Bunătatea lui Dumnezeu e ca răsăritul soarelui, se revarsă pe pământ fără a privi la merite!
Versetul zilei
16 iunie 2012
Esti un om binecuvantat !
Daca azi ai prins rasaritul de soare, esti un om binecuvantat !
Daca te-ai ridicat pe propriile picioare si poti merge unde doresti , esti un om binecuvantat !
Daca poti vedea lumina zilei, pamantul imbracat in flori si iarba, culorile ce te inconjoara, esti un om binecuvantat !
Daca poti lucra cu propriile maini esti un om binecuvantat !
Daca ai grai si poti spune ce iubesti si ce nu esti un om binecuvantat!
Daca poti auzi o melodie duioasa , cantecul pasarelelor, esti un om binecuvantat !
Daca ai ratiune sa poti judeca lucrurile drept, daca stii sa scri, daca stii sa citesti... esti un om binecuvantat !
Daca ai un camin si simti caldura celor care te inconjoara , esti un om binecuvantat !
Daca esti un om si nu vreo alta faptura, esti un om binecuvantat !
Daca inima mai bate si astazi.......ESTI UN OM BINECUVANTAT !
Numara-ti binecuvantarile si pretuieste-ti viata care este un cadou minunat din partea lui Dumnezeu !
Doamne,TU mi-ai intocmit rarunchii, Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele,
Te laud ca sunt o faptura asa de minunata !!!!
Preot ucis !
In fiecare clipa se petrece cate un lucru ingrozitor, asa cum s-a intamplat si in Focsani. Un preot a fost ucis chiar in biserica !!!
Ma intreb cate lucruri mai trebuie sa suporte Dumnezeu din partea oamenilor ???
"Un preot a fost înjunghiat în piept, într-o biserică din centrul oraşului Focşani, de un bărbat, care i-a cerut să îi explice câteva citate din Bibile. Potrivit martorilor, preotul a fost atacat în plină slujbă. Agresorul a fugit, iar poliţia a pornit în căutarea lui. Preotul nu a mai putut fi salvat, spune un medic de la serviciul de ambulanţă din Vrancea.Preotul atacat se numeşte Tudor Marin, paroh la biserica Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, din centrul oraşului Focşani.
Articol preluat de pe :http://www.gandul.info/
Ma intreb cate lucruri mai trebuie sa suporte Dumnezeu din partea oamenilor ???
"Un preot a fost înjunghiat în piept, într-o biserică din centrul oraşului Focşani, de un bărbat, care i-a cerut să îi explice câteva citate din Bibile. Potrivit martorilor, preotul a fost atacat în plină slujbă. Agresorul a fugit, iar poliţia a pornit în căutarea lui. Preotul nu a mai putut fi salvat, spune un medic de la serviciul de ambulanţă din Vrancea.Preotul atacat se numeşte Tudor Marin, paroh la biserica Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, din centrul oraşului Focşani.
Articol preluat de pe :http://www.gandul.info/
Mergand inainte si privind in urma...
Stiu ca ca odata plecand pe un drum nu mai trebuie sa privim inapoi si este bine. Dar asa cum la masina avem nevoie de oglinda retrovizoare si mai privim din cand in cand in ele, desi noi mergem inainte, tot asa trebuie sa facem si pe calea credintei.
Cand citesc Psamul 103, tot timpul acest verset ma face sa ma gandesc in urma:"Binecuvinteaza suflete pe Domnul si nu uita nici una din binefacerile Lui".Au fost, si inca mai sunt momente diferite in viata mea.Sunt perioade cand trec prin vai abrupte, sunt perioade cand ma scald in ape linistite, dar in fiecare moment Mana Domnului am simtit-o alaturi de mine.
Cateva momente pe care personal nu trebuie sa le uit niciodata si cred ca fiecare puteti spune in dreptul dumneavoastra asemeni poporului Israel, pentru ca la urma urmei si calatoria noastra este asemeni calatoriei poporului Israel. La fel si noi cartim si suntem nemultumitori pentru unele lucruri din viata noastra.Dar tocmai din istoria lor putem vedea ca Dumnezeul in care ne incredem este un Dumnezeu care merita sa ne punem increderea in totalitate.
