Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia
suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui. Filipeni 3:10
Imi place atat de mult Noul Testament si o treime din el ii apartine apostolului Pavel, ca scriere.
Un ucenic care si-a dedicat intreaga viata lui Dumnezeu si a pus-o in slujba Lui.
Cunoastem tot parcursul vietii sale, iar daca nu-l cunostem il putem gasi pe paginile Noului Testament. Dar inainte de a se intalni cu Domnul, stim ca Pavel, pe numele lui Saul din Tars, era unul dintre cei mai mari prigonitori al tuturor crestinilor din acel veac. Este lesne de intuit ca datorita temperamentului sau atat de coleric si datorita ravnei sale, ajunge foarte repede in fruntea celor care persecutau crestinii din vremea aceea, insa este atat de greu de crezut ca la scurt timp ajunge unul dintre cei mai importanti ucenicii care contribuie la raspandirea crestinismului. Greu de inteles pentru cei din vremea aceea care il cunosteau pe Saul, insa stiind ce Dumnezeu mare avem, noua nu ne este greu sa intelegem aceasta transformare si de unde vine ea.
Iata ca desi slujirea lui a fost cunoscuta de multi, apreciata de foarte multe persoane, cunoscuta pana in ziua de azi, Pavel niciodata nu a fost multumit de el.Tot mai mult Pavel cauta si dorea sa-L cunoasca pe Isus, asa cum Isus il cunostea pe el.
Pavel facea parte din neamul lui Israel, din semintia lui Beniamin, evreu din evrei, iar in ce priveste Legea era fariseu cu acte in regula, cat despre cultura lui religioasa, Pavel a fost unul din elevii celei mai severe scoli cu invataturi fariseice.Ori daca stam si analizam toata cariera lui, se pare ca nu era "fitecine", Pavel chiar era un om vazut bine in societatea in care traia si nu ii lipsea nimic.
De-aici inteleg versetele din Filpeni 3,
Măcar că eu aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământeşti. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult....
....Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.(vers.8 si 9)
Cu toata slujirea lui, Pavel ajunge spre sfasitul vietii sa spuna, vers.13,
"Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă..."
Cum Pavele? Tu care ai lasat totul, ai pierdut atatea lucruri, ai facut atatea?
Tu care ti-ai petrecut o mare parte din viata pe drumuri in calatorii misionare? Tu care ai suferit din pricina Numelui lui Hristos, tu care ai stat inchis in inchisoare cu picioarele bagate in butuci, tu spui ".....eu nu cred că l-am apucat încă?"
Oh, dar cata smerenie !
Pavel nu a incetat niciodata sa se opreasca din alergare. Chiar daca in aceasta alergare a cunoscut ce inseamna rezistenta, ce inseamna presiunea, Pavel a continuat.
A continuat pentru ca el a crezut Cuvantul. A continuat pentru ca stia, doar cei care sfarsesc alergarea vor primi cununa.
Uneori suntem atat de siguri pe ceea ce facem, ba mai mult ne multumim cu slujirea pe care o facem si consideram ca e destul..."sa mai faca si alti".
Nu stiu cati ne putem compara cu Pavel...? Exista cineva?
Si cu toate acestea, Pavel se considera un nevrednic, ".....eu nu cred că l-am apucat încă", spune Pavel, dar alerg....si iar alerg.
Niciodata nu este indeajuns.Niciodata alergarea nu trebuie sa inceteze si nici ritmul ei.Nu este usor a alerga, vom intampina opozitie, obstacole chiar, insa la capat ne asteapta cununa.
Alergam, insa nu alergam in zadar. Cunoastem scopul, cunoastem destinatia, cunoastem tinta: "alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus".
Chiar daca diavolul se lupta din rasputeri sa zadarniceasca in vreun fel aceasta alergare, noi trebuie sa ne uitam tinta la Isus.
Evrei 12:2
Un ucenic care si-a dedicat intreaga viata lui Dumnezeu si a pus-o in slujba Lui.
Cunoastem tot parcursul vietii sale, iar daca nu-l cunostem il putem gasi pe paginile Noului Testament. Dar inainte de a se intalni cu Domnul, stim ca Pavel, pe numele lui Saul din Tars, era unul dintre cei mai mari prigonitori al tuturor crestinilor din acel veac. Este lesne de intuit ca datorita temperamentului sau atat de coleric si datorita ravnei sale, ajunge foarte repede in fruntea celor care persecutau crestinii din vremea aceea, insa este atat de greu de crezut ca la scurt timp ajunge unul dintre cei mai importanti ucenicii care contribuie la raspandirea crestinismului. Greu de inteles pentru cei din vremea aceea care il cunosteau pe Saul, insa stiind ce Dumnezeu mare avem, noua nu ne este greu sa intelegem aceasta transformare si de unde vine ea.
Iata ca desi slujirea lui a fost cunoscuta de multi, apreciata de foarte multe persoane, cunoscuta pana in ziua de azi, Pavel niciodata nu a fost multumit de el.Tot mai mult Pavel cauta si dorea sa-L cunoasca pe Isus, asa cum Isus il cunostea pe el.
Pavel facea parte din neamul lui Israel, din semintia lui Beniamin, evreu din evrei, iar in ce priveste Legea era fariseu cu acte in regula, cat despre cultura lui religioasa, Pavel a fost unul din elevii celei mai severe scoli cu invataturi fariseice.Ori daca stam si analizam toata cariera lui, se pare ca nu era "fitecine", Pavel chiar era un om vazut bine in societatea in care traia si nu ii lipsea nimic.
De-aici inteleg versetele din Filpeni 3,
Măcar că eu aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământeşti. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult....
....Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.(vers.8 si 9)
Cu toata slujirea lui, Pavel ajunge spre sfasitul vietii sa spuna, vers.13,
"Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă..."
Cum Pavele? Tu care ai lasat totul, ai pierdut atatea lucruri, ai facut atatea?
Tu care ti-ai petrecut o mare parte din viata pe drumuri in calatorii misionare? Tu care ai suferit din pricina Numelui lui Hristos, tu care ai stat inchis in inchisoare cu picioarele bagate in butuci, tu spui ".....eu nu cred că l-am apucat încă?"
Oh, dar cata smerenie !
Pavel nu a incetat niciodata sa se opreasca din alergare. Chiar daca in aceasta alergare a cunoscut ce inseamna rezistenta, ce inseamna presiunea, Pavel a continuat.
A continuat pentru ca el a crezut Cuvantul. A continuat pentru ca stia, doar cei care sfarsesc alergarea vor primi cununa.
Uneori suntem atat de siguri pe ceea ce facem, ba mai mult ne multumim cu slujirea pe care o facem si consideram ca e destul..."sa mai faca si alti".
Nu stiu cati ne putem compara cu Pavel...? Exista cineva?
Si cu toate acestea, Pavel se considera un nevrednic, ".....eu nu cred că l-am apucat încă", spune Pavel, dar alerg....si iar alerg.
Niciodata nu este indeajuns.Niciodata alergarea nu trebuie sa inceteze si nici ritmul ei.Nu este usor a alerga, vom intampina opozitie, obstacole chiar, insa la capat ne asteapta cununa.
Alergam, insa nu alergam in zadar. Cunoastem scopul, cunoastem destinatia, cunoastem tinta: "alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus".
Chiar daca diavolul se lupta din rasputeri sa zadarniceasca in vreun fel aceasta alergare, noi trebuie sa ne uitam tinta la Isus.
Evrei 12:2
Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi
Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era
pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta
scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Doamne ajuta-ne sa nu obosim in alergarea noastra.Ajuta-ne si da-ne biruinta sa ajungem pana la final. Ba mai mult, indura-te de noi si nu lasa ca alergarea sa ne fie zadarnica. Nu lasa sa ne amagim singuri, crezand ca alegam pe drumul cel bun. Arata-ne calea si calauzeste-ne, pentru ca dorim atat de mult sa ajungem la destinatie!
Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu