Versetul zilei

21 februarie 2015

De-ale mele....

Si pentru ca incet, incet iarna isi strange mantaua si pleaca, urmatorul anotimp isi face loc sa intre pe usa inimii noastre.
Iubesc iarna, insa primavara imi aduce in suflet un chef de viata.
Imi doresc sa fiu in mijlocul naturii cat mai mult, imi doresc sa ascult fiecare fir de iarba cum creste, imi doresc sa ma plimb si sa calatoresc, imi doresc sa ma bucur de tot ceea ce a creat Dumnezeu pentru mine.
Am cateva "placeri", daca le pot spune asa, care ma fac sa-mi aduc aminte de copilarie.
Astazi una dintre ele mi-a amintit de copilarie. 
Trezindu-ma  dis de dimineata si fiind geamul deschis, in linistea noptii auzeam motorul masinilor care treceau rar pe sosea. Au un zgomot total diferit noaptea, fata de cum se aud ziua.
Imi amintesc, mica fiind, de fiecare data cand plecam mai departe cu mama si asteptam autobuzul dis de dimineata (trecea prin satul meu, undeva la 4.30 dimineata), in linistea aceea se auzea motorul autobuzului cu kilometri intregi inainte. Era bucuria plecarii.
Acel zgomot mi-a ramas si azi....
Este doar una din amintirile mele, insa mai am multe...si altele....spre exemplu sunetul trenului cand intra in gara...
Deh, fiecare om are cate o pasarica....asa ca si eu sunt om, si sunt doar un om.
Va doresc o zi minunata de primavara alaturi de cei dragi.
Domnul sa va binecuvinteze!

Un motiv suficient pentru a-L iubi!

Daca citim cartile Vechiului Testament, de-a lungul timpului Scriptura ne vorbeste despre multi imparati pe care i-a avut Israelul si Iuda. Atunci cand imparatul era la finalul domniei sale, autorul cartilor scrise spunea despre fiecare, fie ca a fost un imparat care facea tot ce era placut inaintea Domnului, fie ca facea tot ce era rau si umbla in caile unuia dintre inaintasii sai.
Tot asa avem scris si despre imparatul Asa, fiul lui Abia. 
Asa, a fost un imparat care a cautat sa faca ce este placut inaintea Domnului. Incepand inca de pe vremea lui Ieroboam, poporul s-a departat de toate lucrurile bune, s-au departat de Domnul si in locul inchinarii, idolatria si-a luat locul de cinste. Dupa Ieroboam a venit Abia imparat, iar mai apoi fiul sau Asa i-a luat locul. Acesta a indepartat idolii din tara sa, a poruncit poporului sa-L caute pe Domnul, a zidit cetati intarite in Iuda si poporul n-a  avut parte de razboi pe tot timpul domniei sale, timp de 35 de ani au avut pace si odihna pentru ca Domnul le-a dat odihna.(2 Cronici 14)
Dar a venit un moment in viata lui Asa cand, cu toate ca a cautat sa indeparteze idolatria din popor, Asa nu s-a bazat pe Domnul pana l-a capat, ci s-a sprijinit pe oameni.
Urmarind viata lui imparatului Asa pana la capat, avem de luat aminte la cateva lucruri.
 Chiar daca startul nostru cu Domnul a fost unul bun, chiar daca am avut revelatii deosebite, chiar daca am avut experiente minunate, daca nu perseveram in cautarea Lui si daca nu cautam sa ramanem si sa facem pana la capat voia Lui, toate acestea vor fi doar "amintire". 
La un moment dat Asa nu s-a mai sprijinit pe Domnul (vers. 2-3, cap 16), iar acest lucru l-a costat (vers.7).
 "Ai lucrat ca un nebun in privinta aceasta", ii spune Hanani, "iar de acum vei avea razboaie"
Fiecare miscare a lui Asa era privita de Domnul, asa spune in vers. 9,
Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui" 

