Un motiv suficient pentru a-L iubi!

Daca citim cartile Vechiului Testament, de-a lungul timpului Scriptura ne vorbeste despre multi imparati pe care i-a avut Israelul si Iuda. Atunci cand imparatul era la finalul domniei sale, autorul cartilor scrise spunea despre fiecare, fie ca a fost un imparat care facea tot ce era placut inaintea Domnului, fie ca facea tot ce era rau si umbla in caile unuia dintre inaintasii sai.

Tot asa avem scris si despre imparatul Asa, fiul lui Abia. 

Asa, a fost un imparat care a cautat sa faca ce este placut inaintea Domnului. Incepand inca de pe vremea lui Ieroboam, poporul s-a departat de toate lucrurile bune, s-au departat de Domnul si in locul inchinarii, idolatria si-a luat locul de cinste. Dupa Ieroboam a venit Abia imparat, iar mai apoi fiul sau Asa i-a luat locul. Acesta a indepartat idolii din tara sa, a poruncit poporului sa-L caute pe Domnul, a zidit cetati intarite in Iuda si poporul n-a  avut parte de razboi pe tot timpul domniei sale, timp de 35 de ani au avut pace si odihna pentru ca Domnul le-a dat odihna.(2 Cronici 14)

Dar a venit un moment in viata lui Asa cand, cu toate ca a cautat sa indeparteze idolatria din popor, Asa nu s-a bazat pe Domnul pana l-a capat, ci s-a sprijinit pe oameni.

Urmarind viata lui imparatului Asa pana la capat, avem de luat aminte la cateva lucruri.

 Chiar daca startul nostru cu Domnul a fost unul bun, chiar daca am avut revelatii deosebite, chiar daca am avut experiente minunate, daca nu perseveram in cautarea Lui si daca nu cautam sa ramanem si sa facem pana la capat voia Lui, toate acestea vor fi doar "amintire". 

La un moment dat Asa nu s-a mai sprijinit pe Domnul (vers. 2-3, cap 16), iar acest lucru l-a costat (vers.7).

 "Ai lucrat ca un nebun in privinta aceasta", ii spune Hanani, "iar de acum vei avea razboaie"

Fiecare miscare a lui Asa era privita de Domnul, asa spune in vers. 9,

Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui" 

Asadar, Dumnezeu in fiecare zi face aprecieri si constatari cu privire la viata mea, si la viata ta.

 Oricat am incerca sa pozam in "oameni credinciosi", "oameni super-spirituali", Dumnezeu este Acela care vede cu adevarat nivelul credinciosiei fiecaruia.

Daca suntem gasiti credinciosi, avem parte de tot sprijinul Lui, asa spune Cuvantul, insa la fel de valabil este si invers. Daca la cantarirea facuta nu suntem gasiti asa cum cere Domnul, suntem lasati si abandonati de Dumnezeu.

Doamne fereste-ne pe toti, dar eu nu-mi doresc sa fiu parasita de Dumnezeu nici macar  o secunda.

Astazi insa ne pandeste acest mare pericol, de a fi oameni cu inima impartita. Unii oameni traiesc o viata duplicitara. Un mod de viata libertin si in desfrau, de luni pana duminica, iar duminica devin sfinti, si tragedia este ca acest lucru se intampla chiar printre noi crestinii. Daca noi oamenii nu putem face acesta deosebire de fiecare data, Dumnezeu insa face.

Fiecare om este sub privirea Lui, fiecare suntem cantariti si apreciati, iar inima noastra este cercetata de Dumnezeu, "suntem pe deplin ai Lui sau nu ?"

In cartea Apocalipsa avem scris acest lucru si cu privire la Biserici. Unii erau gasiti biruitori, unii erau caldicei, insa stim ce atitudine are Dumnezeu fata de acesti oameni, "te voi varsa din gura mea".

Dedicarea noastra pentru Domnul  nu trebuie sa fie de ochii oamenilor. Nu ne-ar ajuta la nimic, nu omul este cel care imparte rasplata, ci Dumnezeu. Noi trebuie sa cautam pe Domnul din toata inima, noi trebuie sa-L iubim nu pentru frica iadului, ci pentru ceea ce este El, pentru ceea ce a facut El pentru noi.

TOATE pacatele noastre au fost iertate!

Ori acest lucru este un motiv suficient pentru a-L iubi.

 Sunt iertata si libera de condamnare!

Pentru mine este suficient. Pentru tine...este?