Versetul zilei

29 noiembrie 2014

Tu plângi şi te tângui, iar lumea se bucură!

Prin tare multe lupte si necazuri se ajunge in Imparatia lui Dumnezeu si daca astazi trec toti Copiii Domnului prin necaz nu este nimic nou sub soare, nu este decat o confirmare a ceea ce ne spune Pavel in Fapte 14
"El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri"
si mai mult chiar Domnul Isus ne-a lasat aceasta incurajare:
V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”
 De fapt dintotdeauna au avut crestinii necazuri. Au suferit prigoana, nedreptatea, au fost loviti din toate partile de cel rau, insa din ceea ce am citit si bazata pe promisiunile Domnului, stiu ca niciodata EL nu i-a parasit pe ai Sai.
Astazi am citit cateva versete din Ioan 16. Nu exista mangaiere mai frumoasa si mai potrivita pentru acele perioade in care Copiii Domnului sunt incercati.
Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.
  Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.
În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic.
Doamne si ce se mai bucura cei din jur cand vad ca ai probleme.....!
Imi amintesc ca la un moment dat, la una din discutiile cu colegii, povestindu-le prin ce necaz trecea o familie, boala care s-a abatut asupra femeii respective, mirati au spus...."cum si voi pocaitii va imbolnaviti?"
Da, si noi ne imbolnavim, si noi avem greutati, si noi avem neajunsuri, si noi avem atatea nedreptati care ni se fac, si noi suntem prigoniti, si noi ramanem fara job, noi....noi parca mai mult ca restul lumii.
Si iata ca Scriptura imi confirma acest lucru:
 Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura...
Nu ati trecut prin niciun necaz? Nu vi s-a parut ca cei din jur erau parca satisfacuti si bucurosi de necazul vostru? Deseori parca se aliniaza toti si stau nerabdatori sa vada deznodamantul, "iesi sau te scufunzi"
O Doamne, de cate ori n-au trecut Copiii Tai prin asa ceva....!
Oamenii au ajuns sa nu mai simta pentru cei din jur, si in loc ca necazurile sa-i faca sensibili, acestea i-au facut sa devina imuni si reci fata de semenii lor. Trist cand acest lucru se intampla si intre crestini...!
Deseori te intrebi si-L intrebi pe Dumnezeu,
Doamne de ce...? De ce eu...? Pana cand?
  Vestea buna este ca toatea acestea le avem pentru o scurta vreme.
Ei ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: „Peste puţină vreme”? Nu ştim ce vrea să spună.”   
„Vă întrebaţi între voi ce înseamnă cuvintele: „Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea” şi: „Apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea”?
Atat dureaza neacazul nostru - pana Il vom vedea!
Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.
Cand suntem plini de intristare?
ACUM, dar acestea se vor sfarsi. Intristati pentru scurta vreme, insa bucuria care ne asteapta nimeni nu ne-o mai poate rapi.Poate ca acum mintea ne este plina de intrebari, suntem atat de framantati de multe ori, dreptatea vedem cum este calcata in picioare, neadevarul locuieste in sanul celor mandri si fatarnici, poate ca am dori atunci cand ne vom intalni sa-L intrebam atatea lucruri, insa Cuvantul spune clar:
" În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic"
Practic la tot ceea ce azi nu gasim raspuns si dorim sa stim, in aceea zi pur si simplu nu ne mai intereseaza.
Maretia acelei zile glorioase ne va uimi.
Vom sta in fata cu Regele! 
Mai conteaza oare atunci de ce eu astazi sunt intristata? 
Mai conteaza pentru tine atunci dragul meu de ce suferi acum, tu cel care treci prin suferinta?
 Mai conteaza oare atunci raspunsul la nedumerirea mea de azi...?
Nicidecum!  
" În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic"
In aceea zi ne vom bucura!

Hrana ta zilnica!

29 NOIEMBRIE
Marcu 4.13-25

Domnul le explică ucenicilor Săi parabola Semănătorului. Ea este punctul de plecare al întregii Sale învăţături (v. 13); în adevăr, pentru a înţelege învăţăturile Sale, este necesar ca Evanghelia să fi avut mai întâi rădăcina prinsă în inimă.
Chiar dacă ne numărăm printre credincioşii autentici, să ne gândim cu teamă ca nu cumva, uneori, să fim găsiţi asemenea primelor trei pământuri, pentru că nu numai vestea bună a mântuirii este ceea ce caută Satan să fure de îndată ce a fost semănată. Câte cuvinte nu ne-a adresat Dumnezeu nouă, în faţa cărora inimile noastre n-au fost sensibile, deoarece con-tactul cu lumea le împietrise precum drumul (vezi cap. 6.52)? Sau de câte ori nu ni s-a întâmplat să acţionăm conduşi de sentimente, până când o încercare a demascat lipsa noastră de dependenţă şi de credinţă (comp. cu v. 17)?
Deşi opuse nepăsărilor, îngrijorările („grijile veacului acestuia") sunt la fel de dăunătoare (Luca 21.34). Prin „înşelăciunea bogăţiei şi poftele după alte lucruri", ele pot înăbuşi, pentru un timp, viaţa spirituală a unui copil al lui Dumnezeu, lipsindu-L pe Domnul de rodul pe care acesta ar fi trebuit să-1 aducă la vremea lui (Tit 3.14 sf). „Fiţi atenţi la ce auziţi" -recomandă Domnul Isus în Marcu (v. 24), iar în Luca 8.18: „Luaţi seama ... cum auziţi". În ce ne priveşte, în ce fel primim noi Cuvântul divin?

28 noiembrie 2014

Doar langa Tine !

M-ai cautat Isus printre ruine
Si-atat de bland mi-ai spus
Ca ti-e dor de mine
Mana Ta, m-a cuprins, sufletul mi-ai atins.

Ref:
De-atunci sunt langa Tine
Si-n orice zi, si-n orice ceas
Doar langa Tine
Si-n zilele ce mi-au ramas.
Doar langa Tine
Si-n orice zi, si-n orice ceas
Doar langa Tine
Langa Tine.

M-ai ridicat Isus, dintre ruine
M-ai invatat sa cred cu iubire in Tine
Doamne Tu, m-ai iertat
Sufletul mi-ai salvat.

De-atunci sunt langa Tine
Si-n orice zi, si-n orice ceas
Doar langa Tine
Si-n zilele ce mi-au ramas.
Doar langa Tine
Si-n orice zi, si-n orice ceas
Doar langa Tine
Langa Tine.

Doar langa Tine
Si-n orice zi, si-n orice ceas
Doar langa Tine
Si-n zilele ce mi-au ramas.
Doar langa Tine
Si-n orice zi, si-n orice ceas
Doar langa Tine
Langa Tine!

Pretul rascumpararii!

Inca de la primele pagini ale Sfintei Scripturi, de la primii oameni gasim portretul nostru al oamenilor. Gasim cam ce fel de gena mostenim si vedem cam ce fel de înclinații avem si acest lucru nu este greu de observat, suntem înclinați doar spre rău. Adam si Eva nu aveau nici o inclinatie spre sfintenie, spre credinciosie, din contra erau atrasi de pacat, de pofte si inca de la inceput au avut aceasta inclinatie - "minciuna".
Spre deosebire de noi, ei au fost asezati in gradina Edenului fara a fi testati in vreun fel.Pur si simplu Dumnezeu a creat omul, i-a facut si un ajutor potrivit, insa la primul test dat de Dumnezeu - au cazut.
Faptul acesta a condus la izgonirea din Rai. Astazi lucrurile difera! Ca sa ajungem in Rai, avem de parcurs un drum, pentru altii mai scurt, pentru altii mai lung, insa in toata aceasta calatorie suntem supusi la diferite teste. Poate ca pentru unii extemporalele sunt grele, pentru altii sunt usoare, asa cum a fost pentru Eva si Adam. Dumnezeu nu i-a supus la un test greu - "sa nu mancati", a fost singurul test la care au fost supusi, un test in privinta ascultarii, insa au picat.
Poate ca pe parcursul vietii am cazut multe teste, atat eu, cat si d-voastra, insa multe din aceste infrangeri le-am avut din nestiinta.
"...nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă"(1 Petru 1:14)
Astazi vorbim de pe alta pozitie, cunoastem Cuvantul, avem ghidul dupa care ne ghidam viata, avem o Calauza care ne conduce, astazi nu mai suntem in nestiinta.
Trist insa este, cu toata cunostiinta despre Dumnezeu, multi dintre crestini se limiteaza doar la atat. Cunosc Scripturile insa nu au credinta si nu au relatie cu Autorul Scripturilor.
De altfel stim ca Biblia nu este opera unor oameni, ci este o scrisoare a lui Dumnezeu lasata oamenilor.
2 Timotei 3:16
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire.
Cunoastem si in viata reala oameni morali, oameni care cunosc Cuvantul, insa doar atat. Exemple avem si pe paginile Scripturii.
Lidia - vanzatoarea de purpura, era o femeie tematoare de Dumnezeu, cunostea Cuvantul,  insa dupa ce Dumnezeu i-a deschis inima, abia atunci a inceput o relatie personala cu El.
Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.
După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea.” Şi ne-a silit să intrăm.(Fapte.16:14-15)
  Sutasul Corneliu - si el un om temator de Dumnezeu, atat el cat si cei din casa lui, om milostiv, insa  toate acestea nu l-au ajutat sa aibe o relatie, a fost doar un om bine informat.
  Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.( Fapte 10:2), si in vers. 33 Corneliu spune:
Am trimis îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum, dar, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.”
Abia acum incepe relatia lui cu Dumnezeu.

Faptul ca stim Scriptura, faptul ca suntem morali, faptul ca facem fapte bune, nu este suficient daca nu avem o relatie. Iar o relatie cu Dumnezeu nu va exista atata timp cat nu ne recunoastem pacatul si nu smerim si ne pocaim inaintea Lui. Cand vom arunca armele jos, cand vom capitula inaintea Lui si vom recunoaste, "Doamne  fara Tine nu pot, fara Tine sunt nimic", atunci Dumnezeu se va apropia de noi si vom fi oameni schimbati. Noi nu putem deveni oameni credinciosi decat prin Isus Hristos. Nu exista alta alternativa.
1 Petru 1:18-21
"Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi care prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, pentru ca credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu"
  Iata  esenta:
-nu cu lucruri pieritoare
-nici cu argint sau cu aur
-am fost rascumparati cu sângele scump al lui Hristos si doar prin El suntem credincioşi în Dumnezeu 

Fara oprire, fara intoarcere, doar inainte!

Din nou ma agat de aceasta idee:
ca sa intram in posesia premiului trebuie sa ajungem la destinatia finala!
Ca sa ajungem la destinatia trebuie ca in fiecare zi sa continuam a merge pe drumul care ni L-a trasat Isus.
Doar cei care vom sfarsi alergarea, vom primi cununa!
Ca model al alergarii noastre Il avem pe Hristos.
Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.
1 Petru 2:21 
Desi ne apropiem de evenimentele care ne amintesc de venirea Domnului Isus in lumea noastra, as vrea sa mergem cu gandul la Golgota, locul unde Isus si-a dat viata.
Cu crucea in spate, urca dealul Capatanii. Rapus de durere sub loviturile de bici, Isus mergea inainte. Chiar daca au fost momente in care S-a prabusit sub povara crucii, trebuie sa stim ca niciodata nu s-a oprit si nu a dat inapoi, iar Simon din Cirene a fost adus sa Il ajute si sa-I care crucea.
Drumul a fost anevoios, insa L-a parcurs pana la capat, ca astfel sa implineasca planul pe care L-a facut Dumnezeu pentru salvarea noastra.
...călcaţi pe urmele Lui.
Drumul crucii  nu a fost usor, insa L-a facut pana la capat.
Drumul pe calea credintei, nici el nu este usor dar trebuie facut pana la capat.
Niciodata nu vom ajunge la destinatie daca nu facem ceea ce a facut Isus.
Chiar daca  a cazut, s-a ridicat si a pornit inainte!

Doua lucruri  care trebuie sa le retinem pentru a putea  obtine cununa:
  • nu avem voie sa ne oprim pe drum,
  •  nu avem voie sa ne intoarcem,
Ba mai mult... noi nu avem un Simon care sa ne ajute sa caram crucea, noi Il avem chiar pe Domnul Isus. 
El cara povara noastra atunci cand este grea.
De-aceea chiar daca uneori este greu, cheama-L pe Domnul si ajutorul nu va zabovi!

Hrana ta zilnica!

28 NOIEMBRIE
Marcu 4.1-12

Domnul Isus rămâne lângă mare şi învaţă mulţimile slujindu-Se de limbajul în imagini, cel al parabolelor. Cea dintâi este parabola Semănătorului, în care El însuşi Se prezintă ca fiind Cel care aduce şi răspândeşte în lume sămânţa bună a Evangheliei.
 Deşi cunoaşte inimile şi modul în care acestea vor primi - sau nu vor primi - adevărul, El dă fiecăruia ocazia de a veni în contact cu Cuvântul vieţii. 
Voi l-aţi primit?
Versetul 12 nu trebuie nicidecum să ne zăpăcească, încât să bănuim că Domnul S-ar teme ca nu cumva, văzându-i pe oameni pocăindu-se, să fie obligat, împotriva voinţei Lui, să le ierte păcatele! Să înţelegem că aici este vorba despre poporul iudeu în ansamblu. Acesta L-a acuzat pe Domnul Isus de a avea demon, respingând astfel mărturia Duhului Sfânt. Un asemenea păcat nu-i putea fi iertat, iar Israel va fi împietrit ca popor (cap. 3.29; Romani 11.7,8,25). Dar toţi cei care doresc să-L întrebe pe Domnul Isus «în particular» (v. 10: „când a fost singur") pot găsi „în jurul Lui" (v. 10), şi astăzi, ca şi atunci, loc pentru a auzi descoperirea tainelor împărăţiei lui Dumnezeu (v. 11,34; comp. cu sf. v. 5 din Proverbe 28). Să ne folosim de acest mare privilegiu şi în special să nu ne sustragem de la strângerile în care noi «îl înconjurăm» pe Domnul (stăm „în jurul Lui") pentru a asculta Cuvântul Său.

27 noiembrie 2014

Care este consilierul tau?

Marea majoritate a oamenilor căuta un umar unde sa planga, un prieten  unde să-și  poata  spune off-ul, sa-si destăinuie problema pe care  o are, ca asa-i  facut omul...trebuie sa-si descarce povara.
Mai mult ajunge omul  in anumite situatii in viata in care are nevoie de sfaturi, de păreri, si-atunci in grabă isi căuta iar prieteni, asa-zisi "sfătuitori si consilieri". 
Problema este ca nu întotdeauna consilierii si sfătuitorii noștri sunt buni, si-atunci ne trezim ca in ciuda sfaturilor primite, in ciuda consilierii facute, ajungem si dam faliment.
"Invataturile Tale sunt desfatarea mea si sfatuitorii mei"(Ps119:24)
Te-ai gandit vreodata ca cel mai minunat Sfetnic si Consilier al nostru, este Cuvantul lui Dumnezeu?
 Cuvantul Lui este o arma necesara pt a castiga lupta impotriva celui rau.
Doamne ajuta-ne sa o ascutim....Sabia Duhului...Cuvantul lui Dumnezeu!!
Conditia este sa crezi ....

Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor Cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit.
Evrei 4:2

Hrana ta zilnica!

27 NOIEMBRIE
Marcu 3.20-35

Întotdeauna dispus să-i lase pe oameni să se apropie de El, Domnul permite mulţimii să se înghesuie în casa în care a intrat, din moment ce imediat începe să-i înveţe din nou, fără să aibă timp nici măcar să mănânce. Noi, care adesea suntem atât de puţin dispuşi să ne deschidem uşa către străini sau să ne lăsăm deranjaţi în a schimba ceva în tabieturile noastre, să luăm exemplu de la această neobosită dăruire şi de la această totală renunţare. Să ne gândim, de asemenea, că un vizitator nedorit este poate trimis la noi tocmai pentru a-i vorbi despre mântuirea sufletului.
Unele persoane sunt tulburate de v. 29. Se tem ca nu cumva, vreodată, fără să-şi fi dat seama, să fi spus vreun cuvânt vinovat care nu va putea fi iertat niciodată. Ce subestimare a harului lui Dumnezeu! „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăţeşte de orice păcat (1 Ioan 1.7). Hula împotriva Duhului Sfânt era înfiorătorul păcat al Israelului necredincios. Acest popor îi atribuia lui Satan puterea Duhului Sfânt cu care era îmbrăcat Domnul Isus; era un păcat de extremă gravitate acesta şi, în plus, contrar oricărui bun simţ (v. 26).
În cel din urmă paragraf, Domnul îi distinge clar pe aceia pe care-i consideră membri ai familiei Sale. 
A face voia lui Dumnezeu înseamnă (şi acum, ca şi atunci) a asculta de Domnul Isus.

26 noiembrie 2014

Daca L-ai cautat pe Hristos, L-ai si gasit?

Caci asa vorbeste Domnul catre casa lui Israel: "Cautati-Ma, si veti trai!"
Amos 5:4

Locuiesc de 12 ani in locuinta actuala si pot spune ca ma inteleg foarte bine cu toti vecinii, chiar daca  "prieteni", nu mi-am facut niciunul. Insa cu toate acestea am o relatie pana intr-acolo in care eu pot sa ii chem la biserica, iar ei isi pot permite sa ma refuze elegant sau sa accepte, motivand refuzul intr-un fel sau altul. Cel mai intalnit refuz este acela, "cu mare drag as veni, dar nu am timp"
Nu stiu cat adevar exista in aceste cuvinte. Ca nu ai timp inteleg, insa ca ai veni cu mare drag....ma indoiesc. Pentru ca, daca doresti din toata inima cu mare drag, ti-ai face timp (parerea mea)
Sunt persoane care Il cauta pe Dumnezeu chiar daca timpul este un inamic. Merg la diferite hramuri, la diferite manastiri, la o multime de biserici, dar cu toate acestea dupa ani si ani de pelerinaj, raman doar cu slujbele, raman cu acatiste platite, insa pe Dumnezeu nu L-au gasit, desi ei pleaca de acasa cu acest scop.
Cuvantul din Amos spune:
"Cautati-Ma si veti trai"
Unde trebuie sa-L cautam pe Dumnezeu?
Cautati-Ma - iar continuarea este - veti trai.Cred ca multi pun in aplicare prima parte, si ani dupa ani merg din loc in loc si Il tot cauta.
Mi-a venit un exemplu banal in minte acum. Ca sa mananci ai nevoie de lingura, dar nu este suficient doar s-o cauti. Ca sa iti atingi scopul, trebuie sa o cauti, sa o gasesti si sa o folosesti, altfel ramai flamand.
Cred ca intre aceste cuvinte, "cautati-Ma & veti trai", exista ceva ceea ce trebuie sa facem, "dupa ce M-ati gasit, pastrati o relatie cu Mine"
Multi Il cauta pe Dumnezeu in diferite locuri, sub diferite ritualuri, insa pe Isus Hristos nu-L gasesti intre ziduri, indiferent ce fel de ziduri sunt,  nu-L gasesti in oseminte aduse si plimbate din loc in loc, nu-L gasesti in icoane, pentru ca Hristos nu se descopera zidurilor, El se descopera fiecarui om in inima lui, prin Duhul Sfant. El nu dezvolta relatii cu peretii unei cladiri si nici cu locatii diferite, el vrea relatii cu noi ca persoana, cu fiecare dintre noi.
Eu binecuvantez pe Domnul care ma sfatuieste, caci pana si noaptea imi da indemnuri inima. Ps.16:7
 Inima noastra trebuie sa fie deschisa pentru a putea primi invataturile sale.Invataturi vin multe in aceste vremuri din urma, pentru ca Scriptura ne averizeaza despre aceste lucruri,"...ca sa nu mai fim copii, plutind incoace si incolo, purtati de orice vant de invatatura, prin viclenia oamenilor si prin siretenia lor in mijloacele de amagire; (Efes.4:14), dar noi trebuie sa ramanem ancorati in invatatura lui Hristos. Si ce altceva poate fi cel maid e pret daca nu , CUVANTUL?
Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele si o lumina pe cararea mea. (Ps. 119:5)
In mijlocul intunericului sa ai lumina adevarata! Ce binecuvantare!
Cuvantul Sau este calauza si dreptarul vietii noastre.
 In orice lucrare omeneasca pe care o facem, daca vrem  ca aceea lucrarea sa fie buna si corecta, folosim unele unelte de ajutor prin care ne putem verifica. Daca zidim, folosim dreptarul, daca taiem ceva verificam cu metrul, ori si invatura pe care o auzim o putem verifica daca este in concordanta cu Cuvantul.
Dar Mangaietorul, adica DuhulSfant, pe care-L va trimite Tatal in Numele Meu, va va invata toate lucrurile si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. 
 Ioan14:26
Doamne ajuta-ne sa ramanem in Tine!


Domnul sa trezeasca duhul!

Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.
Prov.21:1 
Cu toate ca aceasta carte am citit-o de foarte multe ori, iata ca inca mai descopar versete noi( ptr. mine).
Ca un rau de apa, si-l indreapta incotro vrea El!
Sunt frumoase aceste cuvinte  in conditiile in care imparatul face ce este bine pentru popor, dar daca imparatul face ce este rau, oare aceasta este voia lui Dumnezeu?
Nu cred ca cineva poate spune ca Dumnezeu este calauzitorul unui imparat care face rau, pentru ca Dumnezeu NU face rau. In  ep. lui Iacov  este scris:
Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.
Omul cand face rau nu este calauzit de Dumnezeu.
 Dumnezeu este Suveran in cer si pe pamant insa alegerea si hotararea de a face bine sau rau, ne apartine.
In mana Lui este puterea, Domnul omoară şi învie, El coboară în Locuinţa morţilor şi El scoate de acolo.
Domnul sărăceşte şi El îmbogăţeşte, El smereşte şi El înalţă.
  El ridică din pulbere pe cel sărac, ridică din gunoi pe cel lipsit. 
De ce?
Ca să-i pună să şadă alături cu cei mari. Şi le dă de moştenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă; căci ai Domnului sunt stâlpii pământului şi pe ei a aşezat El lumea.
Sa ne amintim de Nebucadnetar. Cat de mult l-a smerit...!  Dar a venit vremea cand Nebucadnetar si-a venit in fire si a zis:
După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a cărui stăpânire este veşnică şi a cărui Împărăţie dăinuie din neam în neam.
  Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: „Ce faci?”
  În vremea aceea mi-a venit mintea înapoi; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii şi mai marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăşi peste împărăţia mea, şi puterea
Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!”
 Daniel 4:34-37
Multi imparati de-a lungul timpului in Scriptura au fost inaltati si au fost smeriti de Dumnezeu pentru ca
El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciun e înţelepţilor şi pricepere, celor pricepuţi!  Dumnezeu a calauzit oameni, a trezit duhul in ei, tocmai pentru a-Si implini planul de rascumparare pe care l-a facut.Scriptura spune ca:
În cel dintâi an al lui Cirus, împăratul perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris vestirea aceasta în toată împărăţia lui; 
 Aşa vorbeşte Cirus, împăratul perşilor: „Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit să-I zidesc o Casă la Ierusalim în Iuda.
Ezra 1:1-2
Inainte de a fi Cir, cineva a profetit ca va veni un imparat care va accepta intoarcerea poporului  Israel in tara lor.  Iata ca dupa aproximativ 160 de ani apare Cir si implineste aceasta profetie.
Isaia 44:28
Eu zic despre Cirus: „El este păstorul Meu, şi el va împlini toată voia Mea; el va zice despre Ierusalim: „Să fie zidit iarăşi!”, şi despre Templu: „Să i se pună temeliile!”
Pentru ca Dumnezeu a trezit duhul acestui imparat, inima lui a fost binevoitoare cu poporul Israel.

Traim o vreme in care unii conducatori sunt smeriti, altii inaltati, dar in toate acestea Dumnezeu are un plan cu poporul Sau.
Ma rog ca Dumnezeu sa trezeasca duhul in conducatorul tarii noastre si el sa faca ce este bine pentru poporul nostru, iar prin ceea ce face, Numele Domnului Isus sa fie mai presus de orice nume.

Hrana ta zilnica!

26 NOIEMBRIE
Marcu 3.1-19

Are loc o a doua vindecare în sinagoga din Capernaum, şi aceasta din nou într-o zi de sabat (cap. 1.21...). Acestui bolnav, a cărui mână este uscată, Domnul îi cere exact fapta pe care el nu este în stare s-o împlinească. începând prin a asculta, omul îşi face dovada credinţei sale şi aceasta îi permite lui Isus să-1 vindece. Dar, vai, priviţi la împietrirea inimilor celor care asistă! În loc să se bucure împreună cu omul vindecat şi să admire puterea Domnului, aceşti oameni răi folosesc această minune drept pretext pentru a căuta să-L omoare. El însă îşi continuă lucrarea Sa de har, iar mulţimile, inclusiv dintre străinii din Tir şi Sidon (şi chiar şi edomiţi), continuă să vină la El pentru a-L asculta şi a găsi vindecarea.
După aceasta, El pune deoparte doisprezece ucenici şi îi rânduieşte „ca să fie cu El şi ca să-i trimită..." (comp. cu Ioan 15.16). A fi cu Isus: ce privilegiu de nemăsurat şi, în acelaşi timp, ce condiţie indispensabilă pentru a putea fi apoi trimişii. Cum să împlineşti un serviciu fără să fi primit mai întâi îndrumările Sale? (Ieremia 23.21,22).
În această Evanghelie, fiecare dintre cei doisprezece este numit singur, pentru a ne învăţa că un rob trebuie să aştepte direct şi personal de la Stăpânul său să primească îndrumare şi ajutor.

25 noiembrie 2014

Hrana ta zilnica!

25 NOIEMBRIE
Marcu 2.18-28

În timp ce cuvântul Robului desăvârşit este „îndată", cel al iudeilor necredincioşi este „de ce?" (v. 7,16,18,24). Întrebat cu privire la post, Domnul Isus răspunde că acesta este marca tristeţii, care, prin urmare, nu se potriveşte cât timp El Se află împreună cu ei. 
Nu era oare venirea Lui un prilej de mare bucurie pentru tot poporul? (Luca 2.10).
El Se foloseşte apoi de această ocazie pentru a pune în contrast regulile şi tradiţiile iudaismului cu evanghelia libertăţii harului pe care venise să le-o aducă. Este trist de remarcat că omul preferă, în locul acestei evanghelii, formele religioase, pentru că acestea îi permit să-şi facă o bună reputaţie înaintea altora,... în timp ce continuă să-şi împlinească propria voie. Spre deosebire de această categorie, v. 22 ni-1 arată pe creştin ca fiind un om înnoit în întregime. Câtă vreme inima îi este schimbată şi este plin de o bucurie nouă, obligatoriu şi comportamentul său exterior va fi transformat.
Fariseii îi învinuiesc în mod public pe ucenici că smulg spice în zi de sabat. Omul suceşte întotdeauna după placul său ceea ce i-a dăruit Dumnezeu. Sabatul era un har acordat lui Israel, însă evreii l-au folosit ca pe un jug pentru a-şi îngreuna robia spirituală (Fapte 15.10).

24 noiembrie 2014

Peste zid, te-asteapta victoria!

Ata de frumos incepe David unul din psalmii sai, Ps. 18
„Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!"
Si-apoi continua, "Esti stanca, cetatuia si izbavitorul meu!"
 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. (v.29)
Pe langa multumiri, zi de zi pe altarul Domnului aducem noi, si noi cereri. Aducem inaintea Lui problemele si poverile noastre, problemele copiilor nostri, cerem sanatate si  toata umblarea noastra pe pamant este mai mult "asteptare". Asteptam sa ni se rezolve problema, asteptam sa primim raspunsuri, asteptam continuu.
Insa in toata asteptarea aceasta avem inaintea noastra si ziduri. Probleme nerezolvate si rugaciuni neimplinite. Insa cei care traiesc aproape de Domnul au invatat sa traiasca prin credinta si nu prin vedere.
Cel neprihanit va trai prin credinta! (Romani 1 :17/b)
Cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit!
Este un zid inaintea ta, poate parea acum un "NU" la cererea pe care ai adus-o inaintea Domnului, dar prin credinta, arunca-te inainte, caci peste zid te asteapta VICTORIA.

Priveste-ma!

De strig eu... un nevrednic,
Îndată Doamne, Tu m-auzi.
Îmi dai puteri să mă ridic
Pe braţe iarăşi mă cuprinzi.

Şi îmi vorbeşti:
„Ridică-te şi mergi cu Mine
 Ridică-te, nimic nu-i greu.
 Nu te lăsa învins de nimeni,
 Aşa-ţi vorbeşte Dumnezeu”!

De-i grea azi, încercarea,
Puteri cumva de nu mai ai,
Tu lasă-ţi gura să Mă strige
Eu... izbăvirea îţi voi da.

Strâmtorarea de-o fi mare
Îndreaptă-ţi ochii-nspre cer.
De-acolo-ţi vine rezolvarea
Prin Isus, care-I Dumnezeu!

Priveşte-n sus, priveşte bine,
Acolo este Domnul Care,
Mâna-şi întinde peste tine
Scriind şi azi cu ea  „Salvare”.

Tu nu privi în urma ta
Deloc, la tot ce a fost.
Eu, Sunt prezent într-una
Eu... Mă găsesc la Post!
 
                                                   autor: Doina Ketterer

Leac alinator din Galaad!

Nu este niciun leac alinător în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face, dar, vindecarea fiicei poporului meu?
Ieremia  8:22 
Este strigatul de mare durere a lui Ieremia, "nu este niciun leac alinător?"
El suferea atat de mult pentru ca stia ca exista vindecare pentru toate ranile, dar cu toate acestea poporul nu era vindecat.
„Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi tot nu suntem mântuiţi!”(v.20)
Sa nu gaseasca vindecarea, pentru ca nu-si dadeau seama? Sau pentru ca  nu stiau in ce directie sa se indrepte? Nu cumva, nu au gasit leacul alinator pentru ca respingeau ascultarea?
Cred ca astazi traim  vremuri asemanatoare si in poporul nostru este mare confuzie.
Cautam leac alinator pentru vindecarea sufletelor si nu-l gasim. Cautam leac alinator pentru vindecarea ranilor din biserici si vindecarea nu se face.
Cati oare nu au o durere in suflet asa cum avea si Ieremia?
Aş vrea să-mi alin durerea; dar mă doare inima în mine.(v.18)
Exista vindecare pentru ca avem un medic extraordinar al carui nume este Iehova Rafa.
El aduce vindecare sufletelor care asculta cu luare aminte de glasul Lui si celor care pazesc poruncile Lui.
El a zis: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe egipteni; căci Eu sunt Domnul care te vindecă.”  
Exod 15:26
Asculta glasul Domnului, cauta sa faci bine inaintea Lui, asculta poruncile Lui si pazeste toate legile Lui !
Acestea sunt cerintele Domnului. 

Hrana ta zilnica!

24 NOIEMBRIE
Marcu 2.1-17

În casa din Capernaum, Domnul Isus Se face recunoscut, conform Psalmul 103.3, ca Cel care iartă toate nelegiuirile şi care vindecă toate neputinţele. Cu privire la paralitic, El împlineşte, în această ordine, cele două părţi ale acestui verset, ca o mărturie pentru toţi. Cel care iartă păcatele - lucrare spirituală - şi care dă şi o dovadă materială, vindecând astfel boala, nu poate fi altul decât Domnul, Dumnezeul lui Israel.
Vameşii percepeau taxele pentru a le plăti romanilor, fapt ce atrăgea asupra lor pe de o parte bogăţia (pentru că păstrau o parte pentru ei), iar pe de altă parte, dispreţul compatrioţilor. Domnul însă, chemându-1 pe Levi şi acceptând invitaţia lui, arată că nu dispreţuieşte şi nu respinge pe nimeni. Dimpotrivă, El a venit pentru păcătoşii notorii (cunoscuţi de toată lumea), care nu-şi ascund starea (1 Timotei 1.15); şi ia masa împreună cu ei, devenind Prietenul lor. Pentru că, încă de la cădere, omului îi este frică de Dumnezeu şi fuge de El, din cauza conştiinţei sale rele, cea dintâi grijă a lui Dumnezeu, înainte de a salva făptura Sa, este să Şi-o apropie, câştigându-i încrederea. Şi aceasta a făcut Domnul Isus coborând până la întâlnirea cu omul mizerabil, pentru a-1 face să înţeleagă că Dumnezeu îl iubeşte.

23 noiembrie 2014

Cu Dumnezeu sau degeaba!


Bogatia, o virtute sau un handicap?

Deoarece un tepus, ca si la Pavel m-a impiedicat sa ajung la biserica, desi niciodata n-am sa-i inteleg pe cei care stau acasa din motive subiective, dar Domnul sa-i cerceteze, m-am pus sa citesc Proverbe 23.
Mi-a ramas privirea asupra unui verset:
"Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta"
Doamne si cat de mult  ne stoarcem creierul uneori pentru a face bani si a ne imbogatii cat mai mult!
Intr-o societate in care tot mai multi oamnei cauta sa se imbogateasca cat mai mult, si daca se poate peste noapte, subiectul acesta pare de neabordat, chiar si in bisericile crestine uneori.
Dar este oare asa rau sa fii bogat?
Daca ne amintim de ceea ce spunea Domnul Isus in pilda cu tanarul bogat, vedem ca din perspectiva biblica este aproape imposibil ca sa intre un bogat in Imparatia Cerului.
Doamne si cand ma gandesc cati bogati avem in tara noastra...!
Si totusi, bogatia este o virtute sau un handicap pentru un crestin?
Bogatia  este rea atunci cand  produce inrobire!
De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
Coloseni 3:5 
Lacomia=inchinarea la idoli  
Inchinarea la idoli este ingaduinta ca un lucru sa devina centrul atentiei tale. Tot universul tau se invarte in jurul acelei dorinte, ba mai mult ajungi dependent de ea, ori in acest caz, increderea ta nu mai este in Dumnezeu, ci te increzi in posesiuni.
Nu rar ne este dat in ultima vreme, ci tot mai des aflam destinul celor care s-au ostenit sa-si puna priceperea la lucru, tocmai pentru a strange cat mai multa avere. Zi de zi aflam ca inca un miliardar, sfarseste arestat si condamnat. Si-au pus increderea in avutii si au aratat ca ei nu au nevoie de Dumnezeu, s-au bazat si au crezut ca daca sunt bogati sunt in siguranta, insa a fost un fals sentiment de siguranta.
Trist este ca tot mai multi crestini sunt cuprinsi de acest virus. Ocupandu-se de a-si agonisi cat mai mult ajung sa priveasca vesnicia ca ceva...foarte indepartat.Ajung sa fie atasati de lucrurile si posesiunile de pe acest pamanat, ori astea te fac sa nu-ti mai doresti ceea ce este in cer sau poate ca doresti, dar nu acum.
Pe vremuri crestinii aveau urmatorul salut,
Maranata, Domnul vine!
Amin, vino Doamne Isuse!
Ori ca sa raspunzi cu "vino Doamne Isuse", trebuie sa fii gata sa lasi tot, in orice clipa, ori mi-e greu sa cred ca un om cu posesiuni multe si avutii doreste sa vina Isus curand.
Bogatia poate fi o binecuvantare pentru acei care isi abandoneaza bogatiile in mana lui Dumnezeu pentru a putea fi folosite in Imparatia lui Dumnezeu si pentru nevoile semenului nostru care este in saracie.
Bogatia poate fi o binecuvantare atunci cand aceasta este incredintata in mainile Celui mai bun administrator, Isus Hristos.
De multe ori aducem inaintea Domnului situatia noastra financiara, nevoile noastre cu care ne confruntam, insa intrebarea este: "ce vrem sa facem cu aceasta avutie?"
La ce ne folosim priceperea, dorim sa fim bogati doar pentru a ne satisface noi poftele sau dorim bogatia pentru largirea Imparatiei Lui?
Zacheu a fost un om bogat, insa cand Dumnezeu l-a strigat, Zacheu a inteles ca bogatia lui nu ii poate mantui sufletul.

Împrăştie-ţi, dar, bogăţia, ca să n-o pierzi! N-o ţine la tine, ca s-o ai! Aruncă-o, ca s-o păstrezi! Cheltuieşte-o, ca s-o câştigi!
 

Intalnirea cu Hristos a schimbat ceva in viata ta?

„Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”
„Cine eşti Tu, Doamne?”, a răspuns el.
 Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”
Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?”
 Fapte 9:4-6
Stim ca inaintea de intalnirea aceasta care i-a schimbat viata, Saul era cel mai mare prigonitor al tuturor crestinilor. Avea, si arata o asa mare ura fata de crestini, incat chiar el se invoise sa participe la uciderea lui Stefan.Mergea din casa in casa si lua cu sila fie barbati, fie femei si ii arunca in temnita si facea prapad in biserici. L-as putea numi "teroristul crestinilor",din aceea vreme.
Insa Dumnezeu a avut un plan cu Saul si in drumul lui spre Damasc, Dumnezeu ii iese inainte. Din acel moment incepe convertirea lui Saul.
Pentru ca Saul asculta toate instructiunile date de Isus, aceasta  intalnire aduce schimbare in viata lui.
De fapt orice intalnire cu Isus, transforma si schimba!
Ce schimbare a adus intalnirea cu Isus in viata ta?
Cei din jurul tau vad vreo schimbare sau esti acelasi?
Este posibil ca sa fi avut ocazia sa-L intalnesti pe Isus, si sa ramai acelasi, pentru faptul ca nu ai ascultat.
Saul a fost schimbat, insa Saul s-a pus la dispozitia Lui?

Intalnirea cu Isus schimba umblarea  noastra !
Asa cum Saul s-a gandit ca  teologia si religia sunt suficiente, si astazi multi se amagesc crezand ca, cunoasterea Scripturii sau mersul regulat la biserica este suficient. Daca nu exista diferente intre umblarea dinainte si umblarea dupa intalnirea cu Hristos, inseamna ca am lasat sa treaca pe langa noi aceea ocazie nestiind sa o fructificam, datorita fatului ca nu am ascultat si nu ne-am pus la dispozitia Lui. 
Prima intrebare pe care a pus-o Pavel a fost: „Cine eşti Tu, Doamne?”
Cati oare  nu merg ani de zile la biserica, dar nu si-au pus intrebarea niciodata: „Cine eşti Tu, Doamne?”
Cine esti si ce vrei sa fac?
Sigurul scop a lui Saul, care de-acum este Pavel dupa intalnirea cu Isus este:
"Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui"
Care-i scopul nostru, acum ca L-am intalnit pe Isus?
Intalnirea cu Hristos schimba slujirea noastra!
Saul avea o functie si de pe pozitia pe care o avea era greu sa priveasca in jos, din momentul in care Dumnezeu l-a smerit,  privind de jos, Pavel de-acum vedea lucrurile diferit, sa nu uitam ca Saul a ramas orb trei zile, "Saul s-a sculat de la pământ; şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc. Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic 
 "Ce vrei sa fac?", a intrebat Pavel.
Dintr-o inima curata nu poate izvorî decat o dorinta de slujire curata, dar pentru a intelege acest lucru si pentru a junge la o asemenea dorinta, s-ar putea ca uneori Dumnezeu sa fie nevoit sa ne tranteasca si sa ne smereasca. El nu face improvizatii, nu face lucruri pe jumatate, El nu incepe fara sa duca la bun sfarsit.
El darama, dar mai apoi  reconstruieste ceva maret!
Intalnirea cu Hristos schimba vederea!
Saul provenea dintr-o familie de evrei cu o stare materiala foarte buna. Acolo in Tars erau scoli renumite pe care Saul le-a urmat, ori omeneste vorbind a fost un om citi, un om cult, un om destept, dar cu toate acestea Saul era orb.
Dupa intalnirea cu Isus ochii fizici ai lui Saul au fost inchisi, insa s-au deschis ochii spirituali.
Astazi avem de-a face de multe ori cu oameni care am putea spune ca au o vedere excelenta, o vedere larg deschisa, insa constatam ca de fapt, "sunt orbi".
De-altfel sunt oameni si cu siguranta si dumneavoastra cunoasteti, oameni cu handicap sau probleme fizice, insa din punct de vedere spiritual, privind cu ochii spirituali ei sunt foarte binecuvantati.
 Pavel a inteles chemarea Lui Isus, a ascultat, a hotarat sa-i fie un bun slujitor si un martor credincios care a mers la Neamuri sa duca Evanghelia, fiind un om consacrat rugaciunii.
Pavel a mai inteles un lucru, ceea ce fiecare dintre noi trebuie sa-l intelegem.
 Intalnirea cu Isus nu a fost doar o chemare la mantuire, ci a fost si o chemare la suferinta.
Prin suferinta a trecut chiar Fiul lui Dumnezeu, de-aceea ca urmasi ai Lui suntem chemati sa suferim pentru Numele Lui.
"Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
  Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi"



Hrana ta zilnica!

23 NOIEMBRIE
Marcu 1-29-45

După sinagoga din Capernaum, casa lui Andrei şi a lui Simon este cea care devine scena unei minuni a harului. Isus este întotdeauna gata ca, odată primit în casele noastre, să ne aducă eliberările Sale. Să procedăm şi noi precum ucenicii, spunăndu-I Lui tot ce ne frământă (v. 30).
Îndată ce a fost vindecată, soacra lui Simon se grăbeşte să slujească pe Domnul şi pe Săi. Oare n-avea ea, în faţa ei, exemplul celei mai mari slujbe?
Se lasă seara, însă, pentru un astfel de Rob, ziua încă nu se sfârşise. Îi sunt aduşi cei care aveau probleme cu sănătatea şi, neobosit, El le ia durerile şi îi vindecă. Care era secretul unei astfel de activităţi minunate?
 De unde scotea Domnul Isus putere mereu proaspătă? Versetul 35 ne învaţă că din comuniunea cu Dumnezeul Său. Observaţi în ce fel îşi începea ziua acest Om desăvârşit (comp. cu Isaia 50.4 sf). Când este însă informat de popularitatea pe care o avea, El părăseşte mulţimile curioase să vadă doar minuni şi pleacă să predice Evanghelia în altă parte.
Domnul Isus vindecă apoi un lepros, căruia îi spune cu exactitate în ce fel trebuie să-şi dea mărturia, o mărturie după Cuvânt (v. 44; Levitic 14). Din nefericire însă, omul acţionează după propriile sale gânduri, iar aceasta în detrimentul lucrării lui Dumnezeu în această cetate.