Asadar, Dumnezeu in fiecare zi face aprecieri si constatari cu privire la viata mea, si la viata ta.
 Oricat am incerca sa pozam in "oameni credinciosi", "oameni super-spirituali", Dumnezeu este Acela care vede cu adevarat nivelul credinciosiei fiecaruia.
Daca suntem gasiti credinciosi, avem parte de tot sprijinul Lui, asa spune Cuvantul, insa la fel de valabil este si invers. Daca la cantarirea facuta nu suntem gasiti asa cum cere Domnul, suntem lasati si abandonati de Dumnezeu.
Doamne fereste-ne pe toti, dar eu nu-mi doresc sa fiu parasita de Dumnezeu nici macar  o secunda.
Astazi insa ne pandeste acest mare pericol, de a fi oameni cu inima impartita. Unii oameni traiesc o viata duplicitara. Un mod de viata libertin si in desfrau, de luni pana duminica, iar duminica devin sfinti, si tragedia este ca acest lucru se intampla chiar printre noi crestinii. Daca noi oamenii nu putem face acesta deosebire de fiecare data, Dumnezeu insa face.
Fiecare om este sub privirea Lui, fiecare suntem cantariti si apreciati, iar inima noastra este cercetata de Dumnezeu, "suntem pe deplin ai Lui sau nu ?"
In cartea Apocalipsa avem scris acest lucru si cu privire la Biserici. Unii erau gasiti biruitori, unii erau caldicei, insa stim ce atitudine are Dumnezeu fata de acesti oameni, "te voi varsa din gura mea".
Dedicarea noastra pentru Domnul  nu trebuie sa fie de ochii oamenilor. Nu ne-ar ajuta la nimic, nu omul este cel care imparte rasplata, ci Dumnezeu. Noi trebuie sa cautam pe Domnul din toata inima, noi trebuie sa-L iubim nu pentru frica iadului, ci pentru ceea ce este El, pentru ceea ce a facut El pentru noi.
TOATE pacatele noastre au fost iertate!
Ori acest lucru este un motiv suficient pentru a-L iubi.
 Sunt iertata si libera de condamnare!
Pentru mine este suficient. Pentru tine...este?

Momentul potrivit este cel ales de Domnul!

 De nenumarate ori am experimentat fiecare dintre noi acest sentiment al deznadejdii, cu toate ca Biblia ne spune nu va ingrijorati, cu toate ca promisiunile Domnului sunt aceleasi in fiecare zi si ele nu se schimba, "Voi fi cu voi in orice vreme", "Cu nici un chip n-am sa te las", iata ca avem si zile in care indoiala ne copleste, avem si zile in care simtim ca suntem la capatul resurselor si undeva in adancul inimii se strecoara acest gand ca Dumnezeu ne-a uitat.
Cel mai bun remediu de a iesi din aceasta stare este "comunicarea", insa nu comunicarea cu vecinul, cu prietenul sau cu strainul, ci comunicarea cu DOMNUL.
Acolo in camaruta noastra este cel mai bun loc si este cel mai bun moment in care-L putem invita pe  Domnul sa  coboare alaturi de noi. Acolo putem sa-i spunem necazul nostru, acolo putem sa varsam lacrimi, acolo putem descarca povara  ce apasa pe umerii nostri, acolo este locul intim in care nu are acces decat Dumnezeu.
Niciodata El nu intarzie si niciodata nu ne refuza, ci Isi face simtita prezenta intotdeauna la momentul potrivit. Chiar daca momentul ales si dorit de noi a fost altul, El insa vine in cel mai potrivit moment si face intotdeauna lucrurile bune.
 Avand in vedere toate aceste lucruri, nu ne ramane de facut decat doua lucruri:
"sa ne punem intrega nadejde in El si sa fim intelepti sa asteptam vremea potrivita si aleasa de Domnul"
El va raspunde fiecaruia dupa nevoile noastre si va da binecuvantarea Lui celor care au nadajduit si L-au cheamat in vreme de nevoie.
David spunea:
"O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!…
Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul!
Poate ca esti la capatul puterilor, poate ca simti ca nu mai ai resurse, increde-te in EL, abandoneaza-te pe bratul LUI si cere-I ajutorul. Stiu un singur lucru: "Dumnezeu nu te va lasa" 
 
 

Hrana ta zilnica!

