2 NOIEMBRIE
lacov 4.1-12
O ceartă între copii ai lui Dumnezeu arată negreşit că voinţa fiecăruia dintre ei nu a fost zdrobită. Domnul ne arată că aceasta este încă un obstacol care împiedică rugăciunile noastre să fie ascultate (citiţi Marcu 1.25). Pot fi două motive pentru care nu primim răspuns. Primul este că nu cerem, deoarece „oricine cere, capătă" (Matei 7.8).
Al doilea, pentru că cerem rău. Aici nu este vorba de forma stângace a rugăciunilor noastre (oricum, „nu ştim ce să cerem aşa cum ar trebui" - Romani 8.26), ci de scopul lor. Avem în vedere gloria Domnului, sau satisfacerea poftelor! Aceste două principii nu se pot împăca.
Iubind lumea, trădăm cauza Dumnezeului nostru, pentru că lumea I-a declarat război, răstignindu-L pe Fiul Lui, iar neutralitatea este imposibilă (Matei 12.30).
Invidia şi pofta sunt lucrurile cu care ne atrage lumea, dar Dumnezeu ne dă infinit mai mult decât ne poate oferi lumea: un har mai mare (v. 6; Matei 13.12). Fie ca aceia care au învăţat de la Mântuitorul blândeţea şi smerenia (Matei 11.29) să poată gusta acest har. Dar, pentru a experimenta virtuţile harului, trebuie mai întâi să fi ajuns conştient de propria mizerie (v. 8,9; comp. cu Ioel 2.12,13).
Da, asa este... trebuie sa fim blanzi, iar daca mediu in care esti este nepotrivit cu firea ta, ca om, atunci va trebui sa pleci din acel meiu.
RăspundețiȘtergere