Versetul zilei

12 mai 2013

"DOMNUL MEU SI DUMNEZEUL MEU"

„Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.”
Ioan 20:27 
 Si astazi se pastreaza aceasta vorba prin popor, atunci cand refuzi sa crezi ceva...
"esti ca si Toma necredinciosul" .
Desi Toma a fost un ucenic care si-a trait o parte a vietii alaturi de Domnul, la propriu vorbind, pentru ca a fost  in fiecare imprejurare in care Isus si-a aratat identitatea, nu doar prin vorbe, ci prin insasi puterea pe care a aratat-o savarsind semne si minuni, totusi Toma, a ajuns intr-un moment al vietii Sale in care s-a indoit de acest lucru.
Dupa inviere, Isus s-a aratat ucenicilor care erau stransi laolalta si le-a zis:
" Pace voua".
 In aceste momente Toma nu era prezent cu ei. Ucenicii care L-au vazut, nu mai avea nevoie sa-L pipaie, sa-L simta, sa puna mana pe urmele cuielor....nu....Isus era in fata lor, insa Toma.....avea nevoie de o confirmare. 
 Adeseori m-am intrebat de ce oare Toma nu a crezut ceea ce a spus Isus?  Daca Toma nu ar fi lipsit de la aceasta partasie cu ucenicii, indoiala nu ar fi fost prezenta in viata lui Toma, si una din invataturile pe care trebuie sa le luam de la aceasta experienta pe care a avut-o Toma este,"de a nu lipsi de la partasia cu fratii nostri". Este poate momentul in care Dumnezeu vrea sa ni se arate sau sa ne vorbeasca, dar lipsind de la aceste partasii, s-ar putea sa pierdem aceasta ocazie minunata.Lipsind de la aceste partasii, indoiala va cuprinde inima noastra, iar aceasta va afecta viata noastra.
Este atat de usor sa crezi in ceva ce vezi, insa este atat de greu sa iti arati credinta in acele momente in care nu vezi, si totusi...trebuie sa crezi. Toma stia ca Isus  a spus ca va invia, insa tot Toma, stia ca Isus a spus si, "ca se vor ridica  multi Hristosi mincinosi", de-aceea  Toma avea nevoie de o revelatie  din partea lui Isus si Domnul i-a dat voie sa Il atinga, iar acest lucru l-a vindecat pe Toma de indoiala. Dupa ce Toma a facut acest lucru, el a ajuns un martor al invierii lui Isus, si acest lucru l-a facut sa spuna:
"DOMNUL MEU SI DUMNEZEUL MEU"
Ce fel de martori suntem noi? 
Mi-a placut una din ideile de azi ale fr. Achim, un prezbiter cu multa experienta care spunea:
 "nu este suficient sa credem ca El exista, nu este suficient sa  credem in invierea Lui, trebuie sa Il si intalnim"
"În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie". 1 Corinteni 15:7-8
Abia dupa ce ti s-a aratat Isus, vei putea fi un martor real al invierii Lui. Abia dupa ce ti se va arata, vei putea scapa de un crestinism formal, un crestinism care nu te va duce nicaieri, un crestinism in care poti spune ca ai doar o religie, dar nu o relatie cu Dumnezeu.
Daca mai exista o urma de indoiala in inima ta dragul meu, roaga-l pe Dumnezeu sa iti deschida ochii mintii sa Il poti vedea, ca mai apoi sa poti spune ca si TOMA:
"DOMNUL MEU SI DUMNEZEUL MEU"
 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu