Tragedie în Biserică (prima parte)

      Puteţi scrie pe o hârtie acest lucru ca fiind un adevăr general valabil:

 Nu contează ce face un om, nu contează cât de prosper pare să fie într-un anumit domeniu, dacă Duhul Sfânt nu este Vitalizatorul suprem al activităţii lui, atunci totul se va prăbuşi când va muri. Probabil că cel mai trist lucru în această privinţă este faptul că acest om poate fi cinstit la moartea sa pentru talentele şi abilităţile sale, însă, în acea zi măreaţă când Domnul nostru va judeca lucrarea fiecărui om în parte, el va afla adevărul. Tot ceea ce este lucrarea lui proprie, realizată prin talente proprii, nu va fi nimic altceva decât lemn, fân şi trestie.Cei care mă cunosc, probabil nu mă consideră un om prea vesel. Dar, slavă lui Dumnezeu, cunosc ceva despre adevărata bucurie a Domnului şi cred că ar trebui ca noi să fim un popor vesel.

  Cred cu adevărat că lumea tristă este atrasă de strălucirea spirituală – de adevărata strălucire. Unele biserici îi antrenează pe uşieri să zâmbească arâtându-şi cât mai mulţi dinţi posibil. Însă eu pot să simt acest fel de manifestare, iar atunci când sunt salutat de cineva care zâmbeşte pentru că a fost dresat să zâmbească, ştiu că dau mâna cu înotătoarea unei foci dresate. Când căldura şi bucuria Duhului Sfânt sunt prezente într-o adunare şi când oamenii sunt involuntar bucuroşi, rezultatul este că au o influenţă minunată asupra altora. Am spus lucrul acesta de o sută de ori: motivul pentru care suntem nevoiţi să căutăm atâtea lucruri care să ne înveselească este faptul că înlăuntrul nostru noi nu suntem bucuroşi cu adevărat şi nu suntem fericiţi într-un mod care să ne satisfacă. Recunosc faptul că trăim într-o lume tristă şi că problemele internaţionale, ameninţările nucleare, cutremurele şi revoltele îi fac pe oameni să dea din cap cu disperare şi să spună: „Ce rost are?”. Dar noi suntem creştini, iar creştinii au tot dreptul să fie cei mai fericiţi oameni din lume. Nu avem nevoie să privim spre alte surse. Noi privim în Cuvântul lui Dumnezeu şi descoperim cum Îl putem cunoaşte pe Dumnezeul credincios de deasupra şi cum putem lua tot ceea ce avem nevoie din resursele Lui.
    Acestea sunt lucrurile care contează: manifestarea darurilor Duhului lui Dumnezeu prin energia Duhului. Acestea trebuie să fie importante în adunările noastre. Consecinţa acestora este că Duhul Sfânt Îl face pe Isus Cristos bucuria şi încântarea noastră supremă
   Nu-I recunoaşteţi Duhului locul în Trupul spiritual, şi Biserica va înceta să mai funcţioneze aşa cum a intenţionat Dumnezeu.
   În acea zi, vom fi complet demascaţi, iar lucrurile pe care le-am făcut în puterea noastră şi pentru slava noastră vor fi nimicite cu repeziciune asemeni fânului şi trestiei care nu au nici o valoare şi vor fi despărţite pe vecie de faptele şi lucrările Duhului, descrise ca fiind comori veşnice în ochii lui Dumnezeu – aur, argint şi pietre scumpe pe care focul nu le poate vătăma. În acea zi, tot ce are legătură cu faptele firii va pieri, va trece şi doar ceea ce a fost făcut de Duhul lui Dumnezeu va rămâne.
   
(...va continua partea a doua)                                    Autor: A.W.Tozer