Chiar daca oboseala isi spune cuvantul...tot am sa asez cateva randuri, si asta doar pentru ca mi-a venit o idee in minte (noroc ca doar o idee, si nu altceva).
Mi-am amintit de o discutie pe care am avut-o cu ceva zile in urma, si din cate imi amintesc am si scris cate ceva, despre dezamagirile vietii unui amic, de fapt a unui medic cu care am stat de vorba.
Dezamagit de.....toate !
Ma intrebam din nou, de ce...?
E simplu...
Cine nu tine cont de poruncile Domnului, cine cauta sa-si indeplineasca doar propriile dorinte merge hotarat spre nefericire, iar consecintele neascultarii sunt doar rani si suferinta, inima mahnita si dezamagiri puternice.
In Psalmul 147 scrie, Domnul...tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.
O inima zdobita nu isi va gasi alinarea decat la Domnul, iar o rana nu isi va gasi vindecarea decat tamaduita prin sangele lui Isus.
Avem o viata ! Daca ne imbolnavim, alergam la medic disperati ca sa ne faca sanatosi, pentru a putea sa mai traim cativa ani spre a ne bucura de viata, de viata aceasta care este atat de scurta si trecatoare, dar nu vad pe nimeni disperat sa alerge la Isus pentru a-si pastra viata. Aici pe pamant ne straduim sa ne pastram viata, dar viata vesnica, care este PENTRU VESNICIE, oare de ce nu ne straduim sa o pastram?
E de mirare, pentru ca viata de aici este cu atatea probleme, si totusi o dorim, iar viata vesnica care ne asteapta in cer...totusi nu este atat de ravnita.
Prin credinta in Isus, noi putem primi viata vesnica, dar oare facem suficient pentru a putea pastra aceasta oferta?
Eu...ma silesc sa fac si ma rog ca Domnul sa imi dea intelepciune si in acele momente in care poate nu fac suficient.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu