22 IANUARIE
Psalmul 109.1-20
Acest psalm zdrobitor se deschide invocându-L pe dumnezeul laudei Mele" (v. 1). Nicio ameninţare, niciun subiect copleşitor nu-L împiedicau pe Isus să-Şi ridice ochii spre Tatăl şi să-L laude. Dimpotrivă, acestea erau pentru El tot atâtea motive pentru a o face.
Cum Se apăra El când era „înconjurat cu cuvinte de ură" (v. 3)? „Dar Eu—spune El - Mă rog" (v. 4). Creştini, aceasta ar trebui să fie singura noastră „replică" atunci când vine să ne întâmpine o ostilitate nedreaptă. Dacă noi tăcem — sau mai degrabă dacă vorbim numai cu Dumnezeu — nu va tăcea El şi 12.19). Cu toate acestea, Hristos a fost singur să îndure o „aşa mare împotrivire..." (Evrei 12.3). Adversarii Săi (care, în originalul ebraic, poartă acelaşi nume cu stăpânul lor, Satan) nu numai că Ii fac război ,fără temei",dar - strigă Isus — „îmi întorc rău pentru bine şi ură pentru dragostea Mea" (v. 5). De partea lor trecuse Iuda, vinovat de o nerecunoştinţa cu atât mai oribilă cu cât fusese obiectul unei afecţiuni mai intime; versetul 8 i se aplică lui în Fapte 1.20 (iar pentru viitor, acest pasaj se raportează la Antihrist). Iată de ce era zdrobită inima Mântuitorului (v. 16)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu