26 IANUARIE
Psalmii 113 si 114
Câte motive au „slujitorii Domnului" să laude „Numele Domnului" (v. 1)! Ei zăceau odinioară în ţărâna morţii, pe gunoiul păcatului (v. 7). Dumnezeu însă S-a plecat să privească pământul (v. 6). Să nu uităm niciodată că, oricât de mare-ar fi, El are privirile îndreptate spre tot ce priveşte pe fiecare făptură a Sa. El a văzut starea lor de totală goliciune.
Şi, asemeni stăpânului din parabolă, a găsit plăcere să-i invite pe aceşti săraci şi pe aceşti nevoiaşi să se aşeze la masa harului Său (Matei 22.10; comp. de asemenea cu 1 Samuel 2.8 şi cu Luca 1.52,53).
Domnul văzuse întristarea poporului Său, auzise strigătul lor, le cunoscuse durerile. Şi a coborât să-i elibereze (Psalmul 113.6; Exod 3.7). El i-a făcut să iasă din Egipt cu putere.
La porunca Lui, Marea Roşie a fugit, pentru a lăsa să treacă poporul lui Dumnezeu; „Iordanul s-a întors înapoi", pentru a le deschide calea; stânca a făcut să-i curgă apele, pentru a le potoli setea. Dumnezeu ştie unde şi cum să facă să ţâşnească înviorarea şi viaţa, pentru a răspunde nevoilor alor Săi. El va face însă o minune şi mai mare în favoarea poporului Său Israel, atunci când va schimba inima tare a acestuia într-un izvor de ape, spre binecuvântarea întregului pământ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu