Tu plângi şi te tângui, iar lumea se bucură!

Prin tare multe lupte si necazuri se ajunge in Imparatia lui Dumnezeu si daca astazi trec toti Copiii Domnului prin necaz nu este nimic nou sub soare, nu este decat o confirmare a ceea ce ne spune Pavel in Fapte 14

"El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri"

si mai mult chiar Domnul Isus ne-a lasat aceasta incurajare:

V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

 De fapt dintotdeauna au avut crestinii necazuri. Au suferit prigoana, nedreptatea, au fost loviti din toate partile de cel rau, insa din ceea ce am citit si bazata pe promisiunile Domnului, stiu ca niciodata EL nu i-a parasit pe ai Sai.

Astazi am citit cateva versete din Ioan 16. Nu exista mangaiere mai frumoasa si mai potrivita pentru acele perioade in care Copiii Domnului sunt incercati.

Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.

Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.
  Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.
În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic.

Doamne si ce se mai bucura cei din jur cand vad ca ai probleme.....!

Imi amintesc ca la un moment dat, la una din discutiile cu colegii, povestindu-le prin ce necaz trecea o familie, boala care s-a abatut asupra femeii respective, mirati au spus...."cum si voi pocaitii va imbolnaviti?"

Da, si noi ne imbolnavim, si noi avem greutati, si noi avem neajunsuri, si noi avem atatea nedreptati care ni se fac, si noi suntem prigoniti, si noi ramanem fara job, noi....noi parca mai mult ca restul lumii.

Si iata ca Scriptura imi confirma acest lucru:

 Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura...

Nu ati trecut prin niciun necaz? Nu vi s-a parut ca cei din jur erau parca satisfacuti si bucurosi de necazul vostru? Deseori parca se aliniaza toti si stau nerabdatori sa vada deznodamantul, "iesi sau te scufunzi"

O Doamne, de cate ori n-au trecut Copiii Tai prin asa ceva....!

Oamenii au ajuns sa nu mai simta pentru cei din jur, si in loc ca necazurile sa-i faca sensibili, acestea i-au facut sa devina imuni si reci fata de semenii lor. Trist cand acest lucru se intampla si intre crestini...!

Deseori te intrebi si-L intrebi pe Dumnezeu,

Doamne de ce...? De ce eu...? Pana cand?

  Vestea buna este ca toatea acestea le avem pentru o scurta vreme.

Ei ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: „Peste puţină vreme”? Nu ştim ce vrea să spună.”   

„Vă întrebaţi între voi ce înseamnă cuvintele: „Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea” şi: „Apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea”?

Atat dureaza neacazul nostru - pana Il vom vedea!

Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.

Cand suntem plini de intristare?

ACUM, dar acestea se vor sfarsi. Intristati pentru scurta vreme, insa bucuria care ne asteapta nimeni nu ne-o mai poate rapi.Poate ca acum mintea ne este plina de intrebari, suntem atat de framantati de multe ori, dreptatea vedem cum este calcata in picioare, neadevarul locuieste in sanul celor mandri si fatarnici, poate ca am dori atunci cand ne vom intalni sa-L intrebam atatea lucruri, insa Cuvantul spune clar:

" În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic"

Practic la tot ceea ce azi nu gasim raspuns si dorim sa stim, in aceea zi pur si simplu nu ne mai intereseaza.

Maretia acelei zile glorioase ne va uimi.

Vom sta in fata cu Regele! 

Mai conteaza oare atunci de ce eu astazi sunt intristata? 

Mai conteaza pentru tine atunci dragul meu de ce suferi acum, tu cel care treci prin suferinta?

 Mai conteaza oare atunci raspunsul la nedumerirea mea de azi...?

Nicidecum!  

" În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic"

In aceea zi ne vom bucura!