Versetul zilei

5 februarie 2011

Bună dimineaţa !



Nu suspina dacă ai căzut, cu tine e Păstorul!
 El nu te lasă,El e ajutorul! 
Nu suspina când ai în cer  atâta bogăţie, 
Chiar dacă planurile-ţi pier , 
Aşteaptă!... speranţa ta să fie vie!
 Nu suspina când drumu-i greu şi-ades te-ncearcă plânsul,
 Încrede-te in DUMNEZEU şi vei primi răspunsul!

Vă doresc un sfărşit de săptămână binecuvântat de DOMNUL!



4 februarie 2011

Rutina, putreziciune sau trezire? (partea a doua)

    Știu ...poate pe unii am plictisit...poate unii abia au așteptat continuarea...dar dacă ești atent la mesajul pe care vrea să îl transmită acest autor....vei vedea cât adevar exprimă și câtă descoperire a avut din partea lui Dumnezeu.
   Dragul meu..dacă ți se pare lung acest articol...te rog sari peste el....eventual așteaptă-l cel de mâine...poate este mai scurt.....


  ....aici este Cartea, Biblia: mergeţi la Ea.


    În multe biserici evanghelice, temperatura este atât de scăzută încât nici unul dintre ei nu-şi imaginează că sunt reci în inimile lor. Cântăm cântece care au fost scrise de inimi fierbinţi precum focul – le cântăm cu răceală într-un ritm lent. Acesta este evanghelismul pe care-l avem pe tot continentul. Jucăriile de cauciuc ale  sfinţilor ne costă o grămadă, căci le ies dinţii copiilor Celui Prea Înalt.
   Cred că există speranţă, ba chiar multă speranţă. Dar va fi nevoie de ceva tărie de caracter, de hotărâre, de multă rugăciune şi de purtarea crucii. Însă Îl vom avea pe Dumnezeu de partea noastră, iar eu prefer să-L am pe Dumnezeu de partea mea decât să am toate armatele din lume.
   Israel era în rutină şi nu vroia ca cineva să îi deranjeze liniştea. Le plăcea muzica, mâncarea, paturile de fildeş şi se ungeau cu cel mai bun undelemn. Aveau tot ceea ce noi am numi o viaţă luxoasă. Dar nu erau
îndureraţi de starea nenorocită în care se afla Israelul. Nu le păsa. Haideţi să nu ne odihnim în paturi de  fildeş. Prin harul lui Dumnezeu, haideţi să începem să simţim puţină întristare pentru nenorocirea lui Iosif, să  fim îngrijoraţi şi neliniştiţi în Duhul Sfânt de starea în care se află Biserica.
   Ai curajul creştin de a-ţi schimba casa în aşa fel încât să se potrivească cu voia lui Dumnezeu? Ai curajul creştin să-ţi pui afacerea în ordine conform voii lui Dumnezeu? Ai curajul creştin să-ţi aduci viaţa personală pe  linia voii lui Dumnezeu şi să dai afară orice nu este din Dumnezeu? Noi încă nu ştim ce nevoie disperată avem ca Dumnezeu să facă ceva în această vreme în care trăim, o vreme a deşertăciunii lumeşti, a carnalităţii, a competiţiei şi a orgoliului.
   Câtă nevoie avem de Dumnezeu! Câtă nevoie avem de Cristos! Câtă nevoie avem de Duhul Sfânt! Avem nevoie de o trăire curată, de sfinţire şi curăţie de inimă. Atunci Duhul Dumnezeului celui viu va veni peste noi.
   Am o limbă ascuţită şi un fel de a fi puţin cam aspru, iar uneori spun lucruri care rănesc sentimentele unora. Nu vreau să te rănesc, dar iartă un seamăn de-al tău care e prea tâmpit ca să ştie să spună mai bine. Poate că nu sunt un creştin bun, dar creştin tot sunt. Sunt membru al Trupului lui Cristos. Sunt în arcă împreună cu puţinii binecuvântaţi care au fost cinstiţi de Dumnezeu cu har şi, de aceea, mie nu-mi este ruşine şi nu vreau să-mi fie.
   Trebuie să ne întoarcem la credinţa că protestanţii există ca să protesteze, că ereticii există ca să fie eretici şi nonconformiştii trebuie să refuze să se conformeze.
   Îl avem pe Dumnezeu. Îl avem pe Cristos. Avem adevărul. Avem o lume care are nevoie de ajutor. Îi avem pe sfinţi, avem puterea rugăciunii. Avem bucuria ascultării şi avem uimirea dulce a Prezenţei Sale. Avem
bucuria cântecului creştin. Avem toate acestea, şi nu avem nevoie de gunoi. Îl avem pe Dumnezeu. Tot ceea ce trebuie să facem este să credem în Fiul Lui, Isus Cristos, să ne supunem adevărului şi Domnul Se va
descoperi pe Sine, Se va arăta printre zăbrele.
   Cum ieşi din rutina spirituală? Ieşi dându-I lui Dumnezeu tot ce ai, lăsându-L pe Dumnezeu să te stăpânească în mod total. Concentrează-ţi întreaga viaţă asupra lui Dumnezeu şi a Fiului Său, Isus Cristos. Apoi, caută să cunoşti dulcea fascinare de a-L iubi pe Dumnezeu. Nu poţi să dormi prea mult când frumuseţea Domnului Isus este înaintea ochilor tăi. Unii au dormit destul. O!, numai dacă ai putea să te trezeşti la vocea Prea iubitului tău! Numai dacă ai putea să te trezeşti şi să-L auzi vorbind! – aceasta ar fi mai dulce decât cântecul pitpalacului, mai dulce decât sunetul harpei. Vocea Fiului lui Dumnezeu – ea te-ar scoate din rutină şi te-ar trezi din somn. Isus Cristos este muzica lui Dumnezeu, poezia lui Dumnezeu, arta lui Dumnezeu, frumuseţea lui Dumnezeu, este tot ce are Dumnezeu.
  Unii spun: „Tu predici lucruri triste.”… Nu vă predic o religie tristă. 
  Vă spun doar că trebuie să stabilim o direcţie nouă
  Trebuie să-L căutăm pe Domnul.


 O scurtă privire asupra Feţei Lui va zdrobi toate dorinţele fireşti pentru orice înseamnă mai puţin decât aceasta. 
  Dacă în urma mesajului meu, tu nici nu te vei supăra, nici nu te vei bucura, nici nu te vei întrista, atunci ştiu că  nimic nu mai poate fi  făcut. Dar există unii oameni care sunt vii şi cred că majoritatea este aşa.


            Autor: A W. Tozer

Nava si farul

      De cate ori primesc cate-o ilustratie sau ceva materiale pentru citit....,tot de atatea ori ma bucur ca am ocazia, si pot sa vi le impartasesc si eu la randul meu.Cred ca avem de invatat din fiecare ilustratie,din fiecare prezentare....Toata viata vom invata !!!
   Multumesc pe aceasta cale persoanei care imi trimite cate o ilustratie sau vre-un material... din care pot invata  cate ceva.

    In cea mai intunecata parte a noptii, capitanul isi conducea nava prin apele peste care se lasase si ceata. Cu ochii concentrati la maxim, el scruta intunecimea, cautand eventualele pericole. Cele mai adanci sentimente de frica au aparut cand a vazut o lumina puternica chiar in directia sa. Parea sa fie o alta nava a carei curs prevestea o coliziune cu nava sa


       Pentru a avertiza asupra potentialului dezastru, a transmis prin radio: "Sunt capitanul Jeremiah Smith. Va rog sa va modificati cursul cu 10 grade Sud! Terminat!"
       Spre uimirea sa, lumina ce se indrepta spre ei nu si-a schimbat cursul. Dimpotriva a auzit raspunsul prin radio: "Capitane Smith, sunt soldat Thomas Johnson. Va rog sa va modificati imediat cursul cu 10 grade spre Nord! Terminat."
       Enervat de mesajul radiofonic, capitanul a strigat inapoi prin radio: "Soldat Johnson, sunt capitanul Smith si iti ordon sa schimbi imediat cursul cu 10 grade spre Sud! Terminat!"
       Pentru a doua oara, lumina din fata nu si-a schimbat cursul. "Cu tot respectul, domnule capitan Smith" s-a auzit din nou vocea soldatului "va ordon eu, sa va modificati cursul cu 10 grade spre Nord. Terminat."
       Enervat si frustrat de acest marinar inconstient, care punea in pericol vietile echipajului sau, capitanul a luat din nou emitatorul: "Soldat Johnson, as putea sa te trimit in fata tribunalului militar pentru asta! Pentru ultima data, iti comand cu autoritatea investita mie de guvernul Statelor Unite ale Americii sa iti modifici cursul cu 10 grade spre Sud! Sunt o nava de razboi!"
       Raspunsul final transmis de catre soldat a fost calm si rece: "Cu tot respectul domnule, ma vad nevoit sa va comand din nou sa va modificati cursul cu 10 grade spre Nord! Sunt Farul!"


    Multi dintre noi in aceasta lume, avem putin respect fata de autoritate. Ne comportam ca si cum regulile si legile pot (sau ar trebui) sa fie schimbate dupa nevoile noastre personale. Reclamele ne imping spre "Fa cum iti place tie". In realitate, nu putem sa le avem pe toate, dupa bunul nostru plac. Trebuie sa ne conformam vietile dupa un adevar mai inalt, o autoritate mai inalta - Cuvantul lui Dumnezeu.
       Adevarul lui Dumnezeu este asemenea unui far. Nu se schimba doar ca sa ne faca noua pe plac. Noi suntem cei care trebuie sa ne schimbam si sa ne conformam vietile dupa ceea ce vrea Dumnezeu sa facem.
       Isus este si El asemenea unui far. Biblia ne invata ca "Isus Christos este acelasi ieri, azi si in veci" (Evrei 13:8). El va fi intotdeauna aici, pentru noi. El este Cel pe care te poti bizui 100%. Noi, crestinii, trebuie sa ne aliniem vietile dupa voia Sa. Daca El ne spune sa ne schimbam cursul, n-avem altceva de facut decat sa ascultam.

    Asta inseamna a fi ucenic !!!!!!



                                                       autor:  Wayne Rice

Bună dimineaţa !

O zi binecuvântată de DOMNUL !
Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare...
Fapte Ap.3:19

"Când te-ai urât de viaţă
Şi îţi pari un intrus
Ai alta....Hai şi-nvaţă
Trăirea cu Isus"

3 februarie 2011

Rutina, putreziciune sau trezire? (prima parte)

  Și astăzi voi continua seria fragmentelor scrise de celebrul A.W.Tozer.Această parte se referă la starea bisericilor din ziua de astăzi(unele dintre ele)...și la starea noastră ca și creștini.
   "Creștini"  se numesc mulți astăzi.....dar sunt oare cu adevărat creștini....sau doar cu numele....????
Scopul meu este să trezesc pe câţiva din somn. Ştiu că este imposibil să-i trezesc pe toţi, dar sper să trezesc câţiva.
Avem la dispoziţie o oră ca să ne pregătim pentru eternitate. Să eşuezi în a te pregăti este un act de nebunie morală. Dacă ţi se dă o zi în care să te pregăteşti, iar tu permiţi ca orice să împiedice pregătirea, aceasta este o nebunie de neiertat pentru oricine. Dacă suntem în rutină spirituală, nimic din această lume nu ar trebui să ne împiedice. Nimic din această lume nu e vrednic să facă aceasta. Dacă credem în veşnicie, dacă credem în Dumnezeu, dacă credem în viaţa veşnică a sufletului, atunci nimic nu este suficient de important ca să ne facă să comitem un asemenea act de nebunie morală.
    Unde sunt sfinţii model?  Noi ar trebui să creştem printre noi sfinţi model, felul de creştini care să fie luaţi ca exemplu şi despre care să se spună: „Vreau să-i urmez pe aceşti bărbaţi şi pe aceste femei şi să fiu ca ei, aşa cum şi ei sunt ca Domnul lor.” Dar noi, pur şi simplu nu „producem” sfinţi în această generaţie. Majoritatea sunt exemple proaste pentru alţi creştini. Muncim din greu ca oamenii să se convertească şi avem pretenţia că facem lucrarea lui Dumnezeu. Apoi, după ce oamenii se convertesc şi ajung să ne cunoască, le suntem exemple proaste. Cred că acesta este un abuz în biserica lui Cristos.
   Continuăm să trecem prin acea perioadă în care Ioan 3:16 este singurul verset folosit de cineva. Domnul îi iubeşte pe toţi. Veniţi, veniţi, veniţi; toată lumea să se convertească. Aşa că oamenii vin, însă convertirile rămân ceva de dorit. În loc ca oamenii să se convertească la Împărăţia lui Dumnezeu, biserica s-a convertit la obiceiurile şi căile acelor oameni. Nu există nici o separare de lume. Părerile şi obiceiurile lumii intră în biserică.
    Deoarece Duhului Sfânt nu I se dă nici o ocazie să lucreze în slujbele noastre de la biserică, nimeni nu se pocăieşte, nimeni nu-L caută pe Dumnezeu, nimeni nu-şi petrece o zi aşteptându-L în tăcere pe Dumnezeu cu Biblia deschisă, căutând să-şi pună în ordine viaţa. Nimeni nu face aceste lucruri – noi vrem doar mai mulţi oameni. Dar mai mulţi oameni pentru ce? Mai mulţi oameni care să vină şi să repete slujbele noastre moarte, fără sentiment, fără sens, fără uimire, fără mirare? Mai mulţi oameni care să ni se alăture în sclavia faţă de automatism? În cea mai mare parte, rigiditatea spirituală care nu se poate apleca este prea slabă ca să ştie exact cât de slabă este.
    Dorinţa noastră de a fi decenţi, de a nu ieşi din tipar şi de a nu se întâmpla nimic fanatic va continua până când absolut nimic nu se va întâmpla. Nu avem nici o manifestare divină, dar avem absenţa sfinţeniei. Cu toate acestea, Dumnezeu doreşte ca noi să cunoaştem prezenţa Lui şi să manifestăm sfinţenie.
    V-aţi gândit vreodată la situaţia nebiblică şi fără speranţă în care ne aflăm acum, ca biserici evanghelice?
Noi râdem de cei ce sunt de partea cealaltă a gardului eclesiastic pentru că ei se pleacă, se curăţă şi se ploconesc de faţă cu biserica.
Dar nouă ne lipseşte reverenţa – nu pentru că suntem slobozi în evanghelie, ci pentru că Dumnezeu lipseşte iar noi nu avem nici un sentiment al prezenţei Lui.
   Biserica obişnuită este pur şi simplu o grămadă de frunze moarte, fireşti, fără nici un pic de viaţă. O organizăm, o sprijinim financiar şi o menţinem. Cu toate acestea, nu avem nimic altceva decât frunze fireşti care vor arde în iad în zilele care ne stau înainte, când Domnul se va întoarce.
    Biserica este formată din oameni reali, iar atunci când aceştia se unesc, avem biserica. Cum sunt oamenii care formează biserica, aşa este şi biserica – nu mai rea, nu mai bună, nu mai înţeleaptă, nu mai sfântă, nu mai arzătoare şi nu mai închinătoare. Ca să îmbunătăţeşti sau să schimbi biserica trebuie să începi cu oamenii, în mod individual.
   Mă întreb dacă nu cumva ne păcălim singuri. Mă întreb dacă nu cumva mare parte a tuturor lucrurilor pe care le facem nu este autoînşelare.
Aud vocea lui Isus spunându-ne: „Ai stat destulă vreme acolo unde eşti.
Ridică-ţi tabăra şi mergi înspre zona de deal a ţării.” Aceasta va fi o nouă experienţă spirituală pe care Dumnezeu o are pregătită pentru noi. Tot ce a făcut Isus Cristos pentru noi putem avea astăzi. Viaţa triumfătoare, viaţa plină de bucurie, trăirea sfântă, trăirea roditoare, cunoştinţa plină de uimire şi de încântare a Triunului Dumnezeu – toate acestea sunt ale noastre. Putere pe care să n-o fi cunoscut înainte, răspunsuri nevisate la rugăciuni – sunt ale noastre. „Vedeţi, v-am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpânire ţara…” (Deutoronom 1:8). Domnul ţi-a dat-o printr-un legământ. Du-te s-o iei – e a ta. A fost dată lui Avraam, Isaac, Iacov şi întregii seminţii ce a urmat după ei. Isus S-a rugat: „Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor” (Ioan 17:20). Aceasta îi acoperă pe toţi aceia care fac parte din Biserica lui Isus Cristos. Dacă-L numim Domn, cum să îndrăznim să mai rămânem un moment în rutină?! Domnul ne-a chemat să mergem mai departe. Însă atunci când oamenii trăiesc în rutină, nici chiar îngerul Gavril nu-i poate ajuta dacă ei nu ies afară din ea. Aceasta nu este o acuzaţie, dar este o sugestie. Dacă tu nu eşti în rutină, nu te supăra – altcineva este. Dar dacă eşti în rutină, trebuie să ieşi din ea. Diferenţa dintre un picior de lemn şi un picior bun este că dacă înţepi piciorul de lemn, persoana în cauză nu-şi dă seama. Diferenţa dintre o biserică ce este într-o putrefacţie seacă şi o biserică vie este, că dacă înţepi biserica în viaţă, aceasta va reacţiona. Dacă o înţepi pe cealaltă, ea e deja moartă. Copacul viu are frunze verzi, bogate şi sănătoase. Ia un cuţit, taie adânc scoarţa şi copacul va sângera. E viu. Copacul bătrân, mort  stă pur şi simplu, aşa cum stă un turn de veghe pentru ciorile bătrâne pe post de santinele. Ia-ţi cuţitul, sapă cât de adânc vrei şi nu se va întâmpla nimic, deoarece copacul e mort.
Aici este Cartea, Biblia: mergeţi la Ea. 
                         Autor A.W. TOZER
(......continuare partea a doua)  

Bună dimineaţa !

 O ZI BINECUVÂNTATĂ DE DOMNUL !

"Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate."
Psalmii 119:27


" Ai grijă ce îţi doreşti ca nu cumva dorinţa ta să fie mai mare decât dorinţa de al iubi pe CEL care Te-a creat"

2 februarie 2011

Tragedie în Biserică (partea a doua)


    O congregaţie creştină poate supravieţui şi, adesea, dă impresia că prosperă în comunitatea în mijlocul căreia se află, prin exercitarea talentelor omeneşti şi fără nici o atingere din partea Duhului Sfânt. Însă nu este nimic altceva decât o activitate religioasă şi dragii oameni nu vor şti altceva mai bun până în ziua cea mare şi înfricoşată, când talentele folosite de noi vor arde în foc şi numai ceea ce a fost făcut de Duhul lui Dumnezeu va rămâne.

    Din ceea ce văd şi simt în cercurile evanghelice, trebuie să spun că 90% din lucrarea religioasă ce se desfăşoară în biserici este realizată de membri fără daruri. Vorbesc despre bărbaţi şi femei care ştiu să facă multe lucruri, dar care eşuează în a manifesta darurile spirituale promise prin Duhul Sfânt. Acesta este unul dintre modurile prin care am încetinit adevărata lucrare a lui Dumnezeu în Biserica Sa şi în inimile oamenilor credincioşi din jurul nostru. Am permis unor membri ai trupului care nu au nici un dar autentic al Duhului să facă lucrarea religioasă.
Duhul lui Dumnezeu, prezenţa şi darurile Lui, nu sunt doar dezirabile în adunările noastre creştine; sunt absolut imperative!
    În lumea noastră de astăzi, mortalitatea şi temporalitatea sunt scrise pretutindeni în Biserica lui Cristos. Motivul? Atâţia oameni încearcă să realizeze cu inteligenţă omenească şi cu puterea firii ceea ce numai Dumnezeu poate face prin puterea Duhului Său Sfânt.
    Pe când aveam 19 ani şi stăteam cu toată seriozitatea pe genunchi în rugăciune, în camera din faţă a casei soacrei mele, am fost botezat cu o puternică revărsare a Duhului Sfânt. Doream voia lui Dumnezeu şi mă opusesem aproape tuturor grupărilor şi curentelor „ism”-ice care veneau cu formele, teoriile şi învăţăturile lor. Toate au încercat să mă culce la pământ. Unii spuneau că mersesem prea departe; alţii că nu ajunsesem suficient de departe. Dar daţi-mi voie să vă asigur de ceea ce a făcut Dumnezeu pentru mine şi în mine în acel moment. Nimic din afară nu mai avea vreo semnificaţie care să conteze pentru mine. În disperare şi credinţă, am făcut marele salt de la ceea ce era lipsit de importanţă la ce era încărcat de o importanţă majoră: să fiu stăpânit de Duhul Dumnezeului Celui Viu. Orice lucrare cât de mică pe care a făcut-o Dumnezeu vreodată prin mine şi prin slujirea mea datează din acea oră în care am fost umplut cu Duhul. De aceea pledez pentru viaţa spirituală a Trupului lui Cristos şi pentru lucrările veşnice ale Duhului veşnic pe care El le face prin copiii lui Dumnezeu, instrumentele Sale. În vieţile oamenilor de astăzi, Duhul Sfânt face acelaşi lucru pe care l-a făcut şi în vieţile apostolilor şi ale credincioşilor din primul secol.
    Da, susţin faptul că astăzi, Dumnezeu poate face pentru noi tot ce a făcut în zilele apostolilor. Oh, puterea care ne aparţine – potenţialul pe care îl avem datorită faptului că El este aici! Drepturile noastre cetăţeneşti sunt încă valabile. Statutul nostru nu a fost revocat.
   Spunem că avem toate privilegiile şi responsabilităţile pe care le-au avut odată credincioşii de la Rusalii. Planul şi promisiunile lui Dumnezeu pentru copiii Lui credincioşi nu s-au diminuat nici măcar puţin. Nicăieri în Cuvântul lui Dumnezeu nu există vreun pasaj care să poată fi răstălmăcit în aşa fel încât să însemne că Biserica vie, unitară a lui Isus Cristos de dinaintea venirii Sale, nu va avea aceleaşi drepturi, aceeaşi putere şi aceleaşi obligaţii pe care le-a avut şi în Ziua Cincizecimii. Eu unul, sunt hotărât să nu capitulez în faţa vremurilor în care trăim! Putem deveni de neclintit în această hotărâre. În puterea Duhului, trebuie să spunem: „Nu cedez şi nu voi ceda în faţa vremurilor în care trăiesc!” Putem spune aceast lucru Domnului nostru, nouă înşine şi, din când în când, putem s-o spunem peste umăr diavolului.
   Nu este suficient ca o biserică locală să aibă doar o etichetă de ortodoxie. Toţi cei care Îl iubim pe Domnul nostru Isus Cristos ne confruntăm cu schimbări majore în perioada de dinaintea venirii Lui. Trebuie să reexperimentăm acel fel de trezire spirituală care să sfârşească într-o nouă putere morală, într-o nouă dorinţă de separare de lume, o nouă curăţie de inimă, o nouă revărsare a darurilor Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. 

                                                    Autor: A.W Tozer

(Maine va continua  - Rutina, putreziciune sau trezire ?)

Bună dimineata !

    
  Vă doresc o zi frumoasă...şi în timp ce vă savuraţi cafeaua  un verset ca şi meditaţie.



''Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.''
Psalmii 73:28
FITI  BINECUVÂNTAT !!!!! 

1 februarie 2011

Evanghelizare cu Grupul Speranta


    Pentru toti  iubitorii Grupului SPERANTA,vor urma cateva  zile de Evanghelizare cu Grupul Speranta.

Informatie preluata de pe  http://crestintotal.ro/
   In intervalul 5 – 16 februarie, Misiunea Speranta va desfasura o serie de programe de evanghelizare in zece localitati din Romania. Grupul de interpreti va fi format din Ionut Craciun, Andrei Tibrea, Corina Petre, Ioan Timofte, Daniel Craciun, Diana Nicolae si Muresan Dorina. Mesajul biblic va fi prezentat de evanghelistul Natanael Costea.
ZIUADATALOCALITATEAORALOCATIA
SAMBATA05.02.2011JEBEL (TM)18:00Biserica Penticostala Jebel
DUMINICA06.02.2011BECLEAN09:00Biserica Penticostala Betleem
DUMINICA06.02.2011CLUJ NAPOCA18:00Biserica Penticostala Speranta
LUNI07.02.2011ZALAU18:00Biserica Penticostala Noua Speranta
MARTI08.02.2011DEVA19:00Biserica Penticostala Betania
MIERCURI09.02.2011HUNEDOARA18:00Biserica Penticostala Golgota
JOI10.02.2011HUNEDOARA18:00Biserica Penticostala Golgota
VINERI11.02.2011CLUJ NAPOCA18:00Biserica Penticostala Betania
SAMBATA12.02.2011REGHIN18:00Casa de Cultura
DUMINICA13.02.2011TIMISOARA18:00Biserica Penticostala Elim
LUNI14.02.2011TIMISOARA18:00Biserica Penticostala Filadelfia
MARTI15.02.2011TARNOVA (AR)18:00Biserica Penticostala
MIERCURI16.02.2011SATU MARE18:00Biserica Penticostala Betel

Tragedie în Biserică (prima parte)

