Hrana ta zilnica!

31 MARTIE
Psalmul 41
Prin Duhul profetic, Hristos declarase la sfârşitul Psalmului 40: „Sunt întristat şi sărac": sărăcie de bunăvoie, destinată îmbogăţirii noastre! (2 Corinteni 8.9). Ferice de acela care-L înţelege pe acest "Sărac Ferice" şi de acela care ştie să se pună în locul celor săraci, al celor umiliţi, al celor care sufăr...! Şi tot ferice şi de acela care, măcar în duh, dacă nu în realitatea văzută, ia această poziţie de sărac, ca şi învăţătorul său! (Matei 5.3).
Versetul 3 aduce preţioase încurajări credincioşilor bolnav. În primul rând avem promisiunea ajutorului divin. Chiar dacă „omul din afară trece", omul dinăuntru este reînnoit zi de zi, sub grija marelui Doctor al sufletelor (2 Corinteni 4.16). 

Ba, mai mult! „Orice pat" de boală va fi transformat în chip miraculos, pentru că prezenţa Domnului la căpătâiul lui are putere să-i schimbe suferinţa în bucurie. Ce plăcută companie, bună să-1 facă să uite faptul că nu a fost înţeles, precum şi indiferenţa căreia i-a fost, poate, obiectul (v. 8)!
Noi ştim în ce moment s-a împlinit v. 9. Cu câtă tristeţe a trebuit Domnul să-1 citeze înainte de a-i da trădătorului Iuda „bucăţica" care avea să-1 facă cunoscut... (Ioan 13.18,26)
Cea dintâi carte a Psalmilor se încheie aici, cu o laudă eternă, Căreia, prieteni credincioşi, îi putem alătura şi amin-ul nostru!

Hrana ta zilnica!

30 MARTIE
Psalmul 40
Psalmul 40 este unul glorios. Hristos, Omul înviat, ia cuvântul pentru a dezvălui „lucrările minunate" şi „gândurile" lui Dumnezeu îndreptate înspre noi (El Se asociază cu ai Săi: v. 5). Acest lucru îl putem vedea în patru tablouri succesive.
Primul tablou ne poartă în eternitatea trecută (v. 6 şi 7, citate în Evrei 10.5-9). Fiul, singurul vrednic să reglementeze chestiunea păcatului, Se prezintă pentru a fi Robul ascultător: „Iată, vin..." - „şi a venit...", confirmă Efeseni 2.17.
Următorul tablou ni-L arată pe Isus pe pământ: El vesteşte şi împlineşte „toată dreptatea" (Matei 3.15), dă mărturie despre Dumnezeul bunătăţii şi al adevărului, vorbeşte despre credincioşia Sa şi despre salvarea Sa. Întreaga viaţă a lui Hristos este rezumată în v. 8-10.
În cel de-al treilea tablou, Salvatorul este înaintea noastră în ceasul solemn, când trebuie să strige: „Nelegiuirile Mele M-au ajuns..." (v. 12). Nelegiuirile Mele...? O, El Se încarcă cu nelegiuirile noastre, ale mele şi ale tale, şi acestea sunt şi prea numeroase, după ce, în Psalmul 38.4, le-am văzut ca fiind şi prea apăsătoare.
Ultimul tablou ne readuce la v. 1-3, unde „groapa pieirii" şi „noroiul mocirlei" fac loc Stâncii învierii. Hristos, eliberat din moarte prin puterea lui Dumnezeu, pe care a aşteptat-o cu răbdare, îşi cântă lauda şi îi invită şi pe oameni să I se alăture, pentru a-L celebra în acelaşi fel (v. 3).

Romanii, cei mai silitori elevi!

Citeam, si mai pe toate site-urile crestine, am gasit indemnul de a ne ruga pentru fratii nostri din  UCRAINA, dar cred ca nu numai fratii au nevoie de rugaciune, ci intreaga tara si intreg pamantul.

Nu stim ce vremuri vor veni peste UCRAINA, nu stim daca va fi pace sau nu, insa stim ca tara intreaga are nevoie de Dumnezeu. Aderarea la Uniunea Europeana  si ajutorul FMI implica multe sacrificii din partea ucrainienilor. Ajutorul li se va oferi, insa in conditiile celor de la FMI, iar cerintele vor fi pe masura ajutorului. Masurile drastice care se vor impune pe plan economic va aduce multe nemultumiri in randul ucrainienilor, asa cum si noi, romanii am trecut si inca mai trecem si astazi, si din pacate nici in ziua de azi nu ne-am revenit, doar ne-am obisnuit.
 Am invatat sa nu mai  spunem nimic, nici ca facturile sunt mari, nici ca preturile cresc peste noapte si sunt enorme nu doar la lucrurile pe care le cumperi o data la an sau la jumatate de an, ci mancarea pe care esti nevoit sa o cumperi zinic. Am invatat sa acceptam ca suntem printre tarile care au pretul cel mai exorbitant la carburant, iar pentru asta am invatat sa mergem cand pe jos, cand pe bicicleta, pentru ca benzina ne secatuieste de puteri, am invatat ca pentru a innoi cate ceva prin garderoba noastra trebuie sa mergem la dulapul in care am pus naftalina si mai scoatem cate o bluza, cate o rochie si deh...."suntem  galanti", ca ne-am cumparat haina noua. Am invatat sa punem o haina in plus si-un fes pe cap daca este mai frig, pentru ca pretul gazului te face sa intepenesti cand vezi factura, si daca tot trebuie sa simt fiori de gheata, prefer sa-i simt din cauza frigului decat din cauza pretului. Am invatat multe si iar multe....
Pe vremea raposatului ne-am obisnuit sa stam la cozi imense pentru a apuca un kg de lapte si doua-trei portocale sa dam copiilor nostri, azi ne-am obisnuit sa privim la rafturile pline cu tot felul de bunatati, insa de data asta trebuie sa exersam in fata oglinzii, cum trebuie sa-i spun si ce cuvinte magice sa folosesc ca sa ma inteleaga cat mai bine copilul, ca nu am bani sa-i iau nimic, pentru ca atunci cand iau "imensul salar", dispar si se topesc precum fulgul de zapada cand il prinzi in mana.
Am invatat sa ne vedem copiii o data la cateva luni, am invatat sa ne vedem sotul sau sotia cat mai rar, eventual printr-o camera web care ne deformeaza imaginea, am invatat ca nu putem sa ne vedem  parintii cand vrem noi, poate doar cand sunt pe patul de suferinta, pentru ca nevoia ne trimite in alte tari sa castigam o paine in plus.
Am invatat multe in acesti ani de "libertate" si inca mai invatam in fiecare zi, invatam sa renuntam rand pe rand la cate ceva.
Da, poate multi care citesc spun,"eh, nu-i chiar asa". Poate ca nu pentru toti, excludem pe acei care invart milioanele pe zi, si iau spaga sute de mii de euro, asa cum era in urma cu doua-trei sapatamani, un domn, ma rog daca mai poate fi numit domn, "spaga-din care a incasat doar un mic avans de 200 000 de euro", nu la acest tip de oameni ma refer, ci la oamenii de rand care abia isi duc sufletul cu un salariu de mizerie si bietii pensionari care mor cu zile. Despre aceasta categorie vorbesc.
DA, UCRAINA are nevoie de rugaciune si are nevoie in primul rand sa invete sa devina un elev silitor, asa cum este fratele sau din Romania. UCRAINA are nevoie de Dumnezeu, asa cum si noi avem nevoie de El. Avem nevoie sa ne dea putere si intelepciune sa acceptam  toate acestea, pentru ca ele fac parte din planul Lui maret.
Traim zilele despre care vorbeau profetii, zilele despre care ne vorbea ap. Pavel, traim zilele din urma, si ceea ce trebuie sa invatam noi romanii si cred ca  toti, nu doar noi, sa invatam sa ne pocaim si sa ne punem viata in randuiala cu Dumnezeu si cu semenii nostri.
Ceea ce am invatat pana acum si ceea ce inca trebuie sa invatam referitor la lucrurile de pe pamant, vor trece. Fie ca am haina noua, fie ca nu, fie ca merg cu masina, fie ca merg cu bicicleta, fie ca mananc caviar sau manac un corn simplu, toate acestea nu ne vor ajuta cu absolut nimic in ziua cand ne vom infatisa inaintea Domnului.
  Indiferent ce vremuri vor veni in continuare stim insa un singur lucru,
 "DUMNEZEU NU II VA LASA PE AI SAI"
Este o fagaduinta pe care El ne-a facut-o si pe care o respecta. Insa ne-a mai lasat un cuvant inainte de a se ridica la cer,
"Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi"
Pamantul si tot ce este pe el, l-a creat Dumnezeu in sase zile...si este minunat tot ceea ce vedem, frumusetea din jurul nostru, dar ma intreb cat de minunat este acel loc ceresc pe care s-a dus sa mi-l pregateasca? Lucreaza si-L impodobeste de ani si ani, de-aceea sunt convinsa ca locul pregatit este extraordinar si in cuvinte nu poate fi decris. Nu ne ramane decat un singur lucru sa facem ca sa putem ajunge acolo.
Marcu 1:15
„S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”

Doamne binecuvinteaza Romania, Ucraina si Rusia, si toate tarile de pe intreg pamant. 
Avem nevoie de Tine si Te rugam sa nu ne parasesti.

Hrana ta zilnica!

29 MARTIE
Psalmul 39
Pentru a înfrâna voinţa proprie a unui credincios, Dumnezeu este uneori nevoit să recurgă la frâu şi la zăbală (Psalmul 32.9). Duhul impune tăcere firii noastre vechi, pentru a face să rodească şi să vorbească viaţa cea nouă (v. 1).
Când ni se face o nedreptate şi ne este poate cel mai greu să tăcem, să ne gândim la exemplul desăvârşit al Mielului care nu Şi-a deschis gura (v. 9; Psalmul 38.13; Isaia 53.7; I Petru 2.23).
„Tu mi-ai dat zile cât un lat de mână..." (v. 5): scurtă este existenţa noastră şi, cu toate acestea, ea este risipită atât de prosteşte, de către atâtea persoane, în febrila agitaţie de a acumula bunuri pământeşti! (v. 6; Eclesiastul 2.21-23). Să fim atenţi la cele patru certitudini („în adevăr...") exprimate în v. 5, 6 şi 11! Omul este „doar o suflare" (v. 5 şi 11) şi, în plus, „umblă ca o umbră..." (v. 6). 

De pe scena acestei lumi, când drama umană va ajunge la final, personajele şi decorul vor fi puse deoparte. „Chipul lumii acesteia trece" (1 Corinteni 7.31). Ceea ce este adevărat, sigur şi nepieritor aparţine doar domeniului ceresc, invizibil (1 Petru 1.4). Ințelegând că nu poate aştepta nimic de la o astfel de lume, credinciosul îşi pune întrebarea: „ce aştept eu, Doamne?" și își dă el însuşi răspunsul: „Aşteptarea (speranţa) mea este în Tine" (v. 7).

Marian Mocanu - Tu Ma Ridici

                        )

"AMIN, VINO DOAMNE ISUSE"

Undeva in partea de sus a tarii, in zona Moldovei, intr-o biserica evanghelica era un frate cu o familie numeroasa, cu o situatie foarte modesta , insa foarte credincios. Atat el cat si familia lui era nelipsit de la adunare, venea la fiecare serviciu divin, fie ploaie, fie vant cu cel putin jumatate de ora mai repede, el si intreaga familie, desi statea foarte departe de biserica.
Era plin de ravna si aducea lauda Domnului, intr-un mod aparte asa cum numai el stia. In biserica ocupa tot timpul locul pe prima banca si ardea in el focul Duhului Sfant in permanenta. Prin modul lui de inchinare si felul lui de a fi intotdeauna crea o atmosfera minunata in biserica.
Care era cel mai interesant lucru la el...? Dorea venirea Domnului extraordinar de mult, de-aceea si in adunare striga cu voce tare "Vino Doamne Isuse".

Anii treceau si fratele era consecvent in fiecare lucru. Vazand biserica ca este intr-o situarie precara, au pus mana de la mana si au inceput sa ii cumpare minimul necesar.Fiindca avea mai multi copii si camaruta unde statea era neincapatoare, fratii din biserica l-au ajutat sa isi construiasca o casa, ba au reusit sa ii cumpere chiar si o masinuta, micuta, second-hand.
Iata ca Domnul rasplateste credinciosia noastra si nu ne lasa niciodata!
Timpul trecea si fratele de-acum avand masina, nu mai era nevoie sa plece cu ceasuri intregi de acasa ca sa ajunga la adunare, de-acum era mult mai comod si pleca aproape de ora fixa. Acuma ajungea intotdeauna la fix. Numai ca uneori incepea sa lipseasca, si absenta lui din biserica, se facea simtita, pentru ca lipsea aceea atmosfera de har si acele cuvinte care mereu erau rostite de fratele: "Aleluia, Maranata, Domnul nostru vine, Amin, Vino Doamne Isuse". 
Uneori fratele intarzia si nu mai trecea pe prima banca la locul lui sa nu-i deranjeze pe ceilalti si se aseza pe ultima banca. Era clar ca ceva s-a intamplat.
Intr-o zi pastorul l-a intrebat:

-Frate...., ceva s-a intamplat cu dumneavoastra, lipsiti des de la biserica si-atunci cand veniti va asezati pe ultimul rand, nu mai aud acele cuvinte frumoase prin care a-ti incurajat biserica, nu mai spuneti, "Vino Doamne Isuse". As vrea sa stiu care-i motivul si cum va pot ajuta?

-Frate pastor, atatia ani am dorit sa vina Domnul sa ne ia la El, si n-a venit. Acum, cu ajutorul bisericii, am scapat si eu din saracie si simt ca traiesc si eu ca restul lumii.
"Cand eram sarac imi doream sa vina si n-a venit, acum ca o duc mai bine, sincer....nu mai vreau sa mai vina, asa vrea sa mai intarzie"

Bineinteles ca dupa aceea discutie si altele care au urmat, fratele s-a trezit din aceea stare si astazi Il slujeste cu aceeasi pasiune si doreste venirea Domnului mai mult ca oricand.

Cati oare dorim venirea Domnului?
Nu cumva cand suntem si noi fara bani in buzunar dorim sa vina Domnul sa scapam de toate, de facturi neachitate, de rate, de datorii, etc, Numai ca vine ziua de salar sau poate primim un ajutor de undeva si parca viata nu mai e in gri, parca s-a mai colorat, parca e mai roz, parca am vrea ca Domnul sa isi vada de-ale Lui si pe noi sa ne lase sa ne vedem de ale noastre???
Nu cumva cand suntem "bine", dorim ca  Domnul sa intarzie?
Nu cumva starea noastra  materiala si bogatiile pe care incercam sa le agonisim ne impiedica sa dorim  acest lucru? Cazul relatat nu este doar o poveste, el chiar a fost real si vedem cum bunastarea ne face sa slabim  credinta si dorinta noastra dupa Domnul.
Scriptura spune in 2 Petru,
"Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă,  aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu..."
Grabesc eu, grabesti tu, venirea Domnului?
Imi doresc ca indiferent daca am sau nu am, dorinta sa-mi ramana aceeasi:
"AMIN, VINO DOAMNE ISUSE"

Hrana ta zilnica!

28 MARTIE
Psalmul 38
Îndemnurile din Psalmul 37 par să fi fost înţelese. Credinciosul nu mai cere înlăturarea celor răi, care, de altfel, i-a fost promisă lămurit. În loc să se mânie din cauza celor care fac răul, este pătruns de propriul său păcat (v. 3-5). În acelaşi timp realizează că se află în mâna lui Dumnezeu care îl disciplinează şi-1 pedepseşte (v. 1); şi pe El îl aşteaptă (v. 15). Nu-i treaba lui să le răspundă personal celor care îl persecută; cu atât mai puţin, să se răzbune. „Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeul meu!" (v. 15).
Recunoaştem aici învăţăturile Noului Testament: „neîntorcând nimănui rău pentru rău..., nu vă răzbunaţi singuri, preaiubiţilor; ...Eu voi răsplăti, zice Domnul" (Romani 12.17,19). Singurul răspuns pe care suntem îndreptăţiţi să-1 dăm în faţa răului care ni se face este binele, şi aceasta spre deosebire de aceşti „vrăjmaşi" (v. 19) sau „adversari" care „răsplătesc cu rău pentru bine" (v. 20).
Şi tot aici ne este dezvăluit şi meschinul lor sentiment: gelozia.

 Dorinţa perversă de a elimina ceea ce, prin contrast („...pentru că eu urmăresc ce este bine"), subliniază propria lor răutate - iată îngrozitorul mobil care i-a condus pe oameni la a-L da la moarte pe Cel Sfânt şi Drept (Ioan 10.32; citiţi şi 1 Ioan 3.12)!

O zi minunata!

 “Primavara ne arata ce poate face Dumnezeu dintr-o lume murdara si anosta.”  

Virgil A. Kraft

 Dumnezeu poate face sa rasara si in sufletul tau primavara!

O zi binecuvantata!

Ruga catre Tatal meu!

Domnul este Pastorul meu, iar eu nu voi duce lipsa de nimic!

DA, El imi este indeajuns azi, maine si in fiecare zi.

Ma trezeste in fiecare dimineata cu lumina zorilor si imi mangaie chipul cu razele soarelui.
Adierile vantului imi mangaie parul, iar mirosul florilor imi invioreaza sufletul.

Atunci cand se porneste furtuna, ma ia in brate si ma inveleste cu aripile Sale.
 Ma apuca de mana si ma tine strans alaturi de El.
 Imi aseaza picioarele sus pe stanca, pe stanca inalta la care eu nu pot ajunge. Ma pune la adapost de valurile inalte si ma protejeaza ca nu cumva sa-mi alunece picioarele si sa cad.
Inima Lui bate pentru mine!

Imi satura sufletul cu bunatati si pacea Lui imi umple casa.

Cuvantul Sau e hrana pentru mine, El imi potoleste foamea si setea sufletului meu.

Trupul meu obosit gaseste odihna in El. Fericirea mea o gasesc doar cu El si la umbra aripilor Sale imi gasesc linistea sufletului obosit si ingandurat.

Imi descarc de pe umeri povara si El fericit Isi intinde bratul si o apuca. Sunt eliberata in Isus!

Fiecare incercare care se abate asupra mea, Tatal meu imi da putere sa ies biruitoare.

Pune pe chipul meu stralucirea Sa, iar bunatatea Lui ma indeamna si ma invata sa-mi doresc sa fiu asemeni Lui.

In linistea noptii si-n stralucirea stelelor imi inalt rugaciunea si doresc Doamne, 

chipul meu sa arate asemeni chipului Tau. E o dorinta , insa Tu o poti transforma in realitate.

Te iubesc, Domnul meu!

Hrana ta zilnica!

27 MARTIE
Psalmul 37.23-40
„De Domnul sunt întăriţi paşii omului" (v. 23). Din firea noastră, suntem independenţi. A recunoaşte că avem nevoie de Dumnezeu pentru fiecare pas al vieţii noastre zilnice este un lucru evident, dar pe care nu-1 admitem întotdeauna. Să nu aşteptăm să avem de-a face cu multe căderi, pentru a fi convinşi de aceasta şi pentru a accepta ajutorul Domnului!
În acest psalm îl întâlnim pe cel drept (sau: cei drepţi). Este numele dat rămăşiţei credincioase dintre iudei; aceasta va stăpâni ţara (lucru menţionat de cinci ori: v. 9,11,22,29,34), după înlăturarea celor răi (înlăturare menţionată tot de cinci ori: v. 9,22,28,34,38).
Astăzi, copilul lui Dumnezeu are dreptul să poarte acelaşi titlu (Romani 5.19). Cum se poate face recunoscut cel drept? El „se îndură" şi „dă" (v. 21); gura lui „rosteşte înţelepciune"; limba lui vorbeşte dreptate"; „legea Dumnezeului său este iu inima lui" (v. 30,31). Dragoste, înţelepciune, adevăr, alipire” faţă de Cuvânt, toate aceste etape de drum se pot ele remarca în mersul nostru de zi cu zi? Pentru aceasta, să contăm pe tăria, pe ajutorul şi pe scăparea lui Dumnezeu (v. 39,40).
Abandonarea celui drept este un fapt ce poate fi considerat, în adevăr, de neconceput (v. 25; 2 Corinteni 4.9). Şi totuşi, aceasta a trebuit să îndure „Cel Intrutotuldrept" (Iov 34.17; Psalmul 22.1).

O Carte Cu 7 Peceti

                        

Hrana ta zilnica!

26 MARTIE
Psalmul 37.1-22
Psalmul 37 nu mai este, ca cea mai mare parte a psalmilor anteriori, o rugăciune a credinciosului cu privire la cei răi care-1 chinuie. Este, dimpotrivă, răspunsul care îi soseşte de sus.
Acest răspuns nu îi aduce încă eliberarea aşteptată, ci, mai degrabă, resursele şi învăţămintele necesare pentru a face faţă răului care-1 înconjoară. Şi de câte ori nu experimentăm aceasta! In loc să ne fie ridicată încercarea, ca răspuns la rugăciunea noastră, Domnul ne dă ceea ce ne trebuie pentru a o putea traversa. Potrivit promisiunii din Psalmul 32.8: „Te voi instrui şi te voi învăţa; ... te voi sfătui...", noi recunoaştem glasul Stăpânului iubitor. El însuşi a pus în practică învăţăturile pe care ni le dă aici. Şi, cunoscând sărmanele noastre inimi, ştie bine că vederea răului în preajma noastră poate produce în noi două sentimente chinuitoare: mânia şi gelozia (v. 1,7,8; Proverbe 24.1,19). De aici rezultă aceste îndemnuri pe care trebuie să le citim adesea: „nu te mânia" (repetat de trei ori), „încrede-te", „fă binele", „încredinţează Domnului calea ta", „rămâi liniştit"...; dar şi bogatele promisiuni care sunt legate de acestea: „El îţi va împlini cererile inimii tale...", „El va lucra". Ce bine ar fi dacă L-am lăsa să lucreze! In curând, Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre (comp. v. 10,17,20 cu Romani 16.20).

Sfat pentru a birui furtuna!

Chiar daca cerul este senin, pot aparea furtuni, asa pe neprevazute. Nu demult a fost o zi asemanatoare.

M-am trezit dimineata, soarele stralucea pe cer, se anunta o zi splendida, insa la scurt timp cerul s-a intunecat iar norii s-au inegrit pe cer.Vantul a inceput sa sufle cu putere si stropii mari brazdau cerul in lung si-n lat.

Zorii zilei nu prevesteau nimic din toate acestea, dar stiind ca  eram pregatita sa infrunt furtuna, nu mi-am facut nici un fel de grija, pentru ca in fiecare dimineata cand plec indiferent ca este soare, eu port umbrela, indiferent cat e cerul de frumos, la plecare inchid toate geamurile casei. Asa ca, am putut sta linistita, doar privind.
La fel si in viata spirituala, poate ca acum totul este bine si toate lucrurile par a fi pe fagasul normal, insa incercarile pot aparea cand te astepti mai putin.Daca nu esti pregatit, vei fi rapus si zdrobit. Chiar daca ne-am predat viata in Mana Domnului, El nu ne-a promis doar cer senin, doar flori pe cale, din contra ne-a si avertizat, "In Imparatia Mea veti ajunge prin multe necazuri", insa ne-a promis ca nu ne va lasa.
David spune in Psalmi 115:11

Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor.

iar in Psalmi 119:114

Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.

Este o fagaduinta a Lui pentru noi.

     Nu Il cunosti pe Domnul? Fii intelept, cauta sa-L cunosti pe El si fa din Dommul adapostul tau ca sa poti birui furtuna. El vrea sa iti fie scutul tau in vreme de nevoie.
Psalmi 18:2

Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!

Paul Washer-De ce avem nevoie de Isus?

                      

O ZI MINUNATA!

CRESTINII LUPTA NU PENTRU BIRUINTA, CI IN BIRUINTA!!!

Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.

2 Corinteni 10:4-5

Cine nu este cu Mine, este impotriva Mea!

Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.

Matei 6:24

Nu este o nautate pentru nimeni, daca spun ca nu exista mai mult de doua cai, la fel cum nu exista mai multi stapani, doar doi. 

Doua cai, doi stapani, doua imparatii, iar cale de mijloc nu este.

Versetul de mai sus ne spune foarte clar," nimeni nu poate sluji la doi stăpâni", si iata ca omul incearca cumva sa gaseasaca a treia cale, calea de mijloc. Cumva sa fie si cu Domnul, dar in acelasi timp sa-si satisfaca propriile vointe si dorinte.Numai ca dorintele omului si in om, pana la capat  poftele firii pamantesti cauta sa puna stapanire pe el. Sa ne amintim ce spunea Dumnezeu despre om, atunci cand l-a creat in Geneza 6, "Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău". Credeti cumva ca omul s-a schimbat cu ceva...? Credeti ca astazi omul si-a schimbat gandurile lui? 

Da, gandurile noastre sunt supuse Domnului, numai atunci cand cautam sa ramanem in voia Lui si ne lasam calauziti de Duhul Sfant, si cu toate acestea firea nu ne paraseste nici macar atunci ci cauta sa se razvrateasca, si in permanenta ducem o lupta cu ea, pentru a nu ne lasa biruiti.

Nu putem sluji la doi stapani! Nu putem wekeend-ul sa-l slujim pe Domnul, iar de luni pana vineri sa il lasam pe Domnul undeva bine pus intr-un colt al camerei, pana ne satisfacem firea, iar urmatorul wekeend  il scuturam de praf, si-l luam alaturi de noi.

DUMNEZEU ESTE DUMNEZEU, SI EL ESTE SFANT!

El nu sta la cheremul nostru, si nu percuteaza la comanda noastra. 

Ori suntem cu EL, ori suntem impotriva Lui. Ori facem voia Lui, ori facem voia diavolului.Nu putem iubi ceea ce uraste Dumnezeu,si sa mai avem si pretentia ca suntem Copiii Lui.

Rasplata nu se poate primi decat din mana stapanului caruia am slujit.

Lucrez la HCM Timisoara, de-aici imi iau salariul, si niciodata nu voi putea sa fiu platita de CFR Timisoara, spre exemplu, doar pentru ca in weekend folosesc si eu trenul. E un exemplu care mi-a venit in acest moment in minte, insa cred ca a-ti inteles ideea. Rasplatita voi fi acolo unde imi depun tot efortul.

E timpul sa ne facem fiecare o analiza si sa vedem daca nu cumva slujim si lui Dumnezeu si lui Mamona???

Dumnezeu doreste inchinare si slujire in fiecare zi, si luni, si marti, si miercuri,si...restul zilelor, si tot timpul, iar inchinarea si slujirea nu inseamna a merge la biserica duminica si a canta un solo sau a spune o rugaciune, ci este mult mai mult.

Una din porunci spune asa: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

Să iubeşti .........cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău, inseamna inchinare, dedicare, iar "pe aproapele tău ca pe tine însuţi, inseamna slujire.

Doamne ajuta-ne pe fiecare sa constientizam ceea ce doresti de la noi, sa te slujim asa cum doresti, pentru ca atunci cand vei veni sa ne iei la Tine sa fim pregatiti pentru a primi rasplata chiar din mana TA!

Hrana ta zilnica!

25 MARTIE
Psalmul 36
Să comparăm sfârşitul v. 4 cu îndemnul din Romani 12.9: „Fie-vă groază de rău”. Nu numai că omul din lume este indiferent faţă de păcat (pentru că, dacă l-ar judeca, ar însemna să se condamne pe sine), dar se şi distrează cu el, făcându-1 tema preferată a literaturii şi a spectacolelor sale. În acelaşi timp, această insensibilitate faţă de rău îl aduce în starea de a se lăuda şi de a se „măguli în ochii lui", chiar în prezenţa celor mai strigătoare nelegiuiri (v. 2; Romani 3.18;  )Deuteronom 29.19.
Pentru că suntem obligaţi să trăim într-o asemenea atmosferă, conştiinţa noastră de creştini, cu timpul, riscă să se unească; dar ne va fi întotdeauna scârbă de păcat dacă ne amintim de cruce şi de preţul nespus care a trebuit să fie plătit acolo pentru înlăturarea lui.
Bunătatea lui Dumnezeu este în ceruri, în afara atingerilor intenţiilor celor răi (v. 5,7) şi, în acelaşi timp, se întinde ca o aripă ocrotitoare pentru a-i adăposti pe fiii oamenilor (Psalmul 17.8). Vai, ca şi locuitorii Ierusalimului din limpul Domnului, mulţi resping adăpostul astfel oferit (Matei 23.37)!
Izvorul vieţii şi lumina divină, privite împreună în v.9, ne readuc la Hristos, (Cuvântul) despre care este scris: In EI (Cuvântul) era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor" (loan 1.4).

VIATA=TIMP si TIMP=VIATA !

Nici nu mai stiu de cate zile nu am reusit sa asez ceva pe blog, nu ca nu as fi dorit, nu ca nu as fi avut ce, ci din criza de timp. 

Timpul...! Timpul care  trece atat de repede, timpul care este atat de pretios si pe care, din pacate nu il putem da inapoi niciodata si nici nu-l putem recupera in vreun fel. Nu putem recupera azi ceea ce am pierdut ieri. Nu-l putem da inapoi, iar daca nu il folosim  cu intelepciune si-l irosim in zadar....atunci putem spune ca traim fara rost. Timpul este atat de scurt si de pretios, incat nu ne putem permite sa-l risipim.

Bineinteles acum depinde prin ce prisma privim, insa eu am sa ma refer putin la "timp" din punct spiritual, pentru ca de fapt este ceea ce conteaza cel mai mult si ceea ce voi investi pentru Domnul cu aceasta voi ramane.

Oamenii investesc si folosesc timpul lor in diferite activitati. Toti avem timp, si nimeni nu are mai putin sau mai mult de 24 de ore pe zi, insa fiecare il foloseste diferit.Spre exemplu, unul care este inca in campul muncii si merge cate 8-9 ore la munca, este si normal ca nu poate avea acelasi timp ca si un pensionar, sau unul care lucreaza part-time cu acel  care lucreaza full-time, iar cu aceste ore pe care "musai" sa le petrecem la job, fie ca vrem sau nu, nu avem ce face, insa  vorbesc de restul timpului care ne ramane. Acesta conteaza cum il folosim.

Des auzim expresia "TIMPUL COSTA BANI", si pornind de la aceasta expresie, am sa transform timpul in bani. Ma intreb cum ar fi o zi din viata mea sau cum ar fi o zi din viata ta, daca in fiecare dimineata am primi un sms care sa ne confirme intrarea unei anumite sume de bani in cont.Avem la dispozitie intreaga zi sa cheltuim suma de bani pentru ca la sfarsitul zilei, indiferent daca au ramas bani sau nu, contul  intra din nou pe zero, iar lucrul acesta se va repeta zilnic. La fiecare sfarsit de an insa, sponsorul meu imi va cere socoteala cum am cheltuit bani, atentie..."nu imi cere banii inapoi, ci ma intreaba doar ce am facut cu ei". Asta ca sa vada daca merita investitia facuta sau daca mai continua sponsorizarea.

 Oare ce as face...? 

Nu stiu ce a-ti face dumneavoastra, insa stiu sigur ce as face eu, "as cheltui tot, pana la ultimul cent", si bineinteles as cauta sa folosesc banii cu intelepciune daca tot ii primesc gratis.Poate ca daca nu ar trebui sa explic ce am facut cu banii....atunci as cheltui pe tot ce imi vine in cap, insa pentru ca va trebui sa dau explicatii, as cauta sa fiu chibzuita, cu-atat mai mult ca sunt anuntata din timp ca va trebui sa fac acest lucru.

Cam, ceva aseamanator este si timpul. Dumnezeu ne daruieste in fiecare zi viata, care inseamna TIMP.

Si azi mi-a daruit o zi care are 24 de ore, iar daca nu am folosit bine aceste ore, maine este in zadar sa admit ca este doar "mea culpa", pentru ca orele de azi...s-au dus, si inapoi nu le pot recupera.Deci daca nu am folosit toate orele e doar problema mea, iar daca le-am folosit si le-am folosit "prost", si mai mult este doar vina mea.

Vorba mea, fapta mea, gandul meu, si pentru absolut totul va trebui sa dau socoteala.

In Matei cap 12 vers. 36 sta scris:

Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit, iar in Romani 14:12 scrie, "Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu".

 Imi amintesc de versurile unei cantari pe care am canta-o mai demult:

Fa-ți timp pentru El,

Fa-ți timp pentru Cer!
Din toate, aceasta-i mai presus,
Fa-ți timp sa iubești,
Fa-ți timp sa te jertfești,
Fa-ți timp astăzi, pentru Isus!

Astazi ne facem timp pentru orice, insa cati ne facem timp pentru altii?

Cati suntem dispusi sa lasam treaba noastra la o parte de dragul celor de langa noi?

Timpul trece fie ca vrem, fie ca nu vrem!

Nu intotdeauna stim sa apreciem acest dar pretios-VIATA,  pentru ca daca stam sa ne gandim bine, este  doar darul Domnului, si nu este meritul nostru cu nimic. Noua inca nu ne-a fost luat acest "dar", in schimb altora  le-a fost luat, dar sunt anumite persoane care stiu sa aprecieze timpul la adevarata lui valoare.

  Pentru a realiza valoarea UNUI AN, întreabă un student care şi-a picat examenele. 

Pentru a realiza valoarea UNEI SĂPTĂMÂNI, întreabă editorul unui ziar săptămânal. 

Pentru a realiza valoarea UNUI MINUT, întreabă o persoană care a pierdut trenul. 

Pentru a realiza valoarea UNEI SECUNDE, întreabă un şofer care tocmai a evitat un accident.
Pentru a realiza valoarea UNEI FRACŢIUNI DE SECUNDĂ, întreabă persoana care a câştigat medalia de argint la Olimpiade.

 

Putea-vom noi oare intelege, ce mult inseamna  sa dam din timpul nostru unei persoane care are nevoie de ajutor?

Poate ca noi nu intelegem cat valoreaza, insa pentru cel care beneficiaza, valoreaza enorm.

Seneca spunea, "Socoteste fiecare zi, o viata".

  Continuarea  versurilor de mai sus spune:

 

Fa-ti timp pentru acei ce-n Lume
Alearga din rău spre mai rău,
Nu obosi, ci spune, spune
De dragostea lui Dumnezeu!
Fa-ti timp si mergi fara cartire
La patul celor suferinzi,
Ca ei asteapta cu iubire
Măcar o mana sa le-ntinzi!

Fa-ti timp pentru copiii care
Rămas-au fără de părinti,
Sa dai o simpla sărutare,
Macar o mana sa le-ntinzi.
Cat încă ai suflare-n tine,
Lucrează, frate, cu folos,
Ca ce faci pentru El rămâne,
Fa-ți astăzi, timp pentru Hrïstos!

Doamne da-mi te rog timp, iar  timpul  pe care mi-l vei da, ajuta-ma sa-l folosesc cu folos!

Hrana ta zilnica!

24 MARTIE
Psalmul 35.17-28
Chiar dacă nu avem câtuşi de puţin de-a face cu răutatea oamenilor în felul credinciosului din acest psalm, să nu uităm că persecuţia a fost şi este încă partea celor mai mulţi dintre creştini. Cât de recunoscători ar trebui să fim pentru libertatea conştiinţei şi a strângerilor ca adunare care continuă să ne fie acordate în ţara noastră! Celebrarea Domnului (prin laudă şi mulţumire) în mijlocul poporului Său de răscumpăraţi este dorinţa dreaptă a celui credincios (v. 18). 

Apreciem noi acest privilegiu, cei care încă îl mai avem?
In Ioan 15.25, Domnul Isus (citând v. 19 din psalmul nostru) se referă la această ură fără temei căreia El i-a fost ţinta (obiect al urii). Fără temei...! Deşi a fost în felul acesta, ura lumii împotriva lui Hristos şi împotriva alor Săi nu trebuie să ne mire (1 Ioan 3.13), este cea pe care Satan o inspiră oamenilor împotriva Aceluia care 1-a învins pe el, sentimente mai îngrozitoare decât cele din v. 21, 25 şi 26?

 Puţine expresii sunt atât de izbutite pentru a da pe faţă, în toată grozăvia lor, hăţişurile răutăţii inimii omeneşti: bucuria perversă de a vedea suferind un nevinovat... care era Fiul lui Dumnezeu venit pentru salvarea oamenilor. „Ha, ha! Ochiul nostru a văzut" - strigă batjocoritorii (v. 21). „Orice ochi îl va vedea, şi cei care L-au străpuns", anunţă Apocalipsa 1.7. Şi nu pe cruce, ci în toată gloria Lui de Judecător!

Hrana ta zilnica!

23 MARTIE
Psalmul 35.1-16
Îngerul Domnului, Cel pe care L-am văzut în Psalmul 34  „îşi aşază tabăra în jurul acelora care se tem de El şi-i scapă" (Psalmul 34.7), este chemat în Psalmul 35 să-i alunge şi să-i urmărească pe vrăjmaşii celui drept (v. 5,6). «După un timp de răbdare şi de har, care a rămas fără niciun rezultat, rămăşiţa, în loc să se răzbune singură, se va bizui pe Dumnezeu pentru a obţine eliberarea»
Această eliberare a credincioşilor evrei va fi însoţită, negreşit, de judecarea celor răi. În ce-i priveşte pe creştini, ştim Că nu prin nimicirea celor răi se va împlini eliberarea lor, Ci prin însăşi răpirea lor, pentru a-L întâmpina pe Domnul. Credincioşii nu vor rămâne pentru totdeauna împreună cu necredincioşii. Când Domnul va veni pe nor, cei credincioşi vor fi luaţi de pe pământ, iar ceilalţi vor fi lăsaţi acolo pentru teribilul „ceas al încercării"... (Apocalipsa 3.10); în momentul arătării Sale în glorie însă va fi invers: credincioşii din acel timp vor fi lăsaţi pentru a împărăţi, iar cei răi vor fi înlăturaţi (Luca 17.34-36).
Ce nerecunoştinţa din partea omului firesc! David vorbeşte din experienţă, ca unul căruia i-a fost dat atât de des să sufere din partea acelora de lângă el (v. 12-15). Dar Hristos a cunoscut şi a resimţit această nerecunoştinţa într-un mod cu mult mai profund: „îmi întorc rău pentru bine şi ură pentru dragostea mea" (v. 12; Psalmul 109.5).

Hrana ta zilnica!

22 MARTIE

Psalmul 34
Pentru a ne arăta că toate circumstanţele, inclusiv cele mai umilitoare, ne pot conduce, în final, la a-L binecuvânta pe Dumnezeu, Duhul S-a folosit de un episod neplăcut din istoria lui David (când şi-a schimbat purtarea înaintea lui Abimelec), pentru a-i dicta apoi cuvintele acestui psalm. 

Să-1 imităm pe „acest întristat". Să învăţăm, asemeni lui, să preamărim oricând şi oriunde Numele Dumnezeului nostru.
În v. 11 îl vedem pe Domnul cum, cu tandreţe, ne strânge în jurul Său, spunându-ne: „Veniţi, fiilor, ascultaţi-Mă..." El are un cuvânt de încurajare pentru fiecare dintre noi. Pe cel aflat în pericol îl linişteşte prin v. 7, 15 şi 17 (vezi Isaia 63.9). Un altul cunoaşte lipsuri materiale? El răspunde la îngrijorarea lui prin v. 9 şi 10. Cineva trece prin doliu sau prin durere? El îi arată la Cine se găseşte mângâierea (v. 18). Dorinţa Lui este să ne întărească încrederea în Tatăl Său, astfel încât să-L lăudăm împreună cu El (v. 3). Gustaţi - ne spune El - cât de bun este Domnul (comp. cu 1 Petru 2.3).
Dar Domnul ştie că avem nevoie şi de îndemnarea Sa, de aceea ne îndeamnă: „Păzeşte-ţi limba de rău, ... depărtează-te de rău şi fă binele, ... caută pacea şi urmăreşte-o" (v. 13,14; vezi 1 Petru 3.10-12). Petru, citând în epistola sa din Psalmul 34, nu preia şi partea cu care se încheie acest pasaj (v. 21), pentru că astăzi este ziua harului. Judecata anunţată în finalul psalmului urmează să vină.

Fiti binecuvantati!

El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului şi nu-i nesocoteşte rugăciunea. Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul care se va naşte să laude pe Domnul!

Psalmii 102:17-18

Nu cred ca este ceva mai minunat decat sa stim ca Dumnezeu asculta rugaciunile noastre!

Fiecare dintre noi aducem inaintea Domnului ceva, pe cineva sau o nevoie personala, o problema de sanatate sau orice alta problema, pentru ca stiu ca probleme sunt in fiecare zi si nu cred ca este cineva care nu are o cerere inaintea Domnului pentru o anumita cauza, de-aceea astazi mai mult ca oricand, suntem incurajati prin Cuvantul Sau care ne da asigurarea, ca suntem ascultati si va lua aminte la rugaciunea noastra.

 Psalmistul David ne indeamna sa scriem lucrul acesta. Sa scriem si sa spunem si altora care nu stiu, Dumnezeu este bun si ia aminte la toate cererile noastre facute cu credinta si dupa voia Sa. El ia aminte ! O asigurare extraordinara, sa stiu ca primesc raspuns la cererea mea. Multi fac rugaciuni si sunt convinsa de acest lucru, insa nu stiu cati fac rugaciuni spre Cel care da aceasta asigurare. Moastele, pomelnicele facute sau mai stiu eu ce rugaciune facuta spre nu stiu care sfant, nimic din toate aceste traditii si nimeni din toti acesti sfinti nu da asigurarea ca "vom fi ascultati". De-aceea eu imi ridic ochii spre cer si spre Dumnezeu imi inalt rugaciunea, prin FIUL Sau Isus Hristos.

 Mare  si bun este Domnul, de-aceea Il laud!

Binecuvântă, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt! Binecuvântă, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!

O zi binecuvantata! 

Hrana ta zilnica!

21 MARTIE
Psalmul 33
Primul verset al Psalmului 33 reia gândul din finalul Psalmului 32. Cel îndreptăţit prin iertarea păcatelor este invitat să se bucure şi să-L laude pe Domnul: este partea şi datoria fiecărui credincios.
In acelaşi timp, acest psalm se aplică direct Israelului viitor, Când păcatul respingerii lui Mesia al lui îi va fi iertat. Lauda sa va avea trei mari subiecte:
• Credincioşia lui Dumnezeu (v. 4-9): El este Creatorul tuturor lucrurilor;
• Înţelepciunea lui Dumnezeu (v. 10-17): El cunoaşte totul şi guvernează naţiunile;
•Bunătatea lui Dumnezeu (v. 18-22): această bunătate se manifestă faţă de toţi cei care se încred în El.

Cântarea nouă (v. 3) este aici în legătură cu un pământ nou, Căruia Dumnezeu îi va şterge nedreptatea şi pe care îl va umple de bunătatea Sa. Sfaturile naţiunilor (intenţiile popoarelor) vor fi fost nimicite, pentru a putea fi împlinite planurile eterne ale lui Dumnezeu şi intenţiile inimii Sale (v. 10,11). Acelaşi Cuvânt al Său, a creat cerurile (comp. v. 6 cu Evrei 11.3), acum ne dă o viaţă nouă şi lucrează în noi, aşteptând să şi desăvârşească lucrarea într-o lume restaurată. Dumnezeu priveşte din ceruri şi ia aminte la toți locuitorii pământului (v. 13,14). Dar, potrivit promisiunii din Psalmul 32.8, sunt urmăriţi de ochiul Său veghetor în special cei care ÎI ascultă şi gustă iubirea Sa (v. 18; Psalmul 34.15).

Hrana ta zilnica!

27 MARTIE
Psalmul  17.23-40„De Domnul sunt întăriţi paşii omului" (v. 23). Din firea noastră, suntem independenţi. A recunoaşte că avem nevoie de Dumnezeu pentru fiecare pas al vieţii noastre zilnice este un lucru evident, dar pe care nu-1 admitem întotdeauna. Să nu aşteptăm să avem de-a face cu multe căderi, pentru a fi convinşi de aceasta şi pentru a accepta ajutorul Domnului!
În acest psalm îl întâlnim pe cel drept (sau: cei drepţi). Este numele dat rămăşiţei credincioase dintre iudei; aceasta va stăpâni ţara (lucru menţionat de cinci ori: v. 9,11,22,29,34), după înlăturarea celor răi (înlăturare menţionată tot de cinci ori: v. 9,22,28,34,38).
Astăzi, copilul lui Dumnezeu are dreptul să poarte acelaşi titlu (Romani 5.19). Cum se poate face recunoscut cel drept? El „se îndură" şi „dă" (v. 21); gura lui „rosteşte înţelepciune"; limba lui vorbeşte dreptate"; „legea Dumnezeului său este iu inima lui" (v. 30,31). Dragoste, înţelepciune, adevăr, alipire” faţă de Cuvânt, toate aceste etape de drum se pot ele remarca în mersul nostru de zi cu zi? Pentru aceasta, să contăm pe tăria, pe ajutorul şi pe scăparea lui Dumnezeu (v. 39,40).
Abandonarea celui drept este un fapt ce poate fi considerat, în adevăr, de neconceput (v. 25; 2 Corinteni 4.9). Şi totuşi, aceasta a trebuit să îndure „Cel Intrutotuldrept" (Iov 34.17; Psalmul 22.1).

Hrana ta zilnica!

20 MARTIE
Psalmul 32
Cu cât sufletul a gemut mai mult la început sub povara păcatelor, cu atât poate el gusta mai plăcut binecuvântarea despre care ne vorbesc v. 1 şi 2. Sunteţi printre aceşti fericiţi? Dacă nu, v. 5 vă arată drumul pentru a deveni fericiţi (comp. cu Luca 15.18): „Nu mi-am acoperit...” (v. 5); altfel spus, «mărturisirea în întregime este mijlocul indispensabil pentru ca Dumnezeu să acopere păcatul meu» (v. 1). Dacă încerc să-1 ascund, Dumnezeu va trebui, mai devreme sau mai târziu, să-1 pună în lumină (Matei 10.26), pentru că cea dintâi lucrare pe care o face Dumnezeu într-un om este trezirea conştiinţei acestuia. Apoi apasă cu mâna Sa până când păcătosul este adus la pocăinţă. După pocăinţă, imediat urmează iertarea (şi iertarea ni se prezintă aici sub trei aspecte: eliberarea de povară, curăţirea de întinare şi anularea datoriei). Apoi vine umblarea. Să nu fim precum animalele care, fiind fără pricepere, trebuie conduse prin constrângere din exterior! Frâul şi zăbala sunt imagini ale mijloacelor dureroase pe care Dumnezeu este nevoit să le folosească atunci când nu vrem să ne apropiem de El (v. 9; comp. cu Proverbe 26.3). Cu mult mai bine este să ne lăsăm instruiţi, învăţaţi (titlul Psalmul 32: „maschil", învăţătură) şi sfătuiţi direct de Cuvânt şi în comuniune cu Domnul!

Treziti-va crestini!

                          Toti asteptam o trezire spirituala sa se intample in tara noastra. Insa nu doar Romania are nevoie de o trezire, ci intreg pamantul. Traim ultimele clipe si cuvintele profetului Ioel sunt gata a se implini,

Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi târzie, ca odinioară. 
Ioel 2:23
  Suntem noi oare pregatiti sa primim aceasta ploaie a trezirii in viata noastra?
 Sau mai mult, cati suntem pregatiti sa stam inaintea Domnului si sa fim gata a plati pretul trezirii?

Pentru fiecare trezire s-a platit un pret!

 Daca ne uitam de-a lungul secolelor XVIII-XX cand au avut loc multe treziri spirituale, insa privind spre cele mai mari tari precum America, Anglia, Franta si Tara Galilor, toate aceste tari au avut oameni dedicati si consacrati lui Dumnezeu. Ne rugam mult pentru trezire, insa trebuie sa fim constienti ca trezirea se face doar prin oameni care stau la dispozitia lui Dumnezeu, oameni care traiesc in voia lui Dumnezeu.

Trezirea nu o face un om, nu o fac programele incarcate cu cantece, care deseori nu sunt decat spectacole frumoase si bine regizate, nici cu mesaje ce contin cuvinte filozofice greu de inteles de omul de rand, ci trezirea o face Dumnezeu, prin Duhul Sfant. Oamenilor trebuie spus adevarul si doar adevarul, adica trebuie propavaduit ISUS, pentru ca El este Calea, Adevarul si Viata. Dumnezeu a promis mantuirea de pacate doar prin Sangele lui Isus Hristos.

Oamenii  nu sunt decat uneltele prin care Creatorul  Isi face lucrarea. Dumnezeu a fagaduit prin prorocul Ioel aceasta ploaie timpurie si tarzie si El o va da, pentru ca eu cred in fagaduintele Sale. Chiar daca multi crestini nu sunt pregatiti sa accepte revarsarea pe care o va face Dumnezeu, prin Duhul Sfant.

Avem nevoie de Dumnezeu!

Avem nevoie de curatirea si sfintirea inimii noastre, avem nevoie de o innoire a mintii, avem nevoie de puterea Duhului  Sfant pentru a face fata  fortelor rele. La fel cum Dumnezeu are o lucrare de facut, la fel si diavolul isi  pregateste atacul asupra copiilor lui Dumnezeu, de-aceea in aceste vremuri avem mai mult ca oricand nevoie de putere, iar aceasta putere este in sangele lui ISUS.

Asteptam trezirea mult promisa, insa inainte de a astepta acest lucru, noi crestinii avem nevoie sa ne trezim.

DOAMNE, TREZESTE-NE PE TOTI CRESTINI !

TREZESTE  ROMANIA!

TREZESTE INTREG PAMANTUL SI TOTI SA STIE CA TU ESTI SINGURUL DUMNEZEU!

Copiii bisericii noastre cer si ei acest lucru prin cantare si Dumnezeu sa le asculte ruga.

                        

Hrana ta zilnica!

19 MARTIE
Psalmul 31.15-24
„Este un timp pentru orice ocupaţie: ... un timp pentru a se naşte şi un timp pentru a muri, ... un timp pentru a jeli şi un timp pentru a sări de bucurie..." (Eclesiastul 3.1-8). Dar întreg timpul nostru (toate aceste momente pentru...) se află în mâna Dumnezeului nostru. El a hotărât mai dinainte şi succesiunea (şirul de evenimente), şi durata, în special în ce priveşte timpul încercării. Să nu uităm niciodată v. 15, ori de câte ori ne întocmim proiecte!
Pe lângă ocrotire şi eliberare, sufletul găseşte alături de Domnul ceva mai de preţ: o bunătate mare (v. 19), minunată (v. 21), păstrată (v. 19) pentru cei ce se tem de Dumnezeu şi care se încred în El (v. 19; Psalmul 34.9). Să nu ne temem că se va epuiza vreodată această rezervă divină (bunătate păstrată, rezervată).
Dar cum am putea noi oare să răspundem la o astfel de bunătate? Versetul 23 ne învaţă: ,Iubiţi pe Domnul, toţi sfinţii Săi!" Aceasta este „porunca cea mare şi cea dintâi" a legii (Matei 22.37,38). Şi nu este greu de împlinit (vezi 1 Ioan 5.2,3), pentru că „a înţelege bunătatea Domnului" înseamnă chiar „a-L iubi pe Domnul". Pentru ca iubirea înspre El să fie produsă şi întreţinută în inimile noastre, trebuie să ne preocupăm mai mult cu iubirea dinspre El înspre noi (1 Ioan 4.19).

 «Prin însăşi dragostea Ta va trăi dragostea mea» - ne aminteşte o cântare.

Hrana ta zilnica!

18 MARTIE
Psalmul 31.1-14
„În Tine, Doamne, mi-am pus încrederea" - în felul acesta răsună, de astă dată, declaraţia fermă a celui credincios (v. 1). Apoi, în v. 6: „Cât despre mine, mă încred în Domnul". Şi, din nou, la sfârşitul pasajului nostru: „Dar eu mă încred în Tine" (v. 14). în mijlocul furtunii dezlănţuite de oameni, el se agaţă de această certitudine. Adăpostul şi 1-a aşezat nu pe propriul munte (Psalmul 30.7), ci în Domnul, Stânca lui (v. 3) de neclintit, e pentru mine o stâncă...", cere el în v. 2, iar în v. 3 confirmă: „Tu eşti stânca mea". Nimic niciodată nu va putea răsturna o credinţă aşezată pe o astfel de temelie (Matei 7.25).

 Drag prieten, ai construit tu pe această stâncă!
Există un moment în viaţă când această încredere este mai necesară ca oricând. Este vorba de ultimul moment, când totul trebuie părăsit, pentru a trece prin moarte. In această traversare întunecoasă, niciun sprijin pentru suflet nu poate dăinui, decât Dumnezeul în care, acum şi pentru totdeauna, ne-am pus toată încrederea (Proverbe 14.32).
Să ne gândim la Modelul nostru incomparabil: In momentul morţii Sale, Hristos îşi exprimă această încredere absolută prin ultimele Sale cuvinte de pe cruce, despre care ne vorbeşte v. 5: „Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul" (Luca 23.46; vezi şi v. 15).

Hrana ta zilnica!

17 MARTIE
Psalmul 30
Chiar dacă sunt scrise în dreptul rămăşiţei lui Israel, v. 1-5 sunt o încurajare pentru toţi răscumpăraţii, amintindu-le că, dacă trebuie să treacă printr-o „întristare uşoară de o clipă", aceasta lucrează pentru ei o „greutate eternă de glorie" (2 Corinteni 4.17). Lacrimilor - care sunt partea celor mai mulţi în noaptea întunecoasă a acestei lumi - le vor urma curând cântările de bucurie, în dimineaţa zilei fără apus. Dar chiar şi noaptea, în mijlocul încercărilor, cel care îl cunoaşte pe Domnul are o bucurie interioară care îl face în stare şi totodată îl îndeamnă să cânte (Psalmul 42.8; Iov 35.10). El le dă în felul acesta celor din jur cea mai puternică mărturie (Fapte 16.24,25).
Descurajarea în încercare este un lucru periculos! 

Pe de altă parte, un credincios prosper riscă să se sprijine pe prosperitatea lui („muntele meu" - spune psalmistul), obligându-L pe Dumnezeu să-i zdruncine aceste temelii, pentru a-1 determina să-L caute pe El (v. 6-8). Prosperitatea în lume devine pe nesimţite un obstacol care împiedică comuniunea cu Domnul; de aceea, este spre folosul nostru să fim lipsiţi de ea. Care este mijlocul de a scăpa de astfel de pericole? 

Privind mai departe ele noaptea de acum şi mai sus de „muntele nostru", cântărind toate lucrurile în perspectiva preafericitei eternităţi.

Live Elim-David Echalar

Nu demult, in biserica noastra am avut parte de mult har in cele doua zile binecuvantate alaturi de pastorul David Echalar, slujitor in Italia, desi este originar din Peru. 

Astazi avem bucuria de a-l avea cu noi la inchinare, atat el cat si un grup de 50 de  frati din Livorno Italia.

Dumnezeu sa lase libertate Duhului Sfant si El sa lucreze printre noi.

Serviciul se poate urmari live pe  http://www.elim.ro/, incepand cu ora 18.

Fiti binecuvantati!

Cluj-Flashmob : Il trovatore

                        

Hrana ta zilnica!

16 MARTIE
Psalmul 29
Din punct de vedere profetic, acest psalm vorbeşte despre momentul când cei puternici ai pământului vor trebui să se supună Domnului. Gloria şi tăria, pe care omul şi le atribuie cu atâta plăcere, aparţin, de fapt, numai lui Dumnezeu. Şi acestea îi vor fi recunoscute doar atunci când El va considera potrivit să-Şi înalţe glasul, pentru a-Şi revendica drepturile (glasul Domnului este amintit de şapte ori în acest psalm). Dominaţia naţiunilor (numite: „fii ai celor puternici" - v. 1) asupra lui Israel va lua atunci sfârşit, pentru că poporul căruia îi va da Domnul puterea când va fi să şadă ca împărat pentru totdeauna (v. 10,11) va fi chiar poporul Său.
Ce puternic şi impunător este acest glas al Creatorului, pe care toţi oamenii au ocazia să-1 audă! Dumnezeu le vorbeşte cu tot dinadinsul («de-a curmezişul») prin fenomene ale naturii: vânt, tunete, avalanşe, cutremure de pământ... care umplu sufletele cu un sentiment de măreţie şi de groază... în general foarte trecător! Dar, mai presus de toate, Dumnezeu a vorbit lumii prin Isus Hristos, Cuvântul devenit trup (Ioan 1.14; 18.37). Acesta a fost şi glas al puterii divine „pe ape mari" (v. 3), şi glas al unui singur cuvânt, rostit pe când El potolea furtuna (Marcu 4.39), precum şi glasul „blând, în şoaptă" (1 împăraţi 19.12), al dragostei: glasul bunului Păstor. Acesta se face auzit şi astăzi în Cuvântul Său. Să învăţăm să-1 ascultăm!

Hrana ta zilnica!

15 MARTIE
Psalmul 28
Implorările pe care le auzim răzbătând prin acest psalm nu seamănă deloc cu rugăciunile pline de încredere pe care un creştin le poate adresa astăzi Dumnezeului şi Tatălui său. Teama de a nu rămâne fără răspuns, groaza din faţa morţii, frica de a nu fi luat odată cu cei răi, precum şi apelul către judecarea celor răi redau aici sentimentele israelitului credincios din zilele de la urmă. Această mare strâmtorare nu va putea face altceva decât să scoată încă o dată în evidenţă răspunsul pe care îl primeşte cel credincios şi bucuria pe care i-o prilejuieşte acestuia primirea unui răspuns (v. 6-9).
„Domnul este tăria mea", declară în v. 7, iar în v. 8: „Domnul este tăria lor". Experienţa este mai întâi individuală şi apoi colectivă. Să ne amintim de un episod din istoria lui David, autorul psalmului nostru. La întoarcerea la Ţiclag, el găseşte cetatea incendiată şi pe toţi locuitorii ei duşi în captivitate; însoţitorii săi vorbesc să-1 ucidă cu pietre; se află într-o mare strâmtorare. Şi atunci se întăreşte în Domnul Dumnezeul său (1 Samuel 30.6). Asemeni lui David, experimentarea întregii noastre slăbiciuni este uneori necesară pentru a conştientiza că toată puterea noastră este în Domnul (2 Corinteni 12.10). Remarcăm, de asemeni, că răspunsul lui Dumnezeu aduce lauda în inima celui credincios. În ce ne priveşte, să nu uităm vreodată să I-o exprimăm Domnului (Isaia 25.1)!

Am facut-o si pe asta...

Noroc ca aici pe blog nu trebuie sa vorbesc..doar sa scriu, nu de alta dar daca trebuia sa vorbesc nu stiu daca as fi putut. Ma simt de parca as fi paralizata pe o parte. Toata viata mi-a fost frica de dentist si dau slava Domnului ca am dinti "de fier", si nu a trebuit sa merg asa des, insa azi a fost una din acele zile in care am facut cunostinta cu "nenea doctorul", de fapt erau doi. La inceput a fost placut, m-ai ales ca ne cunosteam foarte bine toti, slujim in aceeasi biserica, insa asta nu m-a ajutat prea mult...."frica" n-a disparut nici macar cand m-am facut comoda pe acel scaun  imens. Nu m-am dus cu probleme grave, eh....o mica carie ( asa am zis eu) numai ca "mica", era cam mare. Oricum m-am consolat dupa ce mi-a citit filmul, pare se ca dantura mea mai rezista mult si bine de-acum incolo, asa ne indicau desenele acelea urate. Oricum eu n-am priceput prea multe, dar merg pe mana lor.

Binecuvantarea mea a fost ca  am nimerit pe mana unor oameni cu mana usoara si in acelasi timp plini de rabdare.  Nu stiu care sa fie motivul, faptul ca sunt crestini sau...?

Oricum le multumesc si Domnul sa ii binecuvinteze. Asa ca daca aveti o "carie mica" (asa ca mine), ii recomand cu placere, doar trebuie sa imi spuneti.

O zi binecuvantata !

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit. Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul. De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

Psamul 1

O zi binecuvantata !

De ce moarte, de ce suferinta? De ce eu, de ce tu?

"De ce atata suferinta?", este o intrebare care cred ca multi ne-o punem de multe ori.

Marti, la rugaciune anunta pastorul bisericii inmormantarile care vor fi in aceasta saptamana. Era abia marti...si erau deja 4 persoane decedate doar la noi in biserica, iar azi a fost anuntata inca una pentru ziua de sambata. Acum daca stam si ne gandim la cati membri sunt in biserica, poate spun unii....ce este cinci persoane la cateva mii...?

E drept si asta, insa cand aceste persoane lasa in urma numai lacrimi si durere, intrebi uneori.....DE CE, DOAMNE?

De ce Doamne, la numai 41 de ani ai ingaduit sa chemi la Tine, mama a trei prunci...?

De ce Doamne, ai ingaduit la numai 46 de ani, cancerul sa smulga din mijlocul a cinci copii pe singurul lor parinte? Atunci cand ai chemat la Tine pe tatal acestor cinci copii, in urma cu doi ani, am crezut ca mama le va putea fi sprijin si ajutor, insa nu am stiut ca dupa numai doi ani, ai  sa o chemi si pe ea...

Acum cinci copii sunt doar in grija Ta Doamne. Stim ca Tu niciodata nu gresesti, chiar daca nu intelegem acum. Doamne sunt in mintea noastre atatea nedumeriri, dar iarta-ne te rugam pentru caci stim  nu avem nici un drept sa punem intrebarea "DE CE".

Nu avem drept sa te intrebam nici de ce o fiinta plapanda de numai cinci luni, se zbate intre viata si moarte si chimoterapia ii face viata calvar, pentru ca un cancer la ficat incearca sa o distruga...

Doamne cat necaz este in lume.....!!!

Ma intrebam de ce....? Insa  intrebarea nu este, "de ce ei"....ci "de ce eu, de ce noi"? 

De ce eu sunt sanatoasa...? De ce tu esti sanatos sau sanatoasa...? Puteam fi oricare dintre ei si totusi, nu suntem. Dau slava Domnului pentru asta si Ii multumesc de mii de ori. Nu e meritul meu, nu e meritul tau, e doar mila Domnului.

De ce ei..? 

Adeseori suntem tentati sa acuzam si poate trece prin mintea cuiva, 

"sigur a facut ceva...de-asta l-a pedepsit Dumnezeu". 

Gresit, niciodata sa nu ne grabim sa facem asemenea afirmatii, pentru ca noi nu cunoastem planul lui Dumnezeu.Prin boala lor sau prin moartea lor, Dumnezeu va fi proslavit. Cum...?
Acum nu stim, insa la momentul potrivit vom sti.Imi amintesc raspunsul, Domnului Isus

 Ioan 11:4

Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”

Vreau sa va marturisesc ceva....

Am petrecut 22-23 de ani in ratacitori prin lumea larga, asemeni fiului risipitor, fara griji, fara dureri, si spre deosebire de fiul risipitor....eu nu am ramas fara bani, din contra, Dumnezeu  mi-a dat si bani, nu cat sa nu stiu ce sa fac cu ei, dar atat cat sa nu duc lipsa de nimic, insa in toti acesti ani, nici o rugaminte catre mine a celor dragi nu m-a intors din drum. Dupa 23 de ani, a trebuit sa moara un om ca eu sa fac 180 de grade si sa ma intorc din nechibzuitu-mi drum.

Altii poate s-au intrebat atunci, Doamne de ce...? De ce L-ai chemat acasa asa tanar, era un slujitor pe care il folosea-i, si totusi ai ingaduit acest lucru. Alti plangeau, eu in schimb multumeam si Il proslaveam pe Domnul pentru moartea acestui om. Il proslaveam ca a ales sa lucreze asa, el sa moara, iar eu sa ma nasc. Acest om a fost fratele pastor, PETRICA DUGULESCU.

Pentru multi e de neinteles, insa moartea lui a fost momentul cercetarii pentru mine si  prin moartea lui Dumnezeu mi-a vorbit. Doar au m-ai murit oameni, de ce atunci, poate va intrebati? Nu stiu de ce atunci, nu stiu de ce el, dar Dumnezeu a ales atunci momentul si acela era pentru mine. Trei zile si trei nopti m-a chinuit intrebarea, 

"DOAMNE DACA  ERAM EU IN LOCUL LUI, DACA MUREAM  EU, 

UNDE AS FI MERS?"

Bineinteles ca mi-am dat raspunsul, si pentru ca nu era cel care trebuia am zis STOP la tot, si  am cerut Domnului sa ma ierte si sa imi dea putere sa merg pe unde a mers Isus. Iata de ce azi vreau sa spun tuturor ce a facut Isus pentru mine, iata de ce vreau ca si cei care nu-L cunosc pe Acest Isus, sa caute sa-L cunoasca. El nu este ISUS al unei anumite denominatiuni, fie ea baptista, catolica, penticostala, adeventista, ortodoxa, etc, El este DOMNUL, DOMNILOR, si este REGELE acelor care Il cheama in viata lor.

Iata ca Dumnezeu este proslavit si prin moarte, si prin boala, si prin suferinta si prin durere, insa El totdeauna are un plan bine pus la punct.

Imi amintesc refrenul unei cantari pe care il cantam cand eram copil,

De ce-I asa o stie El, Isus Hristos Emanuel
Raspuns aici de n-om avea, odata in ceruri vom afla
De ce-I asa o stie El!

Hrana ta zilnica!

14 MARTIE
Psalmul 27
În acest Psalm străluceşte încrederea totală a celui credincios în Cel care este Lumina, Mântuirea şi Tăria vieţii sale (v. 1; Psalmul 18.27,28,29). Epistola către Efeseni va confirma acest adevăr, că Domnul este în acelaşi timp şi Lumina şi Tăria puterii creştinului (Efeseni 5.14; 6.10). Dar cine Altul a arătat această încredere totală în Dumnezeu decât Domnul Isus?
Dacă Psalmul 22 ar putea fi numit psalmul crucit, atunci acestuia (Psalmului 27) va trebui să-i dăm titlul de „psalmul Ghetsimani-ului". Într-adevăr, v. 2 evocă într-un mod izbitor mulţimea înarmată cu săbii şi cu bâte care înaintează sub îndrumarea lui Iuda pentru a-L prinde pe Domnul gloriei, însă la singura Sa rostire, „Eu SUNT", ei dau înapoi şi cad la pământ (Ioan 18.6).
„Casa Domnului" - acesta este locul în care îşi caută refugiul psalmistul (v. 3-5; comp. cu 2 Impăraţi 19.1,14): ce frumoasă imagine a comuniunii, a acestui „un lucru" (v. 4) pe care se cuvine să-1 cerem şi să-1 urmărim înainte de orice altceva. Iar această comuniune nu este numai pentru ceasul încercării, ci pentru „toate zilele vieţii mele". Comuniunea este şi «climatul» necesar pentru a distinge frumuseţea Domnului şi pentru a progresa în cunoaşterea acestei frumuseţi. Ultimul verset vine ca un răspuns de sus care opreşte toată alarmarea credinciosului: „Da, aşteaptă-L pe Domnul!"

Cantarea - cea mai buna solutie in orice circumstanta!

Cantati Domnului o cantare noua !

Cantarea de lauda are un rol foarte important in viata unui crestin, de vreme ce e intalnit acest verset de-atatea ori.Este un indemn pe care il intalnim des in Scriptura mai ales in cartea Psalmiilor.

Cantarea nu este un ritual, ci ea porneste spontan din inima celui care Il iubeste pe Domnul!

Atunci cand iti iubesti sotia sau sotul ii spui cuvinte frumoase, ii soptesti cuvinte de iubire, in orice loc si la orice ora, cum este si normal.Nu faci asta ca esti obligat, asa-i? O faci din placere.Tot la fel este si cu cel care-L iubeste pe Domnul, cand El este viu in inima noastra exista si o dorinta arzatoare de a-L onora, de a-L venera pe Cel iubit.
Motive? Avem mii de motive!
Cand in viata noastra se implineste voia Lui si vedem cum binecuvantarile curg, nu exista mod mai minunat de a ne exprima bucuria.Dar tot la fel si cand suntem in mijlocul suferintei, trebuie sa ne  apropiem de El prin cantare.E un mod de exprimare a bucuriei. Bineinteles nu a bucuriei ca suntem in suferinta, ci a bucuriei ca nu am fost parasiti si nu ne-a lasat singuri in astfel de momente. Atunci mai mult ca oricand simtim nevoia sa-I cantam.Prin cantare Dumnezeu ne intareste credinta noastra si ne da taria de a accepta situatia prin care trecem. Trebuie sa recunoastem ca nimanui nu ii place sa treaca prin suferinta, cum tot la fel trebuie sa recunoastem ca nu toti suntem in stare sa acceptam in viata noastra incercarile, dar prin cantare, Dumnezeu ne da taria si puterea necesara.Prin cantarea alungam orice gand rau din minte, alungam duhurile rele dimprejurul nostru si Duhul de pace si de siguranta coboara peste noi.
Prin cantare-L adoram pe Dumnezeu si prezenta Sa ne inunda sufletul.
Indiferent ca ai sau nu ai, indiferent ca razi sau plangi, indiferent ca iti merge bine sau rau, lauda-L pe Domnul, pentru ca El este Domn si in bucurii si in incercari!

Cantati Domnului o cantare noua !
Doamne te voi lauda si te voi binecuvanta!

Corul Elim Timisoara - Eu Si Casa Mea

                          

De retinut!

Rabdare, rabdare si indelunga rabdare!

Numeri 21:4

Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum.

Constat ca RABDAREA...este o problema veche si din pacate nu s-a confruntat doar poporul Israel cu ea, ci si noi ne confruntam cu aceasta problema.Stiu ca rabdarea face parte din roadele Duhului Sfant, si trist este ca prea putini avem aceasta roada, din pacate copacul care face acest rod....ori s-a uscat, ori nu l-am plantat bine.

Citem undeva intr-o carte o mica istorioara legata de lipsa rabdarii.

 

"La un semafor, fiind culoare rosie masinile s-au oprit.La schimbarea culorii verde, o doamna care era la volan a incercat sa repuna masina in miscare, numai ca motorul  s-a oprit si nu mai vroia sa porneasca deloc. Cum nu mai erau multe secunde din culoare verde, cel din spatele ei a inceput sa claxoneze in disperare.

Masina nu pornea si "pace". La un moment dat doamna se da jos din masina "bolnava", si foarte calma se indreapta spre masina celui care astepta dupa ea, de fapt se indrepta spre cel care claxona.

-Buna ziua! Va rog frumos, ma ajutati sa imi reporniti masina, iar eu o sa va inlocuiesc pe dumneavoastra, tinand mana pe claxon!!!"

Cati oare nu ne gasim in ipostaza acelui domn?

Eu sincer....ma lupt cu aceasta problema. 

De zeci de ori am plantat acest copac al rabdarii insa nu stiu ce se intampla, ori nu  pun apa suficienta, ori nu are lumina destula, ori exista o alta cauza, pentru ca roadele  nu sunt pe masura.

Omul in general cauta calea ce mai scurta, cauta solutia cea mai rapida si asta in orice domeniu.Tehnologia in sine ne-a invatat sa traim ca niste roboti care avem totul programat, care vrem sa stim in sec. urmatoare ce facem, unde mergem si totul foarte "precis". Noi ne planificam viata dupa solutiile cele mai rapide si cele mai usoare, chiar daca  nu sunt cele mai bune.Numai ca asta facem noi oamenii, NU DUMNEZEU!

Stau si ma intreb, oare daca Dumnezeu ar avea tot atat rabdare cu mine, asa cum am eu uneori, oare m-ai ingaduia El astazi, 13.03.14 sa scriu aceste cuvinte...?

Oh, Doamne  fa ca acest copac sa aduca roada asa cum Tu doresti de la mine!

2 Tesaloniceni 3:5

Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!

Hrana ta zilnica!

13 MARTIE
Psalmul 26
În Psalmul 25, credinciosul avea de mărturisit păcate (v.7, 11 şi 18), iar rugăciunea lui era: „Condu-mă în adevărul Tău". În Psalmul 26, tonul se schimbă; credinciosul stă înaintea Domnului cu o conştiinţă curată (v. 1,2) şi poate declara: „Am umblat în adevărul Tău" (v. 3). El este unul dintre acei fericiţi care, potrivit Psalmului 1.1, nu s-a asociat cu cei care fac răul (v. 4,5). Toate gândurile îi sunt absorbite de o preocupare sfântă, cea ilustrată în v. 6 şi 7.

Cu mâinile spălate în ligheanul de aramă, altfel spus, după ce s-a judecat pe sine, el înconjoară altarul, privind sub toate aspectele lucrarea de la cruce şi pe Cel care a fost Jertfa desăvârşită. Gura i se deschide pentru a lăuda şi a istorisi „toate minunile" făcute prin har (v. 7).
Viaţa creştină nu constă numai în scoaterea din nelegiuire. Odată curăţit de „vasele de ocară", copilul lui Dumnezeu îi caută şi îi găseşte pe aceia care, împreună cu el, „cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată" (2 Timotei 2.21,22). Aici, credinciosul care a urât „adunarea celor care fac răul" (v. 5) se bucură de locuirea gloriei Dumnezeului său şi-L binecuvântează pe Domnul „în adunări" (v. 12). Constituie o bucurie pentru inima noastră prezenţa Domnului Isus în adunarea a doi sau trei strânşi în Numele Lui (Matei 18.20)?

Orchestra Elim-Psalmul 100

                          

Stai si odihneste-te!

Cartea Psalmiilor este o carte care contine  un cuvant potrivit pentru fiecare din noi, indiferent de situatia in care ne gasim, fie ca suntem veseli, fie ca suntem indurerati, fie ca suntem in suferinta sau greu incercati, fie ca suntem dornici sa Ii aducem lauda lui Dumnezeu, aici gasim cele mai potrivite cuvinte. Foarte multi dintre cititorii Scripturii, obisnuiesc sa citeasca un psalm dimineata inainte de a-si incepe ziua sau seara inainte de a pune capul pe perna, la fel cum multi dintre noi avem un psalm de suflet pe care il citim oridecate ori simtim nevoia. 

Mie imi place tare mult sa citesc cartea aceasta a psalmiilor si  in mod deosebit pentru ca am si eu un psalm de suflet, "Psalmul 91"

"Cel ce stă sub ocrotirea Celui PreaInalt
şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic..." 

Cum trupul nostru are nevoie de repaus, tot la fel fiecare dintre noi simtim  nevoia de a ne odihni si sufletul.Numai ca este foarte important sa vedem care este umbra sub care cautam adapost.

....stă sub ocrotirea Celui PreaInalt !

Daca vrei sa nu te ude stropii de ploaie, nu ai alta alternativa, decat sa stai sub umbrela pentru ca ea iti ofera protectie. La fel este si cu  acei care vor sa beneficieze de protectia lui Dumnezeu, trebuie "sa stea".Cred ca este una din conditiile de baza  pe care trebuie sa le indeplineasca toti acei care vor sa fie sub protectia Celui PreaInalt, "sa stea aproape de  Domnul" 

.....stă sub ocrotirea Celui PreaInalt !

"SUB", inseamna smerenie. In fata lui Dumnezeu nu putem sta oricum, ci in smerenie. Stand SUB protectia Lui, vom putea beneficia de odihna.

...se odihneşte la umbra Celui atotputernic !

Odihna= relaxare, destindere, etc.

Oricat am incerca sa cautam un loc pentru a putea sa ne odihnim, sa ne eliberam, sa ne odihnim de toata truda si toata alergarea aceasta pe pamant, nicaieri nu vom gasi liniste si odihna, decat in Domnul.

Ca sa beneficiezi de odihna ai nevoie sa stai! Unde e locul cel mai prielnic pentru a face acest lucru? Unde ne simtim in siguranta , daca nu in Domnul?

David a avut momente in viata cand cauta loc de scapare si de odihna. In  Psalmul 57 cu vers 1 spune,

Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile.

Umbra aripilor Sale este locul in care ne adapostim in deplina siguranta.

Psalmi 17:8

Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă la umbra aripilor Tale

Psalmi 36:7

Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

Nu stiu cat esti de obosit, nu stiu daca sufletul tau are nevoie de odihna sau nu, insa pot sa te asigur de un lucru, "daca simti ca nu mai poti, daca simti ca bati pasul pe loc, daca simti ca problemele te coplesesc tot mai mult in fiecare zi, cu alte cuvinte daca simti ca nu mai ai putere sa-ti continui drumul" exista un singur loc unde poti sa te odihnesti si aici putem vorbi de odihna deplina, care este doar in Domnul.

Matei 11:28

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.

Hrana ta zilnica!

12 MARTIE
Psalmul 25
Psalmii 16-24 s-au ocupat în special cu Hristos, Mesia. Odată cu Psalmul 25 se deschide o altă serie (Psalmii 25-39), în care privirea ne este îndreptată mai ales înspre „ rămăşiţa " credincioasă şi înspre credincioşi în general.
În timpul citirii psalmilor trebuie să luăm seama la simbolurile ce marchează începutul unei serii de psalmi (în unele versiuni Psalmul 25 şi Psalmul 40 au un asterisc în titlu); şi, de asemenea, să luăm seama la simbolurile din text ce separă ideile principale. Ele ne ajută să remarcăm în Psalmul 25 două rugăciuni: una de la v. 4 la 7 şi alta de la v. 16 la 22 (în unele versiuni v. 4, 8 şi 16 sunt marcate printr-un simbol „#").
Cererile din v. 4 şi 5 trebuie luate ca fiind cu totul speciale pentru noi: „...Condu-mă în adevărul Tău" (comp. cu Psalmul 43.3). Era un subiect de nespusă bucurie pentru apostolul Ioan să găsească, în familia „alesei doamne" (2 Ioan 1), copii umblând în adevăr (2 loan 4).
Dar cum ar fi posibil mersul, fără a cunoaşte calea şi potecile? Dumnezeu le arată; şi observaţi cum sufletul face progrese (v. 8-10,12). Totuşi, este impusă o condiţie: „Domnul Se
destăinuie (notă: comunică intim) celor care se tem de El(v. 12 şi 14). Altfel spus, Dumnezeu nu-Şi descoperă gândurile şi nu-Şi face înţeles Cuvântul Său decât acelora care sunt dispuşi să I se supună. Iată de ce domneşte atâta ignoranţă în creştinătate... şi iată de ce, atât de des, aceasta e în chiar sufletele noastre.

Hrana ta zilnica!

11 MARTIE
Psalmul 24
În Psalmul 22 L-am putut observa pe Salvatorul: acest psalm cuprinde trecutul, cu momentul său de har, crucea, de la care pornesc toate; Psalmul 23 l-am văzut corespunzând prezentului, în care se experimentează prezenţa unui Păstor, este rândul Psalmul 24 să ne deschidă viitorul: acolo îl admirăm pe Impăratul gloriei. Toţi aceşti psalmi sunt ai lui David, omul care nu numai că a cunoscut respingerea şi suferinţa (Psalmul 22), dar care a fost şi păstor (Psalmul 23) al lui Israel (2 Samuel 5.2), şi Impărat glorios (Psalmul 24)în Sion.
Psalmul 24 începe cu afirmarea drepturilor Domnului asupra pământului: pe pământ a fost înălţată crucea (Psalmul 22); pe pământ, în prezent, se înfăţişează această vale întunecoasă (Psalmul 23); pe pământ, în curând, îşi va aşeza Domnul tronul Său de domnie (Psalmul 24). „Lumea şi cei care o locuiesc" vor fi nevoiţi atunci să-L recunoască pe Cel căruia îi aparţin şi să se supună dominaţiei Sale. Unii se vor supune doar sub efectul constrângerii, „linguşind" (sau „prefacându-se"), cum anunţă Psalmul 18.44. În ceea ce ne priveşte, noi putem să-I aducem de pe acum Domnului Isus ascultarea dragostei. Pentru a avea parte de împărăţie, cetăţenii trebuie să aibă caracterele ei (v. 3-6), iar pe acestea, Isus le-a vestit încă de la începutul slujbei Sale (comp. v. 4 cu Matei 5.8). El era împăratul, Mesia al lui Israel; poporul Său însă L-a respins: şi aşa a ieşit El, ducându-Şi crucea (Ioan 19.5,17). Să-L contemplăm acum intrând ca însuşi Domnul, împăratul gloriei, în împărăţia binecuvântării Sale.

Cerceteaza-ma Doamne!

Nu demult a fost citit la adunare textul din Geneza care ne arata stricaciunea oamenilor din vremea lui Noe. Oridecate ori ajung sa citesc versetul 5 din cap. 6, stau si ma intreb, oare cu ce au gresit ei mai mult ca poporul nostru din ziua de azi. Cu ce suntem noi, mai buni decat ei...?

Am tot incercat sa caut un motiv "bun" in noi, care sa-L determine pe Dumnezeu sa nu ia aceeasi decizie categorica si in dreptul nostru astazi.

Am tot cautat, insa eu recunosc asemeni lui Pavel, nimic bun nu locuieste in mine.....dar cu siguranta cred ca a gasit in altii. Insa asa cum zicea Avraam, „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.”

Nici macar zece, Doamne ? Se pare ca nu!

Sodoma a fost nimicita....noi nu!

 Slava Domnului ca printre noi sunt mai mult de zece oameni buni si dovada vie este ca nu suntem nimiciti ca cei din Sodoma, dar mai este inca un motiv pentru care nu suntem nimiciti, este meritul Fiul Sau, Hristos Isus. El mijloceste pentru noi, de-aceea Ii multumesc!

Nu suntem nimiciti desi si gandurile oamenilor din ziua de azi sunt tot la fel de rele ca a celor din vechime. Ma uit la toate actele de violenta  care se petrec printre noi, ma uit la starea multor oameni care se hranesc si traiesc doar din minciuna, ma uit la starea deplorabila in care a ajuns si in care se complace omenirea si din tot ceea ce vad, constat ca toate aceste pacate nu sunt simple ispitiri in care ajung sa cada oamenii, ci sunt pacate infaptuite cu buna stiinta si planuite.

Nu a fost suficient ca l-au vandut fratii pe Iosif, mai apoi s-au gandit cum sa-si ascunda fapta. Dupa ura si violenta de care au dat dovada, iata ca a venit si pacatul minciunii, pentru ca pacatele merg mana in mana. Si iata ca nu a fost doar o cadere, ci a fost un plan bine pus la punct, un plan premeditat.

Unde ne gasim noi oare....?

Nu suntem si noi ca cei din vremea lui Noe? Gandurile noastre sunt oare indreptate spre rau?

Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul, spune Solomon.

Dumnezeu ne cunoaste inima, ne cunoaste gandurile, ne cunoaste pe deplin, de-aceea in fata Lui nu ne putem ascunde.

Psalmistul David spune in Ps. 139 versetul 23

Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!

Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!

 

Doamne cerceteza-ma si pe mine, cerceteaza-ne pe toti, vezi pe ce cale suntem, iar de nu este buna, du-ne Tu pe calea cea buna pe care ai trasat-o pentru noi!  

Elim Brass Band Si Corul De Copii - Dupa ploaie si furtuna

                         

Hrana ta zilnica!

10 MARTIE
Psalmul 23

Bunul Păstor Şi-a dat viaţa pentru oile Sale (am văzut în Psalmul 22 şi la fel putem vedea în Ioan 10.11). Acum, în Psalmul 23, El merge înaintea lor; le paşte cu tandreţe şi ele nu duc lipsă de nimic, pentru că El este acolo, răspunzând de ele. Oile, aceste creaturi slabe şi dependente, care ne reprezintă, fac zilnic experienţa grijii păstorului (Isaia 40.11; 49.10). Simpla recunoştinţă constată: nu am dus lipsă de nimic (Luca 22.35), iar credinţa afirmă chiar mai mult: nu voi duce lipsă de nimic" (de nimic cel puţin din cele necesare sufletului: acesta îmi este înviorat - v. 3).

 Domnul Isus mă duce la ape liniştite şi totodată mă conduce pe cărări ale dreptăţii, aşa cum se cuvine propriului Său Nume pe care eu Î1 port.
Începând cu v. 4, oaia I se adresează direct: „Tu eşti cu mine..." Cu această însoţire, nici chiar valea umbrei morţii nu mai este de temut. Toiagul şi nuiaua acestui bun Păstor mă mângâie şi totodată mă protejează de însăși rătăcirile mele. Şi astfel, fără să fiu înfricoşat de prezenţa potrivnicilor puternici, pot să mă aşez la masa împărătească, în locul care mi-a fost pregătit - nu doar pentru o invitaţie ocazională, ci pentru „toate zilele vieţii mele" (comp. cu 2 Samuel 9.13): da, în casa Dumnezeului bunătăţii şi al harului, a Tatălui meu, în care acum locuiesc prin credinţă, aşteptând să rămân în ea, într-adevăr, pentru totdeauna.