Versetul zilei

17 octombrie 2015

Hrana ta zilnica!

17 OCTOMBRIE
Fapte 28.17-31

Abia ajuns la Roma, Pavel îi şi convoacă pe cei mai de seamă iudei, cărora le explică condiţiile întemniţării sale. Şi, departe de a purta ranchiună pe cei din poporul lui, pentru tot răul pe care 1-a suferit din partea lor, el le dă din nou şi întotdeauna cel dintâi loc în predicarea evangheliei. Neobosit, de dimineaţa până seara, le prezintă adevărul, până în momentul în care ei pleacă (v. 25,29; citiţi Evrei 10.38,39).
Pavel stă doi ani prizonier la Roma. Va putea însă constata că împrejurările prin care trecuse „s-au întors mai degrabă spre înaintarea Evangheliei" (Filipeni 1.12). Oare nu în perioada acestei captivităţi a scris el mai multe epistole, printre care cea către Efeseni, cea către Filipeni, cea către Coloseni...? 
Noi nu le-am fi avut, dacă el ar fi fost liber să viziteze aceste adunări.
De altfel, tocmai epistolele ne îngăduie să continuăm încă puţin călătoria prin istoria marelui apostol. Pentru că aici relatarea se întrerupe şi cartea Faptele Apostolilor nu are încheiere - ca pentru a ne arăta că lucrarea Duhului Sfânt aici, pe pământ, nu s-a încheiat! 
Ea continuă, cât timp Biserica este pe pământ, în viaţa fiecărui credincios.

16 octombrie 2015

Oswald Sattler - Vater unser

Prea multe nu stiu in germana, insa stiu ca indiferent de limba...toti avem un TATA in ceruri!

Hrana ta zilnica!

16 OCTOMBRIE
Fapte 28.1-16

Dumnezeu a pus sentimente de omenie în inimile păgânilor din insula Malta (cum pusese în capitolul precedent în cea a centurionului Iulius: v. 2; cap. 27.3). Ei îi primesc şi îi ajută pe naufragiaţi. În mijlocul acestora, Domnul găseşte plăcere să-1 facă cunoscut pe slujitorul Său prin intermediul unei minuni. Apostolul, care n-a socotit înjositor pentru demnitatea sa să strângă lemne pentru foc, este muşcat de o viperă şi nu suferă niciun rău. Acesta era unul dintre semnele care trebuia să-i „însoţească" pe ucenici. Un altul era vindecarea bolnavilor prin punerea mâinilor (Marcu 16.17,18). Bunăvoinţa „barbarilor" din Malta îşi găseşte repede răsplata. Toţi bolnavii din insulă, începând cu tatăl lui Publius, sunt vindecaţi prin puterea lui Dumnezeu. Şi ne-ar plăcea să credem că mulţi dintre acei oameni au găsit şi vindecarea sufletului. Astfel, împotrivirea vrăjmaşului nu va avea alt efect decât semănarea seminţei Evangheliei pe un pământ nou.
Călătoria lui Pavel se încheie înainte de a duce câte ceva fraţilor săi de la Roma, el însuşi este încurajat în comuniunea cu ei. Chiar şi cel mai tânăr credincios poate fi un prilej de bucurie şi de încurajare pentru un slujitor al lui Dumnezeu.

15 octombrie 2015

Din nou acasă...Povestea adevarata a unui fiu risipitor!


Hrana ta zilnica!

15 OCTOMBRIE
Fapte 27.18-44

Pavel este la fel de liniştit în mijlocul furtunii, ca şi înaintea guvernatorilor şi a împăraţilor. Uraganul nu-1 împiedică să audă vocea Dumnezeului Căruia Ii aparţine şi pe Care II slujeşte (v. 23). Deşi, când se află în încercare, oamenii manifestă adesea cel mai crunt egoism, el, apostolul mărinimos, se gândeşte la salvarea tovarăşilor săi de călătorie. Îi încurajează prin Cuvântul Dumnezeului său, după care îi îndeamnă să ia din mâncare, nu înainte de a aduce mulţumiri lui Dumnezeu înaintea tuturor
 (1 Timotei 4.4,5).
După multe peripeţii şi pierderea navei, ei au ajuns toţi teferi şi nevătămaţi în portul dorit (citiţi Psalmul 107.25-30). Putem vedea în această corabie, jucărie la cheremul stihiilor, o imagine a Bisericii pe pământ. Plecată pe un timp favorabil, ea n-a întârziat să întâmpine vântul încercărilor şi al persecuţiilor pe care Satan 1-a stârnit împotriva ei. Lipsa de hrană, o perioadă de profund întuneric moral, recurgerea la tot felul de precauţii, toate acestea au survenit pentru că vocea apostolilor - prin Cuvânt - nu a fost ascultată. Se apropie ziua; odată cu ea, naufragiul final al creştinătăţii de nume (prefigurată de navă)! Domnul însă îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui din această Biserică care poartă Numele Său. Şi niciunul dintre cei pe care I i-a dat Tatăl nu va fi pierdut (2 Timotei 2.19; loan 17.12).

14 octombrie 2015

Cu alte cuvinte....BIBLIA are dreptate!


După decenii de săpături, arheologii sunt convinşi că au găsit în sfârşit ruinele oraşului biblic Sodoma.
Experţii investighează situl de la Tall el-Hamaam, în Iordania, despre care spun că sunt ruinele unui "monstruos" oraş din epoca bronzului, iar datele se potrivesc cu descrierea biblică a oraşului distrus de Dumnezeu, transmite Daily Mail.
Locul numai că a fost cel mai mare oraş din regiune, aşa cum de altfel este descris în Biblie, dar este situat şi la est de râul Iordan, datând din perioada 3.500 şi 1540 î.Hr. Cercetătorii cred că oraşul a fost abandonat dintr-o dată.
Majoritatea referinţelor făcute cu privire Sodoma şi Gomora apar în Cartea Genezei.Cele două au fost situate pe câmpiile râului Iordan, la nord de Marea Moartă. Oraşele sunt descrise în Biblie ca fiind prospere, dar depravate.
În special, Sodoma este unul dintre cele mai des menţionate orașe în Cartea Genezei şi Noul Testament. Acesta este descris ca fiind situat pe o rută comercială şi având în vedere dimensiunea sa, se spunea că este puternic fortificat, cu turnuri și ziduri înalte.
Distrugerea Sodomei şi Gomorei
Potrivit Bibliei, Sodoma a fost distrusă de Dumnezeu, după îngerii nu au reușit să găsească oameni neprihăniți în cetate. Distrugerea Sodomei şi Gomorei este menţionată de mai multe ori în Biblie, dar este consemnată şi de Coran. În vechiul Testament se spune că Dumnezeu a distrus "păcătoşii" din Sodoma cu foc şi pucioasă, dar i-a permis lui Lot să fugă împreună cu familia sa. Ambele oraşe sunt folosite drept metafore pentru viciu şi homosexualitate.
O catastrofă naturală, a cărei amintire dăinuie în timp, este interpretată ca o manifestare a maniei divine împotriva unor cetăţi a căror răutate avea să rămână proverbială. Ultima ticăloşie a locuitorilor Sodomei, care vor să-i violeze pe oaspeţii lui Lot, umple paharul. Vor fi salvaţi din cetate doar Lot şi familia sa. Episodul cu nevasta lui Lot prefăcută în stană de sare ar fi putut fi sugerat de formele din sare cristalizată aflate pe ţărmul Mării Moarte. Sensul este însă mai adânc: dacă părăseşti lumea păcatului, să nu priveşti înapoi!, scrie Jurnal Spiritual.

Hrana ta zilnica!

14 OCTOMBRIE
Fapte 27.1-17

Pentru a împiedica răspândirea Evangheliei, vrăjmaşul a ridicat oameni împotriva lui Pavel. Acum se foloseşte de obstacole naturale pentru a-i bloca drumul.
Mulţi creştini se aseamănă cu o corabie, al cărei mers depinde de vântul care suflă. Dacă este cel „din sud", care adie blând, totul merge bine; ei ridică ancora plini de curaj (v. 13). Când însă se întoarce, devenind potrivnic, ei, iată, navighează „încet", „cu greu", nu mai sunt capabili să înainteze (v. 7,8) şi caută ici şi colo adăpostul oamenilor împotriva greutăţilor (v. 4). In fine, când suflă furtuna unei mari încercări, ei nu mai pot ţine drumul şi sunt duşi în derivă (v. 15). Vaporul însă îşi urmează ruta indiferent de vreme. Fie ca, mânaţi de o credinţa activă şi fermă, să înaintăm mereu spre ţintă, în ciuda tuturor furtunilor!
Deşi era binevoitor cu prizonierul său, totuşi centurionul s-a încrezut mai mult în proprietarul navei decât în ceea ce spusese Pavel (v. 11). Nu ni se întâmplă şi nouă adesea sa acordăm mai multă încredere sfaturilor şi părerilor oamenilor, decât îndrumărilor Cuvântului şi Duhului Sfânt? - iar aceasta, spre marea noastră pagubă (v. 10)!

13 octombrie 2015

Care este atitudinea noastra ca parinti crestini?

Citisem un articol care m-a ingrozit. Pur si simplu m-a ingrozit....
Ca sa nu vorbesc in necunostinta de cauza, am accesat site-ul cu pricina, fiind vorba de un site dedicat copiilor si am intrat sa vad ce hrana ofera acesta copiilor  nostri care s-ar putea sa acceseze oricand acest site cu dedicatie lor.
 Intr-adevar, din ce am putut vedea fara sa imi creez cont sau sa ma loghez, am observat o multime de sfaturi, curiozitati si invataturi pentru pitici, care mai de care mai deocheate. De remarcat faptul ca site-ul este accesat de mii de copii, cu varste cat mai fragede.
Articolul despre care citeam arata cum acest portal invata, incurajeaza si ofera informatii despre sexulitate, dar...”fara perdea”

”A venit o asistenta, care ne-a vorbit despre relatiile dintre noi adolescentii, ne-a vorbit de....stii tu...organele de la fete si baieti....si ne-a spus ca indiferent ce sentimente avem si indiferent pentru cine sunt, fie ca este fata, fie ca este baiat, sa nu ne rusinam sa le marturisim, cu curaj.
 E voie sa iubim pe oricine...si n-avem voie sa ne batem joc de copiii care isi declara iubirea”
 Mentionez ca este un tânc de nici 13 ani, dar copilul este la curent deja cu uraciunea care a inundat omenirea. Ca parinte m-am straduit sa-i prezint situatia asa cum prezinta Scriptura, nicidecum asa cum incearca societatea sa mi-l educe. Daca mi-ar fi spus cineva in urma cu cativa ani ca vom ajunge aici.....as fi spus ca e nebun. Astazi insa se pare ca traim intr-o societate nebuna...nebuna....care se complace in pacat, care numeste raul bine, ba chiar il sustine si-l practica.
Citind si articolul cu pricina....http://www.activenews.ro/stiri-social/Un-site-accesat-de-mii-de-minori-romani-ii-invata-pe-copii-sa-se-masturbeze-ca-sexul-anal-este-un-joc-si-ca-homosexualitatea-este-normala.-Siteul-este-patronat-de-americanii-care-detin-si-ziare.com-125596
ma intreb....oare ce-ar trebui sa fac eu ca parinte. Unde sa il duc la scoala...?
Are oare nevoie de o scoala care este mult mai mult preocupata ca nu cumva copiii cu alte orientari sexuale sa fie discriminati?
Ce este de facut si cum ma pot opune ca acesti pervertiti sa nu murdareasca si mintea copilului meu?
Ce atitudine luam noi ca si crestini? 
Va rog sa vizionati acest documentar

Hrana ta zilnica!

13 OCTOMBRIE
Fapte 26.19-32

Chemat de Isus Hristos la o lucrare de excepţie printre naţiuni, Pavel nu a fost neascultător... (v. 19). Să nu fim nici noi, când este să împlinim slujbe mult mai modeste şi mai simple, pe care Domnul ni le-a încredinţat!
Pentru Festus, om fără nevoi spirituale, vorbele lui Pavel sunt adevărate nebunii (v. 24). într-adevăr, „omul natural nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, deoarece sunt nebunie pentru el" (1 Corinteni 2.14). Atunci apostolul se adresează direct împăratului, plin de respect, dar în acelaşi i timp cu autoritatea pe care i-o dă Cuvântul (Psalmul 119.46). Agripa îşi ascunde stânjeneala, schimbând vorba (v. 28). Ce trist este că a fi aproape convins, aproape creştin, înseamnă totuşi a fi în totul pierduţi
Cine era de invidiat? Împăratul, sau sărmanul captiv? Conştient de înalta sa poziţie înaintea lui Dumnezeu, Pavel, întemniţat al lui Isus Hristos, nu se gândeşte la coroana omului dinaintea lui, ci la sufletul acelui om. Să nu ne oprim nici noi la înfăţişarea oamenilor, ci să ne gândim la soarta lor Veşnică!
Apostolul a apărut ca inculpat succesiv înaintea sinedriului, a lui Felix, a lui Festus şi a lui Agripa. Mai trebuie să se înfăţişeze înaintea Cezarului care, în această vreme, nu este altul decât sângerosul Nero.

12 octombrie 2015

Hrana ta zilnica!

12 OCTOMBRIE
Fapte 26.1-18

Pavel, chemat să dea mărturie înaintea împăratului Agripa, îşi întinde cu solemnitate braţele înlănţuite. Ca şi în capitolul 22, el istoriseşte întâlnirea lui cu Domnul şi condiţiile în care i-a fost încredinţată slujba pe care o avea. După ce i-au fost deschişi propriii săi ochi, el primeşte misiunea să-i deschidă pe cei ai oamenilor dintre naţiuni, pentru ca şi aceştia să aibă acces, prin credinţă, la lumina, libertatea, iertarea păcatelor şi partea cerească a sfinţilor (v. 18; comp. cu Coloseni 1.12,13).
Împrejurările întoarcerii la Dumnezeu diferă între ele. Petru era în barca sa când şi-a recunoscut starea de păcat; Levi era la biroul lui, iar Zacheu era într-un copac atunci când 1-a chemat Domnul (Luca 5.10,27; 19.5). Etiopianul s-a întors la Dumnezeu când era în carul lui, iar temnicerul, in închisoare, la miezul nopţii (cap. 8.27...; 16.29...). Pentru Pavel, dimpotrivă, era miezul zilei, în timp ce se afla pe drum (v. 13). Esenţial este că fiecare poate spune unde şi când L-a întâlnit pe Isus. Să nu ne sfiim, atunci când se iveşte ocazia, să povestim despre întoarcerea noastră la Dumnezeu; aceasta nu-i o laudă, din moment ce trebuie în acelaşi timp să vorbim despre starea tristă în care am fost găsiţi! Dimpotrivă, aceasta înseamnă să preamărim harul suveran care a vrut să ne smulgă de acolo.

11 octombrie 2015

Vreau sa ma pocaiesc...

Cu cateva zile in urma am primit o inregistrare pe WhatsApp si am ascultat-o, apoi am avut inima mahnita de ceea ce am auzit. Am trimis-o la cati mai multi sa fie auzita. Ba mai mult, o prietena a scris-o si a listat-o, incercand sa fie data si acelor persoane care nu se bucura de tehnica aceasta moderna. Astazi, gratie unui frate din SUA, am primit-o si sub alta forma. M-am bucurat caci asa poate fi distribuita si ascultata de cati mai multi crestini.
Vedenia aceasta poate fi ignorata sau poate fi luata in seama. Fiecare este liber sa decida in dreptul sau, insa daca ne punem in lumina Cuvantului, trebuie sa fim prea ipocriti si sa nu recunoastem in ce stare suntem noi ca si crestini, in ce stare sunt bisericile din care facem parte.Ipocriti sa nu recunoastem ca si noi facem parte din personajele aceste vedenii.
Este jalnic !
 Traim doar o forma de evlavie, dar Ii ignoram puterea. Facem spectacole sa ii facem pe oameni sa se simta bine, insa nimic din ceea ce facem nu este primit inaintea Domnului, si asta pentru ca avem mainile manjite de pacat. Cochetam si cu lumea si cu Dumnezeu. Ne mintim singuri, amagindu-ne ca suntem mantuiti. Vorbim oamenilor cat este de bun Dumnezeu, dar nu le spunem ca El este  sfant si ca uraste pacatul in care traiesc. Folosim cuvinte doar care gadila urechile, pentru a avea cantitate in biserici si nu calitate. Mergem la cercuri de rugaciune si suntem amagiti de prorooci spunandu-ne ca suntem bine si cat suntem de binecuvantati, insa in realitate noi stim ca viata noastra nu este dupa voia lui Dumnezeu.
Traim o pocainta ieftina, insa asteptam rapirea.
FALS! DUMNEZEU NU RAPESTE IPOCRITI SI FATARNICI.
In biserica suntem sfinti si de luni pana sambata suntem....ipocriti.
Ne jucam de-a pocainta si ne amagim. Nici nu ne traim viata, dar nici cu Dumnezeu nu vom fi. Cautam scuze si justificari pentru toate pacatele noastre. Uneori ne complacem in aceasta stare caldicica si aceasta este pentru ca iubim pacatul...
 Nu stiu, poate ca voi nu sunteti asa si Domnul sa va binecuvinteze....insa eu ma simt mizerabil pentru ca stiu ca inca am lucruri in viata mea in care Dumnezeu nu-si gaseste placerea, dar....vreau cerul.
Nu, nu voi vedea cerul pentru ca nu implinesc Cuvantul si poruncile LUI. Nu voi vedea cerul pentru ca nu iubesc asa cum imi cere El. Nu ma va duce in cer pentru ca inima mea nu este predata 100% Domnului. Mai am unghere ale inimi care stau ferecate cu lacat pentru ca nu vreau ca Domnul sa cunoasca tot. Nu voi vedea cerul pentru ca nu sunt desavarsita, si lui Dumnezeu nu-i plac jumatatile de masura. M-am saturat sa Il intristez mereu, m-am saturat sa-I fac atatea promisiuni si sa nu ma tin de cuvant....m-am saturat...
M-am saturat sa-L trisez mereu crezand ca n-a vazut sau ca n-a auzit....
 M-am saturat...
Doamne vreau o schimbare si nu Te voi lasa pana nu-mi aduci schimbarea in viata mea, schimbarea de care am nevoie. Chiar daca toti  cei din jur vor spune ca am inebunit, mai bine nebuna pentru Tine decat placuta pentru oameni. Nu mai vreau nimic din ce este pamantesc in mine, vreau din Tine tot mai mult, vreau gandul Tau sa fie si gandul meu, vreau chipul Tau sa se vada pe chipul meu, vreau ca inchinarea mea sa fie facuta in duh si adevar. Stiu ca pentru a ajunge aici, va trebui sa fiu zdrobita, firea mea va trebui sa capituleze, orgoliul meu sa se franga, incapatanarea mea sa cedeze, va trebui....sa imi recunosc infrangerea.
.....si recunosc ca m-ai infrant, Doamne!

 Doamne ai mila si indurare...Daca pana astazi ai ingaduit sa traiesc, inseamna ca inca ma mai iubesti, inseamna ca inca mai vrei sa-mi dai o sansa. Vreau sa profit si sa fructific aceasta sansa. Vreau sa cresc spiritual mai mult si crescand sa aduc roada. Roada buna pentru Tine si Imparatia Ta.
Doamne Iti multumesc!



Hrana ta zilnica!

11 OCTOMBRIE
Fapte 25.13-27
Agripa şi Berenice (ca şi Drusila, soţia lui Felix — "Cap. 24.24) erau copiii lui Irod al 111-lea (cap. 12.1), constituind cea de-a patra generaţie a acestei dinastii criminale. Vizita de complezenţă pe care o fac noului guvernator va fi pentru ei 'ocazia de a afla despre ciudatul său întemniţat. Înţelegem, din felul în care Festus rezumă problema, puţinul interes pe care îl prezintă pentru el chestiunile religioase. Era vorba de „un oarecare Isus, mort..." (v. 19). Astăzi, Hristos nu este nimic mai mult pentru mulţime. Pavel însă afirma că Isus era viu şi exact aceasta era, într-adevăr, ceea ce făcea toată diferenţa.
Apostolul este deci introdus în mijlocul acestei curţi întrunite „cu mare fast". Potrivit cuvântului Domnului către Anania, el trebuia să fie „un vas ales", care să-I poarte Numele înaintea împăraţilor (cap. 9.15). El era însă ambasadorul unui împărat cu mult mai mare decât aceia înaintea cărora a fost chemat să se înfăţişeze, „un ambasador în lanţuri", cum se va numi el mai târziu, totuşi uzând de îndrăzneală pentru a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu nu era legat (Efeseni 6.20; 2 Timotei 2.9).