Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa!

 Apocalipsa 3:11

Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.

Copilul cat este de mic stie ca, atunci cand face ceva bine urmeaza sa fie rasplatit.

Scriptura ne spune : "Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa", ca atare pentru tot ceea ce facem urmeaza sa primim o rasplata. Rasplata va fi in functie de fapte si osteneala depusa,  si cel mai minunat lucru este, ca vom primi rasplata chiar din Mana lui Isus Hristos. Aceasta promisiune trebuie sa fie un motiv care sa ne indemne la sfintenie.

2 Timotei 4:8

De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

Crestinii  poarta inca de aici pe pamant cununi. Poate va intrebati ce fel de cununa purtam....?

De multe ori cei care traiesc alaturi de noi, se intreaba cum de noi crestini suferim mai mult decat cei care nu Il cunosc pe Dumnezeu. Si este adevarat...

Purtam cununa suferintelor si a batjocurilor. Milioane de crestini sufera si sunt batjocoriti din pricina Numelui Sau. Faptul ca nu vrei sa te alaturi "multimii", adeseori este un motiv de batjocura.

Citeam azi dimineata despre suferintele apostolilor...si am constat ca "noi" si aici nu ma refer la cei care intr-adevar sunt prigoniti din cauza credintei lor, ci la noi cei care "credem "ca suferim, insa este incomparabila suferinta noastra cu cea a apostolilor.

Am ramas uimita sa vad cata suferinta si prin cata umilinta a trecut apostolul Pavel in toata calatoria lui pe acest pamant. Daca citim( si va rog sa cititi) pasajul din 2 Corinteni 11:22-33 este uimitor, dar mai bine sa-l citim impreuna:

În osteneli, şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte!De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustiu, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi; în osteneli şi necazuri, în privegheri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate bisericile.

Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea. Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint!… În Damasc, dregătorul împăratului Areta păzea cetatea damascenilor, ca să mă prindă. Dar am fost dat jos pe o fereastră, într-o coşniţă, prin zid, şi am scăpat din mâinile lor.

Faptul ca un coleg rade de noi si striga"pocaitule" se compara oare cu ce a suferit Pavel...?

Nicidecum!!!

In ep. lui Iacov 1:12, scrie:

Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc, iar in cartea Apocalipsa 2:10 spune:

Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.”

 

Cati suntem gata a suferi pentru Hristos....?

Prea putini....bineinteles....

Dar, cati oare nu am dori ca Imparatul Slavei  sa aseze pe capul nostru cununa neprihanirii sau cununa vietii?

Oh...Doamne, vezi cati suntem de multi....Toti dorim acest lucru, insa pentru ca sa putem vedea acest lucru implinindu-se, ajuta-ne sa putem rabda pana la capat. Ajuta-ne sa trecem biruitori , ajuta-ne sa ducem lupta pana la sfarsit. Vrem sa fim aceea generatie care sa duca Evanghelia pana la marginile pamantului, vrem sa te folosesti de noi, vrem sa ducem  steagul biruintei pana la capat, de fapt....

tot ceea ce dorim, este ca la sfarsitul calatoriei noastre pe pamanat sa putem auzi cuvintele acelea marete, 

 „Bine, rob bun şi credincios, intră în bucuria stăpânului tău!”