Suntem noi lumina?

Scriptura ne vorbeste despre unii oameni ca avand "doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea"(2Timotei 3:5). Practic multi... sau putini...toti facem niste alegeri(in a comenta, a judeca...) si uitam ca pentru fiecare Isus Hristos a PLATIT un pret!

 E adevarat ca nu toti cei care poarta crucea Lui pe umeri sunt automat purtatori ai chipului lui Hristos in sufletul lor, insa aceasta trebuie sa o lasam in grija"Duhului Sfant" caci El cunoaste TOATE lucrurile ascunse si tot El le si descopera!! 

Sa ramanem asupra verstului 2 Corinteni 3:18, in care ne vorbeste de "oglinda schimbarii"!!  

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. 

 Oglinda are rolul de a reflecta "LUMINA"! 

Suntem noi lumina?

Hrana ta zilnica!

31 OCTOMBRIE

Iacov 2.14-26

Unii au crezut că este o contradicţie între învăţătura lui Iacov şi cea a lui Pavel (de exemplu în Romani 4). In realitate, fiecare prezintă aspecte diferite ale adevărului. Pavel demonstrează că, pentru ca cineva să fie îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu, este suficientă credinţa, iar Iacov explică că, pentru a fi îndreptăţit în ochii oamenilor, sunt necesare fapte (v. 24; 1 loan 3.10). Nu rădăcina, ci rodul ne permite să apreciem calitatea unui pom (Luca 6.43,44). Credinţa lăuntrică nu se poate arăta oamenilor decât prin fapte. Eu nu văd curentul electric, dar funcţionarea unei lămpi sau a unui motor îmi permite să afirm prezenţa lui întrun fir conductor. Credinţa este un principiu activ (v. 22), o energie internă care mişcă angrenajele inimii. Pavel şi Iacov îşi ilustrează învăţătura prin acelaşi exemplu: cel al lui Avraam, la care se adaugă aici exemplul Rahavei. După morala omenească, primul este un

tată criminal, iar cea de-a doua o persoană cu o purtare rea, care-şi trădează poporul. Dar faptele lor nu sunt altceva decât manifestările cele mai înalte ale consecinţei credinţei lor; aceasta i-a determinat să facă cele mai mari sacrificii pentru Dumnezeu.

Prietene, poate că într-o zi ai spus că ai credinţă. Ai arătat tu aceasta?

Invitatie live!

Intr-o lume atat de zbuciumata si obosita de atata ”goana dupa vant”, omul simte nevoia sa gaseasca liniste si pace sufletului sau. Oricat vei incerca sa o cauti in lucrurile de pe acest pamant, crede-ma... n-o vei gasi, si asta o spun din propria experienta.
Daca vrei sa simti si tu, pace si liniste in suflet, nu ezita sa vii!!!
Incepand cu ora 18 poti veni si tu sa iei parte la slujba din aceasta seara, bucurandu-te alaturi de noi ascultand cantece frumoase si mesaje de actualitate, potrivit cu vremurile in care traim.
Str. Virgil Madgearu, nr.39- Biserica Penticostala ELIM
Mesaj-VIRGIL NEAGU
DACA NU POTI AJUNGE, URMARESTE LIVE http://www.elim.ro/

O marturie interesanta!

Hrana ta zilnica!

30 OCTOMBRIE

Iacov 2.1-13

Suntem influenţaţi mai mult decât credem de falsa scară de valori de care se foloseşte lumea, precum averea, rangul social... Până şi un Samuel avea nevoie să înveţe că: „omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inima" (1 Samuel 16.7b). Şi ştiţi până unde a ajuns lumea „privind după înfăţişare"? Până într-acolo încât a dispreţuit şi a respins pe Fiul lui Dumnezeu, pentru că venise ca sărac pe pământ (2 Corinteni 8.9). 

Şi astăzi, frumosul nume al lui Hristos, cu care sunt numiţi creştinii, este obiectul batjocorii şi al hulelor. Aceia care-1 poartă, aceşti săraci pe care lumea îi dispreţuieşte, sunt numiţi de Domnul moştenitori ai împărăţiei (v. 5; Matei 5.3). Lor li se impune deci legea imperială, adică cea a împăratului (v. 8). A nu împlini porunca dragostei înseamnă a încălca toată legea, aşa cum pentru a rupe un lanţ este suficient să fie ruptă o singură verigă.

 Astfel, noi suntem toţi vinovaţi, convinşi de păcat. Dumnezeu însă a găsit o glorie mai mare în îndurare decât în judecată. Această îndurare ne plasează definitiv sub o cu totul altă „lege": cea a libertăţii. Libertatea unei firi noi, care-şi găseşte plăcerea în ascultarea de Dumnezeu (1 Petru 2.16).

Urasc Valantine's day, halloween, oktoberfest, thanksgiving si X-mas!

Peste tot vad din nou... aceleasi pregatiri si aceleasi mesaje de Halloween. Reclama mare....invitatii multe. Ma gandeam sa scriu un editorial cu ceea ce simt, cu privire la aceasta sarbatoare macabra.

M-am dus in urma cu un an(pe blog) sa vad...ce am simtit atunci. Aceleasi sentimente !!!

Din contra acum parca si mai tare ma doare, pentru ca vad multi crestini care se ditreaza de minune pe seama acestei sarbatori, crezand ca e vorba doar de un ”biet dovleac”

Trist....trist...!

Am sa redau mai jos editorialul de anul trecut, pentru ca in viziunea mea, in alegerile mele, in crezul meu, nu s-a schimbat nimic. Poate ca multi se intreaba ce am cu thanksgiving...?
Nu nu am nimic cu ziua recunostintei, chiar sunt recunoscatoare pentru modul in care Dumnezeu ne poarta de grija, insa ceea ce am,  am cu modul ei de a fi sarbatorit de foarte multi. Dintr-o zi a multumirii au transformat-o in ...cu totul altceva.
De-aceea sa fim recunscatori in fiecare zi, nu doar intr-o zi sarbatorind-o cu diverse traditii

Urasc Valantine's day, halloween, oktoberfest, thanksgiving si X-mas!

sursa: https://www.facebook.com

Sincer m-am tot gandit cum sa incep acest editorial, stau de ceva vreme si ma gandesc cum sa incep, ce titlu sa-i dau, insa in zadar.

In zadar,  pentru ca nici macar nu imi gasesc cuvintele la tot ceea ce vad in jurul meu, la tot ceea ce aud, la tot ceea ce se intampla si sincer la ce stare mahnita am in suflet si acesta stare creste de la an la an, imi vine sa-mi iau copilul sa-l invat sa citeasca, sa scrie, sa socoteasca si parca imi este destul. Destule imi sunt stradaniile unor profesorii care cauta sa  inoculeze in mintea lor zi de zi, lucruri care au un impact negativ.

De cateva zile bune toata lumea a intrat in pregatiri, si zic bine ..toata lumea, pentru ca numai lumea este preocupata de asa ceva, copiii lui Dumnezeu au alta preocupare.

Vine halloween !

Mare agitatie  in magazine, mare agitatie in scoli, mare agitatie...peste tot.

Inca de sambata imi spunea baietelul ca au o saptamana cu orar scurt, deoarece incep pregatirile pentru halloween.Intrebandu-l daca stie ce inseamna, mi-a raspuns..."stai linistita, ca nu particip". Intr-adevar incepand de maine au tot felul de carnavaluri, carnavalul scheletilor, fantomelor, vrajitoarelor, etc.

Cei care nu participa raman acasa, cu alte cuvinte au o mini-vacanta.

Astazi imi povestea despre costumatiile colegilor. Am ramas de-a dreptul socata, fustite scurte la spate iar in fata decupate chiar in zonele intime, pe cap cordeluta cu doua cornite, iar ca accesoriu o furca asortata in culoarea rochiei, un rosu aprins.

Baietii imbracati in  costumate  de oameni morti ( zombie), iar pe fata fardati  avand  urme de sange sau diferite masti cu personaje demonice.

Ma gandesc ce mare sarbatoare pe capul lui satan! Cata bucurie!

Mi-a spus  baiatul un lucru tare interesant care m-a pus pe ganduri, 

" mami interesant este ca aceeasi copii care azi sunt deghizati in demoni, peste o luna se imbraca in ingerasi, macar atunci ma pot uita la ei fara sa intru in traume"

Ma intreb ce fel de parinti pot accepta sa-si vada copilul imbracat ca un demon?

Ce fel de profesori avem la catedra scolii?

Ce fel de directori accepta si tolereaza aceste obiceiuri?

Am imprumutat o sarbatoare si suntem fericiti, suntem o natiune  de imprumut. 

Nu mai avem ziua indragostilor romaneasca ci avem valentine's day, nu mai putem sarbatori ziua roadelor sau a multumirii, ci sarbatorim doar thanksgiving, acum avem halloween, avem  oktoberfest, nu mai sarbatorim Nasterea Domnului, acum avem X-mas, si uite-asa ne-am  americanizat,  ne-am nemtit, dar numai romani sa nu strige dupa noi.

Vrem binecuvantare pentru tara noastra. Vrem ca Dumnezeu sa puna la conducerea tarii oameni cu frica de Dumnezeu, vrem o trezire in Romania, ori trebuie sa fim constieni ca sarbatorind sau participand la aceste sarbatori Dumnezeu nu ne va binecuvanta.

Poate ca nu participam direct, dar nici nu avem curajul sa le condamnam pe nume, ba mai mult pana si unii "crestini" stau la cozile interminabile din supermarket-uri sa achite micutului costumul de halloween.

Treziti-va crestini din somnul nepasarii. Ne-au inundat sarbatorile pagane si noi dam doar din cap a jale, dar mergem mai departe. Da, nu putem opri sarbatoarea aceasta demonica, dar putem avea biruinta asupra ei.

Haideti sa ne unim in post si rugaciune in aceste zile in mod special. Avem atatea motive pentru care sa postim si sa ne rugam, urmeaza aceasta sarbatoare pagana care are un impact devastator asupra copiilor nostri, urmeaza alegerile in tara noastra, sa ne rugam ca protectia divina sa fie peste copiii nostri.

Prin strigatul nostru putem face ca Dumnezeu sa-si intoarca fata spre Romania!

Doamne, indura-te de tara noastra!

Multumesc!

Astazi multi poate n-au avut sansa sa mai vada lumina zilei.

Eu am fost binecuvantata sa vad lumina zilei, dar mai mult de-atat am avut sansa sa ma ridic din pat fara sa am nevoie de ajutor, iar pentru aceasta vreau sa-I multumesc Domnului

Daca si tu ai fost binecuvantat, multumeste-I si tu!

O zi binecuvantata si un weekend minunat alaturi de cei dragi!

sursa foto:https://www.google.ro/

Un crestinism care nu costa nimic, este egal cu nimic!

Atat de multi isi declara credinta in Dumnezeu incat daca n-ai avea ochi sa vezi ce se intampla in jurul tau, ai zice ca traiesti in mijlocul unor sfinti. Numai ca Dumnezeu ne-a dat ochi si ne-a dat si lumina ochilor ca sa putem vedea cu adevarat cine este cu El si cine este impotriva Lui.

In timpul domniei lui David, poporul Israel a maniat pe Domnul de nenumarate ori si David stia ca atata timp cat el era conducatorul lor, el are o mai mare vina pentru ceea ce se intampla. Imi place atitudinea lui David fata de Dumnezeu. In nenumarati psalmi gasim descrisa atitudinea lui si smerenia cu care vine inaintea Domnului  recunoscandu-si vina si marturisindu-si pacatul.

  De fiecare data David isi plange pacatul cu lacrimi si nu numai atat, dar si accepta pedeapsa lui Dumnezeu pentru pacatele sale. 

In 2 Samuel 24, dupa ce a fost facuta numaratoarea poporului, David este pus in fata unor alegeri de pedeapsa pentru poporul sau, sapte ani de foamete, trei luni sa fuga dinaintea vrajmasului sau trei zile de ciuma peste popor. (2 Samuel 24:13)

David care il cunoastea pe Dumnezeu si cat este de indurator, a preferat mania Lui decat sa cada in mainile oamenilor, insa atunci cand ingerul trimis de Dumnezeu a venit sa-si puna in aplicare pedeapsa, David sufera si mijloceste pentru popor.

Ba mai mult, atunci cand poporul pacatuia si il mania pe Dumnezeu, David cerea ca Domnul sa-l pedepseasca mai bine pe el decat poporul, iar ca sa inceteze mania lui Dumnezeu, David inalta un altar pe care aducea o jerfa de ispasire.

Asa a facut si acum, a cautat sa zideasca un altar iar pe el sa aduca jerfe de multumire pentru ca Domnul si-a aratat indurarea fata de ei.

Ceea ce doresc sa subliniez este atitudinea lui David atunci cand i se ofera acel teren unde sa poata zidi el altarul. 

Putea sa accepte propunerea lui Aravna de a primi in dar terenul (cititi 2 Samuel 24:18-25), insa David refuza categoric.

„Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine pe preţ de argint şi nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi-de-tot care să nu mă coste nimic.” Şi David a cumpărat aria şi boii cu cincizeci de sicli de argint. (v.24)

De cate ori nu am facut daruri si nu am adus slujbe inaintea Domnului in care n-am investit nimic?

Dumnezeu nu are nevoie nici de darurile noastre si nici de slujirile noastre atata timp cat le-am facut fara a ne costa ceva.

A fi un crestin la nivel declarativ, dar fara sa ne coste nimic, nu este ceea ce ne cere Scriptura.

Vrem sa fim crestini, dar fara sa parasim lucrurile si placerile din lume, insa drumul neprihanirii implica sacrificii.

”Ferice de cei prigoniti caci a lor este Imparatia Cerurilor”( Matei 5:10)

Veti fi urati din pricina Numelui Meu, dar cine va rabda pana la sfarsit va fi mantuit

 (Matei 10:22)

 Astazi  multi au pretentia ca sunt crestini, insa realitatea din viata lor exprima cu totul altceva.

Urmandu-l pe Hristos s-ar putea sa pierzi prieteni, sa pierzi casa, s-ar putea sa pierzi chiar pe cei din casa ta, s-ar putea sa platesti un pret mare, poate pretul singuratatii sau alt pret pe care ti-l va cere Domnul...esti pregatit sa accepti?

Un crestinism care nu costa nimic, este egal cu nimic!

Hrana ta zilnica!

29 OCTOMBRIE

Iacov 1.13-27

In versetele 2 şi 12, cuvântul ispită are semnificaţia unei încercări din afară, pe care Dumnezeu o trimite spre binele nostru şi, în final, pentru bucuria noastră. In versetul 13, a fi ispitit are un alt sens: implică răul; acesta este declanşat din interior prin pofte. Cum ar putea fi Dumnezeu cauza unor asemenea lucruri? Nimic întunecos nu poate veni de la „Tatăl luminilor” (v. 17; comp. cu 1 loan 1.5). Cel care ni L-a dat pe propriul Lui Fiu, împreună cu El ne dă „orice dar desăvârşit" (v. 17; vezi şi Romani 8.32). Sursa răului este în noi: gânduri rele, din care decurg cuvinte rele şi fapte rele. Dar nu este de ajuns să fim conştienţi. Riscăm să fim ca o persoană care, privind în oglindă, constată că este murdar, dar care nu se duce apoi să se spele. Cuvântul lui Dumnezeu este această oglindă. Ii arată omului ceea ce este; îl învaţă ce înseamnă să facă bine (cap. 4.17), dar nu poate face binele în locul lui.

Care este singura „slujbă religioasă" recunoscută de Dumnezeu Tatăl?

 Nu ceremoniile deşarte pe care oamenii le numesc religie. Ea decurge din dubla poziţie în care Domnul i-a pus pe ai Săi. In lume, şi aceasta este devoţiunea dragostei. Nu din lume, este deci pentru a ne păstra curaţi (v. 27; loan 17.11,14,16).

Hrana ta zilnica!

28 OCTOMBRIE

Iacov 1.1-12

Iacov se adresează fraţilor lui, creştini ieşiţi din iudaism, care nu au abandonat încă toate legăturile. Ii invită să privească încercarea ca o bucurie perfectă: două cuvinte care la prima vedere nu se potrivesc împreună. Totuşi, printre creştinii evrei, unii realizaseră aceasta (Evrei 10.34). Şi această experienţă se alătură declaraţiei lui Pavel: „Ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce (cultivă) răbdare" (Romani 5.3; comp. cu Coloseni 1.11). Altă contradicţie aparentă este că, în timp ce răbdarea implică aşteptarea a ceea ce nu ai, Iacov adaugă: „neducând lipsă de nimic" (v. 4). Ceea ce vă poate lipsi cu adevărat nu sunt bunurile pământeşti, ci înţelepciunea. Atunci s-o cerem Domnului, cum a făcut tânărul Solomon (1 împăraţi 3.9).

Chiar dacă este sărac, un creştin nu duce lipsă de nimic, pentru că îl are pe Isus. Şi bogatul se poate bucura în smerenie în comuniune cu Cel care S-a făcut nimic şi S-a coborât până la moartea de cruce. Să-i invidiem pe cei care vor trece ca floarea ierbii?

 Să avem în vedere cununa vieţii. Aceasta îi va răsplăti pe cei care vor fi îndurat încercarea cu răbdare, altfel spus, a celor care-L iubesc pe Domnul (v. 12).

Esti pregatit sa-l intalnesti pe Dumnezeu?

Stiu ca acest cantec minunat este foarte cunoscut de noi. Eu cel putin il stiu din vremea copilariei, insa nicioadta parca nu am constientizat atat de mult cuvintele.

 V-as ruga sa va faceti timp si sa meditati la aceste versuri...

Viata noastra este asemenea anotimpurilor. Ne nastem, crestem, urmeaza adolescenta, ne casatorim, vin copii, vin nepotii, ii vedem cum ei cresc iar viata noastra se aseamana cu un copac al carui frunze incep incet sa ingalbeanesca, se scutura si intr-o zi....ne-apropiem de final.

In viata multora finalul aduce sentimentul de teama, insa indiferent daca ne sperie sau nu, ”el” vine.

Esti pregatit sa-l intalnesti pe Dumnezeu?

 Şi frunzele s-au veştejit,
Căci iată toamna a sosit,
An după an, se duc în zbor, 
Toate se duc, în viitor.

 /: Şi tu, eşti o frunză să ştii,
Oricine în lume ai fi,
Odată în praf, la pământ,
Cădea-vei ca frunza în vânt. :/

Priveşte-n urmă anii tăi,
Cum au zburat ca şi un vis,
Erai copil, copii tăi,
E tot ce viaţa ţi-a promis.

 /: Şi tu, eşti o floare pe lac,
Ce apele mari o desfac,
Petalele toate se frâng,
În urmă rămân cei ce plâng. :/

 Dar nu uita și dacă vrei,
Tu iarăşi poţi să înfloreşti,
În veşnicii sunt fraţii tăi,
Depinde cum te pregăteşti.

 /: Un lucru, aş vrea ca să ştii,
Acolo în raiul ceresc,
Acolo sunt apele vii,
Şi florile nu veştejesc. :/

Hrana ta zilnica!

27 OCTOMBRIE

Evrei 13.17-25

Am avut conducători credincioşi. Să le cinstim memoria, să le imităm credinţa ... şi să

le citim scrierile (v. 7). Dumnezeu însă ne dă şi astăzi conducători (v. 17,24). Care este datoria noastră faţă de ei? Să-i ascultăm, să ne rugăm pentru ei (v. 18), să facem în aşa fel încât să-şi poată împlini slujba cu bucurie - ei veghează pentru propriile noastre suflete.

Şi în aceeaşi măsură să primim cuvintele de îndemn când ne sunt adresate de ei (v. 22).

Totuşi, niciun lucrător al Domnului nu trebuie să ne facă să-L pierdem din vedere pe marele Păstor al oilor. Numai El Şi-a dat viaţa pentru ele şi acum le duce cu El „afară din tabăra" religiei omeneşti (Exod 33.7). De atunci, toţi creştinii constituie o singură turmă, având drept cap un singur Păstor (loan 10.4,16).

Unul după altul, elementele iudaismului au fost înlocuite de-a lungul epistolei cu glorioasele adevăruri creştine. Toate aceste adevăruri sunt rezumate în Isus Hristos. Şi în final, Dumnezeu îşi împlineşte lucrarea în noi (v. 21): ne eliberează de orice legătură, ne dezbracă de orice formă, pentru a ne lega de Fiul Său înviat şi glorificat în aşteptarea apropiatei Lui apariţii, această epistolă să ne înveţe de acum ca, prin credinţă, să ne aţintim privirile spre El (cap. 12.2).

Italia zuduita din nou!

Vuieste si oceanul, se zguduie si pamantul in Italia, dar nimic nu-i  poate inspaimanta pe cei care se incred in Domnul.
Desigur ca toate aceste lucruri  dau o stare de teama si nesiguranta, insa cu toti suntem in Mana Domnului, Daca El vrea sa incheiem socotelile, vom incheia, daca El vrea sa mai ramanem pe pamant...cu siguranta ne mai lasa.
Asta-seara au fost cutremure in lant in centrul Italiei, si fiind in centrul ei s-au simtit aproape peste tot. Eu numai ce am ajuns de acolo, dar am prieteni, cunostinte care sunt acolo si isi traiesc viata in aceasta tara.
Cred ca nu gresesc cand spun ca poporul acesta are nevoie de rugaciune, are nevoie ca Dumnezeu sa-i pazeasca si sa-i ocroteasca pentru ca numai ce au trecut nu demult printr-un alt cutremur mare care a facut multe victime si pagube materiale. Dumnezeu sa se indure de ei si sa fie cu ei.
Eu nu pot decat sa-i multumesc Domnului pentu ca este cu mine mereu, desi sincer va marturisesc ca am plecat in inima cu acest sentiment....ca voi avea parte de ”o scuturare in Ialia”.
Dumnezeu n-a ingaduit...slava Lui!

Hrana ta zilnica!

26 OCTOMBRIE

Evrei 13.1-16

Dragostea frăţească se poate manifesta sub multe forme: ospitalitatea, care este în folosul celui care o practică (v. 2), simpatia care se identifică cu cei care suferă (v. 3; cap. 10.34), binefacerea, în care nu numai cei ajutaţi, ci însuşi Dumnezeu găseşte plăcere (v. 16).

Avariţia are de asemenea multe feţe. Putem iubi banul pe care-1 avem, dar şi pe acela pe care dorim să-1 avem. Să ştim să ne mulţumim cu ceea ce avem în prezent. Iar pentru nevoile sau pericolele de mâine, să ştim să ne bizuim „plini de încredere" pe credincioşia Domnului (v. 6; Matei 6.31-34). Cel care este ajutorul nostru nu Se va schimba. „Tu eşti Acelaşi", proclama versetul 12 din capitolul 1. Acum, versetul 8 completează prin această afirmaţie de o deschidere de nemăsurat: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci". Dacă El este de ajuns, atunci diferitele „învăţături străine" (v. 9) nu vor avea nicio atracţie pentru noi şi vom fi gata să ieşim din tabăra religioasă formalistă (comp. cu Exod 33.7), pentru a merge numai spre Isus, în locul unde El a promis că va fi. El a oferit sacrificiul suprem.

Privilegiul nostru este de a-I oferi în schimb lui Dumnezeu nu numai duminicile, ci neîncetat o jertfă de laudă, acest rod al buzelor care se coace mai întâi în inimile noastre (Psalmul 45.1)

Hrana ta zilnica!

25 OCTOMBRIE

Evrei 12.18-29

Aici este prezentat încă un contrast între ceea ce oferea legea şi ceea ce posedă de acum creştinul în Hristos. In locul Sinaiului îngrozitor, Dumnezeu va da harul în Sion în timpul domniei viitoare a lui Mesia (Psalmul 2.6). Copilul lui Dumnezeu vine deja spre binecuvântări de un ordin şi mai înalt El este invitat să escaladeze versanţii acestui munte al harului, să intre prin credinţă în „cetatea Dumnezeului celui viu", Ierusalimul ceresc (v. 22), şi să-i salute pe locuitorii ei. El întâlneşte miriadele de îngeri, apoi adunarea întâilor-născuţi, adică Biserica. In vârf este însuşi Dumnezeu,, Judecătorul tuturor", însă care îl primeşte ca un răscumpărat al Fiului Său. Coborând la poale, la temelia divină a tuturor acestor glorii, el găseşte „duhurile celor neprihăniţi făcuţi desăvârşiţi" (v. 23) - ale celor din capitolul 11 - şi pe Isus, Mijlocitorul unui nou legământ pecetluit cu propriul Lui sânge.

«Acolo-i casa mea", spune o cântare. Dacă toate lucrurile schimbătoare vor trece curând, eu voi căpăta o împărăţie neclătinată; numele meu este scris în ceruri (Luca 10.20).

Şi acelaşi har îmi dă acces acolo şi îmi permite să slujesc acestui Dumnezeu sfânt nu în felul în care mi-ar place mie, ci cum îi este plăcut Lui. Respectul şi teama de a nu-I plăcea Lui mă vor ţine pe calea voii Sale!

Concluzii!

   

  După câteva zile petrecute în Italia, unde am revenit dupa doi ani, mâine mă voi întoarce acasă.
  Italia a fost, este si va ramane  o țară foarte frumoasă, dar pe zi ce trece lucrurile se schimbă și aici...și din păcate nu în bine. Sentimentul nesiguranței si scaderea nivelului de trai se face tot mai simțit, atât pentru cetățenii italieni, dar si pentru romanii care sunt plecați, fie ca sunt stabiliți aici sau doar veniți pentru o vreme. Pe de altă parte tot mai mult se vede îndepărtarea poporului italian de Dumnezeu prin legi aprobate și hotărâri luate, legi cu care Dumnezeu nu este de acord.
  Cu toate acestea, românii din diaspora stiu sa se bucure în Domnul.  Duminica am luat parte la o întâlnire frumoasă împreună cu românii din Padova. A fost minunat, m-am bucurat să întâlnesc români din toate zonele țării și în mod special chiar zona Banatului. Și la ei, ca si la noi nevoile sunt aceleași, oameni care se roagă și varsă lacrimi pentru cei nemantuiti, copii depărtați de Dumnezeu, părinți nemantuiti, boli in trup si multe alte motive pentru care trebuie să ne rugăm unii pentru alții.
  Plec spre casă în curand și în tolba mea cu amintiri s-au strans multe lucruri, si bune si mai putin bune. Cele mai puțin bune...am să le las pe aeroport, iar pe cele bune le voi lua cu mine.
  Ce am găsit bun...?
  
Dragostea lor! 
Dragostea unii fata de altii, ceea ce nouă creștinilor din România...ne cam lipseste.
Dumnezeu să binecuvânteze toți românii din această țară, dar și poporul italian care i-a adoptat.

 

 

Hrana ta zilnica!

24 OCTOMBRIE

Evrei 12.4-17

Un copil este supus în familia lui educaţiei părinţilor. Aceasta îl va face să verse câteva lacrimi, dar, ajuns mare, va fi un lucru pentru care el le va putea mulţumi părinţilor. Dacă suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu, este imposibil să nu avem de-a face cu disciplina Lui (v. 8), pentru că Dumnezeul sfânt doreşte să-Şi formeze copiii după imaginea Lui (v. 10).

Totuşi, această disciplină ne-ar putea conduce la două reacţii opuse: Mai întâi s-o dispreţuim, nesocotind-o; dar trebuie să fim „exersaţi de ea”, adică să ne judecăm înaintea Domnului, cercetând pentru ce motiv ne-a trimis El această încercare (Iov 5.17). Celălalt pericol este ca noi să pierdem curajul (v. 5; Efeseni 3.13). Să ne amintim atunci de numele dat credinciosului sub disciplină: „acela pe care-1 iubeşte Domnul" (v. 6). Să urmărim pacea cu toţi, însă fără ca aceasta să fie în dauna sfinţeniei (v. 14). Să nu uităm că noi înşine suntem obiecte ale harului şi să alungăm din inimile noastre rădăcinile de amărăciune (literal: germenii de otravă). La început ascunse, acestea se vor manifesta, mai devreme sau mai târziu, dacă nu sunt imediat judecate (Deuteronom 29.18).

Esau, care n-a putut fi numit în capitolul precedent alături de membrii familiei lui, este pomenit aici spre ruşinea lui veşnică. Fie ca niciunul dintre noi să nu-i semene!

Hrana ta zilnica!

23 OCTOMBRIE

Evrei 11.32-40; 12.1-3

Începând cu versetul 32 ne aflăm în ţara Canaan. Şi îi găsim acolo pe judecători, pe împăraţi, pe profeţi, un mare nor de martori care ne înconjoară, care au fost înaintea noastră şi care ne aşteaptă pentru a intra în posesia lucrurilor promise (v. 39,40). Traversând timpurile cele mai întunecate, flacăra credinţei, trecută din mână în mână, nu se stinge niciodată. Numai Dumnezeu cunoaşte lista acestor martiri uitaţi şi o ţine la zi. «Fiecare are propria lui pagină în volumul credincioşi-ei» (T.A.P.). Armata credinţei numără cercetaşi (cap. 11), un Comandant renumit (cap. 12); noi suntem ariergarda. Acum este rândul nostru să ne angajăm în această «cursă-ştafetă». Ce ne trebuie ca să alergăm bine? Să nu fim încărcaţi, nici împiedicaţi. Să începem prin a ne debarasa de orice povară sau bagaj inutil.

Să aruncăm de asemenea păcatul, această plasă care ne împiedică atât de uşor!

 Dar aceasta nu este totul. Trebuie ca un obiect, ca un magnet irezistibil, să ne atragă înainte. Să ne aţintim ochii asupra lui Isus, Călăuza şi Modelul vieţii de credinţă, Căpetenia şi împlinitorul ei. Şi El a avut un obiect înaintea Lui, mai puternic decât crucea, decât ruşinea, decât toată suferinţa. 

Aceasta era „plinătatea bucuriei care trebuia să încununeze viaţa omului credinţei, potrivit Psalmului 16 (v. 11).

Hrana ta zilnica!

22 OCTOMBRIE

Evrei 11.17-31

Jertfirea lui Isaac dovedeşte că Avraam credea în înviere (comp. cu Romani 4.17) şi că- L iubea pe Dumnezeu mai mult decât pe unicul lui fiu. Lunga istorie a lui Iacov este relatată prin toiagul lui, rând pe rând instrument de păstor, sprijin al călătorului, al şchiopului şi în final al adoratorului (v. 21). Despre Isaac am putea gândi că discernământul lui a fost prea târziu, iar despre Iosif, că ar fi fost mult mai multe lucruri de spus despre el decât această simplă cerere legată de osemintele lui. Fiecare însă dintre aceşti patriarhi îşi proclamă întrun mod propriu siguranţa în lucrurile viitoare pe care le aşteptau. Moise refuză,... alege,... socoteşte..., pentru că priveşte spre răsplătire (vezi cap. 10.35). Părăseşte,... nu se teme, ... rămâne neclintit, ... pentru că II vede pe Cel care este nevăzut

Credinţa este singura piatră de încercare care permite aprecierea justei valori şi durata relativă a oricărui lucru. In acelaşi timp, este energia lăuntrică prin care pot fi învinse atâtea piedici - mânia lui Faraon, Marea Roşie, Ierihonul - dar şi pofte: plăcerile păcatului sau bogăţiile Egiptului. Da, credinţa este energică şi îndrăzneaţă. Iar dacă exemplul lui Moise ne-ar părea prea înalt, să fim încurajaţi de cel al Rahavei. Oricare ar fi împrejurările,

Dumnezeu aşteaptă un rod vizibil al credinţei noastre.

Hrana ta zilnica!

21 OCTOMBRIE

Evrei 11.8-16

Încă o dată în Biblie, Avraam şi ai lui sunt aleşi de Dumnezeu pentru a ne învăţa ce este credinţa. „Avraam, când a fost chemat, a ascultat...". Când asculţi de cineva fără a-i cunoaşte intenţiile înseamnă că ai încredere deplină în el. Atunci când Dumnezeu porunceşte, credinţa ştie să meargă

 (v. 8) şi, de asemenea, ştie să locuiască (v. 9).

Patriarhului i s-a întâmplat să locuiască în Haran, când el trebuia să meargă până în Canaan (Fapte 7.4) şi, de asemenea, i s-a întâmplat să meargă în Egipt, când ar fi trebuit să locuiască în ţară (Geneza 12.10). Aici însă, Dumnezeu găseşte plăcerea să acopere paşii greşiţi, aşa cum şi trece sub tăcere râsul Sarei, tristul sfârşit al istoriei lui Isaac şi tristul început al celei a lui Iacov; El reţine din viaţa alor Săi numai ceea ce-L glorifică şi singură credinţa îl poate glorifica.

In principiu nu este posibil să ai în acelaşi timp două patrii. Promisiunea unei cetăţi cereşti făcuse din Avraam şi din ai lui nişte străini pe pământ, lucru pe care ei nu s-au temut să-1 proclame (v. 13; Geneza 23.4) şi pe care l-au şi arătat în mod clar locuind în corturi (2 Corinteni 4.18; 5.1). Pentru că lor nu le-a fost ruşine de Dumnezeul lor, de aceea nici Lui nu-i este ruşine de ei. El îşi revendică acest nume de Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui lacov. Poate fiecare dintre noi să-L numească „Dumnezeul meu"!

Hrana ta zilnica!

20 OCTOMBRIE

Evrei 10.32-39; 11.1-7

Creştinii iudei acceptaseră, şi încă cu bucurie, să le fie luate bunurile pământeşti (comp. cu Matei 5.12). Care era secretul lor? Credinţa, care-şi însuşea bunuri mai de preţ, care nu puteau fi atinse de prigonitori. Credinţa însă este necesară nu numai în zilele rele, nici numai imediat după întoarcerea la Dumnezeu. Ea este principiul vital al celui drept. Ea dă prezent viitorului şi vizibil invizibilului. Cel care nu o are nu poate persevera. Se retrage, şi Dumnezeu nu găseşte plăcere în el (v. 38; 4.2; 1 Corinteni 10.5). Fără credinţă, repetă capitolul 11.6, este imposibil să-I placi Lui. Iar acum Dumnezeu ne prezintă pe câţiva dintre aceia în care Şi-a găsit plăcerea (Psalmul 16.3).

In capitolul 11, diferite aspecte ale vieţii de credinţă sunt ilustrate prin martori din Vechiul Testament. In Abel vedem cum această credinţă şi-a însuşit răscumpărarea prin oferirea unei jertfe plăcute lui Dumnezeu. In Enoh, credinţa merge spre ţinta cerească. In Noe, ea condamnă lumea şi vesteşte dreptatea divină. Astfel, credinţa caracterizează întreaga viaţă creştină. Şi, ajunşi la ultimii paşi ai acestui drum al credinţei, nu este momentul să abandonăm încrederea. „Pentru că încă puţin, foarte puţin, şi Cel care vine va veni” (v. 37).

 Aceasta ne este de ajuns. Isus este „Cel care vine"; noi suntem „cei care-L aşteptăm" (cap. 9.28).

Gina a sfarsit alergarea!

Priveam la priveghiul sorei Gina Buliga...transmis live. As fi dorit sa fiu si eu alaturi cu cei ce plang, dar o raceala ma curteaza de cateva zile si se pare ca azi s-a lipit de mine.

O despartire dureroasa pentru cei ramasi, dar nu lipsita de o nadejde...nadejdea revederii.

Gina a fost un model pentru orice ”femeia crestina”.

Dupa ani de zile in care Gina a suferit in trup de o boala necrutatoare, aseara a sfarsit alergarea la varsta de 44 de ani. Gina era sotia pastorului Petrica Bulica.

Timpul petrecut printre oameni a fost folosit cu maxima eficienta de Gina si asta pana in ultima clipa.

Ferice de mortii care mor in Domnul!

Daca nimic nu este sigur pe acest pamant...moartea este singurul lucru de care vom avea parte fiecare cu certitudine, de-aceea bine este sa ne punem viata in randuiala, sa traim in asa fel ca si dupa ce sfarsim alergarea...marturia noastra sa fie vie.

Pentru cei care doriti sa urmariti reluarea acestei seri de priveghi, puteti accesa acest link http://www.betel.ro/live/, dar si serviciul de maine al inmormantarii va fi transmis tot la acest link incepand cu ora 12

 Grăbeşte timpul ca un nor
De nimeni nu-i oprit
Şi anii tăi se duc în zbor
Se duc în infinit.

 /: Curând va trece viaţa ta
Şi ziua ta s-a scurs,
O, vino azi în prima zi 
La crucea lui Isus. :/ 

 Pe-acest pământ eşti călător
Nimic nu e al tău
De aceea-ţi spun, fii treaz mereu
Fii treaz şi vegheator!

Te-ntreb dar suflete iubit,
Suflet ce rătăceşti
Pe tine cum te va găsi
Mirele nost’ ceresc?

Hrana ta zilnica!

19 OCTOMBRIE

Evrei 10.19-31

Lucrarea de har este încheiată. Cel care a împlinit-o este înălţat mai presus de ceruri (cap. 7.26). Şi noi suntem invitaţi să intrăm acolo, mergând pe urmele Lui, pe calea cea nouă şi vie, deschisă de atunci pentru adoratori. Sângele lui Isus, perdeaua ruptă, intervenţia unui mare preot în favoarea noastră dau siguranţă deplină credinţei noastre. Să ne apropiem, fraţilor, „cu deplină libertate" (v. 19,22). Nimic să nu ne împiedice să intrăm în locurile sfinte,... nici să ne alăturăm regulat strângerilor copiilor lui Dumnezeu (v. 25). Nu pentru a trăi singuri şi egoişti ne-am întors la Dumnezeu. Să ne încurajăm unii pe alţii la dragoste şi la dăruire. Sfârşitul paragrafului este deosebit de solemn. Păcătuind în mod voit iudeii care-şi ziceau creştini reveneau la lege şi astfel călcau în picioare pe Fiul Sfânt al lui Dumnezeu, pângărind sângele Lui scump şi batjocorind harul. Dar aceasta se poate aplica şi copiilor cu părinţi creştini, care, respingând învăţătura primită în tinereţe, aleg în mod voit calea lumii.

Tineri prieteni care aveţi privilegii aşa de mari, calea către cer nu vă va fi mereu deschisă.

Apropiaţi-vă acum (loan 6.37).

Domnul Isus Hristos ReVine !

Sa aveti o zi minunata si...sa ne facem timp!

 

sursa: http://poatemisepare.ro/culori-de-toamna-in-timisoara/

 Am un timp mai lejer la birou si mi-am aruncat privirea pe calendar. E aproape de final...si OCTOMBRIE.

Ne apropiem de finalul anului si realizez cu tristete ca din tot ce mi-am propus la inceputul anului 2016...n-am reusit sa realizez, decat o mica parte. 

De ce...?

N-am sa caut un motiv, cu siguranta ...l-as gasi, dar nu stiu daca este real sau imi caut mie insami doar o scuza. Indiferent de motiv...trist este ca nu mi-am facut timp intotdeauna pentru lucrurile cele mai importante. Mi-am facut timp pentru lucruri trecatoare, pentru lucruri importante, dar nu suficient pentru cele mai importante.

Vremurile in care traim  ne fac sa traim viata de parca am setat-o pe pilot automat. N-avem timp sa stam macar 15 min pe zi, noi...si gandurile noastre, sa ne analizam viata, deciziile, sa vedem daca drumul pe care ne gasim este cel mai bun...

N-avem timp sa ne oprim in dreptul unui suflet amarat, care poate are nevoie de o vorba de incurajare, de o imbratisare sau orice alt gest fie el cat de mic.

Nu ne-am facut timp sa fim sinceri cu noi insine...

Bine ar fi daca ne-am face timp...!!!

Solomon spunea:

"Invata-ne sa ne numaram bine zilele ca sa capatam o inima inteleapta!"

suntem calatori pe acest pamant

Hrana ta zilnica!

18 OCTOMBRIE

Evrei 10.1-18

Necesitatea de a repeta mereu jertfele vechiului legământ arăta că ele erau ineficiente. La drept vorbind, ele constituiau numai un act de comemorare a păcatului (v. 3). Dreptatea lui Dumnezeu nu era satisfăcută şi cu atât mai mult El nu-Şi putea găsi plăcerea acolo.

Atunci S-a prezentat Cineva care a preluat cauza noastră. Numai Isus era Obiectul în care Tatăl îşi putea găsi toată plăcerea şi numai El putea fi jertfa plăcută şi sfântă, adusă o dată pentru totdeauna. În vreme ce preoţii de pe pământ erau mereu în picioare, pentru că ei nuşi terminau niciodată slujba, Hristos S-a aşezat, dovadă a faptului că lucrarea s-a încheiat Şi Cel care „S-a aşezat pentru totdeauna" ne-a „făcut desăvârşiţi pentru totdeauna" (v. 12,14).

Da, perfecţi, aşa ne vede Dumnezeu, păcatele noastre fiind spălate. Şi aceasta nu în viitor, ci este un fapt împlinit şi definitiv. Dar să nu uităm că lucrarea făcută pentru noi este însoţită şi de o lucrare actuală în noi. Domnul doreşte să pună dragostea şi poruncile Lui în inima fiecăruia dintre noi (comp. v. 16 şi cap. 8.10). Dacă I-a spus Tatălui, când a venit în lume:

„Este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta, şi legea Ta este în lăuntrul inimii Mele" (v. 7,9; Psalmul 40.6-8), cum să nu dorească El ca toţi ai Lui să-I semene?

Hrana ta zilnica!

17 OCTOMBRIE

Evrei 9.16-28

„Fără vărsare de sânge nu este iertare" (v. 22; citiţi şi Levitic 17.11). Ceea ce proclamă fiecare jertfă a vechiului legământ şi ceea ce Abel înţelesese prin credinţă (cap. 11.4) este confirmat aici în modul cel mai categoric. Pentru că „plata păcatului este moartea" (Romani 6.23) şi sângele Vărsat pe pământ este dovada că această plată a fost achitată (Deuteronom 12.23,24)! Sângele lui Hristos a fost vărsat „pentru mulţi, spre iertarea păcatelor" (Matei 26.28). Cine sunt aceşti mulţi? Toţi cei care cred! Sângele scump al lui Isus, necontenit sub privirea lui Dumnezeu, îi pune la adăpost de mânia Lui. Pentru că „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată...". Nu li se va mai da o a doua existenţă.

Cu aceasta nu se termină însă totul, şi moartea este ceva neînsemnat pe lângă ceea ce urmează. Ce urmează după moarte? Un cuvânt groaznic este suficient să ne dezvăluie: ... „după aceea judecata" 

(2 Timotei 4.1; Apocalipsa 20.12). Omul fără Dumnezeu are înaintea lui aceste două realităţi cumplite: moartea şi judecata. Răscumpăratul însă are două certitudini fericite: iertarea tuturor păcatelor lui şi venirea Domnului pentru eliberarea sa finală (v. 28). 

Să dea Dumnezeu ca fiecare dintre cititorii noştri să facă parte dintre „cei care-L aşteaptă"!

Pana cand vrei sa ramai un om infrant?

Hrana ta zilnica!

16 OCTOMBRIE

Evrei 9.1-15

Capitolele 35-40 din Exod relatează cum a fost construit cortul. Leviticul dă instrucţiuni cu privire la jertfe (cap. 1-7), apoi cu privire la preoţi (cap. 8-10). Toate aceste rânduieli pentru o închinare pământească îşi demonstraseră însă în mod tragic neputinţa.

Cortul era despărţit de o perdea de netrecut. Preotul, fiind păcătos, era obligat să aducă jertfe pentru el însuşi (v. 7; cap. 5.3), jertfirea berbecilor şi a viţeilor „neputând să desăvârşească, în ceea ce priveşte conştiinţa, pe cel care slujeşte" (v. 9). Atunci Dumnezeu ne vorbeşte de un cort ceresc „mai mare şi mai desăvârşit,... adică nu din această creaţie" (v. 11; cap. 8.2).

Dar la ce ar fi fost bun acest cort fără un preot capabil să slujească în el? Şi la ce ne-ar folosi un preot (cap. 5-8), dacă jertfa n-ar fi de asemeni excepţională? (cap. 9 şi 10). Pentru siguranţa noastră deplină, Isus este în acelaşi timp şi una şi alta. Ca Jertfa, El ne dă pacea conştiinţei; ca Preot, ne asigură pacea inimii şi ne păstrează în comuniune cu Dumnezeu.

Sub vechiul legământ, totul era nesigur şi condiţionat. Acum însă, totul este veşnic: răscumpărarea (v. 12 b; 5.9) şi, tot astfel, moştenirea (v. 15b). Nimic nu va putea să ni le răpească, nici să ni le pună în discuţie

Hrana ta zilnica!

15 OCTOMBRIE

Evrei 8.1-13

Vechiul legământ de pe Sinai fusese rupt odinioară, din vina lui Israel. Un nou legământ, vestit în Ieremia 31.31..., va fi încheiat cu acest popor. Odată făcută dovada că omul este incapabil să-şi respecte angajamentul faţă de Dumnezeu, acest nou legământ nu-şi va mai impune să îndeplinească vreo condiţie (Romani 11.27). Singurul temei va fi sângele lui Hristos, numit „sângele legământului celui nou" (Matei 26.28). El va fi caracterizat de patru aspecte:

1. Poruncile Domnului vor fi înscrise în inimi, adică vor face apel la dragoste.

2. Israel îşi va regăsi relaţia de popor al Domnului (v. 10; Zaharia 8.8).

3. Cunoaşterea Domnului va fi comună pentru toţi (v. 11; Isaia 54.13).

4. Dumnezeu nu-Şi va mai aminti de păcatele lor, nici de nelegiuirile lor (v. 12).

Creştinii pe care ea îi cuprinde nu sunt sub un legământ (este oare nevoie de un contract

între un tată şi copiii lui?). Ei însă se bucură deja - şi mai mult decât atât - de toate binecuvântările promise lui Israel. Cuvântul divin este sădit în ei (comp. cu 2 Corinteni 3.3).

Ei sunt acum copii ai lui Dumnezeu. Ei II cunosc pe Domnul prin Duhul Sfânt care locuieşte în ei. Au asigurarea că păcatele lor sunt şterse pentru totdeauna.

Cititorule, sunt aceste privilegii şi ale tale?

Hrana ta zilnica!

14 OCTOMBRIE

Evrei 7.18-28

Înainte de a fi fost înălţat mai sus de ceruri, Isus nu putea fi pentru noi Mare Preot Pentru a ne putea reprezenta înaintea lui Dumnezeu, trebuia mai întâi să Se dea pe Sine însuşi pentru noi, deoarece, înainte de orice, noi avem nevoie de un Răscumpărător. Dar acum, Mântuitorul sufletelor noastre este şi Acela care ne mântuieşte în toate, adică Acela care are grijă de noi până când vom intra în gloria Lui. El fiind veşnic viu, avem siguranţa că nicio clipă nu ne va lăsa. Într-adevăr, un asemenea Mare Preot ne trebuia. Perfecţiunea Lui morală este exprimată în toate modurile, iar poziţia Lui înaintea lui Dumnezeu, în glorie, ne face să strigăm: „Vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa Unsului Tău!" 

(Psalmul 84.9).

Curând nu vom mai avea nevoie de mijlocirea Lui. Aceasta va lua sfârşit atunci când toţi răscumpăraţii îşi vor fi încheiat călătoria.

 Atunci de ce se repetă: „Tu eşti preot pentru eternitate?" (cap. 5.6; 6.20; 7.17,21).

 Pentru că preotul este şi acela care dă tonul laudei.

 Ce slujbă veşnică, pentru care scumpul nostru Mântuitor nu va mai fi singur să o împlinească! 

El o va împlini împreună cu cei pe care i-a mântuit deplin şi care vor fi pentru totdeauna asociaţi cu El în glorie (cap. 2.12).

Hrana ta zilnica!

13 OCTOMBRIE

Evrei 7.1-17

Autorul epistolei avea multe lucruri de spus cu privire la Melhisedec (capitolele 5, 10, 11). Acest personaj misterios traversează istoria lui Avraam (Geneza 14), acţionând ca mijlocitor, binecuvântându-1 pe Avraam din partea Dumnezeului Preaînalt şi apoi binecuvântându-L pe acest Dumnezeu Preaînalt în numele patriarhului. Tot ce priveşte însă persoana şi originile lui Melhisedec este lăsat în umbră. Şi înţelegem de ce. Pentru că Duhul lui Dumnezeu nu este interesat aici de om, ci de slujba lui. Împărat şi preot, Melhisedec este un «tip» al Domnului Isus când El va domni în dreptate şi va fi preot pe tronul Său. Preoţia „după rânduiala lui Melhisedec" (v. 11) este în toate privinţele superioară celei a lui Aaron.

1. Titularul acesteia este mai mare decât Avraam, de vreme ce patriarhul i-a dat zeciuială şi a fost binecuvântat de el.

2. Fiind anterioară istoriei lui Israel, ea se exercită nu numai în beneficiul acestui popor, ci pentru orice credincios.

3. Ea este, de asemenea, netransmisibilă, pentru că Acela care are misiunea aceasta este veşnic viu (Romani 8.34).

Multe persoane din creştinătate cred că este necesar să recurgă la intermediari, preoţi sau „sfinţi". Această epistolă ne învaţă că Dumnezeu ne-a dat un singur Mare Preot sau Mijlocitor, perfect şi suficient pentru eternitate (cap. 10.21,22).

De luat aminte....!

Esti legat de casa ta?

Astazi citeam cateva vesti de la Adi Gliga stiind ca este in misiune in Spania. Mi-a placut tare mult ceea ce a scris si am sa redau mai jos cuvintele pe care le-a asezat pe pagina sa de socializare.

---------------------------------------------------------------

Sunt în Spania de vreo două săptămâni.

În România sunt ploi și frig, aici e soare și cald de obicei.

Astăzi am prins și o ploaie măruntă. Nesemnificativă aș zice comparativ cu căldurile obișnuite.

Am avut până acum două evenimente la care am cântat și mai am o conferință de tineri la care voi participa sâmbătă.

De câteva zile, sunt puțin agitat. E defapt dorul de "casă".

Totuși azi mai mult ca oricând îmi doream să vină Duminica. Atunci am avionul.

Am realizat câteva chestii, pe care vreau să vi le împărtășesc.

În România, nu am avut niciodata ceva al meu... o casă sau o familie care să mă aștepte. Singurele lucruri care le am sunt mașina, pe care am cumpărat-o pentru a mă putea deplasa la evenimentele pe care le am, și câteva lucruri pentru filmat, cu care fac tot ceea ce vedeți.

M-am întrebat totuși... știind că nu am nimic ce să mă țină legat de locurile alea, de ce am o dorință puternică să mă întorc "acasă" ?

În fond e doar o chirie. Am să vă explic perspectiva mea... 

E în noi... dorința de a fi într-ul loc pe care îl numim "casă".

Duminică le-am vorbit celor prezenți la Biserică despre Avram.

Avram din Biblie.

Dumnezeu i-a zis:

„Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. "

Geneza 12:1

Am rămas foarte marcat încă de când am auzit primadată acest text din Biblie. M-am uimit cum Avram a lăsat tot și s-a dus într-un necunoscut. A stat prin corturi și s-a plimbat pe unde îl purta Dumnezeu.

El se îndrepta spre o casă despre care nu știa nimic. Avea doar CREDINȚA în Dumnezeu care l-a chemat.

Gândind mult la mersul meu spre casă, eram bucuros știind că 

deși oamenii râd de noi pentru că suntem Creștini, se uită la noi de sus, ca și cum noi am sta în corturi, totuși... asemenea lui Avram, am fost și noi chemați spre Casă. 

Un loc promis, într-o lume nevăzută.

Am pornit și noi pe un drum pe care nu îl cunoaștem. 

Un drum pe care am descoperit tot mai mult cine este Cel care ne-a chemat. 

Am descoperit tot mai mult, că deși uneori părem singuri, El este cu noi în această călătorie. 

Nu știm când vom zări meleagurile pe care le numim ACASĂ, dar știm că locul nostru este acolo. 

În timp ce alții socotesc un mit sau doar o poveste, noi mergem în necunoscut spre acolo... pentru că simțim. 

Pentru că vedem pe EL... Dumnezeu care ne-a chemat. 

Pentru că ne ridică atunci când obosim. Ne vindecă atunci când ne îmbolnăvim de la oboseală sau greșelile noastre.

Ne iartă atunci când ne răzvrătim împotriva Lui și ne dă mană... pâinea celor mari, atunci când credem că suntem lipsiti.

Mergem puțin câte puțin, dar sigur. 

Prin aroganța unora, sau bătaie de joc, prin respingere sau prin diferite obstacole, cu Lupul cel rău pe urmele noastre, căutâd să mai prindă o oaie, noi mergem alături de El, 

pentru că El, Dumnezeu... este alătrui de noi... noi, Biserica Lui.

Ne-a chemat spre țara promisă. 

Asemenea lui Avram, am ascultat și noi. Mergem spre Casă. Spre Împărăția Cerurilor. Mergem prin credință spre o viață veșnică. O casă veșnică.

"Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el." Geneza 12:4

                                              Adi Gliga

Nu-ti irosi timpul!

Ne nastem, devenim adulti si-apoi ne stingem. 

Intre nastere si moarte nu este decat un lat de palma. Faurim planuri, investim timp, cheltuim bani, sacrificam sanatatea, sacrificam familia si in final....plecam goi.

Nici o investitie facuta aici pe pamant pare sa nu fie rentabila, dar cu toate acestea alergam din zori pana-n noapte pentru a aduna.

Adunam si totusi...n-avem!

Strangem si totusi...murim saraci!

Plangem ca n-avem timp, dar n-avem timp pentru ca deseori irosim timpul.

Suntem un intreg...si totusi ne pierdem pe bucati. O parte ne este rapita, o parte ne este luata fortata, iar alta se scurge fara sa vrem.

Irosim timp in lucruri care ne consuma energia, investim timp in lucruri trecatoare, investim bani in lucruri fara de folos.

Singurul remediu pentru a trai sanatos duhovniceste este de a investi in fapte. Fapte care ne aduc multumire in suflet si pace in inima.

Horace Mann spunea:

”Pierdut ieri, undeva intre rasarit si apus doua ore de aur, fiecare incrustata cu saizeci de minute de diamant. Nu se ofera nici o recompensa, caci s-au dus pentru totdeauna”

Nu-ti irosi timpul!

Hrana ta zilnica!

12 OCTOMBRIE

Evrei 6.1-20

Într-adevăr, să înaintăm spiritual înspre starea de adult!

 Să nu ne mulţumim, ca aceşti creştini ieşiţi din iudaism, cu cunoaşterea câtorva adevăruri elementare. Isus doreşte să fie pentru noi mai mult decât un Mântuitor de lucrări moarte: vrea să fie un Domn, un Exemplu, un Prieten suprem...

Versetele 4-6 sunt adesea folosite de diavol pentru a-i tulbura pe copiii lui Dumnezeu.

Dar, de fapt, aici nu este vorba de ei, ci de aceia care poartă doar numele de creştin. In starea morală descrisă astfel, zadarnic am căuta viaţa divină transmisă sufletului unui adevărat credincios. Dar, vai, este posibil să trăieşti în mijlocul privilegiilor creştinismului, fără a fi fost cu adevărat convertit! Aceasta era valabil pentru unii iudei şi aceasta poate fi valabil astăzi pentru unii copii cu părinţi creştini. Cât despre credincioşii adevăraţi, ei nu-şi pot pierde mântuirea. Sunt însă mereu în pericol să fie neglijenţi. Alături de lucrările dragostei, pe care Dumnezeu nu le uită, nu trebuie neglijate credinţa şi speranţa (v. 10,11,12). Ele sunt hrănite de promisiuni divine. Creştinul îşi cunoaşte portul încă invizibil; înspre acolo a aruncat el ancora. Oricât de agitată ar fi marea acestei lumi, credinţa este «parâma» care-1 leagă din nou, ferm, pe răscumpărat, de locul ceresc şi neschimbat, unde se află Obiectul speranţei lui.

Hrana ta zilnica!

11 OCTOMBRIE

Evrei 5.1-14

Ce contrast între Fiul Sfânt al lui Dumnezeu şi preotul luat dintre oameni, care era nevoit să fie indulgent, din cauza propriei neputinţe! 

Un alt contrast apare în versetul 8. În ceea Ce ne priveşte, avem nevoie să învăţăm ascultarea, deoarece, în mod natural, suntem neascultători. Fiul lui Dumnezeu a trebuit s-o înveţe pentru un cu totul alt motiv: fiind Creator Suveran, El n-a fost supus nimănui. Ascultarea era pentru El un lucru în întregime nou. Astfel, El este Exemplul care se impune tuturor celor care-L ascultă (v. 9). Cine este, într-o colectivitate, şeful care are cea mai mare autoritate? Acela care a început el însuşi să execute, în cele mai dificile condiţii, misiunile pe care apoi le trasează subordonaţilor lui. Să învăţăm ascultarea în şcoala Domnului Isus. Dar ce fel de elevi suntem noi? Nu merităm noi adesea mustrarea din versetul 11: „greoi la auzire"? Aici Cuvântul lui Dumnezeu nu mai este, ca în capitolul 4, sabia care judecă intenţiile inimii, ci hrana tare care-l întăreşte pe copilul lui Dumnezeu şi-1 face capabil să deosebească el însuşi binele de rău. Astfel este marele progres al creştinului: el devine din ce în ce mai sensibil faţă de ce îi este plăcut Domnului... şi faţă de ce îi este neplăcut.

Primul roman ”implantat”!

Daca zilele trecute televiziunea romana aducea populatiei o informare asupra beneficiilor pe care le are microcipul, iar pentru asta puteti urmari aici prezentarea:

http://stirileprotv.ro/ilikeit/smart-things/ilikeit-tot-ce-trebuie-sa-stiti-despre-tehnologica-nfc-interviu-cu-dr-patrick-kramer.html

 iata ca acum avem si la noi in tara primul ”implantat” cu cip, in persoana reporterului George Buhnici, care asistat in direct in timpul implantului de spectatori a fost apreciat si aplaudat pentru curajul de care a dat dovada, iar actul implantarii a fost transmis in direct la tv.

Iata ca ...evenimentele se petrec cu mare repeziciune, si ceea ce acum pare mai degraba o promovare, maine va deveni...obligatoriu.

Biblia ne avertizeaza clar in privinta aceasta:

Apocalipsa 13
16. Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte,
17. si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei.
18. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.

Hrana ta zilnica!

10 OCTOMBRIE

Evrei 4.8-16

Până să intrăm în odihna divină, pentru noi, copiii lui Dumnezeu, este timpul oboselii legate de umblare, de slujire şi de luptă. Dar nu suntem lăsaţi fără resurse. Dintre trei pe care le menţionează acest capitol, cea dintâi este Cuvântul lui Dumnezeu. Astăzi noi auzim vocea Lui... Acest Cuvânt veghează asupra stării noastre lăuntrice. Fiind viu, el ne aduce viaţa; fiind lucrător, îşi face lucrarea în noi (Efeseni 6.17 ni-1 prezintă, dimpotrivă, ca armă de atac). Fiind pătrunzător: să ne lăsăm cercetaţi de el!

Alături de păcat însă, pe care Cuvântul îl scoate în evidenţă şi îl condamnă, în noi se află slăbiciuni şi infirmităţi. Pentru acestea, Dumnezeu a prevăzut alte două resurse. El ne-a dat un Mare Preot Suveran, plin de înţelegere şi de simpatie. Ca Om pe pământ, Hristos a cunoscut toate formele de suferinţă omenească, pentru a putea, la momentul potrivit, să-Şi folosească toate formele dragostei Lui în favoarea răscumpăraţilor Lui cei slabi. în al doilea rând, El ne-a deschis acces la scaunul de har. Suntem invitaţi să ne apropiem prin rugăciune, cu atât mai multă libertate şi încredere, cu cât acolo îl mtâlnim pe preaiubitul Mântuitor.

Acolo, şi numai acolo, căutăm noi oare ajutorul? (Psalmul 60.11).

Oameni simpli, dar folositi cu putere de Dumnezeu!

Ridica-ti privirea sus si priveste doar la Domnul!

Citeam astazi cateva ganduri din Scriptura si mi s-a abatut privirea peste acest verset:

Eu insa voi privi la Domnul, imi voi pune nadejdea in Dumnezeul mantuirii mele, Dumnezeul care ma va asculta.

Mica 7:7

Poti sa inaintezi pe cale fara sa te poticnesti in oameni?

Traim vremuri cu adevarat foarte tulburi si asa cum era prezentata si vedenia acestui frate in video-ul  de mai jos constat ca in biserica de azi, intalnim cateva categorii de oameni.

Oameni care desi sunt crestini, nu au de-a face cu Dumnezeu de nici un fel. De-atatea ori m-am izbit de aceasta replica , ” pocati de-ai vostri” si astea din partea unor oameni ”necrestini”, pentru ca asa avem tendinta de a-i numi...necrestini pe cei care nu merg la biserica, de parca mersul la biserica si numele intr-un registru te face sa fi crestin....

Comportamentul de zi cu zi si faptele noastre sunt modul prin care noi evanghelizam pe cei din jur, ori acestea lasa mult de dorit. Bisericile sunt pline de crestini farisei si e trist ca trebuie sa spun acest lucru, insa as fi fariseu eu, daca as spune ca in biserica avem doar oameni sfinti.

Daca esti in cautare de actori buni, cred ca cei mai multi sunt chiar printre noi crestinii. Am invatat atat de bine sa folosim aceasta masca a ”sfinteniei”, incat chiar am ajuns si noi sa credem ca suntem cei mai buni crestini. 

Partea frumoasa este ca Dumnezeu nu se lasa impresionat de bunele noastre intentii, dar nici de aparentele pe care le afisam si dorim sa-i impresionam pe cei din jurul nostru.

In biserica toti ”dam bine”, toti suntem perfecti...insa aceasta masca este data jos chiar de la iesire. Cred ca undeva la garderoba de unde ne luam haina...acolo lasam si masca pocaintei.

Dar oare pe cine vrem sa impresionam? La ce ne folosesc oare ”impresiile bune” pe care le lasam in urma noastra, cand de fapt Cel care ne va rasplati si ne va judeca este tocmai Dumnezeu, Cel care  cunoaste fiecare colt al inimii noastre.

Nu vreau sa generalizez pentru ca am convingerea si stiu ca exista o ramasita a Domnului care traieste viata asa cum cere Dumnezeu. De fapt, intrebarea mea era tocmai pentru aceste suflete care se afla in mijlocul acestor oameni ”farisei”. 

”Poti sa inaintezi fara sa te poticnesti?”

Vremea in care traia Mica era o vreme asemanatoare cu cea din zilele noastre. Coruptia era la loc de cinste in poporul lui Dumnezeu, Israel, de-aceea Mica este trimis sa avertizeze poporul ca va urma o judecata dreapta a lui Dumnezeu, dar totodata vesteste iertarea si dragostea lui Dumnezeu fata de cei care se intorc cu cainta la El.

Poporul traia in nelegiure si uitandu-ma la cap. 7, in care  Mica constata cu durere ca oamenii de bine s-au dus....iar oameni cinstiti nu mai sunt, mainile lor sunt indreptate doar spre rau, spaga si mita sunt la putere, neascultarea de parinti si respectul din familii a disparut(asemeni zilelor noastre) si cel mai bun dintre oameni este socotit ca un maracine, iar cel mai cinstit ca un tufis de spini...

Citind aceste cuvinte sincer m-am ingrozit....cel mai bun si cel mai cinstit asemanat cu maracine si cu spin...? Pai, cel rau cum era atunci...?

Mica traia in mijlocul acestor oameni, insa Mica n-a abandonat alergarea.

Eu insa voi privi la Domnul, imi voi pune nadejdea in Dumnezeul mantuirii mele...

Poate ca si tu dragul meu...ai avut momente in care te-ai impiedicat si te-ai poticnit. 

Nu este momentul sa cedezi, pune-ti nadejdea in Domnul si  ridica-ti privirea doar spre El, pentru ca uitandu-te la oameni vei cadea.

La Dumnezeu este ajutorul nostru si in El este nadejdea noastra.

Hrana ta zilnica!

9 OCTOMBRIE

Evrei 3.16-19; 4.1-7

Odihna lui Dumnezeu în cea de-a şaptea zi, după lucrarea din creaţie, a fost curând tulburată de păcatul omului. Şi, de utunci „până astăzi", lucrarea Tatălui şi cea a Fiului nu au încetat în vederea răscumpărării (loan 5.17). Învăţăm însă de aici că: 

1. Dumnezeu are întotdeauna în vedere odihna Lui.

 2. Aceasta este în viitor şi nu trebuie confundată cu restabilirea poporului în Canaan sub Iosua. Israel se va bucura de odihnă pe pământ în timpul mileniului, iar Biserica va gusta odihna în gloria cerească. 

3. Dacă Dumnezeu doreşte să împărtăşească odihna cu creatura Lui, nu toţi vor intra în odihnă, deoarece, ca odinioară în pustie, necredinţa (cap. 3.19) şi neascultarea (cap. 4.6b) închid accesul către promisiune.

 De altfel, loan 3.36 ne arată că acela care nu ascultă se confundă cu cel care nu crede. Pentru că, a face lucrarea lui Dumnezeu înseamnă a crede în Acela pe care L-a trimis El (loan 6.29). In mod regretabil, cu Israel a fost cum este şi cu mulţimile astăzi: „cuvântul pe care l-au auzit nu le-a folosit, nefiind amestecat cu credinţă..." (v. 2; citiţi Romani 10.17).

Astfel, ascultarea de Domnul ne permite să intrăm acum în lucrarea harului Său şi, de asemenea, ne pregăteşte să împărtăşim mâine odihna dragostei Lui (Ţefania 3.17).

Hrana ta zilnica!

8 OCTOMBRIE

Evrei 3.1-15

Epistola către Evrei a fost numită „epistola cerurilor deschise". Şi pe Cine contemplăm noi în aceste ceruri? Pe Isus, deopotrivă Apostol (adică purtător de cuvânt al lui Dumnezeu către oameni) şi Mare Preot (purtătorul de cuvânt al oamenilor înaintea lui Dumnezeu).

Scriindu-le creştinilor evrei, autorul, apelând la istoria lor, a dorit să arate cum Isus reuneşte în Persoana Lui şi depăşeşte gloriile pe care le venerau iudeii: cele ale lui Moise (cap. 3), ale lui Iosua (cap. 4) şi ale lui Aaron (cap. 5)... Dar nu putem învăţa să-L cunoaştem pe Domnul fără ca, prin contrast, să descoperim perversitatea inimii fireşti. Dumnezeu o numeşte „inimă rea şi necredincioasă" (v. 12), amintindu-ne că aceasta este la originea tuturor nenorocirilor noastre. „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor", declară versetul 10 (comp. cu Marcu 7.21).

De aceea, oricine aude vocea Domnului (şi cine va îndrăzni să spună că n-a auzit-o niciodată?) este invitat solemn, în trei rânduri, să nu-şi împietrească inima (v. 7, 15; cap. 4.7). In general, noi limităm acest îndemn la evanghelia crucii. Dar noi, care suntem creştini, nu avem în fiecare zi ocazia de a auzi vocea Domnului în Cuvântul Lui?

 Să fim păziţi de orice formă de împietrire, oricare ar fi astăzi cerinţele Domnului faţă de noi!

Vedenie ce ilustreaza starea spirituala actuala a Romaniei

Cred ca aceasta vedenie este pe cale a se intampla in aceasta vreme in tara noastra. De fapt cred ca deja traim vremea in care Bisericile au inceput sa se rupa si toti cei care vor sa-l urmeze pe Hristos cu adevarat, fie chiar si cu pretul vietii, isi fac tot mai mult de cunoscut pozitia lor in Hristos.
Imi doresc din toata inima ca aceasta trezire sa fie cat mai vizibila in orasul meu, in tara mea, iar oamenii pe care ii va folosi Dumnezeu sa fie cu adevarat oameni curajosi si cu frica de Dumnezeu.
Sunt convinsa de-altfel ca Dumnezeu are oameni alesi deja pentru aceasta lucrare si mare va fi surprindere multora cand vor vedea ce fel de oameni ridica Dumnezeu.
Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.
1 Corinteni 1:27

Stres! Cauze si remedii!

• „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea.
• Luca 12:22-23

Cred ca este un ”pacat” de actualitate si poate cel mai des pacat intalnit la noi crestinii.

Teoretic stim toti, sfaturi dam toti, dar cand trebuie sa aplicam in viata noastra, parca nu mai este atat de simplu.

Cum poti sa nu te ingrijorezi sau sa nu fii stresat in mijlocul framantarilor in care ne gasim?

Ingrijorarea vine fara sa vrei...te ingrijorezi pentru nesiguranta zilei de maine, te ingrijorezi poate pentru ca sanatatea incepe sa-ti dea batai de cap, te ingrijorezi ca cerintele sunt mai mari decat puterea ta de a oferi familiei nevoile necesare si cate alte motive n-am avea de ingrijorare. Si totusi, Domnul Isus spune: ”nu va ingrijorati...”, in termenii nostri mai actuali...”nu va stresati”.

Dar daca stam si analizam cauzele indeaproape constatam ca nu cele descrise mai sus sunt adevaratele motive ale stresului, ci cu totul altele si partea cea mai tragica este ca ni le cauzam singuri.

Diferenta dintre ceea ce suntem si ce am vrea sa fim este unul din motivele pentru care ne stresam zi de zi.

Se intampla ca sa avem asteptari nerealiste de la noi insine si uneori parerea deformata pe care o avem despre noi ne face sa avem uneori asteptari mari, poate prea mari. Nereusind sa ne ridicam la nivelul pe care il dorim...devenim foarte stresati. Daca am tine cont de indemnurile Scripturii cu siguranta nu am avea aceste probleme, pentru ca ap. Pavel spune in Romani 12,  ”fiecare dar sa nu aibe o parere mai inalta despre sine insasi decat se cuvine. ci sa aiba simtiri cumpatate...”, dar datorita faptului ca nu tinem cont de aceste sfaturi ajungem in aceasta situatie...si ”avem stres”. Un alt motiv este ca avem tendinta sa fim intr-o concurenta permanenta cu ”...?”. De fapt nu avem nci un fel de concurenta, falsa impresie a unei concurente pemanente ne aduce o stare de stres.

 Negreşit, n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere. 2 Corint.10: 12

Un alt motiv pentru care suntem stresati este ca spunem una si facem alta.

Dar de ce se intampla asta? Suntem uneori cuprinsi de sentimente si ne grabim sa vorbim, sa luam angajamente si apoi ignoram consecintele, ori toate acestea nu sunt altceva decat...”stres” sau ingrijorare.

 Cuvantul spune: ”căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.” Matei 12:37, iar in Iacov 5 suntem indemnati sa nu juram nici pe cer, nici pe pamant, ci DA sa fie DA si Nu sa fie NU.

Din pacate nu intotdeauna respectam aceste porunci si din aceasta cauza ajungem sa fim ingrijorati gandindu-ne.. poate la consecintele care, desigur vor urma.

O alta cauza si cred ca cea mai importanta cauza a ingrijorarilor noastre din ziua de azi este, 

diferenta dintre ceea ce avem si ceea ce am vrea sa avem.

Cred ca aici merge o mare parte a energiei noastre. Tanjim a avea tot mai mult si suntem condusi de o dorinta nestavilita in a avea mai mult...si mai mult.

Am acceptat modelele de valori ale acestei lumi, ne jertfim viata pe altarul invidiei fata de  aproapele nostru si vesnica insusire ”nemultumirea” este standardul nostru de viata.

Nu suntem multumiti cu ceea ce avem, ne dorim mai mult, nu putem sa ne oferim, iar daca vecinul sau prietenul nostru reuseste ceea ce noi nu putem...devenim invidiosi si suntem stresati.

E trista descrierea, insa daca ne uitam in jur vedem crunta realitate.

Ma rog ca Dumnezeu sa ne ajute sa fim multumitori cu ceea ce avem si in tot ceea ce facem sa cautam mai intai Imparatia lui Dumnezeu, iar celelalte ni se vor da pe deaspura. Este o fagaduinta a lui Dumnezeu si ceea ce El fagaduieste si implineste.