care il cunosteau pe Saul, insa stiind ce Dumnezeu mare avem, noua nu ne este greu sa intelegem aceasta transformare si de unde vine ea.
Iata ca desi slujirea lui a fost cunoscuta de multi, apreciata de foarte multe persoane, cunoscuta pana in ziua de azi, Pavel niciodata nu a fost multumit de el.Tot mai mult Pavel cauta si dorea sa-L cunoasca pe Isus, asa cum Isus il cunostea pe el.
Pavel facea parte din neamul lui Israel, din semintia lui Beniamin, evreu din evrei, iar in ce priveste Legea era fariseu cu acte in regula, cat despre cultura lui religioasa, Pavel a fost unul din elevii celei mai severe scoli cu invataturi fariseice.Ori daca stam si analizam toata cariera lui, se pare ca nu era "fitecine", Pavel chiar era un om vazut bine in societatea in care traia si nu ii lipsea nimic.
De-aici inteleg versetele din Filpeni 3,
Măcar că eu aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământeşti. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult....
....Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.(vers.8 si 9)
Cu toata slujirea lui, Pavel ajunge spre sfasitul vietii sa spuna, vers.13,
"Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă..."

Cum Pavele? Tu care ai lasat totul, ai pierdut atatea lucruri, ai facut atatea?
Tu care ti-ai petrecut o mare parte din viata pe drumuri in calatorii misionare?  Tu care ai suferit din pricina Numelui  lui Hristos, tu care ai stat inchis in inchisoare cu picioarele bagate in butuci, tu spui ".....eu nu cred că l-am apucat încă?"
Oh, dar cata smerenie !
Pavel nu a incetat niciodata sa se opreasca din alergare. Chiar daca in aceasta alergare a cunoscut ce inseamna rezistenta, ce inseamna presiunea, Pavel a continuat.
A continuat pentru ca el a crezut Cuvantul. A continuat pentru ca stia, doar cei care sfarsesc alergarea vor primi cununa. 

Uneori suntem atat de siguri pe ceea ce facem, ba mai mult ne multumim cu slujirea pe care o facem si consideram ca e destul..."sa mai faca si alti".
Nu stiu cati ne putem compara cu Pavel...? Exista cineva? 
Si cu toate acestea, Pavel se considera un nevrednic, ".....eu nu cred că l-am apucat încă", spune Pavel, dar alerg....si iar alerg.

Niciodata nu este indeajuns.Niciodata alergarea nu trebuie sa inceteze si nici ritmul ei.Nu este usor a alerga, vom intampina opozitie, obstacole chiar, insa la capat ne asteapta cununa.

Alergam, insa nu alergam in zadar. Cunoastem scopul, cunoastem destinatia, cunoastem tinta: "alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus".
 Chiar daca diavolul se lupta din rasputeri sa zadarniceasca in vreun fel aceasta alergare, noi trebuie sa ne uitam tinta la Isus.
Evrei 12:2
Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Doamne ajuta-ne sa nu obosim in alergarea noastra.Ajuta-ne si da-ne biruinta sa ajungem pana la final. Ba mai mult, indura-te de noi si nu lasa ca alergarea sa ne fie zadarnica. Nu lasa sa ne amagim singuri, crezand ca alegam pe drumul cel bun. Arata-ne calea si calauzeste-ne, pentru ca dorim atat de mult sa ajungem la destinatie! 
                                                                       Amin!





Hrana ta zilnica!

15 MAI
Isaia 22.12-25

Una dintre reacţiile oamenilor din lume, atunci când sunt ameninţaţi de o calamitate, este să-şi ia toate măsurile de prevedere posibile din punct de vedere omenesc (aşa ne ajută să înţelegem v. 8-11); o altă reacţie, mai rea, este aceea de a lăsa lucrurile să curgă într-o totală nepăsare. Aici Domnul, printr-o încercare, îl invită pe Israel să plângă şi să se smerească; am putea spune că, într-un fel, „i-a cântat de jale" (Matei 11.17). Dar poporul nu numai că nu s-a căit, ci a şi dat frâu liber veseliei şi bucuriei! Această filosofîe, numită materialistă, are mulţi adepţi în secolul nostru agitat. «Pentru că existenţa este aşa de scurtă» - spun aceşti nebuni - «şi pentru că suntem la discreţia calamităţilor, să ne bucurăm pe cât posibil de clipa de faţă!». Ideea lor este rezumată atât de scurt de sfârşitul v. 13: „Să mâncăm şi să bem, pentru că mâine vom muri". Apostolul le citează corintenilor aceste cuvinte (din Isaia 22.13) ca pentru a le spune: Dacă n-ar exista învierea, atunci, în adevăr, n-am avea altceva de făcut decât să trăim ca animalele, în unica bucurie a clipei care trece (1 Corinteni 15.32; Luca 17.27).
Versetele 15-25 îl pun deoparte pe administratorul necredincios, imagine a Antihristului, pentru a ni-1 introduce pe fiul lui Hilchia: pe Eliachim (cel pus de Dumnezeu), o frumoasă imagine a Domnului Isus (v. 22-24; comp. cu Apocalipsa 3.7).

14 mai 2014

Hrana ta zilnica!

14 MAI
Isaia 21.11-17; 22.1-11

Pe lista vrăjmaşilor lui Israel trebuie să ne aşteptăm să găsim şi Edomul (aici Duma sau Idumeea). Profeţia în legătură cu el este, pe cât de scurtă, pe atât de gravă. Santinela credincioasă, pusă din ordinul Domnului (21.6), este provocată de batjocoritorii din Seir: „Cât mai este din noapte?" (v. 11; comp. cu 2 Petru 3.3,4); iar răspunsul este deopotrivă serios şi urgent: „Vine dimineaţa..." (pentru cei care o aşteaptă: vezi Romani 13.12), „de asemenea şi noaptea", noaptea eternă, pentru cei care sunt pierduţi! Creştini, să fim santinele vigilente, conştiente de slujba noastră pentru păcătoşi, de a-i îndemna: Întoarceţi-vă, reveniţi!" Să mergem „în întâmpinarea celui însetat", pentru a-i da apă (v. 14).
După „Profeţia împotriva Arabiei...", ţară a cărei glorie de asemenea trebuie să ia sfârşit, găsim, odată cu începutul cap. 22, „Profeţia despre Valea viziunii". Recunoaştem în această profeţie însuşi Ierusalimul, în starea sa de necredinţă. Ce descriere tragică şi pătrunzătoare! 
Toată cetatea fierbea, oamenii erau strânşi pe acoperişuri de beton pentru a asista la dezastrul său. Nu luaseră ei toate măsurile de precauţie posibile (v. 8-11)? Da, dar cu excepţia singurei măsuri necesare: aceea de a privi spre „Cel care a făcut acestea", spre Domnul Dumnezeul lor.

13 mai 2014

Semanatorul!

Nu cu mult timp in urma, cei care se ocupa cu agricultura, au petrecut o  mare parte din timp pe camp semanand.
Bineinteles ca fiecare semanator a facut aceasta lucrare cu  mare bucurie si in acelasi timp cu multa nerabdare stiind ca in toamna va secera ceea ce a semanat si va culege o recolta bogata. Cam asa gandeste fiecare agricultor si daca tine seama de cateva conditii de baza atunci cand iese la semanat, atunci va avea garantia ca  recolta va fi multa in granar.
Trebuie ca, terenul sa fie bine  pregatit inainte, samanta sa fie de buna calitate, insamantarea trebuie sa fie facuta cu mare bagare de seama, iar mai apoi udarea are rolul ei daca dorim o recolta bogata.

La fel este si cu credinciosi care seamana samanta in ogorul Evangheliei. Semanam cu bucurie stiind ca intr-o zi, samanta pusa va aduce roade.
Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera, spune Pavel in 
2 Corinteni 9:6.
Nu poti sa mergi la strans recolta, daca nu ai fost inainte la semanat. Semanarea are loc inaintea recoltatului sau mai bine spus osteneala inaintea rasplatirii.
Bucuria rasplatirii ne da puterea si curajul sa mergem si sa semanam in Ogorul Evangheliei.
Rasplatirea este o fagaduinta din partea lui Dumnezeu.
Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie. Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii.Ps.126:5-6
De-a lungul timpului incepand din primavara, semanatorul e cuprins de griji si are parte in timpul semanatului de toate fenomenele naturii, ploaie, vant, arsita torida si furtuni, insa acest lucru nu-l va opri si nu-l va impiedica sa puna samanta.
Samanta este Cuvantul lui Dumnezeu!
Noi, fiecare dintre noi  suntem datori sa mergem si sa punem samanta, iar Cel ce vine in urma noastra, Domnul  Isus este Acela care va face sa creasca si sa rodeasca.

Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.
2 Corinteni  3:6-9



Hrana ta zilnica!

13 MAI
Isaia 20.1-6; 21.1-10
Capitolul 20 completează „Profeţia despre Egipt...". Umblând dezbrăcat şi în picioarele goale, profetul anunţă drumul înfiorător pe care-1 vor avea de parcurs captivii egipteni şi etiopieni deportaţi de către împăratul Asiriei, specializat în strămutări de popoare. Israel („locuitorii ţărmului acestuia" - v. 6) va vedea atunci consternat şi plin de teamă că s-a încrezut degeaba în poporul lui faraon, pentru a fi eliberat de grozavul asirian (Psalmul 60.11 sf).
Capitolul 21 se deschide cu „Profeţia despre pustiul mării...". Este vorba de noul Babilon. în timpul pe care el îl numeşte „noaptea plăcerii mele", mezii şi perşii (Elam) pun capăt cu brutalitate acestui imperiu şi bogăţiilor sale (v. 4; vezi Daniel 5.28-31). 
Dar şi această profeţie are o aplicaţie viitoare, ca şi cea din cap. 13 (Luca 21.35).
In v. 6, profetul este invitat să pună o strajă. Ordinele străjerilor erau să asculte cu atenţie şi să strige! Într-o armată, santinela ocupă un post de încredere. Responsabilitatea sa este foarte mare, pentru că cele două datorii care-i revin sunt foarte importante: să vegheze şi să avertizeze (vezi Ezechiel 3.17,18, în contrast cu Isaia 56.10). Nu sunt oare acestea îndatoririle oricărui credincios? Le îndeplinim noi cu credincioşie cu privire la oamenii din lume şi faţă de fraţii noştri?

12 mai 2014

Pazeste-ti inima!

   

Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.
  Proverbe 4:23
Imi amintisem ca in urma cu cateva zile citisem cateva versuri  scrise de Vasile Voiculescu, scrisa undeva prin anul 1956, pe cand nici macar nu existam si versurile spuneau cam  asa:
Doamne, inima nu mi-e bună de nici o treabă,
Prea am ţinut-o-n piept numai podoabă!...
 
N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la şcoală;
Am cruţat-o...şi mi-a rămas nepricepută, goală.
Am crescut-o mai rău ca pe prinţese:
Nu stăruie-n nimic, nu coase, nu ţese.
Voinică, se plânge că oboseşte-ndată:
Inimă fără de rost, inimă răsfăţată.
Credeam că aşa trebuie: poeţii
Să-şi poarte inima mai presus de greul vieţii!
Dar iată, acum mi-e plină de toane si nazuri,
Stă numai de dragoste, îmi face doar necazuri.
Sare, s-aprinde, o apucă atacuri
Ca nu-i dau raiul, scări la cer, punţi peste veacuri!
...Doamne, eu nu mai izbutesc s-o îndrept.
Numai singur Tu de-acum poţi...Te aştept.
Intră, Doamne, acolo, la ea în piept.

