Versetul zilei

4 ianuarie 2016

Dovezi, dovezi, dovezi despre Barnevernet...

Cred ca este bine  ca orice publicatie despre acest caz din Norvegia, sa-l preluam cati mai multi, sa-l raspandim ca sa fie citit de cat mai multe persoane, sa ne putem ruga, sa putem posti cat mai multi ca Dumnezeu sa intervina in aceasta situatie dramatica. 
Oameni buni, astazi poate nu ne doare asa tare pentru ca avem copiii langa noi, dar luati aminte...vine vremea in curand cand si noi vom trece prin prigoana. Nu mai este mult cand legile se vor schimba iar noi crestini vom avea de suferit, noi si copii nostri.
Vom fi pusi in fata unor alegeri: cu Dumnezeu sau cu ei....?
Ce vei alege, dragul meu?
Citisem un editorial legat despre ceea ce face acest ”diabolic Barnevernet”. Am preluat o parte si va rog sa cititi continuarea pe site-ul respectiv.


Călătorim. Ieri și alaltăieri am fost la rude. Am întâlnit membri a 4 familii care s-au întors recent sau de câteva luni din Norvegia. Povești horror. Realitatea e mai cruntă, ei nu spun tot de frică.

N-am timp să scriu și unele lucruri am fost rugat să nu le zic. Am înțeles și de ce. Dar fac altceva: dau link spre ce-au zis alții.
Încerc să înțeleg: un fond (așa cum sunt la noi fondurile europene) se dă administrat de companii private pe diverse chestiuni. De exemplu: Protecția Copilului. Norvegia, pentru că are bani, a hotărât să ridice standardele Protecției Copilului în țara lor. Emit noi legi și directive și le pun în aplicare. Dar nu ca la noi, prin Ministere și Direcții Regionale.
Nu, un fond extern cumpără de la stat toate serviciile acestea sociale ale unei țări la pachet pe sume de sute de milioane (ca la noi Colectarea Gunoiului de Remat) și angajează servicii private de administrare a acestor servicii.
Există un sistem de punctaje (ca și în cartea sorei Mariana Goron ”Afaceri cu suflete de copii”). În final comitete arbitrare zonale fac spionaj pe familii, mai ales prin școli, (cam ca securitatea la noi) și așa ca vulturii, fără avertizare, cad pe câte-o familie, le iau copiii și-i dau spre adopție. Practica dovedește că foarte rar, dar foarte, foarte rar un astfel de copil mai ajunge în familia părinților lui. Dacă s-ar întâmpla așa, cei ce au primit banii, ar trebui să-i dea înapoi.
Un denunț se plătește cu 30000 de koroane (aprox 3200 euro, de obicei denunță profesorii), pentru luarea unui copil se zvonește că se primesc 120.000 de euro.
Se practica sedarea copiilor, presiunea psihologica, minciuna ( ca și la cazul Cristinei), timpul lucrează în favoarea hoților.
Părerea celor ce au plecat de acolo: ”țărani cu bani”,  a plouat cu petrol și proștii au ajuns bogați, pescari fără școală și fără inimă, dar cu funcții și sarcini, foști barmani, foști lucrători petrolieri ajung agenți Barnevernet.
Rareori se fac vizite înainte de ”răpirea„ copiilor. La un astfel de caz, o poloneză a primit vizita inspectorilor și una din inspectoare i-a șoptit numai ei: ”vezi că mâine venim”, cu alte cuvinte, ”vezi ce faci!” și a fugit cu copilul în noaptea aceea.
Dar să dau un link (http://fampo.no/cps.html):

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu