2 FEBRUARIE
Psalmul 119.41-64
Cuvântul lui Dumnezeu reglementează întreaga viaţă a celui credincios. Astfel, Cuvântul îi permite acestuia să răspundă, când este nedreptăţit, nu neapărat prin vorbe, ci prin răbdarea şi prin încrederea pe care le-a învăţat din el (v. 42). Deoarece este „Cuvântul adevărului"1 (v. 43), el dă omului lui Dumnezeu siguranţă şi autoritate, când vorbeşte, şi o sfântă libertate în umblare. De ce suntem deseori atât de timizi în mărturia pe care o dăm în jur?
Tocmai pentru că ne lipseşte mult din forţa şi din convingerea lăuntrică pe care le transmite Cuvântul adevărului crezut, iubit şi cercetat, hotărârile Tale mi-au fost cântări..." (v. 54). Ce Domn avem noi! Despre ce şef de stat, fie el cât de bun, s-ar putea spune că dispoziţiile lui sunt motiv de bucurie pentru cel care trebuie să se supună?
Versetele 57-64 îl dezvăluie pe cel credincios preocupat să-şi conformeze umblarea după voia Domnului: „M-am gândit la căile mele..." (v. 59) - spune cel credincios - şi după aceea „mi-am întors paşii". De câte ori însă, în mod trist, facem tocmai opusul!
Să reţinem, de asemenea, versetul 63: „Sunt tovarăşul tuturor celor... care păzesc rânduielile Tale" (vezi v. 79 şi v. 115)! Noi pe cine avem în tovărăşia noastră? (Proverbe 13.20).
sfintii care sunt in tară ,oamenii evlaviosi sunt toata plăcerea mea.
RăspundețiȘtergere