      Puteţi scrie pe o hârtie acest lucru ca fiind un adevăr general valabil:
 Nu contează ce face un om, nu contează cât de prosper pare să fie într-un anumit domeniu, dacă Duhul Sfânt nu este Vitalizatorul suprem al activităţii lui, atunci totul se va prăbuşi când va muri. Probabil că cel mai trist lucru în această privinţă este faptul că acest om poate fi cinstit la moartea sa pentru talentele şi abilităţile sale, însă, în acea zi măreaţă când Domnul nostru va judeca lucrarea fiecărui om în parte, el va afla adevărul. Tot ceea ce este lucrarea lui proprie, realizată prin talente proprii, nu va fi nimic altceva decât lemn, fân şi trestie.Cei care mă cunosc, probabil nu mă consideră un om prea vesel. Dar, slavă lui Dumnezeu, cunosc ceva despre adevărata bucurie a Domnului şi cred că ar trebui ca noi să fim un popor vesel.
  Cred cu adevărat că lumea tristă este atrasă de strălucirea spirituală – de adevărata strălucire. Unele biserici îi antrenează pe uşieri să zâmbească arâtându-şi cât mai mulţi dinţi posibil. Însă eu pot să simt acest fel de manifestare, iar atunci când sunt salutat de cineva care zâmbeşte pentru că a fost dresat să zâmbească, ştiu că dau mâna cu înotătoarea unei foci dresate. Când căldura şi bucuria Duhului Sfânt sunt prezente într-o adunare şi când oamenii sunt involuntar bucuroşi, rezultatul este că au o influenţă minunată asupra altora. Am spus lucrul acesta de o sută de ori: motivul pentru care suntem nevoiţi să căutăm atâtea lucruri care să ne înveselească este faptul că înlăuntrul nostru noi nu suntem bucuroşi cu adevărat şi nu suntem fericiţi într-un mod care să ne satisfacă. Recunosc faptul că trăim într-o lume tristă şi că problemele internaţionale, ameninţările nucleare, cutremurele şi revoltele îi fac pe oameni să dea din cap cu disperare şi să spună: „Ce rost are?”. Dar noi suntem creştini, iar creştinii au tot dreptul să fie cei mai fericiţi oameni din lume. Nu avem nevoie să privim spre alte surse. Noi privim în Cuvântul lui Dumnezeu şi descoperim cum Îl putem cunoaşte pe Dumnezeul credincios de deasupra şi cum putem lua tot ceea ce avem nevoie din resursele Lui.
    Acestea sunt lucrurile care contează: manifestarea darurilor Duhului lui Dumnezeu prin energia Duhului. Acestea trebuie să fie importante în adunările noastre. Consecinţa acestora este că Duhul Sfânt Îl face pe Isus Cristos bucuria şi încântarea noastră supremă
   Nu-I recunoaşteţi Duhului locul în Trupul spiritual, şi Biserica va înceta să mai funcţioneze aşa cum a intenţionat Dumnezeu.
   În acea zi, vom fi complet demascaţi, iar lucrurile pe care le-am făcut în puterea noastră şi pentru slava noastră vor fi nimicite cu repeziciune asemeni fânului şi trestiei care nu au nici o valoare şi vor fi despărţite pe vecie de faptele şi lucrările Duhului, descrise ca fiind comori veşnice în ochii lui Dumnezeu – aur, argint şi pietre scumpe pe care focul nu le poate vătăma. În acea zi, tot ce are legătură cu faptele firii va pieri, va trece şi doar ceea ce a fost făcut de Duhul lui Dumnezeu va rămâne.
   
(...va continua partea a doua)                                    Autor: A.W.Tozer

Sondaj



      Vă multumesc tuturor celor care a-ţi participat la sondaj.Părerile au fost destul de împărţite,în legătură cu întrebarea :

"Credeţi că 2011 va fi un an mai greu?".
    Unii am fost mai optimişti..unii mai pesimişti...Tot ceea ce contează  este: indiferent de greutăţile care se vor abate asupra noastra încrederea noastră să fie bazată pe Cuvântul Său şi să nu încetăm a ne încrede în promisiunile Sale...
"EU NU TE VOI LĂSA CU NICI UN CHIP !!!!

Buna dimineata !


Si astazi iti doresc o zi frumoasa alaturi de Domnul  si nu uita:
" NU CERE sa-ti fie usurata povara vietii… ci curaj sa o poti purta;
NU CERE implinire in intreaga ta viata… ci rabdare pentru a accepta frustarile;
NU CERE perfectiune in tot ceea ce faci…ci intelepciune pentru a nu repeta greselile………si in sfarsit
 NU CERE mai mult,inainte de a spune… MULTUMESC"

31 ianuarie 2011

Închinarea giuvaerul pierdut

     Închinarea este giuvaerul pierdut în evanghelismul modern. Suntem organizaţi; lucrăm; avem propriile noastre agende. Avem aproape totul, dar există un lucru pe care bisericile, chiar şi bisericile evanghelice, nu îl au: acesta este abilitatea de a se închina.
    Nu cultivăm arta închinării. Este singura nestemată strălucitoare care s-a pierdut în biserica modernă, iar eu cred că trebuie să o căutăm până o vom găsi.
Acum, noi am fost făcuţi pentru a ne închina, dar Scripturile ne mai spun şi altceva. Ne spun că omul a căzut şi nu şi-a păstrat starea iniţială; că a pierdut slava originală a lui Dumnezeu şi a dat greş în împlinirea scopului creaţiei, astfel că acum, el nu se închină în felul în care Dumnezeu a intenţionat ca el să se închine. Toate celelalte îşi îndeplinesc menirea; florile încă sunt parfumate şi crinii sunt încă frumoşi; albinele caută încă nectar printre flori, păsările tot cântă în corul lor de mii de voci într-o zi de vară, iar soarele şi luna şi stelele se mişcă pe orbitele lor, înfăptuind voia lui Dumnezeu.
Şi din ceea ce aflăm din Scripturi, credem că serafimii şi heruvimii, puterile şi stăpânirile încă îşi îndeplinesc menirea – aceea de a se închina Dumnezeului care le-a creat şi care a suflat în ele suflare de viaţă.
 Numai omul stă îmbufnat în peştera lui.
 Numai omul, cu toată inteligenţa lui sclipitoare, cu tot echipamentul lui uimitor, de nedescris şi minunat, încă stă îmbufnat în peştera lui. El este fie tăcut, fie, dacă deschide gura vreun pic, se laudă, ameninţă şi blestemă; sau râde nervos, irascibil, sau umorul lui devine o mare afacere, sau cântă fără bucurie.
    Omul a fost făcut să se închine lui Dumnezeu.

    Dumnezeu a dat omului o harpă şi i a spus: „Uite, mai presus de toate creaturile pe care le-am făcut şi le-am creat, ţie ţi-am dat cea mai mare harpă. La instrumentul tău am pus mai multe coarde şi ţie ţi am dat o varietate de game, mai mare decât am dat oricărei alte creaturi. Tu te poţi închina înaintea Mea într-un fel în care nu o poate face nici o altă creatură.” Şi când a păcătuit, omul a luat acel instrument şi l-a aruncat jos în noroi şi a stat acolo timp de veacuri întregi, ruginit, stricat şi neacordat. Iar omul, în loc să cânte la harpă precum îngerii, şi în loc să caute să se închine lui Dumnezeu în toate activităţile sale, este egocentrist, se focalizează asupra lui însuşi, stă îmbufnat, înjură, râde şi cântă, dar toate acestea sunt fără bucurie şi fără închinare.
                                                            
                                                                    Autor: A.W.TOZER

        (urmeaza-Tragedia in biserica)

30 ianuarie 2011

Ce s-a întâmplat cu închinarea?

 Am sa încerc această săptămână, să postez câteva  fragmente  importante,care se referă la modul de închinare al creștinului.Sunt pasaje  scrise de A.W. TOZER în cărtile pe care le-a publicat ...dar cine a fost A. W. Tozer???

Vezi detalii biografice A.W.Tozer....aici:

    Înainte de moartea sa în 1963, dr.A.W.Tozer şi-a exprimat opinia cum că "închinarea plăcută înaintea lui Dumnezeu este bijuteria care lipseşte coroanei în creştinismul evanghelic". El a dorit să scrie încă o carte referitoare la atitudinile în închinarea creştină. În 1962, a predicat de la amvonul lui din biserica Avenue Road din Toronto o serie de mesaje: "Închinarea – scopul final al omului". În unul din aceste mesaje, el a spus congregaţiei: "Venirea Domnului se apropie.
     Încerc să predic de fiecare dată cu acest gând în minte. Tot ceea ce scriu, scriu având această posibilitate în minte. Doresc să mai scriu încă o carte pe tema închinării înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu voi reuşi să o scriu, nu va fi nici o problemă. Aş prefera ca Domnul Isus să vină decât ca eu să scriu cartea.
   Am citit despre John Wesley că a fost întrebat odată cum ar reacţiona dacă Cristos ar veni chiar în noaptea aceea. Răspunsul lui imediat a fost: 'Nu cred că-mi voi schimba nici unul din planurile mele'". Frate şi soră, noi suntem aduşi la Dumnezeu, la credinţă şi la mântuire ca să ne închinăm şi să-L adorăm pe El. Noi nu venim la Dumnezeu ca să fim transformaţi automat în creştini, în creştini mici şi plictisitori, făcuţi după acelaşi calapod. 
   Pot să spun cu toată certitudinea, bazat pe autoritatea descoperirilor din Cuvântul lui Dumnezeu, că orice bărbat sau femeie de pe acest pământ care este plictisit şi dezinteresat de închinare nu este pregătit pentru cer.
Sunt de părere că nu trebuie să ne concentrăm asupra lucrării pentru Dumnezeu până când nu am învăţat semnificaţia şi plăcerea de a ne închina Lui. Un închinător poate lucra în aşa fel încât lucrarea lui să aibă valoare veşnică. Dar un lucrător care nu ştie să se închine nu face altceva decât să îngrămădească lemn, fân şi trestie pentru momentul când Dumnezeu va arde lumea.
Avem biserici mari, sanctuare frumoase şi ne unim cu toţii în refrenul: „Nu avem nevoie de nimic”. Dar toate indiciile spun că suntem într-o mare nevoie de închinători.
Deoarece nu suntem închinători adevăraţi petrecem o grămadă de timp în biserici doar învârtindu-ne roţile, consumând benzină, făcând zgomot, dar nu ajungem nicăieri.
Eu, unul, prefer să mă închin lui Dumnezeu decât să fac orice alt lucru pe care-l ştiu în lumea asta largă.
         (va urma...Inchinarea giuvaerul pierdut)