Caci cel neprihanit de sapte ori cade, si se ridica, dar cei rai se prabusesc in nenorocire.
Proverbe 24:16
De foarte mult ori am citit acest verset si tot de atatea ori am ramas la fel de nedumerita.
Nedumerita intr-o singura privinta, ”cade de sapte ori”. Trebuie sa recunosc ca de nenumarate ori am cazut, m-am ridicat, iar am cazut si iar m-am ridicat, dar am avut momente in viata cand mi-a fost rusine sa ma mai infatisez inaintea Domnului. Plecam dimineata de acasa, ceream Domnului protectie deplina, ma incredintam in Mana Lui, ceream ajutor si eram atat de sigura pe mine...ca n-am sa mai gresesc, pacatuiesc sau cad, cum vreti sa-i spuneti. Dar pe cat de sigura am fost, pe-atat de dezamagita veneam acasa ca ...iar am lovit cu batul in balta. Fie aveam o altercatie cu cineva si n-am putut sa tac, fie in trafic gaseam cate unul care din zori imi strica pofta de viata si nervoasa ii dadeam un claxon si saream verbal la gatul lui ca nu este atent, fie un gand nebun se plimba prin mintea mea, ori alte si alte lucruri care aveam convingerea ca nu sunt pe placul Domnului. Seara veneam in rugaciune, multumeam ca a fost cu mine, dar in acelasi timp imi venea in minte momentul in care am explodat ca un balon. Brusc ma rusinam si dintr-o data nu mai gaseam cuvintele sa continui. Maine zi porneam cu o hotarare mai mare in inima de a fi copilul ideal...si veneam acasa mai dezamagita de mine.
” Doamne, Tu care detii toata puterea, de ce nu ma ajuti sa pot fii perfecta?”
Mi-am adus aminte de acest verset, cel neprihanit cade....
Ca si crestini trebuie sa stim ca suntem in lupta. Nu exista o zi in care sa fim ocoliti de necazuri, de ispite, de atacurile si cursele intinse de cel rau. Cu alte cuvinte suntem soldatii Domnului!
Acuma intelegeti de ce seara de seara suntem cu hainele stropite, murdare, poate uneori rupte, in coate si-n genunchi...pentru ca suntem in lupta
Ce soldat aflat in prima linie a razboiului are pantalonul si camasa la dunga, curata si impecabila?
Niciunul!
De-aceea trebuie sa nu ne lasam doborati de ganduri de acest gen. Gandul ca Dumnezeu nu ne m-ai asculta, nu-i mai pasa, etc.
Chiar daca am gresit, constiinta noastra si duhul nu ne va da pace pana nu venim inaintea Lui si-I cerem iertare, dar trebuie sa nu ne lasam amagiti de soapte straine.
Am gresit si vom gresi in continuare, dar Domnul ne va da putere sa ne ridicam iarasi.
Bineinteles sa nu gandeasca cineva acum ca ”pot pacatui ca Domnul e bun si ma iarta”.
Sa pacatuim sa se inmulteasca harul? Nici vorba!
Dar trebuie sa stim ca daca cumva am gresit, Il avem Mijlocitor pe Fiul Isus Hristos, Slava Lui!
Fain! Felicitari!
RăspundețiȘtergere