Noroc ca aici pe blog nu trebuie sa vorbesc..doar sa scriu, nu de alta dar daca trebuia sa vorbesc nu stiu daca as fi putut. Ma simt de parca as fi paralizata pe o parte. Toata viata mi-a fost frica de dentist si dau slava Domnului ca am dinti "de fier", si nu a trebuit sa merg asa des, insa azi a fost una din acele zile in care am facut cunostinta cu "nenea doctorul", de fapt erau doi. La inceput a fost placut, m-ai ales ca ne cunosteam foarte bine toti, slujim in aceeasi biserica, insa asta nu m-a ajutat prea mult...."frica" n-a disparut nici macar cand m-am facut comoda pe acel scaun imens. Nu m-am dus cu probleme grave, eh....o mica carie ( asa am zis eu) numai ca "mica", era cam mare. Oricum m-am consolat dupa ce mi-a citit filmul, pare se ca dantura mea mai rezista mult si bine de-acum incolo, asa ne indicau desenele acelea urate. Oricum eu n-am priceput prea multe, dar merg pe mana lor.
Binecuvantarea mea a fost ca am nimerit pe mana unor oameni cu mana usoara si in acelasi timp plini de rabdare. Nu stiu care sa fie motivul, faptul ca sunt crestini sau...?
Oricum le multumesc si Domnul sa ii binecuvinteze. Asa ca daca aveti o "carie mica" (asa ca mine), ii recomand cu placere, doar trebuie sa imi spuneti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu