Astazi citeam cateva vesti de la Adi Gliga stiind ca este in misiune in Spania. Mi-a placut tare mult ceea ce a scris si am sa redau mai jos cuvintele pe care le-a asezat pe pagina sa de socializare.
---------------------------------------------------------------
Sunt în Spania de vreo două săptămâni.
În România sunt ploi și frig, aici e soare și cald de obicei.
Astăzi am prins și o ploaie măruntă. Nesemnificativă aș zice comparativ cu căldurile obișnuite.
Am avut până acum două evenimente la care am cântat și mai am o conferință de tineri la care voi participa sâmbătă.
De câteva zile, sunt puțin agitat. E defapt dorul de "casă".
Totuși azi mai mult ca oricând îmi doream să vină Duminica. Atunci am avionul.
Am realizat câteva chestii, pe care vreau să vi le împărtășesc.
În România, nu am avut niciodata ceva al meu... o casă sau o familie care să mă aștepte. Singurele lucruri care le am sunt mașina, pe care am cumpărat-o pentru a mă putea deplasa la evenimentele pe care le am, și câteva lucruri pentru filmat, cu care fac tot ceea ce vedeți.
M-am întrebat totuși... știind că nu am nimic ce să mă țină legat de locurile alea, de ce am o dorință puternică să mă întorc "acasă" ?
În fond e doar o chirie. Am să vă explic perspectiva mea...
E în noi... dorința de a fi într-ul loc pe care îl numim "casă".
Duminică le-am vorbit celor prezenți la Biserică despre Avram.
Avram din Biblie.
Dumnezeu i-a zis:
„Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. "
Geneza 12:1
Am rămas foarte marcat încă de când am auzit primadată acest text din Biblie. M-am uimit cum Avram a lăsat tot și s-a dus într-un necunoscut. A stat prin corturi și s-a plimbat pe unde îl purta Dumnezeu.
El se îndrepta spre o casă despre care nu știa nimic. Avea doar CREDINȚA în Dumnezeu care l-a chemat.
Gândind mult la mersul meu spre casă, eram bucuros știind că
deși oamenii râd de noi pentru că suntem Creștini, se uită la noi de sus, ca și cum noi am sta în corturi, totuși... asemenea lui Avram, am fost și noi chemați spre Casă.
Un loc promis, într-o lume nevăzută.
Am pornit și noi pe un drum pe care nu îl cunoaștem.
Un drum pe care am descoperit tot mai mult cine este Cel care ne-a chemat.
Am descoperit tot mai mult, că deși uneori părem singuri, El este cu noi în această călătorie.
Nu știm când vom zări meleagurile pe care le numim ACASĂ, dar știm că locul nostru este acolo.
În timp ce alții socotesc un mit sau doar o poveste, noi mergem în necunoscut spre acolo... pentru că simțim.
Pentru că vedem pe EL... Dumnezeu care ne-a chemat.
Pentru că ne ridică atunci când obosim. Ne vindecă atunci când ne îmbolnăvim de la oboseală sau greșelile noastre.
Ne iartă atunci când ne răzvrătim împotriva Lui și ne dă mană... pâinea celor mari, atunci când credem că suntem lipsiti.
Mergem puțin câte puțin, dar sigur.
Prin aroganța unora, sau bătaie de joc, prin respingere sau prin diferite obstacole, cu Lupul cel rău pe urmele noastre, căutâd să mai prindă o oaie, noi mergem alături de El,
pentru că El, Dumnezeu... este alătrui de noi... noi, Biserica Lui.
Ne-a chemat spre țara promisă.
Asemenea lui Avram, am ascultat și noi. Mergem spre Casă. Spre Împărăția Cerurilor. Mergem prin credință spre o viață veșnică. O casă veșnică.
"Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el." Geneza 12:4
Adi Gliga
Omul se intoarce acasa atunci cand ajunge in imparatia Domnului.
RăspundețiȘtergereDin nefericire, cei mai mulţi dintre noi trăim în afara inimii, de aceea şi mintea noastră se află într-o permanentă stare de confuzie.
Majoritatea gândurilor ce se nasc înlăuntrul ei sunt gânduri pătimaşe care ne vatămă, deşi uneori ne pot cerceta şi gânduri bune.
Atâta timp cât vom continua să ne nesocotim inima, vom fi robii acestei stări devastatoare,
însă când durerea devine de nesuportat începem să căutăm drumul înapoi spre casă.