21 FEBRUARIE
Psalmul 84

În creaţie, fiecare vieţuitoare îşi găseşte un culcuş sau un cuib; credinciosul însă, asemeni Domnului său, nu cunoaşte pe pământ adevărata odihnă (v. 3; Matei 8.20). Afecţiunile sale sunt îndreptate în altă parte: înspre locuinţele cereşti, unde locul său este pregătit (loan 14.2; comp. cu v. 2,10). Versetul 3 ne dezvăluie tema emoţiilor care fac inima să clocotească: „... altarele Tale, Doamne al oştirilor!". Drumul care duce spre Casa Tatălui trece însă printr-o lume care este o vale a plângerii (ebr. „Baca") — şi fiii lui Core, autorii psalmului, au făcut această experienţă (vezi Psalmul 42.3). Ce contează? Dacă această cale este deschisa în inimile noastre, dacă nimic nu ne desparte de Acela înspre care mergem, atunci chiar și lacrimile se vor preface în experienţe benefice pentru noi! Vom merge „din putere în putere" (v. 7)! În acelaşi fel în care un motor este alimentat prin curentul pe care el şi-1 absoarbe din sursa sa, şi noi ne folosim de puterea pe care o găsim în Dumnezeu (v. 5). Puterea ne este dată nu ca o provizie alături de care avem tendinţa să ne punem pe odihnă, ci pe măsura nevoii, astfel încât noi să ne îngrijim mereu de contactul cu Cel care ne-o furnizează.
În felul acesta vom putea cunoaşte promisiunile măreţe din versetul 11 ca fiind şi partea noastră, iar noi înşine vom gusta binecuvântarea întreită conţinută în acest psalm grandios. 4,5,12).

20 februarie 2015

Hrana ta zilnica!

20 FEBRUARIE
Psalmul 83

În timpul necazului celui mare, coaliţia naţiunilor enumerate în versetele 6-8 se va pune de acord să şteargă de pe pământ numele lui Israel (Isaia 10.24). Intre acestea, un loc proeminent îl va ocupa Asiria (Asur, împăratul Nordului). În faţa acestei ameninţări cu exterminarea, cu mult mai teribilă decât a cunoscut vreodată acest nefericit popor (deja cu o istorie atât de tumultoasă), rămăşiţa credincioasă se va întoarce către Dumnezeu. Vrăjmaşii lor sunt, de fapt, vrăjmaşii Lui (v. 2), pentru că împotriva Lui a fost încheiată această alianţă (v. 5). Pe de altă parte, cei credincioşi sunt conştienţi că-I aparţin Domnului; ei sunt „cei ascunşi" ai Săi (v. 3), asemeni celor şapte mii din timpul lui Ahab care, în ciuda prigonirilor, nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal (1 împăraţi 19.18). Într-adevăr, Dumnezeu nu Se poate lipsi să nu intervină atunci când toate aceste popoare, în nebunia lor oarbă, vor fi găsite făcându-I Lui război (v. 5; comp. cu Psalmul 2.2 şi cu Apocalipsa 19.19). Rămăşiţa credincioasă invocă eliberările din trecut, datele răsunătoare din istoria lui Israel (v. 9: Judecători 4; v. 11: Judecători 7 şi 8).
Noi, cei credincioşi, care nu vom avea de traversat aceste timpuri de groază, să dăm oare la iveală mai puţină răbdare sau o mai slabă încredere?
 Impotrivirea lumii ar trebui să aibă asupra noastră un singur efect: acela de a ne «arunca» mai lângă Domnul nostru.

19 februarie 2015

Mi-e rusine...!

De cateva zile circula pe toate site-urile si toate blogurile imagini infricosatoare cu cei 21 de martiri care si-au dat viata pentru Hristos, drept este ca nu am vazut nimic de genul "Je suis...",  si nu am vazut nici  manifestatii nicaieri in lume, doar articole care exprimau dezacordul si nemultumirea, si in cel mai bun caz, indemn la rugaciune pentru familiile ramase, asta in afara de familiile si tara din care acestia au facut parte.
 Am citit peste tot, tot ceea ce se putea citi despre acesti crestini. Si-au pastrat credinta neclintita pana la capat, au ramas fermi  chiar daca aveau fiecare in spate cate un calau care le flutura sabia la gatul lor.
M-am intristat mult si nu atat pentru ei, desi nu poti sa nu te cutremuri cand ii vezi, insa nu atat pentru ei, cat pentru noi, noi cei care ne declaram urmasi ai lui Hristos..
Ei se numara printre acei martiri  despre care vorbeste cantarea aceasta minunata:
"Eroii slavei vin acum acasa, 
Au biruit in marele necaz
Si ei vor sta cu Domnul lor la masa
El le va sterge lacrima de pe obraz"
Sangele lor  a schimbat culoarea Marii Mediterane.
In aceasta filmare prezentata de o televiziune spaniola, sunt cateva secvente cutremuratoare
insa pentru cei cu inima mai tare pe acest site, puteti urmari aceasta cruzime.
Este infricosator....! Insa totodata  ne intareste credinta noastra slaba.
Ei sunt eroi, dar noi...?
Noi cei care ne numim "crestini", suntem cu adevarat sau numai numele e de noi?
Acum, dupa ce am vazut si filmarea cu decapitarea lor, sincer ma rusinez de starea mea in care adeseori cad. Acesti crestini si-au dat viata pentru Hristos cu capul sus, rostind rugaciuni catre Dumnezeu, iar eu uneori vin inaintea lui Dumnezeu cu lucruri atat de marunte, nemultumita fiind de anumite situatii prin care trec si cartesc inaintea lui Dumnezeu pentru unele incercari prin care ma trece....
Oare eu, ce as fi facut in fata acestor oameni?
Doamne ajuta-ma sa am o credinta neclintita  pana la capat!


Hrana ta zilnica!

19 FEBRUARIE
Psalmul 82

Judecătorul suprem 1-a aşezat pe om pe pământ cu misiunea de a exercita pe el judecată (citiţi Deuteronom 1.17). Dar, vai, este de ajuns doar să deschidem ochii şi vom şi vedea în ce măsură şi-a asumat omul această responsabilitate! Noi înşine suntem deseori indignaţi de nedreptatea care domneşte în jurul nostru - mai cu seamă când îi suntem victimele - şi ea impune din partea noastră multă răbdare (Iacov 5.10,11).
 Înţelegem de aceea care pot fi sentimentele Dumnezeului Celui drept prin excelenţă şi cât de mare este răbdarea Sa îndreptată spre această lume! Ea a strălucit într-un mod cu totul special atunci când sfântul Său Fiu a fost obiectul nedreptăţii supreme din partea oamenilor.
Şi cine atunci ar putea manifesta astăzi în lume dreptatea lui Dumnezeu, dacă nu propriii Săi copii? (Să nu uităm că nedreptatea poate lua şi forma unor judecăţi defavorabile sau răuvoitoare pe care noi le îndreptăm înspre cineva.) Zi de zi ne ies în cale - sub înfăţişări care adesea ne lasă indiferenţi - cel slab, orfanul, cel nenorocit, cel sărac (v. 3). Să ne întrebăm dacă nu cumva este în slujba noastră să-i căutăm şi să le dăm, cu compasiune - fără să mai vorbim de ajutorul material care ne stă în putinţă - mărturie despre dragostea Domnului Isus.

18 februarie 2015

Uitati-va cum plange Dumnezeu!


Stii tu cine este Isus?

 Atat de avansate sunt vremurile in care traim, incat daca tastezi pe google numele unei persoane imediat gasesti  detalii despre ea, fie mai multe sau mai putine. Interesant este ca astazi oamenii sunt tot mai interesati de diferite staruri, vedete, personalitati politice sau alte persoane publice, insa tot mai putini sunt interesati de Dumnezeu, tot mai putini vor sa stie cu adevarat cine este Isus Hristos.
Dragul meu cititor, esti tu interesat cu adevarat sa stii cine este Isus Hristos?
Daca vrei sa stii cine este Isus Hristos deschide Biblia. Aici gasesti TOTUL despre El, despre viata Lui, despre puterea Lui, despre maretia Lui, aici gasesti cat de minunat este EL.
ISUS HRISTOS ESTE FIUL LUI DUMNEZEU!
Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui. Ioan 20:31
Inaintea Lui se închină milioane de oameni,
Tot pământul se închină înaintea Ta şi cântă în cinstea Ta, cântă Numele Tău. Ps.66:4
  Milioane de oameni ştiu că numai în Numele Lui există mântuire. 
În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” Fapte Ap.4:12
Isus Hristos nu a scris nicio carte şi totuşi nicio bibliotecă nu poate cuprinde cărţile scrise despre El.
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire...2 Timotei 3:16
Hristos nu a compus niciun cântec şi totuşi numărul melodiilor care cântă Numele Lui este atât de mare, mult mai mare decât suma operelor tuturor compozitorilor luate împreună.
Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din înălţimea cerurilor, lăudaţi-L în locurile cele înalte!
Lăudaţi-L, toţi îngerii Lui! Lăudaţi-L, toate oştirile Lui!
Lăudaţi-L, soare şi lună, lăudaţi-L, toate stelele luminoase!
Lăudaţi-L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, care sunteţi mai presus de ceruri!
Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit, şi au fost făcute, le-a întărit pe veci de veci; le-a dat legi şi nu le va călca.
Lăudaţi pe Domnul de jos de pe pământ, balauri de mare şi adâncuri toate; foc şi grindină, zăpadă şi ceaţă, vânturi năprasnice, care împliniţi poruncile Lui, munţi şi dealuri toate, pomi roditori şi cedri toţi, fiare şi vite toate, târâtoare şi păsări înaripate, împăraţi ai pământului şi popoare toate, voievozi şi toţi judecătorii pământului, tineri şi tinere, bătrâni şi copii!
Să laude Numele Domnului! Căci numai Numele Lui este înălţat: măreţia Lui este mai presus de pământ şi de ceruri.
El a înălţat tăria poporului Său: iată o pricină de laudă pentru toţi credincioşii Lui, pentru copiii lui Israel, popor de lângă El. Lăudaţi pe Domnul!
Ps.148 
Si-acum intrebarea este,
 "Acest Dumnezeu este si Tatal tau?"

Hrana ta zilnica!

18 FEBRUARIE
Psalmul 81

Israel este invitat să înalţe cântări în acelaşi fel în care făcuse şi odinioară pe malul Mării Roşii, în sunet de tamburină (v. 2; Exod 15.20). După eliberarea din Egipt însă, evocată de versetul 6, Dumnezeu ar mai fi avut încă o mulţime de lucrări grandioase de împlinit în favoarea poporului Său, ... dacă acesta ar fi fost dispus să-L asculte. Era pregătit să-i hrănească cu „grăsimea grâului” (floarea fainii, cea care ne vorbeşte întotdeauna de Hristos) şi cu „miere din stâncă” (imagine a savoarei harului divin). Domnul însă este obligat să constate cu durere: „Israel nu M-a vrut..." (v. 11). Cât de emoţionantă este exclamaţia Lui: „Israele, dacă M-ai asculta..." (v. 8), şi, în plus: „Dacă M-ar asculta poporul Meu..." (v. 13; comp. cu Deuteronom 5.29)! Prieteni credincioşi, Dumnezeu şi de pe umărul nostru a descărcat o povară, cea mai apăsătoare greutate, aceea a păcatului (v. 6). Să ne amintim, de asemenea, că El are încă multe alte binecuvântări rezervate pentru noi,... cu condiţia de a avea dorinţa să le primim şi să ascultăm de Cuvântul Lui. El a pregătit pentru noi biruinţe (ilustrate de v. 14); doreşte să ne hrănească cu Hristos şi cu dragostea Lui. Să-I deschidem inimile! El le va umple, iar lauda Lui va fi în gura noastră (v. 10).

17 februarie 2015

Hrana ta zilnica!

17 FEBRUARIE
Psalmul 80
In încheierea Psalmului 79, Israel îi amintea lui Dumnezeu că este turma păşunii Sale; acum Psalmul 80 se deschide invocându-L pe Păstorul lui Israel. Asemeni unor oi risipite, incapabile să-şi regăsească drumul, cei credincioşi strigă: „Dumnezeule, întoarce-ne" (v. 3,7,19). Această lucrare de restaurare după un timp de rătăcire face parte din grija bunului nostru Păstor (Psalmul 23.3).
„Fă să strălucească splendoarea feţei Tale!" cere rămăşiţa iudaică din adâncul necazului ei. Efraim, Beniamin şi Mânase erau seminţiile care mergeau, sub steagul lor, imediat în urma chivotului, imagine a lui Hristos (Numeri 10.22-24).
Începând cu versetul 12, credincioşii se întreabă miraţi: De ce a dat Dumnezeu pradă jafului şi focului acest butuc, pe Israel, pe care 1-a transportat din Egipt şi 1-a sădit cu atâta grijă?
 Domnul răspunde în Isaia 5.4 tot cu un „de ce": De ce, când Mă aşteptam (de la via Mea) să facă struguri, a făcut struguri sălbatici?"
In contrast însă cu viţa lui Israel, neroditoare în ciuda tuturor eforturilor divinului Viticultor, Ioan 15 ne prezintă „adevărata viţă", pe Hristos. In Psalmul nostru (v. 17), El este deja introdus ca „Omul dreptei" (de la dreapta) lui Dumnezeu şi ca „Fiul Omului” nume sub care ÎI găsim deseori în evanghelii.

16 februarie 2015

"Veniţi să zidim iarăşi!"


Oameni cu orizont mic si ingust...!


Dupa ce aprofundezi Scriptura, dupa ce mai urmaresti cursul unor evenimente si dupa atatea lucruri pe care le vezi in jurul tau, nu poti decat sa constati cu tristete ca orizontul nostru, al oamenilor este atat de mic si de ingust, iar uneori ne multumim cu atat de putin.... o biserica plina cu "pacatosi iertati".
Poate pe ici... pe colo.... unii mai stiu si cunosc ca Dumnezeul nostru Cel Mare, vrea un popor care sa cunoasca voia Lui si Planul Sau!!!
Dumnezeu vrea o Biserica vie, in clocot caci Biserica este glasul lui Hristos pe pamant...."Biserica pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau..."(Fapte20:28).
Constatam astazi cu tristete ca pe masura ce a trecut timpul...am pierdut viziunea si scopul. Asa ne-am trezit ca am mostenit multa traditie, multa religiozitate si doctrina care sunt sortite esecului, ori mostenirea noastra este Hristos, pentru ca El este stanca noastra. 
NOI suntem Biserica, nu zidurile, NOI trebuia si trebuie, sa intram in mostenirea pe care ne-a lasat-o Hristos, o lucrare pe care EL a terminat-o la cruce si la care NOI(Biserica) nu mai trebuia sa adaugam si sa inventam nimic, ori noi oamenii am inventatat traditii, obiceiurii, etc...!!!!! 
Dar acest lucru  presupune cunoastere si revelatie, ori tocmai aceste slabiciuni le are Biserica din vremea acesta.....
Dupa cum vedem azi, mostenirea noastra merge  de la om la om si nu de la Hristos, pentru ca stim din Scriptura ca "nu carnea si sangele ti-a descoperit lucrul acesta, ci Tatal Meu care este in ceruri'(Matei 16:17). 
Cu alte cuvinte Petru a avut o revelatie....nu stiinta lui omeneasca i l-a  descoperit pe Fiul lui Dumnezeu....
Fiind o vreme cu multe stiri, evenimente, framantari de tot felul, nu ne ramane decat sa spunem: 
"Invata-ne sa ne numaram bine zilele"....(Ps90:12)
Daca am fi cu adevarat intelepti am sti cum sa le numaram si mai ales cum sa le petrecem in continuare pentru ca Domnul nu este restrictionat si legat de timp....CI NOI ..... pentru noi timpul este pretios....EL este Dumnezeu din vesnicie in vesnicie.....
Doamne invata-ne sa numaram bine zilele pe care ni le-ai daruit, iar planul pe are Il ai cu noi, ajuta-ne sa-l intelegem!!!

Hrana ta zilnica!

16 FEBRUARIE
Psalmul 79

Acest psalm ne dezvăluie sentimentele şi rugăciunile rămăşiţei lui Israel când naţiunile „au năvălit" în Palestina şi „au profanat templul" (v. 1). Credincioşii se plâng: au ajuns de râs şi de batjocură pentru vecinii lor (v. 4; comp. cu Psalmii 80.6 şi 44.13). In ţările noastre, în care, în loc de prigoana de odinioară, avem parte de toleranţă religioasă, batjocura continuă să fie o armă modernă de persecuţie. Credinciosul care dă mărturie de credinţă va fi tratat uneori ca fanatic, ca orgolios sau ca vizionar. Şi nu vom fi cruţaţi de aceasta, chiar dacă dorim să rămânem separaţi de lume. In acelaşi timp, în plus faţă de vrăjmaşii din afară, credinciosul neeliberat se poate confrunta şi cu acuzatori din însuşi lăuntrul său. Sunt vechile fărădelegi care-i revin în minte, deoarece încercarea dă adesea ocazie unei apăsătoare cercetări de conştiinţă. Atunci sufletul care-şi simte mizeria (v. 8b) face apel la îndurarea de sus: „Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria Numelui Tău ... şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău" (v. 9). 
Chiar dacă poziţia noastră ca răscumpăraţi este mult diferită de cea a rămăşiţei iudeilor, Dumnezeu şi pe noi tot datorită acestui Nume ne iartă păcatele şi ne curăţă de orice nedreptate - pentru că El este credincios şi drept faţă de Fiul Său, Isus Hristos (1 loan 1.9).

15 februarie 2015

Hrana ta zilnica!

15 FEBRUARIE
Psalmul 78.40-72

Uitarea care s-a aşternut peste memoria poporului şi nerecunoştinţa de care a dat dovadă L-au determinat pe Dumnezeu să rememoreze încă de la începutul ei istoria lucrărilor pe care El le-a făcut pentru popor. 
Până la versetul 51 sunt amintite urgiile cu care a lovit Egiptul; în versetul 52 citim despre ieşirea poporului; apoi aflăm despre călătoria sa (v. 53), precum şi despre intrarea în Canaan (v. 54). Versetul 55 este un impresionant rezumat al cărţii Iosua, în timp ce versetele care urmează se situează în timpul Judecătorilor şi al cărţii 1 Samuel. Astfel, versetele 60 şi 61 ne trimit gândurile la luarea chivotului de către filisteni (1 Samuel 4). Vedem apoi cum Domnul intervine din nou, în trei moduri: îi loveşte pe vrăjmaşii Săi (v. 66); pune deoparte cele zece seminţii necredincioase, personificate prin Iosif şi Efraim (v. 67; din punct de vedere istoric este vorba despre regalitatea lui Saul şi a descendenţilor săi: 2 Samuel 2.8-11); de asemenea, împlinind Exod 15.17 (în v. 69), înalţă pe Iuda, pentru că este seminţia împărătească a lui David - potrivit alegerii suverane a lui Dumnezeu şi a harului Său (comp. cu loan 15.16 şi cu Romani 9.15), nu potrivit vredniciei, pentru că nu ni se spune nicăieri că această seminţie ar fi fost mai puţin vinovată decât celelalte. 
Această alegere suverană şi acest har divin sunt cele preamărite aici de psalmist. Iuda însă este legată într-un mod indestructibil de Cel Care este Unsul Domnului şi, în baza aceluiaşi Temei, ne-a ales şi ne-a iubit Dumnezeu şi pe noi (v. 68: noi aparţinem lui Hristos, Preaiubitului Său; comp. cu Ioan 17.6,7,10).