- Adu-ti aminte ca si pe mine si pe tine Domnul ne-a scos din lumea aceasta plina de pacat !!!!
Deuteronom 5:15
"Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului, si Domnul , Dumnezeul tau, te-a scos din ea cu mana tare si cu brat intins: de-aceea ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau sa tii ziua de odihna"
- Au fost momente cand nu am stat sub calauzirea LUI si esecul nu m-a ocolit, dar intotdeauna cand m-am lasat calauzita de Dumnezeu am avut succesul garantat.
Deuteronom 8:2
"Adu-ti aminte de tot drumul pe care te-a calauzit Domnul Dumnezeul tau...."
- Oare mai tinem minte cate binecuvantari ne-a dat Dumnezeu....? Eu una stiu ca nu am cuvinte sa-i multumesc cate binecuvantari mi-a dat si inca continua si astazi, desi nu am nici un merit !!!!
Deuteronom 32:7-12
"Adu-ţi aminte de zilele din vechime, socoteşte anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa, pe bătrânii tăi, şi îţi vor spune.
Când Cel Preaînalt a dat o moştenire neamurilor, când a despărţit pe copiii oamenilor, a pus hotare popoarelor, după numărul copiilor lui Israel,căci partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moştenire. El l-a găsit într-un ţinut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoşate; l-a înconjurat, l-a îngrijit şi l-a păzit ca lumina ochiului Lui.Ca vulturul care îşi scutură cuibul, zboară deasupra puilor, îşi întinde aripile, îi ia Şi-i poartă pe penele lui:Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său şi nu era niciun dumnezeu străin cu El"
- Alaturi de El am avut intotdeauna biruinta ! Si astazi biruinta o am doar datorita LUI, datorita puterii
"Recunoaşteţi astăzi – ce n-au putut recunoaşte şi vedea copiii voştri – pedepsele Domnului Dumnezeului vostru, mărimea Lui, mâna Lui cea tare şi braţul Lui cel întins, semnele Lui şi faptele pe care le-a săvârşit în mijlocul Egiptului împotriva lui faraon, împăratul Egiptului, şi împotriva întregii lui ţări.
Recunoaşteţi ce a făcut El oştirii Egiptului, cailor lui şi carelor lui, cum a făcut să vină peste ei apele Mării Roşii,când vă urmăreau, şi i-a nimicit pentru totdeauna;ce v-a făcut în pustiu, până la venirea voastră în locul acesta; ce a făcut lui Datan şi lui Abiram, fiii lui Eliab, fiul lui Ruben, cum pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit, cu casele şi corturile lor şi cu tot ce aveau în mijlocul întregului Israel.Căci aţi văzut cu ochii voştri toate lucrurile mari pe care le-a făcut Domnul"
- Incurajarile pe care mi le-a dat !!!
"Iată că astăzi eu mă duc pe calea pe care merge tot ce este pământesc. Recunoaşteţi, dar, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru, că niciunul din toate cuvintele bune rostite asupra voastră de Domnul Dumnezeul vostru n-a rămas neîmplinit; toate vi s-au împlinit, niciunul n-a rămas neîmplinit"
De prea multe ori in fata incercarilor am uitat cat de credincios mi-a fost Dumnezeu.Am privit la multimea problemelor si am uitat de marimea puterii LUI.Stiu ca Cel Care mi-a fost credincios pana acum, va fi si de azi inainte. Stiu ca asa cum mi-a dat biruinta pana acum, imi va da si in continuare, si mai stiu ca asa cum m-a calauzit pana azi, ma va calauzi si pe viitor.
Asemeni acestor cuvinte din cantecul acesta minunat al grupului Speranta nu pot decat sa spun, MA-NCRED IN EL. Tot ceea ce trebuie sa fac este sa imi incredintez viitorul in Mana LUI si asta am facut !
O zi minunata si binecuvantata !
Hrana ta zilnica!
16 Iunie Levitic 4.13-26
Mulţi oameni nu se consideră vinovaţi de greşelile făcute din neştiinţă; ei merg pe principiul că Dumnezeu nu le poate reproşa ignoranţa şi că va ţine cont de bunele lor intenţii.
Fatală iluzie!
Faptul că Dumnezeu trebuie să prevadă o jertfa pentru păcatele „din greşeală" (sau: „din neştiinţă", sau: „din neatenţie") dovedeşte că păcătosul, chiar neştiutor, este vinovat înaintea Lui. De altfel, şi legile noastre se aplică la fel: nimic nu scuză ignoranţa. O călcare a legii, chiar neintenţionată, poate pune sub acuzare. În ochii Dumnezeului Celui sfânt, păcatul, odată comis, rămâne; nu este nici o scuză pentru indiferenţa mea. Dar înţeleg că, pentru toate păcatele, dacă este condamnare, în acelaşi timp este şi jertfa. Nu există nimic altceva - în afară de măreaţa lucrare a crucii - care să poată şterge grelele ofense aduse lui Dumnezeu de păcatele mele, comise cu voie sau fără voie, pe care mi le amintesc sau pe care le-am uitat de mult.
Punând mâna pe capul victimei, cel care aducea jertfa făcea ca păcatul lui să treacă asupra ei. Recunoştea că era vinovat şi că trebuia să moară, dar animalul pe care îl oferea îi lua locul pentru a purta păcatul, murind în locul lui. Aceasta este ceea ce a făcut pentru noi Isus, înlocuitorul nostru perfect.
15 iunie 2012
Rugati-va pentru ei !
De cateva zile bune circula pe internet o fotografie care prezinta drama acestei familii cu 7 copii.
Nu iti trebuie prea multe explicatii si dovezi ca sa intelegi ca aceasta familie are nevoie de ajutor. Citind articolul care prezinta aceasta stire pe :http://www.mediafax.ro/, am inteles intreaga drama si prin ce trec acesti copilasi.Nu mi-a fost greu sa inteleg ce este in sufletul lor, cu atat mai mult ca si fiul meu a trecut prin situatie similara si stiu cat de mult a suferit si sufera in continuare. Ca si parinte este si mai greu, sa te vezi neputincios in fata acestei situatii, sa nu stii sa dai raspuns in fata tirului de intrebari pe care ti le pun copiii ....si totusi sa trebuiasca sa faci fata situatiei, pentru ca doar pe tine te are.
Cunosc sentimentul...!!!!
Ca mama poate este ceva mai simplu.....ca si tata ...e destul de complicat.
Nu stiu cati cunoasteti acest caz al femei strivite de un camion, nu stim de ce ii trece Dumnezeu pe Copiii Sai prin aceste situatii, dar ceea ce stiu este ca Biblia ne invata in asemenea situatii sa fim alaturi de cei ce sufera.
"Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng", Romani 12:15
Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani ......", Iacov 1:27
...unde...?...in necazurile lor !!!
Poate ca situatia financiara nu ne permite sa facem acest lucru, dar cu siguranta credinta noastra ne pemite , ba chiar ne obliga , "SA NE RUGAM PENTRU EI" !
Stiu ca Dumnezeu le va fi Mangaietor pentru ca "El este tatăl orfanilor...."Psalmii 68:5
Hrana ta zilnica!
15 Iunie Levitic 4.1-12
Jertfa pentru păcat încheie lista jertfelor sfinte. Pe primul loc a fost pusă arderea-de-tot, partea ce revenea lui Dumnezeu din lucrarea lui Hristos, jertfa pentru nevoile păcătosului fiind prezentată ultima. Dar, se înţelege, noi trebuie să urmăm calea în sens invers, înainte de a cunoaşte pacea şi bucuria jertfei de mulţumire şi de a înţelege ce a fost Isus în viaţa Lui pentru Dumnezeu, începem intrând în relaţie cu Cel care a suferit şi a murit pe cruce pentru a ispăşi păcatele noastre. Sângele era adus în cort ca pentru a-I aduce lui Dumnezeu dovada lucrării încheiate şi ca pentru a-i da păcătosului garanţia că este acceptat. Grăsimea fumegândă pe altar semnifică satisfacţia pe care o găseşte Dumnezeu în supunerea victimei. Pe scurt, în timp ce carnea arderii de tot trebuia arsă pe altar, iar cea a jertfei de pace (mulţumire) trebuia mâncată de cel care o aducea, trupurile animalelor jertfite pentru păcat trebuia arse afară din tabără. Din cauza păcatelor pe care le-a luat asupra Lui, Isus a suferit „afară din tabără" (Evrei 13.12), departe de prezenţa Dumnezeului Celui sfânt. Verbul „a arde", diferit de „a face să fumege", întrebuinţat pentru grăsimi şi parfumuri, arată intensitatea judecăţii care a consumat Jertfa noastră desăvârşită (Evrei 13.11).
14 iunie 2012
Foloseste-ti genunchii !
Toate lucrurile din viata noastra sunt ingaduite cu stirea lui Dumnezeu !
Nu exista incercare prin care sa fi trecut, fara ca Domnul sa nu fi luat la cunostinta de ea, nu exista stramtorare in viata mea de care Domnul sa nu fi stiut si nu exista lacrima fara pe care Domnul sa nu fi vazut-o.
Asa cum la fel nu a existat binecuvantare si nu a existat zambet pe care Domnul sa nu mi-l fi daruit.
Dar, de multe ori mi-am pus intrebarea in incercari, de ce Domnul ingaduie?
...si am aflat...ca numai incercarile m-au facut sa imi pun increderea si mai mult in El.
Nu pot nega ca nu am avut parte de lacrimi....dar si acestea au fost transformate in bucurii daca am stat langa EL.
Am fost in stramtorare de nenumarate ori, la fel si atunci m-am intrebat: "de ce Doamne?"
...dar si atunci raspunsul nu a intarziat sa apara...in stramtorarile mele am invatat sa perseverez.
Perseverenta in rugaciune!
Rugaciunea este bogatie in saracie, refugiu in necaz, putere in slabiciune, lumina in intuneric !!!!
Ai nevoie de iertare-foloseste-ti genunchii!
Ai nevoie de biruinta-foloseste-ti genunchii!
Ai nevoie de pace-foloseste-ti genunchii!
Ai nevoie de raspuns la intrebari-foloseste-ti genunchii!
Ai nevoie de binecuvantare-foloseste-ti genunchii!
Nu exista rugaciune facuta cu credinta pe care Domnul sa nu o asculte !
Cugetari !
Afacerile publice ale unei natiuni sunt afacerile particulare ale fiecarui cetatean !
Nimeni nu este suficient de puternic sa-si poarte poverile singur !
Natura este numele unui efect a carui cauza este Dumnezeu !
Cei ce traiesc pentru eternitate pot muri cu demnitate !
Doar Hristos poate sa ne indeparteze trecutul vinovat si sa ne dea un viitor glorios !
In timp ce unele carti informeaza, altele reformeaza, dar numai BIBLIA transforma !
Lumea incoroneaza succesul, Dumnezeu incoroneaza credinciosia !
Nu exista biruinta fara suferinta !
Valoarea Bibliei nu consta in in simplul fapt al cunoasterii ei, ci in ascultarea ei !
Hrana ta zilnica!
14 Iunie Levitic 3.7-77
Tot lucrarea lui Hristos este cea care prezintă şi jertfa de pace (sau jertfa prosperităţii). Insă de astă dată este privită sub aspectul comuniunii, al bucuriei şi al păcii pe care ea le aduce. Domnul Isus nu a venit numai pentru a-L glorifica pe Tatăl în viaţa Sa (darul de mâncare), în moartea Sa (arderea-de-tot) sau pentru a ispăşi păcatele noastre (jertfele din cap. 4). El a venit şi pentru a ne introduce într-o nouă relaţie de comuniune cu Dumnezeu. Mântuitorul nostru scump nu S-a mulţumit numai să ne salveze de la judecata eternă. A dorit să ne facă fericiţi şi aceasta încă de acum. Ca şi la celelalte jertfe, grăsimea era rezervată pentru Domnul şi era făcută să fumege pe altar. Aceasta simbolizează energia interioară, voinţa care guvernează inima. În cazul Domnului Isus, această energie a fost în întregime pentru Dumnezeu. Voinţa Lui a fost să facă numai ceea ce îi era plăcut Tatălui Său (Ioan 6.38; 8.29). O astfel de jertfă nu putea să fie decât de o mireasmă nespus de plăcută pentru Dumnezeu (v. 5, 16). Ce privilegiu pentru noi, cei care îl cunoaştem pe Domnul Isus, de a
avea aceeaşi „mâncare" ca şi Tatăl (v. 11, 16), de a fi invitaţi la masa Lui pentru a împărtăşi bucuria şi gândurile Lui despre Fiul Său preaiubit!
„Părtăşia noastră", spune apostolul Ioan, „este cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos" (1 Ioan 1.3).
13 iunie 2012
Inceputul unui inceput !
In urma cu 3 ani, am simtit nevoia sa imi astern gandurile pe o coala de hartie.Timpul a adus in viata mea si incercari si binecuvantari. Initial parea un mic jurnal al vietii mele pe care il deschideam in fiecare zi citeam , reciteam si mai scriam cateva randuri. Imi scriam acolo durerea, dar imi scriam si bucuriile.Il tineam intr-un fisier pe calculator ca mai apoi sa il pun pe un stick si sa il port in permanenta in poseta, pentru ca oridecate ori aveam timp la birou, dar si cand mai aveam cate o experienta noua cu Dumnezeu in viata de zi cu zi, aveam la indemana stick-ul si.... scriam.Numai ca tehnica mi-a facut figuri si am avut nevoie de o reinstalare a windows-ului, ne mai putand salva ce am avut pe calculator. Scrisesem destul de mult in el....si mi-a parut rau, aveam deja vreo 10 pagini scrise in word, dar eram bucuroasa ca munca mea totusi nu a fost zadarnica pentru ca era salvata pe "mult iubitul meu stick".Numai ca a trecut timpul, foloseam tot mai des stick-ul si la un moment dat ,am pierdut si ceea ce aveam pe stick...si m-am trezit ca nu mai am unde sa imi continui ideile.Incepusem sa scriu cate un gand, o istorioara in fiecare zi si sa il trimit tuturor prietenilor mei pe care ii aveam in lista de email si un verset de incurajare pe telefon in fiecare dimineata.Am continuat sa fac asta luni in sir.
Si pentru ca viata mea continua...si continua atat cu incercari cat si cu binecuvantari...intr-o zi,si asta in urma cu 1 an si 8 luni, citind la servici un editorial pe un blog crestin ,aparuse in partea de jos intrebarea : "vrei sa iti creezi un blog ?"
Asa m-am hotarat sa incep sa scriu, desi nu prea aveam habar cum se creeaza si se gestioneaza un blog.....dar important este ca scriam ceea ce simteam.Scriam in primul rand pentru mine....prea putin ma interesa daca cineva citeste ceea ce scriu....desi imi doream ca macar cei din lista mea de email sa intre sa citeasca.Era o modalitate mai usoara pentru mine...scriam si postam, nu mai era nevoie sa trimit email la zeci de persoane.Era singura dorinta....nu doream castiguri prin reclamele pe care as fi putut sa le postez sau altceva.....doream doar sa scriu si sa strau de vorba cu Dumnezeu !
Incepusem sa scriu in fiecare zi cate ceva ceva si continui sa fac asta in fiecare zi aproape.
Astazi privesc in urma si ma uit la inceput.....privesc in prezent si parca nu imi vine sa cred ca am ajuns la un numar asa de frumos care intra si viziteaza acest mic jurnal al meu,desi sunt inca multe segmente unde as vrea sa aduc unele imbunatatiri....dar nu prea cunosc.Cu ajutorul dumneavoastra am ajuns acum la o medie de 350 / zi...si asa am ajuns la 10.000 de vizualizari pe luna, vizualizari care sunt din toate colturile lumii, incepand cu Statele Unite, Germania, Australia, Austria, Olanda, Belgia, Italia, Spania, Portugalia, Libia, Iran, Irak, Emiratele Arabe, Rusia, Republica Moldova, Cehia, Israel, Egipt,India, Serbia, Polonia, Marea Britanie, Franta, si Singapore
Nu pot decat sa va multumesc din suflet, pentru ca a-ti fost alaturi de mine si atunci cand am avut zambetul pe buze , dar si atunci cand am avut lacrimi pe obraz.
Imi doresc ca fiecare gand pe care mi-l pune Dumnezeu in suflet, sa fie o incurajare pentru dumneavoastra si la randul meu numarul vizualizarilor si mesajele dumneavoastra sa fie o incurajare pentru mine.
Fiti binecuvantati in tot ce faceti !
Ce asteptam...?
Au trecut si alegerile..unii am votat, unii nu....unii am asteptat schimbare, altii ne-am multumit cu ceea ce este, unii inca mai avem sperante, altii le-am pierdut-o..... cert este ca fiecare dorim ceva si avem asteptari de la politicienii nostri.
Dar ce speram....?
Ce asteptari avem de la oamenii pusi in slujba poporului...?
An de an societatea noastra a decazut si decade continuu. An de an insasi, OMUL decade parca tot mai mult.Nu mai exista respect, nu mai exista bun simt, nu mai exista....nimic.
Care este vinovatul pentru subminarea demnitatii si pierderea sfinteniei caminului?
Care este vinovatul pentru criza in care am intrat si parca nu mai intrezarim luminita la capatul tunelului ?
Care este vinovat si raspunzator pentru goana aceasta care a pus stapanire pe noi si parca nu mai gasim pedala de frana.Goana dupa bani, goana dupa avere, goana dupa placeri, goana dupa sex, etc.....goana si iar goana...
In Psalmul 33:12 , psalmistul David scrie: "Ferice de poporul al carui Dumnezeu este Domnul ! Ferice de poporul pe care si-L alege EL de mostenire!"
Poporul care Il alege ca si Domn !!!!
Incet, incet asistam la alterarea religiei noastre.Credinta a ramas doar o forma de evlavie, pentru ca multi Ii pun puterea la indoiala.
".... având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia."
2 Timotei 3:5
Indiferent de natiune, fie ca suntem romani sau orice alta natiune, nu putem astepta binecuvantarile Sale daca noi, poporul nostru si tara in care traim, nu este sub autoritatea lui Dumnezeu !
Acuma poate multi dintre noi spunem....."arata-mi mie tara aceea care a trait sub autoritatea lui Dumnezeu in permanenta", drept e....dar aratati-mi si mie tara aceea in care curge numai lapte si miere aici pe pamant in permanenta...!
Fostul presedinte al Statelor Unite George Washington, spunea:
"Este imposibil sa guvernezi bine lumea fara Dumnezeu si fara Biblie",
si mare adevar a spus...
Atata timp cat se voteaza legi si se aproba decrete care nu sunt in concordanta cu legile lui Dumnezeu, sa nu asteptam binecuvantare.
Ce putem face noi ca si crestini...?
"Oricine sa fie supus stapanirilor celor mai inalte, caci nu este stapanire care sa nu vina de la Dumnezeu. Si stapanirile care sunt, au fost randuite de Dumnezeu ."
De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda.Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, dar, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea."
Romani 13:1-3
Hrana ta zilnica!
13 Iunie Levitic 2.1-16
Dacă arderea-de-tot vorbeşte de mireasma plăcută a lui Hristos în moartea Lui, darul de mâncare corespunde perfecţiunii vieţii Lui ca om pe pământ. Într-adevăr, această jertfă nu cere sacrificarea unui animal, nici sânge, ci numai făină, untdelemn, tămâie şi sare. Umanitatea Domnului: bobul de grâu măcinat fin; născut şi botezat cu Duh Sfânt: frământat şi uns cu untdelemn; încercat prin suferinţă, fie văzută, fie ascunsă: focul sobei, al tigăii sau al cuptorului. Toate acestea au fost pentru Tatăl o mireasmă extrem de preţioasă. Credinciosul, oferindu-I lui Dumnezeu această viaţă perfectă a lui Isus, obţine din ea propria lui hrană. Să privim acest Om minunat în Evanghelii.
Dependenţa Sa, răbdarea Sa, încrederea Sa în Dumnezeu, blândeţea Sa, înţelepciunea Sa, bunătatea Sa, dăruirea Sa care a rămas neschimbată în toate suferinţele Lui, iată câteva subiecte admirabile care vin în legătură cu darul de mâncare presărat cu tămâie. Este „ceva preasfânt" (v.3, 10). Aluatul, imagine a păcatului, nu intra deloc, nici mierea, simbol al afecţiunilor omeneşti. In schimb, sarea separării pentru Dumnezeu, care împiedică degradarea, a marcat viaţa Domnului Isus şi nu trebuie să lipsească deloc nici din vieţile noastre (Marcu 9.50; Coloseni 4.6).
12 iunie 2012
Umblarea creştinului !
De cele mai multe ori vorbele noastre nu fac, cât face purtarea noastră. Aproape întotdeauna, comportametul nostru îi influenţează pe cei din jurul nostru. Deci, comportamentul şi purtarea noastră în societate arată adevăratul nostru caracter.În Noul Testament, Pavel este unul dintre apostolii care ne vorbeşte foarte mult despre umblarea creştinului.
În cuvântul "creştin", se includ tare mulţi, şi când spun creştin nu mă refer la un anumit cult sau denominaţiune, ci la toţi cei care cred în Domnul Isus şi în jertfa Sa de la Golgota. Dacă nu veghem în umblarea noastra, riscul este sa ne împotmolim pe cale, ba chiar ce este mai rău...să pierdem veşnicia !
Nu declararea crezului nostru este cel care ne catalogheazaă ceea ce suntem ....ci comportamentul din viaţa de zi cu zi! Dacă citim carţile Noului Testament scrise de ap. Pavel găsim câteva învăţături în ele.
- Creştinul trebuie să umble într-o "viaţă nouă" !
Romani 6:4
Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.
- Creştinul trebuie să umble frumos şi în permanentă "ca în timpul zilei" !
Romani l3:13
Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă...
- Umblarea creştinului trebuie să fie "ca a unui Fiu al luminii " !
Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.
- Creştinul trebuie să umble într-un chip vrednic de Domnul !
"....pentru ca, astfel, să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu"
- Creştinul trebuie să umble şi să arate că este un om cu înţelepciune !
Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea.
- Creştinul trebuie să umble nu după îndemnurile firii, ci după îndemnurile Duhului !
Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
- Umblarea în fiecare zi a creştinului trebuie să fie cu băgare de seamă !
Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi.
"Dacă umblăm pe calea dreaptă nu avem cum să devenim strâmbi"
Biruinta !!!
"Şi-a luat toiagul în mână, şi-a ales din pârâu cinci pietre netede şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mână, a înaintat împotriva filisteanului.....
.....Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie, nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.”1 Samuel 17: 40 ;47
DAVID, copilul cel mai mic, copilul cel mai simplu de la oi, dar in acelasi timp era copilul care stia ce isi doreste.A plecat hotarat sa il biruiasca pe Goliat, şi-a ales din pârâu cinci pietre, nu una...nu doua...ci cinci pietre...si pentru ca Domnul a vazut in el atata hotarare, nu a avut nevoie de toate cele cinci pietre...UNA a fost indeajuns, si Goliat a fost rapus.
Cand te increzi in Domnul si pornesti pregatit sa castigi nu ai nevoie de prea multe arme.
Trebuie sa stim un lucru:
DUMNEZEU DA BIRUINTA PRIN MANA CELOR CARE SUNT PREGATITI SA BIRUIASCA !!!!!
Hrana ta zilnica!
12 Iunie Levitic 1.1-17
Leviticul este o carte închisă pentru cine nu are „cheia" divină. Aici îl găsim pe Hristos în aspectele jertfei şi ale preoţiei Sale. Credinciosul are o singură jertfă, adusă „odată pentru totdeauna", deplin suficientă (Evrei 10.10). Dar, pentru a descrie această jertfă sub diferitele ei înfăţişări, Duhul lui Dumnezeu ne oferă imagini variate şi complementare.
Arderea-de-tot este amintită prima, pentru că reprezintă partea care îi revine lui Dumnezeu din lucrarea lui Hristos. Este exprimată în Noul Testament prin pasaje ca: loan 10.17; Efeseni 5.2; Filipeni 2.8. Dragi prieteni creştini, când ne gândim la cruce, în loc să vedem în primul rând mântuirea noastră, să luăm în considerare mai întâi satisfacţia pe care Dumnezeu Şi-a găsit-o în Persoana şi în lucrarea Fiului Său sfânt.
Pentru jertfă puteau fi aduse trei feluri de animale şi erau unele diferenţe nete în modul lor de sacrificare. De exemplu, numai jertfele de animale erau tăiate în bucăţi şi aşezate pe altar. Dar, în fiecare caz, se înălţa o „mireasmă plăcută Domnului". Acesta era efectul focului judecăţii care a căzut asupra Jertfei sfinte de pe cruce: ea a dat la iveală până în cele mai mici detalii perfecţiunea jertfei „fără pată" (Evrei 9.14).
11 iunie 2012
Hrana ta zilnica!
11 Iunie Exod 40.20-38
Sanctuarul şi obiectele necesare pentru închinare au fost pregătite până în cele mai mici detalii şi au fost aşezate fiecare la locul potrivit. Moise a terminat lucrarea, ceea ce ne aminteşte de Cel care i-a putut spune Tatălui: „Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac" (Ioan 17.4). Dar credincioşia lui Moise peste toată casa lui Dumnezeu, menţionată în Evrei 3.2, ... este numai o umbră a credincioşiei Fiului, „credincios Celui ce L-a rânduit". El L-a descoperit pe Tatăl, Şi-a sfinţit „fraţii", a ridicat adevăratul cort al cărui Mare Preot este, a stabilit o nouă ordine a lucrurilor (nu a celor văzute, materiale), prin care îl putem cunoaşte pe Dumnezeu, ne putem apropia de El şi îi putem sluji (vezi şi Evrei 8.1, 2). Minunatul Cort, cu care ajungem la sfârşitul studiului asupra cărţii Exod, a ilustrat pentru noi multe aspecte ale lucrării lui Hristos şi consecinţele acesteia. Cea dintâi consecinţă este că Dumnezeu coboară în glorie ca să locuiască în mijlocul poporului Său (v.34, 35). Astfel că, pe temeiul lucrării terminate a lui Hristos, Dumnezeu Duhul Sfânt a coborât pentru a alcătui Biserica, pentru a fi, conform Ef. 2.22, „o locuinţă a lui Dumnezeu în Duh". De atunci, în ciuda declinului, El este prezent acolo ca o călăuză divină, conducând poporul lui Dumnezeu, aşa cum o făcea pentru Israel norul de deasupra cortului.
10 iunie 2012
EL este stanca mea !!!
"Chiar daca tu poti tremura pe stanca, NU UITA......stanca nu va tremura sub picioarele tale"
Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea! - Psalmii 18:2
Căci Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi. - Psalmii 31:3
Hrana ta zilnica!
10 Iunie Exod 40.1-19
În ziua întâi a lunii întâi, Moise este invitat să ridice cortul cu mobilierul lui, imagine a noilor relaţii ale lui Dumnezeu cu poporul Său. Toate lucrurile au fost făcute noi şi Domnul însuşi S-a îngrijit de toate. Rămânea să fie puşi în slujbă preoţii: „Să apropii pe Aaron şi pe fiii lui" (v.12). Ne gândim la omul care a pregătit o cină mare şi 1-a trimis pe robul său să spună invitaţilor: „Veniţi, pentru că acum toate sunt gata!" (Luca 14.17).
Sanctuarul fusese pregătit pentru închinător, era nevoie ca şi închinătorul să fie pregătit pentru sanctuar. „să-i speli ... să-i îmbraci ... să-i ungi". «Spălaţi, îndreptăţiţi, desăvârşiţi, intrăm în Locul Sfânt ...» -spune o cântare. Şi pentru preot începeau îndatoririle sfinte, în ordinea potrivită: altarul de bronz, ligheanul, intrarea în Locul Sfânt, arderea tămâiei pe altarul de aur. Să mai zăbovim noi, când Dumnezeu însuşi spune: „Să apropii", când Marele nostru Preot, adevăratul Aaron, introducându-Şi fiii în sanctuarul ceresc, spune:
„Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu" (Evrei 2.13)?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)