La moarte noi nu parasim casa......ci mergem acasa !

Cu toate ca muncim de cand ne nastem si pana murim, ne straduim sa ne ridicam case, sa strangem avutii, cu toate acestea, aici pe oamant nu reusim sa fim fericiti pe deplin si suntem intr-o permanenta framantare.

Imi amintesc de una din cantarile mai vechi pe care le cantam...

"Sunt strain si calator..n-am aici palate

Dar in tara fara nori....ale mele-s toate"

Aici nu suntem decat simpli calatori intr-o lume care este trecatoare.Nefiind casa noastra vesnica...desi noi consideram ca ceea ce avem este "al nostru" si ne putem bucura de ele din plin, iata ca nimic din toate acestea nu ne implinesc si nu ne satisfac.Intalnim greutati, dezamagire si doar probleme.

Acum cateva minute vorbeam cu cineva si imi povestea of-ul pe care-l are si greutatile pe care le intampina.Desi este o persoana care "material" sta foarte bine, acum intampina alte greutati si tot pe aceeasi tema..."mostenirea", si constat ca in ciuda "posesiunilor" pe care le strange un om in viata, tot nefericit este.

Unii dintre noi au toate motivele pentru care ar trebui sa fie fericiti, lipsa grijurilor, lipsa problemelor financiare, confortul pe care il au, toate acestea ar trebuie sa ii faca "very happy".

Intrebarea este: de ce nu este omul fericit?

Cred ca daca Dumnezeu ar ingadui sa fim fericiti pe deplin, ne-am atasa foarte mult de acest pamant si nu ne-am mai dori cerul!

Daca am putea privi cu ochii nostri bogatiile cerului, cu siguranta nu am mai pune pret pe lucrurile de aici de pe pamant. Noi nu le putem vedea cu ochii acum, dar traim prin credinta si privim toate bogatiile care ne asteapta cu ochii spirituali.

Apocalipsa 21 descrie Ierusalimul care este pregatit  pentru cei alesi de Domnul.

 Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se cobora din cer de la Dumnezeu,
 având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră preascumpă, ca o piatră de jasp, străvezie ca cristalul.
 Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi, şi, la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.
 Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi, şi spre apus, trei porţi.
 Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.Îngerul care vorbea cu mine avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei.
 Cetatea era în patru colţuri, şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia, şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă.
I-a măsurat şi zidul, şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul.
 Zidul era zidit de jasp, şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată.
 Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de jasp; a doua, de safir; a treia, de calcedonie; a patra, de smarald; a cincea, de sardonix; a şasea, de sardiu; a şaptea, de crisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de crisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist.
 Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie.În cetate n-am văzut niciun Templu; pentru că Domnul Dumnezeul cel Atotputernic ca şi Mielul sunt Templul ei.
 Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.
 Neamurile vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea.
 Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte.
 În ea vor aduce slava şi cinstea neamurilor.

Realizam noi ce frumusete este ACASA ? 

La moarte noi nu parasim casa......ci mergem acasa !

Ne luptam aici pe pamant pentru nimicuri care trec, dar pentru casa vesnica..tot asa mult ne luptam?

Sunt luptele spirituale pe care trebuie sa le biruim daca dorim acest loc.

Ioan in cartea sa , Apocalipsa, in capitolul 21 incheie cu un verset:

"Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului"

Aici nu sntem decat  straini si calatori, insa daca vrem sa ajungem ACASA in tara mult dorita trebuie sa ne purtam cu frica in toata aceasta pribegie a noastra pe pamant.

"Purtati-va cu frica  in timpul pribegiei voastre"

 Petru 1:17