Ma intreb cum ar fi viata noastra fara de Dumnezeu...?
De fapt nu trebuie sa ma intreb, pentru ca vad ceea ce este in jurul meu, vad cum sunt oamenii in a caror inima Dumnezeu nu este prezent.
INIMA, un organ atat de mic in trupul omului dar atat  de important, atat pentru trup cat si pentru suflet.
Desi multi spun, creierul are rolul cel mai important in activitatea umana, iata ca inteleptul Solomon spune:"Pazeste-ti inima mai mult ca orice....".
De ce n-o fi spus, "...pazeste-ti creierul mai mult ca orice?"
Trebuie sa recunoastem ca inima de fapt este cea care conduce intreaga activitate a organismului.
Daca ne uitam in Scriptura inima are un rol foarte important si toate actiunile ei implica creierul si-l pune la treaba.
Inima este cea care are rolul de recunoastere!
Recunoaşte, dar, în inima ta că Domnul Dumnezeul tău te mustră, cum mustră un om pe copilul lui. Deut. 8:5
Inima este locul in care strangem diferite comori,
Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! 
Ps. 119:11, si tot in inima este si locul de pastrare al acestor comori,
 Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor.Prov. 4:21-22
Cu inima chibzuim, "Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei."( Luca 2:19), cu inima gandim si judecam, "indată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei şi le-a zis: „Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre?(Marcu 2:8), inima noastra este cel mai bun interlocutor al nostru, "Mă gândesc la cântările mele noaptea, cuget adânc înăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gânduri şi zic..." (Ps.77:6), iar in Geneza 24:45 spune:
"Înainte de a sfârşi de vorbit în inima mea, iată că a ieşit Rebeca, cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog!”
Inima este singura capabila de a alege sa creada sau sa nu creada,
  Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.
  (Romani 10:9).
Locul central de unde pornesc cantarile de lauda este inima,
Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. Efeseni 5:19
 Iata, cat este de important sa ne pastram inima curata, iata cat este de impotant sa ne tinem departe de tot ceea ce se pare ca este rau!
Dintr-o inima curata ies doar lucruri curate.
 "Pazeste-ti inima", spune Solomon, mai mult ca orice...mai mult decat piciorul tau, mai mult decat mana ta, mai mult decat ochii tai, mai mult decat orice.Daca nu-ti pazesti inima, ea poate fi transformata intr-un cuib care strange in ea doar lucruri  murdare si pacatoase.
Inima poate fi un cuib in care se strange rautate si ura.
Nu mă lua de pe pământ împreună cu cei răi şi cu oamenii nelegiuiţi, care vorbesc de pace aproapelui lor, şi, când colo, au răutate în inimă.(Psalmi 28:3)
 Gura lor este dulce ca smântâna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul, dar, când ies ele din gură, sunt nişte săbii.( Psalmi 55:21)
O inima in care nu locuieste Dumnezeu, este o inima in care locuieste pacatul.
Dimpotrivă! în inimă săvârşiţi nelegiuiri; în ţară, puneţi în cumpănă silnicia mâinilor voastre.(Psalmi 58:2), si tot inima poate fi locul unde strangem multimea de idolii care ne despart de Domnul, fie ei banii sau orice idol care pune stapanire pe noi. 
„Fiul omului, oamenii aceştia îşi poartă idolii în inimă şi îşi pironesc privirile spre ceea ce i-a făcut să cadă în nelegiuire! Să Mă las Eu să fiu întrebat de ei? (Ezechiel 14:3).
Inima este centrul tuturor emotiilor. Din ea porneste bucuria sau tristetea, din ea porneste iubirea sau ura, din ea porneste curajul sau frica, din inima pornesc toate sentimentele pe care le avem.
Din inima porneste vointa noastra, vointa de a face bine sau rau, vointa de a alege binele sau raul si din inima pornesc dorintele bune sau rele.
 "Pazeste-ti inima mai mult ca orice, pentru ca inima este ca marea, pastreaza in adancul ei tot ceea ce a primit"

Hrana ta zilnica!

12 MAI
Isaia 19.1-25

Este rândul Egiptului să audă o profeţie ameninţătoare: Războiul civil, tirania unui despot crud (precum cea a Faraonului de odinioară), secarea Nilului (artera vitală), bogăţia şi orgoliul ţării (Ezechiel 29.3) - iată pe scurt ce îl aşteaptă pe acest duşman ereditar al lui Israel.
Prinţii din Ţoan şi din Nof sunt o imagine fidelă a oamenilor acestei lumi: ei se cred înţelepţi, dar, de fapt, nu sunt decât nebuni (v. 11; comp. cu Romani 1.22), pentru că refuză să-L asculte pe Dumnezeul care li S-a descoperit şi, în acelaşi timp, dau crezare oricăror forme posibile de superstiţie (comp. cu v. 3). 
Este de remarcat, de altminteri, un fapt paradoxal, că cei mai îndărătnici necredincioşi sunt adesea cel mai uşor de amăgit. Aceasta se explică simplu: fără să-şi dea seama, ei sunt orbiţi şi înşelaţi de Satan, stăpânul cel dur şi împăratul cel crud (v. 4; 2 Timotei 3.13) care domneşte asupra lor prin înşelăciune. Dar harul lui Dumnezeu are de spus un cuvânt chiar şi pentru Egipt: alături de Israel, care este moştenirea specială a Domnului, îşi vor găsi loc în binecuvântarea milenară şi Egiptul şi Asiria, imagini ale lumii, odată vrăjmaşi ai poporului lui Dumnezeu, însă în viitor supuşi în întregime Fiului Omului (Geneza 22.18).

11 mai 2014

O lume sub masca diavolului...

Aveti mai jos, un articol pe care il recomand sa-l cititi.

Iata cateva franturi:

Cel puţin pe plan moral-social, Europa vrea să stabilească ce e bine şi ce e rău, în ce să credem şi în ce nu

Citeste mai mult: adev.ro/n5ed36
"Cel puţin pe plan moral-social, Europa vrea să stabilească ce e bine şi ce e rău, în ce să credem şi în ce nu..."

 „Cui ne închinăm?” este o întrebare care arată puterea determinantă a credinţei în valorile pe care le urmezi şi le aplici în viaţă. Unii (par din ce în ce mai mulţi) se închină banului (profitului), averilor, faimei, minciunii, manipulării, materiei etc. Alţii (par din ce în ce mai puţini), aleg să urmeze cinstea, dreptatea, adevărul, corectitudinea, ruşinea etc. Nu fără riscuri şi necazuri, să recunoaştem. Că doar aşa am ajuns la criza morală, care generează la rându-i, restul crizelor. Dar Europa la ce se închină? După mine, la o reeducare valorică. Care nu poate începe decât cu, desigur, „open mind”. Iar sexualitatea este cel mai bun loc de unde se poate începe, pentru că ţine de un anume tip de intimitate. Prin sexualitate s-au reuşit multe acolo unde diplomaţia şi dialogul clasic au eşuat. Inclusiv profituri ce au transformat-o deja în ramură serioasă a economiei mondiale (se presupune că doar în USA ar egala industria îmbutelierii apei plate şi pe cea digitală, adică 8 miliarde dolari anual – se poate spune deci că se bea pornografia ca apa chioară).......


"Dar, în toată această ecuaţie, unde o fi România? Nicăieri altundeva decât pe drumul pierderii identităţii....."

"Dar nu vreau să ajung într-o lume în care, sub masca dialogului civilizat şi a toleranţei, discriminarea pozitivă să-mi jignească sau să-mi discrimineze valorile proprii (încă majoritare)"

Europa devenită cult.

Citeste mai mult: adev.ro/n5ed36
el puţin pe plan moral-social, Europa vrea să stabilească ce e bine şi ce e rău, în ce să credem şi în ce nu (aici neutralitatea religioasă a spaţiului public îi serveşte de minune pentru că poate pune în loc orice). Într-un cuvânt, schimbarea mentalităţilor. Iar aici, femeia cu barbă punctează iarăşi: „I really hope that I get the chance to change some minds all around Europe”. Ori, asta nu e ceva de luat în glumă deloc, deşi vorbim de divertisment. Dar cine nu cunoaşte puterea de transformare a divertismentului, nu va înţelege mare lucru din entertainment-ul globlizant. „Cui ne închinăm?” este o întrebare care arată puterea determinantă a credinţei în valorile pe care le urmezi şi le aplici în viaţă. Unii (par din ce în ce mai mulţi) se închină banului (profitului), averilor, faimei, minciunii, manipulării, materiei etc. Alţii (par din ce în ce mai puţini), aleg să urmeze cinstea, dreptatea, adevărul, corectitudinea, ruşinea etc. Nu fără riscuri şi necazuri, să recunoaştem. Că doar aşa am ajuns la criza morală, care generează la rându-i, restul crizelor.

Citeste mai mult: adev.ro/n5ed36
el puţin pe plan moral-social, Europa vrea să stabilească ce e bine şi ce e rău, în ce să credem şi în ce nu (aici neutralitatea religioasă a spaţiului public îi serveşte de minune pentru că poate pune în loc orice). Într-un cuvânt, schimbarea mentalităţilor. Iar aici, femeia cu barbă punctează iarăşi: „I really hope that I get the chance to change some minds all around Europe”. Ori, asta nu e ceva de luat în glumă deloc, deşi vorbim de divertisment. Dar cine nu cunoaşte puterea de transformare a divertismentului, nu va înţelege mare lucru din entertainment-ul globlizant. „Cui ne închinăm?” este o întrebare care arată puterea determinantă a credinţei în valorile pe care le urmezi şi le aplici în viaţă. Unii (par din ce în ce mai mulţi) se închină banului (profitului), averilor, faimei, minciunii, manipulării, materiei etc. Alţii (par din ce în ce mai puţini), aleg să urmeze cinstea, dreptatea, adevărul, corectitudinea, ruşinea etc. Nu fără riscuri şi necazuri, să recunoaştem. Că doar aşa am ajuns la criza morală, care generează la rându-i, restul crizelor.

Citeste mai mult: adev.ro/n5ed36
Europa devenită cult.

Citeste mai mult: adev.ro/n5ed36